CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVIND TAXA PE VALOAREA

ADĂUGATĂ

1.1.Taxa pe Valoarea Adăugată

1.1.1. Baza de impozitare
1.1.2. Subiectele impozabile
1.1.3. Calculul şi plata TVA
1.2.Taxa pe Valoarea Adăugată în diferite ţări
1.2.1. Taxa pe valoarea adăugată în Franţa
1.2.2. Taxa pe valoarea adăugat în Germania
1.2.3. Taxa pe valoarea adăugată în Marea Britanie

CAPITOLUL II. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR PRIVIND TAXA PE

VALOAREA ADĂUGATĂ

2.1. Fluxul informaţional pentru determinarea TVA

2.2. Calculul şi contabilitatea TVA în operaţiile de aprovizionare
2.3. Calculul şi contabilitatea TVA în operaţiile de livrǎri
2.4. Determinarea TVA de plată sau de rambursat

CAPITOLUL III . STUDIUL DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA TAXEI PE

VALOAREA ADĂUGATĂ LA SOCIETATEA BIJUROM
3.1. Prezentarea firmei Bijurom
3.2. Operaţiuni înregistrate de firma Bijurom
3.2.1. Operaţiuni înregistrate în luna septembrie
3.2.2. Operaţiuni înregistrate în luna octombrie
3.2.3. Operaţiuni înregistrate în luna noiembrie
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

1
 CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVIND TAXA PE
VALOAREA ADĂUGATĂ

1.1.Taxa pe Valoarea Adăugată

1.1.1. Baza de impozitare

Valoarea în vamă se determină potrivit H.G. nr. 1.813/2006 privind tariful vamal al
României art. 8 şi cuprinde preţul de import format din preţul extern transformat în lei la
cursul de schimb stabilit şi comunicat de Banca Naţională a României în fiecare vineri
pentru operaţiunile vamale şi evaluarea în vamă din săptămâna următoare conform H.G nr.
23/2017.
La preţul de mai sus se adaugă:
- Cheltuielile de transport ale mărfurilor importate, pe parcurs extern;
- Cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de manipulare conexe transportului
mărfurilor importate, achitate pe parcurs extern;
- Costul asigurării, precum şi orice alte cheltuieli pe parcurs extern.
Valoarea în vamă trebuie să rezulte din facturi sau alte documente emise de
exportator, care se depun la organele vamale.
Atât la produsele din ţară, cât şi la cele din import, pentru care, potrivit unor
reglementări vamale, se datorează alte taxe şi accize, baza de impozitare pentru taxa pe
valoarea adăugată cuprinde şi aceste taxe şi accize.
O altă situaţie deosebită o reprezintă stabilirea bazei de impozitare pentru vânzările
de bunuri prin unităţile de consignaţie. În acest caz baza de impozitare se determină în mod
diferit:
- Suma obţinută din vânzarea bunurilor cumpărate de la comercianţi sau încredinţate
de aceştia pentru a fi vândute. Pentru bunurile încredinţate, vândute, comercianţii
respectivi sunt obligaţi să emită facturi cel mai târziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat
vânzarea.
- Suma reprezentând comisionul aplicat vânzărilor de bunuri aparţinând
Persoanelor fizice care nu au calitatea de comercianţi, neaparţinând persoanelor fizice care
nu au calitatea de comercianţi, necuprinse în sfera de aplicare sau scutite de plata taxei pe
valoarea adăugată.

2
 Potrivit art. 14 şi 15 din Ordonanţa guvernului nr. 23/2017, următoarele sume,
decontate între furnizor şi beneficiar, nu se includ în baza de impozitare:
- Remize şi alte reduceri de preţ inclusiv cele acordate după facturarea bunurilor şi
serviciilor; aceste sume vor fi înscrise distinct în factură;
- Penalităţi pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale;
- Dobânzi pentru întârzierea plăţilor;
- Refuzuri totale sau parţiale privind cantitatea, preţurile şi alte elemente cuprinse în
facturi sau documente similare;
- Contravaloarea ambalajelor în care s-a expediat marfa şi care au fost restituite şi
facturate de clienţi. Ambalaje care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb,
fără facturare, nu influenţează baza de impozitare.
Actele de comerţ intervenite între furnizor ţi client în perioada de garanţie a
bunurilor care fac obiectul actului de comerţ, în ceea ce priveşte aplicarea taxei pe valoarea
adăugată, se soluţionează astfel:
- În situaţia înlocuirii unui bun, subansamblu, sau unei piese în perioada de garanţie
nu se aplică taxa pe valoarea adăugată deoarece operaţiile nu se fac contra plată, ci în
contul plăţii iniţiale;
- În situaţia acordării unor bonificaţii pentru calitatea inferioară a produsului, ba/1 de
impozitare iniţială se reduce cu despăgubirea acordată.
De asemenea, nu se includ în baza de impozitare sumele achitate de comerciantul
furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia. Aceste sume
se includ în factură sau alt document emis de comerciantul furnizor sau prestatul separat de
sumă reprezentând contravaloarea bunurilor sau serviciilor şi a taxei aferente acestora.
Dreptul de deducere priveşte numai taxa ce este înscrisă într-o factură sau alt
document legal care se referă la bunuri sau servicii destinate pentru realizarea de operaţiuni
impozabile.
Dreptul de deducere se exercită pe două căi:
- Prin reţinerea din sumă reprezentând taxa pe valoarea adăugată, pentru
livrările de bunuri sau servicii prestate, a taxei aferente intrărilor;
- Prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentând diferenţa
dintre taxa aferentă intrărilor şi taxa facturată de agentul economic pentru livrările de
bunuri sau servicii prestate.

