INTRODUCERE

Conceptul de contabilitate creativă se utilizează, de regulă, pentru a descrie procesul prin care
profesioniștii contabili își folosesc cunostințele în scopul manipulării cifrelor incluse în conturile
anuale.
Opţiunea managementului întreprinderii pentru una din multiplele tratamente şi
politici contabile, crează implicit posibilitatea alegerii intenţionate a celei care răspunde intereselor
sale, care nu întotdeauna converg spre imaginea fidela, şi mai degrabă spre o imagine convenabilă.
Apare astfel, o distorsionare a calităţii informaţiei financiare, generând incertitudini cu privire
la consecvenţa şi comparabilitatea informaţiilor destinate utilizatorilor, situaţie în care avem de-a
face cu o contabilitate de intenţie, altfel spus, se intră în sfera contabilităţii creative.
Într-o viziune internaţională, bilanţul este documentul de sinteză care redă starea şi evoluţia
situaţiei financiare. El permite formularea de judecăţi de valoare privind randamentul şi riscul
aferente unei intreprinderi, precum şi evaluarea mişcărilor viitoare de trezorerie. Din acest motiv,
întreprinderile sunt tentate să încerce să-şi amelioreze structura bilanţului. Există o serie de tehnici
care vizează modelarea contului de profit și pierdere, iar acţionând asupra rezultatului, se modifică,
în egală măsură, şi structura bilanţului.
I.PARMALAT
Parmalat este o companie multinațională italiană producătoare de produse lactate, băuturi
răcoritoare și alte produse alimentare, aceasta fiind reînființată în anul 2005 după falimentul din 2003
când s-a descoperit că lipseau lichidități în valoare de 4 milioane euro, ca și 8 milioane de euro în
titluri de valoare, deci banii investitorilor, se evaporaseră. Imaginea unei mari companii agro-
industriale cu 37 000 de angajați, ascundea o imensă schemă financiară speculativă cu
scopul de a atrage banii investitorilor și de a-i redirecționa printr-o rețea de 260 de companii
offshore, unde banii dispăreau.
Tehnicile de contabilitate creativă, despre care vom vorbi, utilizate de societatea Parmalat au
fost subevaluarea datoriilor și supraevaluarea activelor. Aceste tehnici presupun prezentarea în
situațiile financiare valori care nu sunt conforme cu realitatea pentru a lăsa impresia unei
performanțe financiare superioare a firmei.
1. Subevaluarea datoriilor
Pentru a-și subevalua datoriile, Parmalat, făcea o reclasificare a acestora în capitaluri proprii,
prin emiterea unor obligațiuni convertibile care erau cumpărate de filialele ascunse și pentru care
exista clauză irevocabilă de conversie.
2. Supraevaluarea activelor
Fondatorul Parmalat, Calisto Tanzi, a angajat compania în câteva acțiuni
neobișnuite, cum ar fi agenția de turism Parmatour și achiziția clubului de fotbal Parma. Au fost
pompate sume importante de bani în aceste doua întreprinderi, care de la început au înregistrat numai
pierderi. Pierderile clubului de fotbal nu sunt încă cunoscute, însă este cunoscut faptul că Parmalat își
creștea activele prin modul de recunoștere al jucătorilor, și anume , erau recunoscuți la preţurile de
transfer mai mari decât cele ale cluburilor precum Manchester United sau Iuventus.
Primul semnal care a dus la apariția suspiciunilor în ceea ce privește această companie a fost
o emisiune de obligațiuni Parmalat, în valoare de 300 milioane euro, care a eșuat pe piața bursieră la
sfârșitul lui februarie 2003.
Lovitura de gratie a venit pe 19 decembrie, când Bank of America a negat că deține
în conturi suma de 4 mld euro, care ar fi fost depusă de Bonlat, o societate controlată de Parmalat.
Suma figura in ultimul bilanț al grupului Parmalat și era certificată printr-un document datat
la 6 martie 2003. Documentul a fost catalogat ca “un fals grosolan”, fiind, de fapt, o fotocopie pe
care era adăugat antetul BoA (Bank of America). Concernul a recunoscut însă că era de fapt un
truc, menit să garanteze marile sale împrumuturi. Această procedură este ilegală, ceea ce înseamnă
că ne confruntăm cu o fraudă.
După declanșarea scandalului s-a anunţat că datoria netă a companiei s-a ridicat la peste 14
miliarde de euro (17,6 miliarde de dolari), valoare de aproape opt ori mai mare decât cea indicată de
foştii manageri ai grupului agro-alimentar italian. Firma de audit PriceWaterhouseCoopers (PWC),
angajată să verifice conturile multinaţionalei după scandalul declanşat în decembrie, a stabilit că
situațiile financiare nu erau cele reale și că Parmalat s-a folosit de tehnicile de contabilitate creativă
pentru a recunoaște eronat activele și datoriile, exagerându-se în repetate rânduri.
Consecințe
Calisto Tanzi a fost pedepsit pentru frauda produsă, fiind condamnat la 10 ani de închisoare. Firma
și-a reluat activitatea fiind una dintre cele mai puternice firme din Italia și din lume înregistrând în
2011 venituri de 4.5 miliarde de euro. Aceasta nu mai este condusă de familia lui Tanzi, fiind
deținută de grupul francez Lactalis.

