Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

Organizarea și conducerea
funcțiunii de audit
informatic într-o
organizație

Scandalul financiar Parmalat

1
 Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

1.Introducere
Prin audit, în general, se înțelege examinarea profesională a unei informații în
vederea exprimării unei opinii responsabile și independente prin raportarea la un criteriu
(standard, normă) de calitate.
În fapt auditul financiar – contabil reprezintă exprimarea efectuată de un profesionist
competent și independent (auditor financiar) în vederea exprimării unei opinii motivate
asupra:
· Validității și corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de conducerea
entității auditate (auditul intern);
· Imagini fidele, clare și complete a patrimoniului, a situațiilor financiare și a
rezultatelor obținute de entitatea auditată.

Firma Parmalat mostenita de tanarul Calisto Tanzi se ocupa cu vanzarea si

productia produselor din carne, mai apoi axandu-se pe productia si vanzarea laptelui.

2. Istoric
În 1961, în urma decesului tatălui său, Calisto Tanzi a renunțat la universitate
pentru a se dedica lumii afacerii. Tanzi avea 22 de ani atunci când a moștenit afacerea
familiei care a fost începută de bunicul său. Afacerea moștenită, „Tanzi Calisto e Figli—
Salumi e Conserve” se ocupă cu producerea și vânzarea produselor din carne, a
salamurilor și a conservelor de roșii.
Deoarece nu era mulțumit de cum funcționa firma a decis să îi diversifice
activitatea. Astfel în urma unei vizite în Elveția a decis că industria lactatelor îi va aduce
succesul. La vârsta de 23 de ani a construit o fabrica de procesare a laptelui. Laptele
era vândut in Parma și în orașele din apropiere în special prin metoda door-to-door.
Tanzi a aplicat noi tehnologii și strategii de marketing pentru a-și crește afacerea.
Calisto Tanzi a fost prima persoană din Italia care a „brănduit” laptele. Parmalat-ul a
fost printre primele companii care au adoptat tehnologia UHT și a ambalajui din carton
Tetra Pak.
Numele Parmalat înseamnă laptele produs în Parma și a fost realizat prin
alăturarea numelui orașului în care iși desfășura activitatea Parma și produsul de bază
lapte (latte) realizat de aceștia.
Curând firma Parmalat a devenit una dintre cele mai mari companii producătoare
de lactate și produse alimentare din Italia, în cele din urmă a devenit un conglomerat
multinational. În momentul crizei din 2003 firma a inclus 214 filiale în 48 de tări diferite.

3.Evoluția firmei
Laptele Parmalat a devenit rapid foarte popular.

2
 Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

În anii 70’ firma Parmalat și-a diversificat activitatea producând smântâna, iaurt,
unt, suc de fructe și sos tomate. Firma și-a extins în Europa, în America Latină (Brazilia,
Argentina, Venezuela, Columbia, China, Canada și Australia).
În perioada 1975-1986 Parmalat-ul a devenit foarte cunoscut în Italia și în lume
datorită sponsorizărilor făcute în sport. Veniturile firmei au înregistrat o creștere
spectaculoasă de la 23 milioane de euro în 1975 la 460 milioane în 1986.
În anii 80’ firma și-a diversificat din nou activitatea producând sosuri, biscuiți și
produse de panificație. Ca urmare a dezvoltării firmei pe plan internațional, aceasta a
devenit lider pe piața lactatelor și a produselor de panificație.
În anii 90’ Parmalat opera în 31 de tari din 6 continente, având peste 36.000 de
angajați în lume. Firma deținea 5200 de ferme de lapte din care aproximativ 5000 erau
pe teritoriul Italiei.
Parmalat-ul a cumpărat 25 de companii din toata lumea. Majoritatea firmelor au
fost cumpărate cu ajutorul creditelor.
În 1999, Parmalat a cumpărat Eurolat, firma italiană care își desfășura activitatea
în toata lumea, în special în Argentina și în Statele Unite ale Americii. Firma a fost
achiziționată cu suma de 400 milioane de euro. Prin achiziționare, Parmalatul a pătruns
pe piața americană, unde își dorea de mult să ajungă.
Până la sfârșitul lui 2001, 67% din veniturile Parmalat erau din afara Europei,
în comparație cu ultimii 10 ani când depindeau de piața din Italia, unde vindeau 83% din
produse.
În anul 2002 firma a atins apogeul, 50% din laptele vândut in New York era
Parmalat, înregistrând venituri de 7.6 miliarde de euro, pe hârtie.