3
 Rambursarea diferenţei de taxă se efectuează la cerere, pe baza documentaţiei
stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor, şi a verificărilor făcute de organele
acestuia, astfel:
- Lunar, pentru operaţiile de export;
- Trimestrial sau anual, în funcţie de sumă minimă de rambursat stabilită prin
hotărâre a guvernului, în celelalte cazuri.
Pentru situaţiile în care agenţii economici efectuează cheltuieli care nu au, legătură
directă şi exclusivă cu activitatea lor, iar bunurile sau serviciile respective nu au fost
înregistrate în gestiunea agentului economic, cum sunt cheltuielile pentru distracţie,
divertisment, achiziţionarea şi întreţinerea autoturismelor folosite pentru activităţi ce nu au
ca scop obţinerea de profit, agenţii economici nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adăugată achitată furnizorilor sau prestatorilor.1
În cazul bunurilor pierdute, dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată
interesează atât pe agentul economic furnizor, cât şi pe agentul economic beneficiar, iar
stabilirea taxei pe valoarea adăugată deductibilă sau datorată trebuie făcută în strânsă
legătură cu prevederile contractuale privind răspunderea pe timpul transportului bunurilor
sau cu alte prevederi legale privind bunurile distruse, furate, pierdute, depreciate calitativ.
Astfel, dacă bunurile s-au pierdut pe timpul transportului către client şi contractul îl
face pe client responsabil pentru orice pierdere înregistrată după predarea bunului către
client sau societatea comercială de transport, comerciantul furnizor datorează taxa pe
valoare adăugată aferentă bunurilor respective. La rândul său clientul are drept de deducere
a taxei cuprinsă în factura furnizorului. Dacă bunurile respective erau destinate realizării
unor operaţii scutite de taxă sau unor cheltuieli care nu aveau legătură directă şi exclusivă
cu activitatea agentului economic beneficiar, taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă.
Dacă însă contractul îl face răspunzător pe furnizor pentru orice pierdere intervenită
înainte de predarea către client, se procedează astfel:
- Dacă furnizorul nu a emis factură, atunci nu datorează taxă pe valoare
adăugată deoarece se consideră că nu s-a efectuat o livrare;
- Dacă s-a emis factură atunci se datorează taxa inclusă în factură. În situaţia
în care clientul a refuzat plata facturii că nu a primit marfa, problema se reglementează prin
emiterea unei facturi în roşu pentru taxa de scăzut.2

1Ţeglcdi A. M., Contabilitate aprofundată, Editura Universităţii "Aurel Vlaicu", Arad, 2015.,p.174
2Ionescu C.A., Contabilitate de gestiune, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2018.,p.235

4
 În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor pierdute, distruse,
furate, sau depreciate calitativ, existenţa în depozitele agenţilor economici, se va proceda
astfel:3
- Pentru produsele fabricate în scop de vânzare, nu se datorează taxa pe
valoarea adăugată deoarece nu a avut loc livrarea;
- Pentru bunurile achiziţionate în scopul realizării de bunuri şi servicii supuse
taxei pe valoarea adăugată, agenţii economici au dreptul de deducere a taxei cuprinsă în
facturile sau documentele întocmite de furnizori sau prestatori. Nu se deduce taxa
bunurilor pierdute, furate, distruse sau depreciate calitativ care au fost achiziţionate pentru
realizarea unor operaţii scutite, sau, pentru cheltuieli care nu au legătură directă şi
exclusivă cu activitatea agentului economic.
Potrivit prevederilor Capitolului VII, alineatul prim din Normele privind aplicarea
Ordonanţei nr. 23/2017, baza de impozitare este constituită pentru livrările de bunuri şi
prestările de servicii, din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile primite sau care
urmează a fi primite de furnizor sau prestator în contrapartidă pentru livrările şi prestaţiile
efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.4
Când beneficiarii nu au achitat total sau parţial contravaloarea bunurilor sau
serviciilor prestate, fiind declaraţi insolvabili prin hotărâri judecătoreşti definitive,
furnizorii şi prestatorii beneficiază de dreptul de restituire de la bugetul de stat a taxei pe
valoarea adăugată corespunzătoare sumelor ce nu mai pot fi încasate.
Suma ce nu mai poate fi încasată şi taxa aferentă se înscriu în roşu în decontul
întocmit pentru luna în care s-a obţinut hotărârea definitivă a instanţelor judecătoreşti prin
care s-a consemnat insolvabilitatea beneficiarilor.
Restituirea se realizează potrivit reglementărilor cuprinse în Capitolul IX din
normele aprobate prin H.G. nr. 406/1992, astfel:5
- Prin compensarea cu taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat în
lunile următoare;
- Prin restituirea de către organul fiscal a sumelor ce nu au putut fi
compensate cu taxa datorată bugetului de stat.

1.1.2. Subiectele impozabile

3 Străoanu B.M, op.cit.,p.144

4 Cenar I... Contabilitatea financiară, Editura Intelcredo, Deva. 2011;,p.185
5 Străoanu B. M. Primii paşi în contabilitatea financiară: despre capitaluri, imobilizări şi stocuri. Editura Pro
Universitaria. Bucureşti. 2015,p.262

5
 Subiectele supuse taxei pe valoarea adăugată se împart în două mari categorii:6
A. operaţii care au ca efect transferul proprietăţii bunurilor, indiferent de forma
juridică prin care se realizează acest transfer de proprietate: vânzare, schimb de bunuri,
aport la capitalul social al unei societăţi comerciale şi în unele cazuri chiar predarea cu titlu
gratuit.
B. Operaţii constând în prestarea de servicii.
După natura ţi provenienţa bunurilor, operaţiile supuse taxei pe valoarea adăugată
nr împart în:
A. livrări de bunuri mobile;
B. Transferul proprietăţii bunurilor imobile între agenţii economici, precum şi între
aceştia şi instituţii sau persoane fizice;
C. Prestări servicii;
D. importul de bunuri şi servicii.

1.1.3. Calculul şi plata TVA

Se face prin una din următoarele metode:7

- Prin organizarea şi conducerea evidenţei contabile potrivit normelor în vigoare,
care să permită determinarea sumei impozabile şi taxa pe valoarea adăugată pentru livrările
sau serviciile efectuate, precum şi taxa deductibilă aferentă bunurilor şi serviciilor
achiziţionate sau realizate în unitatea proprie destinate realizării de operaţii impozabile;
- Pe bază de registre în care se înscriu zilnic, fără ştersături şi spaţii neutilizate,
elementele necesare pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor
livrate şi serviciilor prestate, percum şi a taxei pe valoare adăugată deductibilă pentru
intrări.
Înregistrare în contabilitate se face cronologic şi sistematic, potrivit planului de
conturi şi normelor emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor, în condiţiile prevederilor
art. 4 din Legea Contabilităţii nr. 82/1991.
Decontul privind taxa pe valoarea adăugată se întocmeşte lunar pe un formular
primit de la organul fiscal şi se depune la aceasta însoţit de dovada efectuării plăţii taxei pe

6 Ţeglcdi A. M., Contabilitate de gestiune, Editura Pro Universitaria, Bucureşti. 2015,p.244