II. ENRON – ”ADEVĂRAȚII BĂIEȚI DEȘTEPȚI DIN ENERGIE” – CEL MAI MARE
FALIMENT DIN ISTORIA ECONOMIEI AMERICANE

Compania de furnizare a gazelor, Enron a fost una dintre cele mai controversate companii
care aplicau tehnici de contabilitate creativă. Încă din anul 1996 și până în anul 2000 era considerată
”Cea mai inovatoare companie americană”. În urma utilizării în mod abuziv a metodelor de
contabilitate creativă, își anunță falimentul dupa ani întregi de fraudă contabilă. După ce valoarea
reală a companiei scăzuse drastic, își umflase profiturile și își acoperea pierderile, atrăgând dupa sine
și falimentul companiei de audit Arthur Andersen, ce făcea parte din renumitul grup Big Five.
Principalul scop al grupului Enron era menținerea prețului acțiunilor la un nivel ridicat,
recurgând la o majorare artificială a profitului.
Câteva din tehnicile de contabilitate creativă pe care firma le utiliza sunt:
 1. Tehnici de contabilitate creativă cu impact asupra veniturilor și cheltuielilor
-Metodele de contabilitate creativă referitoare la contracte implică recunoașterea improprie a
veniturilor și/sau cheltuielilor, exercitându-se un impact seminficativ asupra profitului sau pierderii,
mai ales dacă luăm in considerare mărimea veniturilor pe care aceste contracte le implică.
-Enron folosea această metodă în momentul semnării unui contract pe termen lung înregistrând
veniturile aferente acestuia la valoarea actualizată a fluxurilor de numerar nete care erau preconizate
a fi generate în viitor. Însă de multe ori, viabilitatea acestor contracte și costurile aferfente lor erau
foarte greu de cuantificat, așadar investitorii primeau informații inexacte sau rapoarte care îi inducea
în eroare.
2. Remunerarea personalului executiv
-Având în vedere că managerii pot alege politici contabile dintr-un set, este natural să ne așteptăm că
vor alege politici contabile în așa fel încât să-și maximizeze utilitatea și/sau valoarea firmei; acesta se
numește managementul rezultatelor (Scott 1997).
-Managerii Enron se bucurau și de primirea unor opțiuni de achiziționare de acțiuni ale grupului.
Acest lucru însemna că la un moment dat în viitor, managerii aveau opţiunea de a achiziţiona un
anumit număr de acţiuni la un preţ fixat anterior între părţi, indiferent de cotaţia acţiunilor din data
respectivă. Drept urmare, managementul Enron a fost preocupat în continuu de găsirea unor
modalităţi (chiar şi neacceptate de lege) de creştere a preţului acţiunilor pe piaţă pentru a-şi spori
profitul personal din deţinearea acţiunilor companiei.
3. Alte aspecte cu caracter contabil şi practici de influenţare a preţului acţiunilor
-Emiterea și răscumpărarea de acțiuni au efect diferit asupra rezultatului pe acțiune: creșterea,
respectiv scăderea numărului de acțiuni ordinare aflate în circulație în circulație.
-Rezultatul pe acțiune prezintă o modalitate de a oferi utilizatorilor de situaţii financiare informaţii
despre rentabilitatea investiţiilor lor în entitatea respectivă. Indicatorul analizează relaţia dintre
profiturile unei entități pe parcursul unui an şi numărul acţiunilor existente în acel an.
-Enron avea ca şi angajaţi numeroşi contabili autorizaţi, precum şi contabili care colaboraseră cu
FASB (Financial Accounting Standards Board). Menirea acestor persoane era să caute şi să
speculeze lacunele din standardele contabile americane (US GAAP) în aşa fel încât să aducă avantaje
pentru Enron. Un contabil din cadrul Enron a mărturisit: „Am încercat cu disperare să folosim
standardele în favoarea noastră. Regulile au fost cele care ne-au oferit ocazia. Am ajuns unde am
ajuns deoarece am exploatat punctele slabe ale acestora.”
Companii celebre implicate în scandaluri financiare, precum Enron, declarat cel mai mare
faliment de pe piața americană și renumiți ca fiind “băieții deștepți din energie” , Lehman Brothers,
World Com și altele oferă exemple concrete de rele practici la nivel de realizare a situațiilor
contabile care au condus la ruinarea companiei, înșelăciunea investitorilor și a guvernului, atragerea
falimentului unor firme de audit și multe alte consecințe.
III. WORLDCOM
Compania WorldCom înfiinţată în anul 1983 sub numele de Long Distance Discount
Services, a ajuns a doua mare companie de telefonie în SUA, dezvoltarea puternică fiind determinată
de achiziţia agresivă a altor companii de telecomunicaţii.
Însă, WorldCom, care ajunge gigant în telecomunicații în 2002, asigurând mai mult de
jumătate din traficul de internet al SUA, nu a fost doar cel mai mare scandal contabil din istoria
Statelor Unite, ci a fost de asemenea, unul dintre cele mai mari falimente. Principalul vinovat al
acestui scandal este Scott Sullivan, directorul financiar al companiei, aflat sub conducerea
fondatorului și directorului executiv Bernard Ebbers. Auditorul extern în acea perioadă a fost Arthur
Andersen.