4. Activitățile firmei
Frauda la Parmalat a început în 1990 și a durat până în 2003. În esență, când
performanța financiară a companiei a început să alunece în 1990, mai degrabă decât
să-și rezolve problemele, conducerea a decis să le ascundă prin fraudă și coluziune. În
această perioadă de 13 ani, directorii Parmalat au folosit o gamă largă de tehnici
neetice pentru a extinde frauda. Acestia au umflat veniturile prin crearea de tranzacții
false prin intermediul unei scheme de facturare dublă. Au folosit creanțe din aceste
vânzări false ca garanții pentru a împrumuta mai mulți bani de la bănci. Aceștia au creat
active falsificând astfel activele raportate.
Familia Tanzi și-a păstrat controlul asupra firmei Parmalat deținând 52% din
firma prin intermediul Coloniale SpA. Firma a fost controlata în stilul afacerilor italiene,
doar 3 executivi din 13 erau independeți restul fiind apropiați familiei.

4.1 Implicarea firmei Tetra Pak

Din primele cercetări rezultă că firma Tetra Pak, compania multinațională
suedeză, unul dintre cei mai mari furnizori de ambalaje pentru lapte și băuturi
răcoritoare, a transferat fonduri în conturile familieiTanzi.Banii reprezentau o
„recompensă” pentru contractele oferite companiei suedeze. Parmalat cumpăra
ambalaje de la Tetra Pak pentru o anumită suma, dupa caresuedezii anunțau grupul
italian că beneficiază de o reducere. Discountul ajungea de fapt în conturile familiei
Tanzi. Astfel, numai în perioada 1996 - 2003, familia Tanzi a primit 70 milioane de euro
de la Tetra Pak.

3
 Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

4.2 Implicarea băncilor

Majoritatea băncilor erau deținute de stat, astfel că echipele de management și
strategiile de creditare ale băncilor erau stabilite de politicieni. Acestia primeau donatii în
schimbul aplicarii unor masuri favorabile în agricultura și industrie, sau acordării unor
contracte pentru lucrări publice. În acest context, Tanzi a cumpărat numeroase societăți
de stat de prelucrare a laptelui, reușind astfel să îi creeze o firmă puternică, cu
acoperire mare a pieței italiene.
Banii necesari pentru aceste achiziții au provenit din credite obținute de la bănci,
precum și din împrumuturi de la grupurile mafiote, interesate de plasamente foarte
rentabile.Numai în anul 1993, Parmalat a cumpărat 17 companii cu sprijinul Bank
ofAmerica, căreia îi prezenta situații financiare false. În contabilitatea corporatiei erau
acoperite pagube cifrate anual la 400 - 500 milioane de dolari. Amprentele contabile,
respectiv documentele fictive întocmite de catre Departamentul financiar-contabil al
Parmalat, puteau fi usor identificate de catre orice verificator intern, ca sa nu mai vorbim
de auditul extern.
S-a constatat că de-a lungul anilor, Parmalat a devenit o unealată a băncilor, a
politicienilor, care au inventat, construit și condus această schemă speculativă. Dintre
aceste bănci putem cita numeinternaionale cum ar fi Bank of America, Citi Bank,
J.P.Morgan, Banco Santander, ABN cât si banci din Italia - Capitalia (Roma), S. Paolo-
IMI (Torino), Intesa-BCI (Milano), Unicredit (Geneva-Milano), Monte dei Paschi (Siena).
Băncile italiene au atras banii clientiilor către investiii cu grad mare de risc
(muncitori, pensionari) care în majoritatea cazurilor nu știau că banii lor sunt investiți
sau în cel mai bun caz știau că sunt în investiții sigure.