7 Ionescu C.A, op.cit.,p.174

6
valoarea adăugată data datorată bugetului de stat (chitanţă pentru plata în numerar, filă
CEC, copia dispoziţiei de plată vizată de bancă).
Termenul de depunere al decontului este de până la data de 25 a lunii următoare.
Decontul reprezintă o sinteză a operaţiilor realizate de un agent economic într-o
lună calendaristică şi cuprinde:8
- Perioada pentru care se întocmeşte decontul;
- Detalii privind operaţiile realizate;
- Data referitoare la calcularea sumei de plată la bugetul de stat sau de restituit;
- Elementele de identificare a persoanelor răspunzătoare de corectă întocmire a
decontului şi de confirmarea încasării sumelor, semnăturile şi ştampilele care angajează
legal agentul economic respectiv.
Una din obligaţiile agenţilor economici este de a pune la dispoziţia organelor
fiscale toate justificările necesare, evidenţele şi documentele aferente, în vederea corectei
stabiliri a operaţiilor impozabile executate atât la sediul principal, cât şi la subunităţi,
precum şi a respectării celorlalte prevederi legale privind taxa pe valoarea adăugată.
O altă obligaţie se referă la furnizarea de către agenţii economici, anual până la data
de 15 august, a unor informaţii referitoare la operaţiile impozabile prevăzute de agentul
economic pentru anul viitor.9
Termenul de plată a taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat sau
diferenţiate în funcţie de natura operaţiilor realizate, astfel:
- Până la data de 25 a lunii următoare se achită taxa pe valoarea adăugată datorată
bugetului de stat rezultată din decontul întocmit;
- Concomitent cu plata taxelor vamale pentru bunurile din import, indiferent de
calitatea importatorului; persoana fizică sau juridică, înregistrată sau nu ca agent economic;
- O dată cu îndeplinirea formalităţilor de vămuire pentru bunurile din import care
sunt exceptate sau scutite de taxe vamale, dar care sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.
Liberul de vamă se acordă numai după plată taxei pe valoarea adăugată sau
depunerea unei garanţii egală cu aceasta;
- Concomitent cu plata furnizorilor sau prestatorilor externi pentru bunurile şi
serviciile din import prevăzute la art. 8 alin. Ultim din Ordonanţa Guvernului nr. 23/2017,
efectuată pe baza recepţiei la beneficiari şi în concordanţă cu prevederile contractuale;

8 Cenar I.., op.cit.,p.152

9 Nicolaescu C,op.cit.,p.143

7
- Concomitent cu cererea organului fiscal pentru scoaterea din evidenţă că plătitor de
taxă pe valoarea adăugată în caz de încetare a activităţii.
Plata se poate face astfel:10
A. în numerar:
- Când încasarea se face prin agenţi fiscali sau vamali;
- Direct la casieria trezoreriei sau organului vamal;
- La unităţile C.E.C. împuternicite să efectueze operaţii de încasări pentru bugetul de
stat, în localităţile în care nu s-au organizat trezorerii ale finanţelor publice;
B. Prin C.E.C. cu limită de sumă care se prezintă organului fiscal la care s-a înregistrat
ca plătitor, sau la organul vamal, după caz;
C. Prin dispoziţiile de plată depusă la societatea bancară unde agentul economic are
cont deschis; o copie vizată de bancă se anexează la decontul prezentat organului fiscal.
Termenul de prescripţie în care atât bugetul de stat, cât şi plătitorii de taxa pe
valoarea adăugată îşi pot revendica drepturile rezultate din Ordonanţa Guvernului nr.
23/2017 este de 5 ani de la data prevăzută pentru exercitarea acestora.11
Pentru sumele neplătite din taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor din import,
drepturile bugetului de stat se prescriu în termen de 5 ani de la data efectuării formalităţilor
de vămuire şi înregistrarea declaraţiei vamale de import.
Pentru alte operaţii supuse taxei pe valoarea adăugată termenul de prescripţie se
determină în funcţie de data la care agentul economic avea obligaţia efectuării plăţii taxei
datorate bugetului de stat, cum ar fi:12
- Data întocmirii formalităţilor de vămuire pentru bunurile din import exceptate sau
scutite de taxe vamale, dar care sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.
- Data întocmirii formalităţilor pentru plata furnizorilor externi pentru bunurile din
import închiriate, precum şi pentru operaţiunile de publicitate, Consulting, studii şi
cercetare, cesiuni sau concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licenţe, de mărci de
fabrică şi de comerţ, sau alte drepturi similare, efectuate de un prestator cu sediul sau
domiciliul în străinătate şi folosite de beneficiari cu sediul sau domiciliul în România;
- Data depunerii la organul fiscal a cererii de scoatere din evidenţă că plătitor de taxa
pe valoarea adăugată în caz de încetare a activităţii.

10 Dragomirescu S. E., Solomon D. C., Ţuţueanu I, op.cit.,p.136

11 Ţegledi A. M., Contabilitate financiară. Reglementări contabile şi aplicaţii. Editura Pro Universitaria,
Bucureşti. 2016, op.cit.,p.152
12 Bogdan A.M. - Contabilitate- baze şi proceduri, Editura Universitaria, Craiova,
2008,p.143

8
 În ceea ce priveşte prescrierea drepturilor plătitorilor de taxa pe valoarea adăugată
privind sume achitate în plus de aceştia sau nedecontate de bugetul de stat, termenul de 5
ani se determină luând ca baza data documentelor întocmite de agenţii economici şi
prezentate organelor fiscale.13
Astfel, pentru taxa plătită în plus ca urmare a unor erori înscrisă în decontul lunar,
termenul de 5 ani se determină în funcţie de data înregistrării la organul fiscal a decontului
în care se află operaţia în cauză.
Pentru taxa nerambursată de organele fiscale termenul de prescripţie se determină
ţinând cont de natura operaţiilor realizate, astfel:14
- Pentru taxa de rambursat determinată de livrări la export, termenul de prescripţie se
calculează de la data la care agentul economic putea introduce cererea de rambursare,
respectiv cel puţin 10 zile înainte de închiderea lunii următoare celei în care s-a realizat;
- Pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă altor operaţii, termenul de prescripţie se
determină în funcţie de suma de rambursat; dacă suma corectă de rambursat depăşeşte
100.000 lei, termenul de prescripţie începe să curgă începând de la data de 20 a lunii
următoare expirării unui trimestru; dacă suma de rambursat este de sub un milion de lei şi
este aferentă primelor unsprezece luni dintr-un an, termenul de prescripţie începe să curgă
de la data de 31 ianuarie a anului următor, data stabilită prin H.G. nr. 406/1992 ca fiind
data limită pentru regularizarea taxelor de rambursat.15
- Pentru agenţii economici cu producţie sezonieră care au beneficiat de dreptul de
rambursare a taxei pe valoarea adăugată la sfârşitul sezonului, termenul de prescripţie se
determină în funcţie de data la care au solicitat organul fiscal restituirea taxei cuvenite.
Corectarea eventualelor erori se face în mod diferenţiat, ţinând seama de natura
acestora şi de felul documentului în care sunt consemnate, astfel:16
- Potrivit prevederilor cuprinse în normele de aplicare a Legii Contabilităţii nr.
82/1991, se corectează erorile de înregistrare în contabilitate sau de completare a
documentelor care stau la baza înregistrărilor şi care circulă numai în unitatea respectivă;
Corectarea se face în toate exemplarele prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei
greşite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul său cifră corectă;