În perioada 1999-2002, când boom-ul tehnologic s-a transformat în faliment, iar companiile
au redus cheltuielile pentru servicii și echipamente de telecomunicații, WorldCom a recurs la trucuri
de contabilitate creativă pentru a menține aparența profitabilității în continuă creștere.

Tehnicile de contabilitate creativă folosite au fost :

1.Tehnica „ netezirea rezultatelor „ : înregistrarea de provizioane mai mari în anii cu profit mare
pentru a diminua rezultatul și scăderea provizioanelor în anii deficitari pentru a majora rezultatul.
2.Supraevaluarea activelor
3.Capitalizarea cheltuielilor de exploatare : înregistrarea unor valori în categoria imobilizărilor în
locul înregistrării lor pe seama cheltuielilor, pentru a ascunde pierderile şi a denatura imaginea
fidelă cu scopul de a asigura creşterea preţului de piaţă a acţiunilor.

Schema creativă a fost descoperită în iunie 2002, de către unitatea de audit intern a
companiei, condusă de vicepreședintele Cynthia Cooper. Astfel, datorită aplicării într-un mod
agresiv a acestor tehnici de contabilitate creativă departamentul de audit intern a descoperit
următoarele „nereguli”:
-Prin capitalizarea cheltuielilor, s-a exagerat profitul cu aproximativ 3 miliarde dolari în 2001 și 797
milioane dolari în T1 2002, raportând un profit de 1,4 miliarde dolari în loc de o pierdere netă.

-Aproximativ 3,8 miliarde de dolari au fost incorect contabilizați în cadrul Bilanțului

-Supraestimarea activelor cu peste 11 miliarde de dolari

Consecințele și pedepsele aplicate au fost următoarele:

-Pierderea a peste 30.000 joburi.

-Compania a dat faliment, iar executivi au fost demiși, în timp ce Ebbers a primt 25 de ani de
închisoare, iar fostul director financiar Scott Sullivan a primit o pedeapsă de 5 ani de închisoare după
ce a pledat vinovat și a depus mărturie împotriva Ebbers.
- Compania va supraviețui ca o afacere continuă atunci când va ieși din faliment în 2003 sub numele
de MCI Inc.

IV.HIH

HIH a fost o firmă de asigurări înființată în anul 1968 în Australia, care până în anul 1980 a
reușit să își extindă activitatea în UK și SUA, devenind a doua cea mai mare firmă de asigurări din
Australia.