4.3 Implicarea firmei Bonlat

Alte semne ale unor ilegalități au apărut , când Parmalat a declarat că Bank of
America a negat că Bonlat ar deține un cont în valoare de 3,9 milioane de euro. Se pare
ca Gianfranco Bocchi, vicepreședinte al Parmalat, a falsificat o scrisoare care atesta
existența acestui cont.
Frauda a avut un dublu scop, potrivit anchetatorilor. În primul rand, trebuiau ascunse
pierderile diviziilor din America Latina ale grupului Parmalat, prin "umflarea" valorii
activelor deținute de acestea. În același timp, sume importante erau canalizate spre
afacerile familiei Tanzi, prin cele două companii: Curcastle și Zilpa.
În 1999, a apărut o problemă: potrivit legii italiene, auditorii trebuiau schimbați,
așa că, locul companiei Grant Thornton a fost luat de Deloitte & Touche. Ca urmare, a
fost creata Bonlat, o nouă companie care să înlocuiască Zilpa și Curcastle, ce urma să
fie auditată de Grant Thornton. Tonna, directorul Bonlat, a început să falsifice
documente considerând că auditorii nu le vor verifica.

4.4 Implicarea mass-media și declinul firmei

În decembrie 2002, analiștii Merrill Lynch, Joanna Speed și Nic Sochovsky, au
devenit preocupați de capacitatea și dorința companiei de a emite acțiuni pe piețele

4
 Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

publice. Ei au publicat un raport intitulat “The Straw That Breaks the Camel’s Back” care
adus la scăderea ratingului firmei Parmalat pe piața bursieră si a declansat interesul
autoritatilor.
Problemele la Parmalat au început să apară public la mijlocul anului 2002. În
perioada iulie-decembrie a aceluiași an, spread-urile de credit ale Parmalat s-au mărit
cu 250-300 de puncte de bază (în funcție de problema datoriei).
La fel cum cerneala a fost uscată în raportul Merrill Lynch din decembrie 2002,
unul dintre auditorii de la Parmalat a solicitat verificarea contului bancar Bonlat din
Insulele Cayman. Între timp, sfera de aplicare a gropii în finanțele companiei Parmalat a
continuat să se extindă, exercitând tot mai multă presiune asupra companiei pentru a-și
ridica fraudele.
În ianuarie 2003, CFO Fausto Tonna a anunțat emiterea de obligațiuni în valoare
de 300 de milioane de euro. Parmalat, fondatorul și CEO-ul Calisto Tanzi, nu a fost
informat cu privire la această mișcare și totuși la scurt timp a concediat Tonna,
înlocuindu-l cu Alberto Ferraris și retragând oferta de obligațiuni. Bineînțeles, oferta
retrasă a speriat piețele, iar prețul acțiunilor Parmalat a înregistrat o scădere rapidă de
30%. Deși au existat transferuri complexe de fonduri, acestea au fost susținute prin
tehnici foarte simple. Timp de mai mulți ani documentele erau falsificate prin scanare,
iar apoi erau trimise prin fax de mai multe ori, pentru a părea autentice. Semnăturile
erau preluate de pe documente oficiale și copiate pe documentele noi, dar false.
În ultimii ani, înainte de declanșarea scandalului, o dată cu demisia directorului
finaciar Fausto Tonna, nici măcar directorii financiari care l-au succedat nu au mai avut
acces la toate informațiile finaciare ale grupului.
Într-un comentariu realizat în luna august 2005, prestigiosul cotidian International
Herald Tribune consemna: ”băncile creditoare au cunoscut situația de la Parmalat și au
susținut frauda, asigurând fondurile necesare companiei pentru a se menține pe linia de
plutire. UBS a vândut cu șase luni înainte de prabușire 420 de milioane de acțiuni
Parmalat, iar Deutsche Bank 350 de milioane de acțiuni”
De patru ori pe an, când Parmalat publică rezultatele trimestriale (importante
pentru investitori) situațiile financiare și tranzactiile erau modificate astfel că auditorii să
nu observe lipsa banilor. În ultimii patru ani, toate operațiunile ilegale erau realizate prin
divizia Bonlat.
Parmalat este suspectată de ilegalități și în ceea ce privește investiția, în valoare
de aproape jumătate de miliard de euro, într-un fond obscur din Insulele Cayman, numit
Epicurum. Cei 496 milioane de dolari nu au putut fi recuperați nici până în prezent.
Există puternice suspiciuni că banii nu mai există și că au fost folosiți într-o operațiune
de spălare de bani.