13 Cenar I., Contabilitate, Seria Didactica, Alba Iulia, 2018,p.148

14 Ionescu C.A,op,cit.,p.187
15 Ţegledi A. M., op.cit.,p.153
16 Cenar I, op.cit.,p.215

9
- Potrivit art. 28 din Ordonanţa nr. 23/2017 corectarea taxei pe valoarea adăugată
facturată eronat se face prin emiterea unei noi facturi, în roşu pentru sumele ce urmează a
fi scăzute şi în negru pentru cele de adăugat.
Această reglementare care se aplică şi în situaţiile în care se eliberează documentele
înlocuitoare ale facturilor urmăreşte ca oricare modificare a taxei pe valoarea adăugată să
fie cunoscută atât de furnizor sau prestator, cât şi de beneficiar.17
Transmiterea unui document legal de modificare a unor elemente din factura sau alt
document emis iniţial dă posibilitatea cumpărătorului să verifice exactitatea datelor înscrise
şi, după caz, să-şi exercite dreptul de deducere, care potrivit art. 19 din Ordonanţa nr.
23/2017 priveşte numai taxa pe valoarea adăugată ce este înscrisă într-o factură sau alt
document legal.

1.2.Taxa pe Valoarea Adăugată în diferite ţări

1.2.1. Taxa pe valoarea adăugată în Franţa

În Franţa, taxa pe valoarea adăugată are o sferă de aplicare foarte largă, cu multiple
posibilităţi de opţiune. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe operaţiuni şi nu pe
persoane.
Pentru a fi supusă taxei, o operaţiune trebuie să îndeplinească cumulat cinci
condiţii:
- Ea trebuie să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de serviciu; se includ
toate operaţiunile care comportă un transfer de proprietate, vânzările în rate, locaţia -
vânzarea, dar nu intră creditul pentru închiriere;
- Operaţiunea supusă taxei trebuie să fie rezultatul unei activităţi economice;
- Ea trebuie să fie realizată cu titlul oneros, oricare ar fi scopul său rezultatul obţinut
şi independent de natura contrapartidei oferite de cumpărător (bani, bun livrat, serviciu
efectuat etc.)
- Ea trebuie să fie efectuată de o persoană fizică sau juridică care lucrează de o
manieră independentă;

17 Manea, L.C., Nichita, M.E., Irimescu, A.M., Rapcencu, C.„Introducere în contabilitate. Aplicaţii”, ediția
a III-a, Editura ASE, Bucureşti,2015,p.136

10
- Operaţiunea să fie realizată pe teritoriul francez.
La operaţiunile supuse TVA se mai adaugă anumite activităţi care prin natura lor sunt
impozabile şi sunt reglementate prin dispoziţiuni speciale ale legii si este vorba mai ales
de:
- Livrări de bunuri pentru comerţul intern, caz în care absenţa impunerii ar genera o
insolvabilitate în condiţii de concurenţă;
- Importurile, pentru care regulile de teritorialitate, vor conduce la exonerarea lor,
fiind necesară în acest caz o dispoziţie specială în Codul General al Impozitelor;
- Operaţiuni diverse; precum cele efectuate de cooperative şi grupuri de cumpărare,
cele care concură la producerea sau la livrarea de imobile, acordarea de îngrijiri, vânzarea
de publicaţii, altele decât cele cotidiene etc.
Exonerări de la plata taxei: impozitul pe operaţiuni de bază, impozitul pe
spectacole, cu excepţia jocurilor de noroc şi a reuniunilor sportive, taxa pe convenţii de
asigurări; vânzarea de bunuri pentru nevoile proprii, vânzări de deşeuri şi materiale
recuperabile din industrie, precum şi un număr important de operaţiuni bancare şi
financiare cum ar fi acordarea şi negocierea creditelor; activităţi de interes social; pentru
locaţia de terenuri şi clădiri în scop agricol, terenuri neamenajate şi localuri goale; pentru
activităţile din sfera profesiilor libere; în domeniul agriculturii, al pescuitului; vânzări de
peşte, raci, scoici, efectuate de pescari; precum şi unele operaţiuni din importuri.
Cotele de taxă practicate în sistemul francez sunt împărţite în trei categorii:
- Cote supra-reduse, introduse în anul 1982 privind un număr de 12 tipuri de produse
care fac parte din produsele alimentare de bază - apă potabilă de la oraşe, laptele livrat
pentru consum, uleiul alimentar, oţetul comestibil, ciocolata crocantă şi sub formă de
tablete; cafeaua şi ceaiul, produsele de patiserie proaspete, produsele din aluat pentru micul
dejun, aperitivele şi deserturile, zahărul şi dulceţurile, produsele de origine agricolă,
produse din peşte şi mierea de albine.
- Cota redusă cu aplicabilitate în taxarea prestărilor de servicii, precum şi a unor
produse eterogene;
- Cota standard sau normală (18,6%).
Administrarea mai multor cote este întotdeauna delicată şi dificilă în raport cu
multitudinea criteriilor de care trebuie, în mod general, să se ţină seama.
Particularităţile taxei franceze în raport cu taxa aplicată de către majoritatea ţărilor
din CEE pot fi grupate astfel:

11
- Numărul exonerărilor este destul de mare şi posibilităţile de opţiune sunt
importante ca număr. Totuşi, sfera de aplicare a TVA este mai largă decât TVA britanică;
- Regulă de determinare a TVA în Franţa prezintă unele particularităţi.
Franţa este singura ţară în care nu se rambursează în totalitate creditul pentru TVA
şi se impune întreprinderilor regulă decalajului de o lună pentru servicii şi alte bunuri.
În domeniul cotelor, Franţa se situează alături de Belgia, Irlanda şi Italia, adică în
grupa ţărilor în care taxa cuprinde 3-4 tipuri de cote; în alte ţări taxa are una sau două cote.
Trebuie pus în evidenţă faptul că în Franţa cota zero nu există, datorită exonerărilor
care au un spectru larg de aplicare.