La sfârșitul anilor 90, conducerea a sesizat o înrăutățire a rezultatelor obținute în special pentru
segmenetele din UK și USA. Noua achiziție FAI Insurance Limited a adus, de asemenea, pierderi
neașteptate datorate clienților nemulțumiți de serviciile primite.
În urma unui audit extern realizat în iulie 2000 nu au fost sesizate nereguli și concluzia auditorilor a
fost că firma este sănătoasă din punct de vedere financiar. Raportul anual prezenta active totale de
8,3 miliarde$, datorii totale de 7,4 miliarde $ și un activ net de 900 milioane $.
Cu toate acestea, profitabilitatea întreprinderii a început să scadă, lucru pe care managementul l-a
atribuit la momentul respectiv pieței competitive, însă nu peste mult timp a vândut câteva dintre cele
mai importante segmente ale sale pentru 200 milioane $. Acest lucru a dus la scăderea prețului de
piață al acțiunilor.
Dacă în anul 1997, firma era încadrată în categoria AA în ceea ce privește accesul la credite bancare,
în anul 2001, aceasta se încadra în categoria B, ultima categorie conform clasificării utilizate în
Australia. Pe 27 august 2001 a început lichidarea organizației, iar ulterior pierderea a fost estimată ca
fiind între 3,6 – 5,3 miliarde $.
În urma decăderii firmei HIH, investitorii au pierdut milioane de dolari și mulți clienți au rămas fără
asigurare.
Principalii factori identificați care au condus la falimentul companiei au fost:
1.Provizioanele constituite pentru litigiile cu clienții din anii anteriori nu au fost suficiente pentru
acoperirea datoriilor care au urmat, ceea ce a condus la o supraevaluare a profitului. La un moment
dat datoriile erau cu mult peste veniturile curente înregistrate.
2.Management necorespunzător și decizii luate doar pentru a ascunde incapacitatea managerilor.
Activitățile privind identificarea riscurilor erau aproape inexistente și astfel nu se încerca nici
reducerea acestora. Doar anumite informații erau transmise acționariatului și de multe ori cele
nefavorabile nu erau comunicate.
În ceea ce privește raportarea financiar-contabilă, au fost descoperite probleme cu :
- Provizioanele pentru litigii
- Încadrarea necorespunzătoare a veniturilor din contractele de reasigurare
- Fondul comercial obținut în urma achiziției FAI Insurance Limited
1.Politica de provizioane -„Provizioanele sunt destinate să acopere riscuri, cheltuieli sau pierderi
care sunt incerte fie în ceea ce privește mărimea lor, fie în ceea ce privește momentul în care se vor
realiza.” (Contabilitate creativă, 2013).
Caracterul estimativ al provizioanelor care depinde de raționamentul profesional al specialistului
creează condiții pentru utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă în scopul netezirii rezultatelor.
În cazul prezentat, a fost aleasă varianta cea mai optimistă a calculului provizioanelor necesare a fi
constituite, aceea care ducea la înregistrarea unor cheltuieli cu provizioane cât mai mici. Prin această
decizie s-a dorit creșterea rezultatului, care deja era în scădere în ultimii ani. Obiectivul
managementului era să își stabilească un profit țintă, iar apoi să constituie provizioane care să ducă la
atingerea acestuia. Când întreprinderea a pierdut procesele cu clienții, provizioanele nu au fost
suficiente pentru a acoperi datoriile și acțiunile acesteia au dus la pierderi mari.
2. Încadrarea necorespunzătoare a veniturilor din contractele de reasigurare
Ca firmă de asigurări, HIH a început să încheie contracte de reasigurări cu alte întreprinderi. Pentru
ca aceste contracte să fie încadrate în această categorie, trebuia să existe un transfer minim de riscuri,
pentru care nu exista un nivel impus. Întreprinderea a utilizat această lipsă din prevederile legale
pentru a înregistra reasigurările cu scopul de a contracara orice creștere a datoriilor din litigii în
bilanț și pentru a oferi o imagine care să indice posibilitatea acoperirii acestor pierderi din
reasigurări. În realitate contractele de reasigurări nu transferau riscul. De aceea în acest caz se
consideră că au fost utilizate și tehnici de contabilitate creativă, dar în cele din urmă s-a ajuns la
fraudă. De altfel, au fost descoperite documente care anulau contractele de reasigurări.
3. Fondului comercial obținut în urma achiziției FAI Insurance Limited
Fondul comercial este ușor de manipulat deoarece valoarea acestuia depinde de factori greu de
cuantificat și de raționamentul evaluatorului.
Pentru achiziția acțiunilor companiei FAI, HIH a plătit în 1999 o sumă de 300,5 milioane $. În
situația financiară consolidată, această achiziție a fost înregistrată cu o valoare de 25 de milioane $
pentru activul net și 275 milioane $ pentru fondul comercial. Până în anul 2000, la fondul comercial
s-au adăugat 163 milioane$, fondul comercial ajungând la o valoare de 438 milioane $. După
faliment, a fost descoperit faptul că scopul acestor creșteri era o încercare a managementului de a
ascunde pierderile aduse de întreprinderea achiziționată, preferând să nu le înregistreze ca și
cheltuieli în situația rezultatului global, ci să le adauge la fondul comercial achiziționat.
Consecințe