5. Ce a dus la publicarea stirii "Parmalat falimentara"?

La jumătatea lunii decembrie 2003 lumea a fost zguduită de știrea potrivit căreia
colosul italian Parmalat a fost declarată falimentară.
Bula Parmalat s-a spart deoarece Tanzi nu a mai putut să găsească un alt
investitor, deși i-a promis acest lucru directorului finaciar al grupului Luciano DelSoldato.
Deoarece nu a putut să găsească Tanzi a încercat să îl convingă pe rivalul său
Berlusconi să îl ajute să primească un credit din partea unor bănci italiene. Berlusconi a

5
 Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

refuzat propunerea deoarece știa că afacerea Parmalat este falimentară și nu mai are
nicio șansă să se redreseze.
În ziua de 15 decembrie 2003, în ședința Consiliului de Administrație, Tanzi și-a
anunțat demisia. Atunci s-a anunțat public faptul că Parmalat nu deținea niciun cent din
contul de 4,7 miliarde de dolari declarat a se afla la Bank of America, și că extrasul de
cont (amprenta contabila) care atestă existența acestuia era un fals grosolan,
nedepistat de zecile de verificări și audituri efectuate. Odată cu declararea falimentului,
guvernul Italian a promulgat de urgență o lege permițând proceduri rapide de faliment în
cazul Parmalat, pentru a-i proteja industria.
Bank of America a anunțat că Parmalatul nu poate demonstra 5 miliarde de
dolari trecute în bilanțul prezentat băncii în septembrie 2003. Firma Parmalat prin
Parmalat’s Bonlat Financing Corp a adus un document cu care demonstra că o firma
dintr-un paradis fiscal avea sa le dea 4 miliarde de euro, aceea firmă s-a dovedit că nu
există.

6.Urmările
După declararea falimentului a urmat un proces îndelungat și foarte anevoios
deoarece multe din actele contabile au fost distruse, multe din sucursalele Parmalat
erau in paradise fiscale unde controlul acestora uneori este imposibil.
Tanzi a recunoscut că Parmalat, a început să-și falsifice conturile încă din anii
'80, dar că fragila afacere nu a dat faliment decât în anul 2003, s-a datorat legăturilor pe
care le avea fondatorul cu oamenii politici din Italia și din lume.
În urma anunțului Bank of America, Parmalat s-a apropiat în mare viteză de
faliment, iar președintele companiei, Calisto Tanzi, și șapte directori executivi ai
companiei au fost arestați.
Si operatiunile desfasurate de Grant Thornton, fostii auditori ai Parmalat, au intrat
in vizorul autoritatilor italiene, dupa ce Lorenzo Penca si Maurizio Bianchi, presedintele
si respectiv partener la divizia italiana a firmei de audit, au fost retinuti.
Investitorii din toata lumea au fost afectati de acest scandal. Acțiunile companiei
a carei capitalizare bursieră atinsese la un moment dat, în zilele ei bune, 3,2 miliarde de
euro, au fost suspendate de la tranzacționare de la sfârșitul lunii decembrie și nu mai au
nici o valoare. Deținătorii de obligațiuni, printre care se numără mai multe bănci
americane importante, au de așteptat pentru a recupera cele 7 miliarde de euro date cu
împrumut companiei falimentare.
Prabusirea Parmalat a reprezentat o lovitură și pentru sectorul american al
asigurărilor, care abia începuse să-și revină după pierderile de peste 24 miliarde de
dolari înregistrate în anii 2001 și 2002, în urma fraudelor descoperite la companiile
World Corn, Tyco, Kmart sau Dynergy. Astfel, pâna în prezent s-a stabilit că patru mari
companii de asigurări americane (AFALC, Manulife Financial, American International
Group si Prudential Financial) au investit direct aproximativ 1,6 miliarde de dolari în
titluri financiare emise de Parmalat și diviziile acesteia.
Procurorii care investighează cazul Parmalat și Enrico Bondi(noul presedinte,
specialist in "salvarea" companiilor cu dificultati financiare) , lichidatorul firmei au dat în
judecata mai multe bănci cu care firma Parmalat colabora, considerând că au jucat un
rol importând în falimentarea grupului Parmalat. Enrico Bondi a descoperit nereguli
făcute de bănciile Deutsche Bank și UBS care au privat Parmalatul de 2,2 miliarde de

6
 Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

euro. Bondi a mai cerut 8,07 miliarde de euro, sub forma de daune, în procese
desfășurate în Statele Unite ale Americii, împotriva auditorilor și băncilor Citigroup Inc.
și Bank of America Corp.