1.2.2. Taxa pe valoarea adăugat în Germania

Taxa pe valoarea adăugată, a fost introdusă în Germania în anul 1969, ea

reprezentând una din impunerile obişnuite, din care atât Federaţia, cât şi Landurile au
dreptul la o parte din încasări.
Landurilor le revin anumite părţi din suma globală acumulată din veniturile fiscale
- inclusiv TVA - ceea ce reprezintă propriile cuantumuri care le sunt datorate de
Federaţie.
Landurile au obligativitatea încasării taxelor, iar acordarea unei părţi din încasările
realizate în favoarea lor le determină ca să efectueze această activitate cu eficacitate
sporită, aspect determinant pentru activitatea fiscală.
Astfel, partea din veniturile fiscale obţinute din impozite şi taxe care rămân la
Federaţie este de 65%, iar landurile primesc 35%, proporţie care se revizuieşte atunci când
apar diferenţe substanţiale între raportul dintre veniturile şi cheltuielile Federaţiei şi cele
ale landurilor.
Deoarece taxa pe valoarea adăugată prezintă o pondere însemnată în veniturile
totale ale bugetelor Federaţiei şi landurilor, revizuirea proporţiilor respective este precedată
de o negociere riguroasă între părţile implicate.
Cât priveşte competenţa de administrare a taxei pe valoarea adăugată, aceea care se
referă la importuri revine autorităţilor federale.
Ca autorităţi locale, birourile vamale administrează taxele vamale, accizele şi TVA
pe importuri. Toate celelalte impozite, incluzând TVA internă sunt administrate de
autorităţile fiscale ale landurilor care sunt permanent sub controlul federaţiei.

12
 Legea taxei pe valoarea adăugată a apelat la conceptele cuprinse în precedenta lege
a impozitului pe cifra de afaceri, care reglementa juridic toate aspectele legate de această
formă de impunere şi oferind o variantă corespunzătoare a termenilor uzuali.
Taxa pe valoarea adăugată se determină prin aplicarea sistemului de cote
proporţionale şi anume cota redusă de 7% şi cote nonnale de 15%.
Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată:
- La livrarea de bunuri şi prestarea de servicii în interiorul ţării;
- La anumite livrări şi servicii în beneficiul direct al contribuabilului;
- La importul de mărfuri.
Taxa pe valoarea adăugată se aplică la toate stadiile de vânzare, iar baza de
impunere reprezentând întreaga valoare considerată.
Cota de 7% se aplică în cazul livrărilor de produse alimentare şi agricole (inclusiv
pentru consumul acestora), pentru anumite servicii profesionale, pentru cărţi, ziare,
instrumente şi aparatură medicală, medicamente etc.
În cazul în care întreprinderile deţin o cifră de afaceri ce nu depăşeşte 50.000 Euro
pe an, vor plăti un impozit reprezentând 4% din baza de impunere în care va fi inclusă şi
TVA.
De la obligaţia de plată a taxei pe valoarea adăugată sunt scutite următoarele:
- Livrările şi prelucrările pentru export, în folosul clienţilor străini;
- Tranzacţiile bancare şi financiare;
- închirierea şi arendarea de clădiri şi locuinţe;
- Serviciile legale de asistenţă medicală, educaţie, servicii sociale etc.

În Germania se percepe impozitul pe consumaţie pentru anumite produse, dintre

care menţionăm: cafea, tutun, ceai, zahăr, produse de patiserie, băuturi alcoolice,
echipamente pentru iluminat, cărţi de joc, produse din ţiţei etc.
Încasările din impozitele respective se fac venituri la bugetul federal, cu excepţia
impozitului pe bere, ce revine bugetelor landurilor.
Aprobarea de introducere a legii privind taxa pe valoarea adăugată s-a făcut cu mult
înainte de termenul de aplicare efectivă, fapt ce a condus la o pregătire temeinică a acestei
operaţiuni.
Prin urmare, TVA nu a fost concepută în intenţia de a genera un venit mai mare
decât impozitul pe cifra de afaceri pe care l-a înlocuit.

13
 Pentru fixarea cotelor de impunere s-au întreprins o serie de calcule pentru a păstra
nivelul general stabilit al preţurilor, fără a fi influenţat consumatorul final, aceasta
reprezentând o condiţie esenţială.
Un anumit expert german în probleme fiscale a făcut observaţia că orice impunere
este tot atât de bună după cum este administrată de către autorităţi.
O taxă bună este aceea care dă naştere la cât mai puţine probleme atunci când este aplicată
corect de către cei în drept, concomitent cu existenţa unui control sever al autorităţilor
fiscale.

1.2.3. Taxa pe valoarea adăugată în Marea Britanie

Impozitele indirecte au o pondere mai mică în sistemul fiscal englez, deoarece sunt
de obicei, percepute la niveluri mai scăzute, aplicându-se sistemul de impunere în cote
regresive.
TVA în Anglia este percepută ca un impozit pe afaceri în fiecare etapă de producţie şi
distribuţie, asupra valorii care se adaugă la aprovizionările de materii, combustibil şi
imobilizări.
Impozitul respectiv are o cotă de 17,5%, excepţiile generale iau forma taxei cu un
nivel zero sau sunt considerate drept scutiri. Cota zero se aplică la exporturile de bunuri şi
servicii, la produsele alimentare şi băuturi, cu anumite excepţii la cărţi, reviste, publicaţii
periodice etc. Sunt exceptate de la impunerea pe valoarea adăugată: terenurile (inclusiv
arendele) dobânzile, serviciile poştale, operaţiile financiare, educaţia, unităţile de sănătate
publică.
De asemenea, sunt scutite de plată TVA comercianţii ce deţin o cifr» de afaceri
pân* la maximum 21.300 £, precum şi bursele de valori şi toate firmele bancare şi de
asigurări. în legislaţia privind TVA în Marea Britanie se specifică următoarele scutirii sau
cota zero:
Scutiri:
- bunurile imobile (inclusiv concesiunile, închirierile) şi chiriile pentru locuinţe;
- operaţiunile de asigurări;
- serviciile prestate;
- anumite servicii financiare;
- educaţie şi servicii medicale;
Cota zero:

14
- produse alimentare (altele decât produsele de cofetărie);
- cărţi, ziare şi periodice, literatură muzicală, hărţi şi altele;
- combustibil (altele decât petrol) şi energie;
- construcţia de clădiri; unităţi şi instituţii medicale
- serviciile de transport de mărfuri;
- transportul public de pasageri aerian, pe nave şi pe uscat (inclusiv taximetrele);
- procurarea, vânzarea sau întreţinerea unui vas maritim sau aparat de zbor;
- îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii;

CAPITOLUL II. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR PRIVIND

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit asupra consumului care se

întemeiază pe criteriul deductibilităţii. În plan contabil, în consonanţă cu acest criteriu, se
disting trei categorii de operaţiuni pentru calcularea şi evidenţierea taxei pe valoarea

15
adăugată deductibilă, în amonte la primirea bunurilor şi serviciilor, calcularea şi
evidenţierea taxei pe valoarea adăugată colectată în aval la vânzarea bunurilor şi
serviciilor; stabilirea şi regularizarea taxei pe valoarea adăugată de plată sau de recuperat
de la buget.