-Directorii companiei au fost acuzați de dezinformare prin publicarea de rapoarte financiare

neconcordante situației reale, pentru influențarea auditorilor și contabililor și au trebuit pe lângă plata
a 900.000 $ și 7 milioane $ să săvârșească și o sentință de 2 ani și 9 luni în închisoare.
-Consecințe au existat și la nivelul managementului superior, al auditorilor și al firmei de
contabilitate KPMG, care nu au raportat neregulile sesizate în urma evaluărilor efectuate.
Concluziile pe care le tragem din aceste fapte sunt acelea că este foarte ușor să depășești
limitele legale de cosmetizare a situațiilor financiare și să te folosești de toate mijloacele care îți stau
la dispoziție pentru a rămâne în top, însă toate acestea nu pot decât să atragă situații ce generează
dezechilibre la nivel macroeconomic și chiar internațional atât pe plan economic cât și pe plan social,
nu numai la nivel de companie sau piață.

Bibliografie

1. Amat, O., Blake, J., Dowds, J., The Ethics of Creative Accounting, Economics Working
Paper, 1999
2. Claudio Damiani, Naomi Bourne and Martin Foo, The HIH Claims Support Scheme
https://treasury.gov.au/sites/default/files/2019-03/Roundup_01-2015_article3_HIH.pdf
3. De la Politici Contabile la Contabilitate Creativa in Marile Scandaluri Economice
4. Feleaga, Niculae, Controverse contabile, Bucuresti, Editura Economica, 1996
5. From Creative Accounting Practices And Enron Phenomenon To The Current Financial
Crisis
6. Groșanu,A., Contabilitate creative, 2013
7. Liliana Malciuc, Contabilitate creativă, Bucureşti, Editura Economică, 1999
8. Michael Jones, Creative Accounting, Fraud and International Accounting Scandals, 2011
http://ndl.ethernet.edu.et/bitstream/123456789/490/1/35.pdf.pdf
9. Niculae Feleaga, Liliana Feleaga, Politici si optiuni contabile(Fair Accounting versus Bad
Accounting), Editura Economica, 2000
10. Tamașciuc,Valeria., The impact of Creative Accounting on The Financial Performance of
The entity
11. http://en.wikipedia.org/wiki/Parmalat_bankruptcy_timeline
12. https://en.wikipedia.org/wiki/WorldCom_scandal
13. https://www.investopedia.com/terms/w/worldcom.asp
14. http://www.parmalat.com/en/about_us/parmalat_in_brief/
15. https://pdfslide.net/documents/raportarea-eronata-a-activelor-si-datoriilor.html
16. https://pdfslide.net/documents/scandalul-worldcom.html
17. https://www.manager.ro/articole/analize-92/top-10-scandaluri-de-contabilitate-in-marile-
companii-americane-26284.html
18. https://www.researchgate.net/publication/
227367729_From_Creative_Accounting_Practices_And_Enron_Phenomenon_To_The_Curr
ent_Financial_Crisis
19. http://www.scribd.com/doc/49208772/Ctb-creativa-si-falimentul-marilor-companii
20. https://www.scrigroup.com/afaceri/contabilitate/CONTABILITATEA-CREATIVA-IN-
SCA83439.php