7.Părți implicate din audit

Cu sprijinul firmei de contabilitate Themis Audit (înregistrata într-un alt paradis
fiscal - Insulele Virgine Britanice) a fost deturnată suma de 500 milioane de dolari
deținute de misteriosul Fond Mutual Epicurum (înregistrat în Insulele Cayman), ale cărui
active au dispărut fără urme.
Fiind o afacere de familie, specifica Italiei, în consililul de administrație
majoritatea executivilor erau prieteni sau rude ale lui Tanzi, astfel aceștia nu au urmărit
interesul investitorilor ci doar a familiei. Deși recomandările din legislația italiană,
spuneau că auditul intern să fie făcut de persoane independente cu CEO-ul sau cu
executivi, acest lucru nu s-a întamplat. Din 3 auditori interni, doi dintre ei aveau legături
de prietenie sau erau subordonați familiei Tanzi sau a CFO-ului. Din aceasta cauza,
auditul intern ieșea întotdeauna așa cum voiau membrii consililui de administrație.
Nici auditul extern nu se bucură de o mai mare independență. Cei de la
Parmalat mituind în repetate rânduri firmele care realizau aceste audite. Firmele de
audit nici măcar nu aveau acces la toate informațiile necesare întocmiri unui audit
corect.
Operațiunile desfășurate de Grant Thornton, foștii auditori ai Parmalat, au intrat
în vizorul autorităților italiene, după ce Lorenzo Penca și Maurizio Bianchi, președintele
și respectiv partener la divizia italiană a firmei de audit, au fost reținuți. Cei doi sunt
acuzați că nu au dezvăluit unele neregularități din situațiile financiare a două companii
offshore, Curcastle și Zilpa, din Antilele Olandeze, și căau falsificat rezultalele auditării
situațiilor diviziei Bonlat.
În conformitate cu legislația italiană la momentul respectiv, companiile au fost
obligate să schimbe auditorii la fiecare nouă ani. Chiar dacă Parmalat a adus Deloitte &
Touche în 1999 în calitate de auditor principal, a reținut auditorul său anterior, GTI. În
mărturia ulterioară, auditorul GTI Maurizio Bianchi a recunoscut că GTI a lucrat cu CFO
Tonna pentru a găsi o modalitate de a ascunde problemele companiei de Deloitte &
Touche. De asemenea, Tonna a mărturisit că GTI nu numai că era conștientă de fraudă,
dar a ajutat în mod activ frauda Parmalat , inclusiv ajutând compania să creeze o
vânzare falsă de lapte praf de 300 de milioane de euro către guvernul cubanez.
Firma de audit PriceWaterhouseCoopers (PWC), angajata sa verifice conturile
multinationalei a fost cea care a descoperit frauda Parmalat, dupa scandalul declansat
in decembrie. Ei au mai stabilit ca vanzarile si alte rezultate financiare au fost
exagerate.Procurorii care conduc ancheta in cazul Parmalat au estimat anterior ca
datoria acestuia poate fi de 13 miliarde de euro.
Fondul Monetar International (FMI) a anuntat ca monitorizeaza atent evolutia
scandalului Parmalat, intrucat institutia se pregateste sa evalueze sectorul financiar din
Italia. Revizuirea a fost solicitata de autoritatile de la Roma in decembrie 2003, in cadrul
consultarilor anuale cu institutia creditoare internationala si inainte de declansarea crizei
grupului agro-alimentar. Raportul FMI va urmari in special situatia sectorului bancar,
precum si domeniul asigurarilor si al activitatii de audit.

7
 Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

Procurorii și celalalte autorități de apilcare a legii care au investigat cazul au adus

următoarele dovezi:
-existența unei lipse în gestiune de aproximativ 4 miliarde de euro, confirmată de
Bank of America care a dezvăluit faptul ca Bonlat Financing Corporation, o sucursală a
Parmalat din insulele Cayman, nu figurează cu niciun cent în evidențele băncii, deși
aceasta a prezentat un document fals întocmit la 6 martie 2003, care atestă existența
unui depozit format din lichidități și titluri de valoare de aproape 4 miliarde de euro
deschis pe 31 decembrie 2002 în numele Bonlat;
-inexistența sumei de 500 milioane de euro care figura în conturile Fondului de
Investiții Epicurum, înregistrat tot în Insulele Cayman. Autoritatea Monetară a Insulelor
Cayman, regulatorul financiar al paradisului fiscal, care supraveghează aproximativ
4.000 de fonduri mutuale, a declarat că Epicurum nu este înregistrat și implicit nesupus
controlului său, datorită faptului că este reprezentat de mai puțin de 15 investitori;
-sustragerea directă a unor uriașe sume de bani (peste 2 miliarde de euro) și
utilizarea lor în interes personal, recunoscută de liderul Parmalat, Calisto Tanzi (arestat)
care spunea că acești bani au fost canalizați spre Parmatour, agenție de turism
condusă de fiica sa Francesca;
-existența unor documente false sau falsificate care au contribuit la inducerea în
eroare a societăților de audit și control, la „umflarea” activelor și implicit a forței
Parmalat.