Calcularea taxei pe valoarea adăugată de plată se poate face prin medoda deducerii
sau prin metoda determinării la fiecare etapă a circuitului economic la care se aplică cota
de impozit. Cele mai multe ţări aplică metoda deducerii, metodă adoptată şi de
reglementările juridice din România.
Metoda determinării taxei pe valoarea adăugată la fiecare etapă a circuitului
economic constă în stabilirea valorii adăugate aferente operaţiilor realizate în circuitul
economic din fiecare unitate patrimonială, valoare ce constituie baza de calcul la care se
aplică cota de impozitare, rezultând direct taxa pe valoarea adăugată de plată, care se
înscrie în factură şi se încasează de la client.
Metoda deducerii se caracterizează prin aceea că baza de impozitare la care se
aplică cota procentuală de TVA este preţul, respectiv tariful aferent bunurilor livrate şi al
serviciilor prestate, adică doar valoarea adăugată ca diferenţă între preţul de livrare şi
costul de achiziţuionare.
Dreptul de deducere se exercitǎ lunar prin scǎderea taxei pe valoarea adăugată
deductibile, aferentă facturilor pentru aprovizionǎri de bunuri şi servicii din taxa pe
valoarea adăugată colectată, aferentă facturilor pentru bunurile livrate şi serviciile
prestate.
Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune, ci pentru
ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni.
În situaţia în care taxa pe valoarea adăugată colectată este mai mare decât taxa pe
valoarea adăugată deductibilă, diferenţa constituie taxa pe valoarea adăugată de plată către
bugetul de stat, iar dacă taxa pe valoarea adăugată deductibilă este mai mare dacât taxa pe
valoarea adăugată colectată, diferenţa constituie taxa pe valoarea adăugată de rambursat.
Taxa pe valoarea adăugată de plată (TVA/p), se stabileşte pe baza următoarei
formule de calcul:
TVA/p = TVA colectată – TVA deductibilă
Taxa pe valoarea adăugată de recuperat (TVA/r), se stabileşte pe baza următoarei
formule de calcul :
TVA/r = TVA deductibilă – TVA colectată

16
 Pentru reflecatrea în contabilitate a decontǎrii cu bugetul statului privind TVA-ul se
ţine cu ajutorul conturilor :
 4423 – ţine evidenţa TVA-ului de platǎ la bugetul statului
 4424 – ţine evidenţa TVA-ului de recuperat de la bugetul statului
Taxa de rambursat pentru luna de raportare stabilitǎ prin decontul de TVA se
regularizeazǎ în ordinea urmǎtoare :
a) prin compensarea efectuatǎ de persoana impozabilǎ în limita taxei rǎmase de
platǎ rezultate din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilorurmǎtoare, dupǎ caz,
fǎrǎ avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de TVA ;
b) prin compensarea cu alte impozite şi taxe datorate bugetului de stat de persoana
impozabilǎ, efectuatǎ de organele fiscale din oficiu sau, dupǎ caz, la solicitarea expresǎ a
persoanei impozabile, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensare ;
c) rambursarea efectuatǎ de organele fiscale ;
Rambursarea TVA-ului poate fi solicitatǎ lunar
Gradul de participare al bunurilor şi serviciilor achiziţionate la realizarea de operaţiuni impozabile
se determină lunar, ca raport între suma reprezentând contravaloarea bunurilor livrate şi serviciilor prestate
supuse taxei pe valoarea adăugată şi totalul operaţiunilor realizate în luna respectivă. Acest coeficient este
numit în metodologie prorata (Prt) :
TOR – OS
Prt = * 100
TOR
În care:
TOR = total operaţiuni realizate,
OS = operatiuni scutite,fǎrǎ drept de deducere
În gestiunea agenţilor economici plătitori de taxă pe valoarea adăugată care nu
realizează operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, taxa pe valoarea adăugată este
neutrală, respectiv aceasta nu influenţează rezultatele financiare ale exerciţiului.

2.1. Fluxul informaţional pentru determinarea TVA

Documentele legale în care se consemnează livrările de bunuri, prestările de servicii

şi operaţiile asimilate acestora sunt:
a) FACTURA

17
 Reprezintă principalul document pe baza căruia se determina taxa pe valoarea
adăugată datorată bugetului de stat.
Factura trebuie să cuprindă în mod obşigatoriu următoarele informaţii:
 Numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii care
identifică factura în mod unic
 Data emiterii facturii
 Denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA al persoanei impozabile care emite factura
 Denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA al cumpărătorului de bunuri şi servicii
 Numele şi adresa cumpărătorului precum şi codul de
înregistrare în scopuri de TVA şi adresa exactă a locului în care în care au fost transferate
bunurile, în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri.
 Denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea
serviciilor prestate.
 Data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau
data încasării unui avans, cu excepţia cazului în care factura este emisă înainte de data
livrării sau încasării avansului
 Baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor, pentru fiecare
cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţ unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile,
remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ
 Indicarea, în funcţie de cotele taxei, a taxei colectate şi a
sumei totale a taxei colectate, exprimate în lei, sau a următoarelor menţiuni:
a) În cazul în care nu se datorează taxa, menţiunile “scutit cu
drept de deducere”, “scutit fără drept de deducere”, “neimpozabilă în România” sau după
caz, “neinclus în baza de impozitare”
b) În cazul în care se datorează de beneficiar, menţiunea “taxare
inversă”
 O referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci
când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune
 Semnarea şi ştampilarea facturilor nu sunt obligatorii
Acest formular se întocmeşte de furnizor în 3 (trei) exemplare, de către
compartimentul financiar, cel de desfacere sau orice alt compartiment desemnat, în baza