8.Concluzii:
Parmalat a fost o corporație multinațională de tip mafiot cu o construcție
originală, cu o filozofie și o strategie mixtă care ține de cultura familiilor mafiote.
Tanzi, în urma auditului realizat după izbucnirea scandalului , s-a dovedit că a
utilizat aproximativ 2.3 miliarde de euro făra a avea documente justificative. El a folosit
banii companiei pentru a-și satisface propriile caprici. Calisto Tanzi, fostul președinte al
Parmalat, a recunoscut că și-a însușit 500 milioane de euro din fondurile companiei și
că știa de înregistrările contabile ilegale. El adaugă însă că începând cu anul 1998 l-a
lăsat pe Fausto Tonna, directorul financiar, să se ocupe de rezolvarea problemelor
dificile cu care se confrunta Parmalat. Autoritățile conideră că Tanzi a sustras cel putin
800 milioane de euro pentru a finanța afacerile familiei sale. La rândul său, Tonna a dat
vina pe Tanzi, spunând că acesta a instigat la fraudă.
Calisto Tanzi a fost condamnat la 10 ani de închisoare.Firma și-a reluat
activitatea fiind una dintre cele mai puternice firme din Italia și din lume înregistrând în
2011 venituri de 4.5 miliarde de euro. Aceasta nu mai este condusă de familia lui Tanzi
fiind deținută de grupul francez Lactalis.
Impreuna cu Tanzi au mai fost arestati:
Fausto Tonna - Fostul director financiar al Parmalat, si membru in consiliul de
administratie; una dintre "mintile sclipitoare" care a pus la cale frauda.
Gian Paolo Zini - Partener la firma de avocatura Zini & Associates, cu sedii in New York
si Milano, si consilier al Parmalat. Impreuna cu Tonna a organizat operatiunile ilegale,
potrivit procurorilor.
Luciano Del Soldato - Angajat cu vechime in departamentul financiar si adjunct al lui
Tonna; membru in consliul de administratie si, pentru o scurta perioada, director
financiar.

8
 Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

Lorenza Penca si Maurizio Bianchi - Presedinte si, respectiv, partener la divizia italiana
a firmei de audit Grant Thornton. Bianchi a fost responsabil cu auditul companiei
Parmalat si a diviziilor acesteia, printre care si crea din Insulele Cayman, Bonlat
Financing.
Gianfranco Bocchi si Claudio Pessina - Angajati ai departamentului financiar, subalterni
ai lui Tonna. Acesta i-ar fi spus lui Bocchi sa ia toate documentele legate de Bonlat
acasa si sa le distruga.
Parmalat a reușit totusi să evite prăbușirea totală, grație sprijinului primit din
partea guvernului italian. În anul 2005 acesta a fost relistat la Bursa de Valor din Milano.
Datorită fraudelor tot mai dese, IASB a implementat un nou standard finaciar
care să garanteze o imagine clară și transparentă a companiilor. Acesta a fost lansat în
2005.
Așadar, "situația poate fi descrisă după cum urmează: produse bune, finanțe
proaste," declară avocatul Fabio Belloni. "Nu s-a priceput deloc la finanțe. Tanzi este un
întreprinzător".

Bibliografie:

9
 Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, 2020

[1] https://blogoenciclopedia.blogspot.ro/2012/10/scandalul-finaciar-parmalat.html
[2] https://www.scribd.com/document/95255000/Scandalul-Parmalat
[3] http://www.zf.ro/business-international/cum-a-dat-in-clocot-laptele-parmalat-
2966892
[4] https://www.econcrises.org/2016/11/29/parmalat/
[5] https://www.worldfinance.com/markets/the-parmalat-scandal

10