18
deciziei de livrare, a avizului de însoţire sau a altor documente tipizate care atestă
executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor.
Taxa pe valoarea adăugată înscrisă pe o factură sau document înlocuitor este datorată
bugetului de stat, chiar dacă operaţiunea în cauză nu este impozabilă sau dacă taxa
înscrisă este mai mare decât cea legală.
Sunt prevăzute şi documente pentru centralizarea operaţiilor efectuate de agenţii
economici înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, atât în calitate de furnizori
sau prestatori cât ţi în calitate de cumpărători. Aceste documente sunt:
o JURNALUL PENTRU VÂNZĂRI
Serveşte ca document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată colectată şi de
control al unor operaţii înregistrate în contabilitate.
Se completează la serviciul financiar – contabil pe baza facturilor emise privind
vânzările de bunuri şi prestările de servicii. Unităţile scutite de la obligaţia emiterii unei
facturi sunt obligate să ţină „Borderoul de vânzări (încasări) din ziua de …..”.
Acest borderou serveşte ca document de centralizare zilnică pe baza monetarelor sau
borderourilor bonurilor de vânzare, notelor de plată, centralizatorul vânzărilor pe
ospătari, centralizatorului vânzărilor cu plata în rate, borderourilor de decontare a
prestaţiilor etc. întocmite de fiecare unitate.
o JURNALUL PENTRU CUMPĂRĂRI
Serveşte ca document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată deductibilă şi
de control al unor operaţii înregistrate în contabilitate.
Se completează la compartimentul financiar – contabil pe baza facturilor şi
chitanţelor fiscale privind cumpărările de valori materiale sau serviciile achiziţionate prin
agenţii economici din ţară.
Pentru bunurile procurate direct din import, înregistrarea în „Jurnalul pentru
cumpărări” se face pe baza facturilor externe însoţite de declaraţiile vamale de import
vizate de organele vamale pentru taxa pe valoarea adăugată plătită acestora iar pentru
servicii pe baza dispoziţiei de plată vizată de organele băncii sau a altor documente care
confirmă plata taxei de către beneficiar.
La baza întocmirii declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul de stat stau aceste
două jurnale respectiv cel de vânzare şi cumpărare.
Decont privind taxa pe valoarea adăugată se completează şi se depune la organul
fiscal unde este înregistrat trimestrial de către plătitorii cu cifră de afaceri mai mică de
100.000 euro la finele anului şi lunar, de către ceilalţi plătitori. În temeiul art. 156^1, alin.
7 din codul fiscal organul fiscal poate aproba o altă perioadă fiscală semestrial/anual pentru
persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

19
 Declaraţia se completează în două exemplare, dintre care:
- originalul se depune la organul fiscal în evidenţa căruia este înregistrat
plătitorul;
- copia se păstrează de plătitor.
România intrând în Comunitatea Europeană, in luna decembrie 2006 s-au eliberat
agenţiilor economici noul Certificate de înregistrare în scopuri de TVA (RO)
Potrivit Legii 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare privind TVA,
corectarea TVA determinatǎ în mod eronat, înscrisǎ în facturi fiscale sau alte documente
legal aprobate se va efectua astfel:
-în cazul în care documentul nu a fost transmis cǎtre beneficiar, acesta se anuleazǎ
şi se emite un nou document
- în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, corectarea erorilor se
efectueazǎ prin emiterea unui nou document cu valorile înscrise cu semnul minus, în care
se va menţionanumǎrul documentul corectat şi concomitent se emite un nou document
corect.
Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzǎri, respectiv de
cumpǎrǎri şi vor fi preluate în decontrile întocmite de furnizor şi, respectiv de beneficir
pentru luna în care a avut loc crectarea.

2.2. Calculul şi contabilitatea TVA în operaţiile de aprovizionare

Bunurile şi serviciile achiziţionate pentru realizarea operaţiunilor comerciale

cuprind materiile prime şi materialele, combustibilul şi energia, piesele de schimb
obiectele de inventar şi de natura mijloacelor fixe precum şi alte bunuri şi servicii ce
urmează să fie reflectate în cheltuielile de producţie, de investiţii sau după caz de
circulaţie.
În cazul bunurilor acordate de către furnizori clienţilor, în vederea stimulării
vânzărilor în condiţiile prevăzute de contractele încheiate, contribuabilii înregistraţi ca
plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adăugată aferentă intrărilor.
Evidenţierea în contabilitate a operaţiilor de aprovizionare este reflectată cu
ajutorul taxei pe valoarea adăugată deductibilă, fiind o creanţă asupra bugetului de stat,
întreprinderea plǎtind furnizorului TVA-ul aferent preţurilor, tarifelor bunurilor şi
serviciilor primite, la intrarea în patrimoniu.

20
 Dreptul de deducere aferent taxei pe valoarea adăugată este exercitat de către
persoanele impozabile înregistrate la organele fiscale ca plătitoare de taxă pe valoare
adǎugatǎ.
În situaţia în care un contribuabil înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată
realizează atât operaţiuni care dau drept de deducere cât şi operatiuni fǎră drept de
deducere se determină în raport gradul de participare a bunurilor şi serviciilor la realizarea
operaţiunilor cu drept de deducere.
Nu poate fi dedusă, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor
referitoare la:
a) bunuri şi/sau servicii achiziţionate de furnizori/prestatori în contul clienţilor şi care
apoi se deconteazǎ acestora;
b) operaţiuni ce nu au legătură cu activitatea economică a prsoanelor impozabile ;
c) serviciile de transport, hoteliere, alimentaţie publică şi altele de aceeaşi natură
prestate pentru persoanele impozabile care desfăşoară activitatea de intermediere în
turism;
d) bǎuturi alcoolice şi produse de tutun destinate acţiunilor de protocol;
e) bunuri lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului neimputabile, pe baza
documentelor întocmite pentru predarea-primirea bunurilor de la transportator şi
pentru înregistrarea lor în gestiunea persoanei impozabile.
Pentru exercitarea dreptului de deducere contribuabilii înregistraţi ca plătitori de
taxă pe valoarea adăugată sunt obligaţi să justifice prin documente legale întocmite
cuantumul taxei.
Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în documentele pentru
cumpărări se determină în funcţie de data facturii fiscale sau a altui document legal, dacă
acestea s-au primit până la data depunerii decontului taxei pe valoarea adăugată.
Documentele primite după data depunerii decontului aferent lunii, în care bunurile
au fost recepţionate se includ în deconturile întocmite pentru lunile următoare.
În jurnalul pentru cumpărări se înscriu toate documentele aferente intrărilor de
bunuri şi servicii pentru nevoile firmei, indiferent dacă sunt destinate realizării de
operaţiuni impozabile sau operaţiuni scutite.
Taxa pe valoarea adăugată se deduce în baza facturilor emise şi / sau a bonurilor
fiscale emise de operaţiile de marcat electronice fiscal.
Reflectarea acestei taxe este făcută cu ajutorul contului 4426 „TVA - deductibilă”
Contabilizarea operaţiilor de aprovizionare:

21
 1) TVA – deductibilă înscrisă în facturile furnizorilor pentru activitatea de exploatare:
% = 401 “Furnizori”
“TVA – deductibilă” 4426
“Materii prime” 301
“Materiale consumabile” 302
“Materiale de natura ob. de inventar” 303
“Semifabricate” 341
“Produse reziduale” 346
“Animale şi păsări” 361
“Mărfuri” 371
“Ambalaje” 381
“Ct. de cheltuieli” Clasa 6

Exemplul 1º

În baza facturilor fiscale şi a bonurilor fiscale pentru carburanţi auto primite de la

furnizori, SC KONTAKT TURISM SA a chiziţionat în luna decembrie 2019 urmatoarele
mărfuri precum si bunuri şi servicii pentru nevoile firmei:
 Mărfuri în scopul revânzării prin unităţile de alimentaţie publică cu factura nr.
3553/05.12.2019 în valoare de 2838,75 lei, din care TVA 453,25 lei, cu adaos comrcial
practicat de 50%.
 Gaz metan cu factura nr. 3553/01.12.2019 în valoare de 3377,37 lei, din care TVA
539,24 lei.
 Combustibil cu bon fiscal nr. 126/01.12.2019 în valoare de 125,01 lei, din care TVA
19,96 lei.
 Diferite materiale de construcţii pentru modernizarea clădirilor cu factura nr.
35/03.12.2019 în valoare de 34518,30 lei, din care TVA 5511,30 lei.

În contabilitatea societăţii aceste operatiuni se înregistrează astfel:

% = 401 “Furnizori” 2838,75

lei
“TVA – deductibilă” 4426 453,25
lei
“Mărfuri” 371 2385,50
lei

Concomitent cu debitarea gestiunii se înregistrează şi adaosul comercial practicat

(2385,50 * 50% = 1192,75 lei) şi TVA neexigibilă ( (2385,50+1192,75)*19% = 679,87
lei), mărfurile fiind evidenţiate la preţul cu amănuntul, inclusiv TVA:

22
“Mărfuri” 371 = %
1872,62 lei
378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” 1192,75 lei

4428 “TVA neexigibilă” 679,87 lei

Pentru celelalte achiziţiile de bunuri şi servicii pentru nevoile firmei se fac

următoarele înregistrări:

% = 401 “Furnizori”
3377,37 lei
“TVA – deductibilă” 4426
539,24 lei
“Cheltuieli cu energia şi apa” 605
2838,13 lei

% = 401 “Furnizori”
125,01 lei
“TVA – deductibilă” 4426
19,96 lei
“Combustibil” 3022
105,05 lei

% = 401 “Furnizori”
34518,30 lei
“TVA – deductibilă” 4426
5511,30 lei
“Alte materiale consumabile” 3028
29007,00 lei

2) Operatiuni supuse măsurilor de simplificare – taxare inversă

În această situaţie furnizorii fac metiunea “taxare inversă” pe factură fără a avea
loc plata taxei pe valoarea adăugată între furnizor şi beneficiar făcând următoarea
înregistrare:

“Clienţi” 411 = 7XX “Venituri”

În contabilitatea benficiarului se va înregistra:

% = 401 “Furnizori”
“Materii prime” 301
“Materiale consumabile” 302
“Alte cheltuieli cu 628

23
serviciile executate de terţi”

Beneficiarul este obligat la determinarea şi înregistrarea din proprie iniţiativă a

taxei pe valoarea adăugată atât ca taxă colectată cât şi ca taxă deductibilă:

“TVA – deductibilă” 4426 = 4427 “TVA –colectată”

Exemplul 2º

În baza facturilor fiscale primite de la furnizori, SC KONTAKT TURISM SA a

achiziţionat în luna decembrie 2019 urmatoarele lucrări de construcţii supuse măsurilor de
simplificare:

 Lucrări de construcţii cu factura nr. 5999686/14.12.2019 în valoare de 40159,50 lei,

operaţiune supusă măsurilor de simplificare respectiv operaţiune cu menţiunea “taxare
inversă” în situaţia în care atât furnizorul cât şi beneficiarul sunt plătitori de TVA.

“Alte cheltuieli cu 628 = 401 “Furnizori”

40159,50 leiserviciile executate de terţi”

Concomitent cu această înregistrare se determină şi se înregistrează taxa pe

valoarea adăugată aferentă acestei operaţiuni (40159,50 lei * 19%=7630,30 lei), fără a avea
loc plata acesteia către furnizor:

“TVA – deductibilă” 4426 = 4427 “TVA –colectată” 7630,30

lei

Toate cumpărările de bunuri şi servicii efectuate în cursul unei luni se înregistrează

în jurnalul pentru cumpărări, taxa pe valoarea adăugată dedusă fiind preluată în decontul de
TVA „300” care se depune lunar la organul fiscal teritorial până la data de 25 a lunii
următoare pentru luna în curs. Bunurile şi serviciile achiziţionate care sunt supuse
măsurilor de simplificare se înscriu distinct în decontul de TVA atât la TVA deductibilă cât
şi la TVA colectată, la rândurile 6 şi 16 din decont.

În cazul furnizorului operaţiunile supuse măsurilor de simplificare se înscriu

în rândul 10, fără să se colecteze taxa pe valoarea adăugată aferentă,

24
2.3. Calculul şi contabilitatea TVA în operaţiile de livrǎri

Livrările cuprind toate operaţiunile prin care se realizează transferul dreptului de

proprietate asupra bunurilor mobile corporale indiferent de forma juridică prin care se
realizează vânzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al firmei.
Baza de impozitare este un element important pentru calculul taxei pe valoarea
adăugată. Taxa pe valoarea adăugată facturată de furnizor este egală cu baza de impozitare
înmulţită cu cota de TVA.
TVA facturată = Baza de impozitare X cota de TVA
Baza de impozitare, se determină integral la livrarea de bunuri şi prestări servicii cu
ocazia întocmirii facturilor sau altor documente prevăzute de lege, diferenţiat după
natura operaţiilor, astfel:
 pentru livrări de bunuri:
Baza impozabilă = Preţ net + accize + alte chelttuieli.
 pentru prestări de servicii:
Baza impozabilă = Tariful negociat.
 pentru operaţii de intermediere în turism:
Baza impozabilă = Valoarea comisionului obţinut.
 pentru bunuri executate de agenţi economici în folosinţă proprie:
Baza impozabilă = Costul de producţie sau preţul de cost.
sau
Baza impozabilǎ = Preţul pieţei
 pentru bunuri şi servicii din import:
Valoarea în vamă
Baza impozabilă = a bunurilor importate + taxe vamale+ accize + alte taxe
transformată în lei
 pentru echipament de lucru importat suportat parţial de salariaţi:
Baza impozabilă = Valoarea echipamentului suportată de salariaţi.
În această situaţie exigibilitatea TVA intervine la data prevăzută pentru plata
ratelor.
 pentru vânzarea de bunuri în regim de consignaţie primite de la agenţi economici :
Baza impozabilă = Valoarea mărfii din factura + Comisionul practicat
agentului economic(deponentul) de consignaţie

25
 pentru vânzare de bunuri în regim de consignaţie primite de la persoane fizice:
Baza impozabilă = Comisionul aplicat asupra vânzărilor de bunuri.
 pentru prestări de servicii în turism în care agenţii economici folosesc mijloace de
transport proprii sau închiriate
Baza impozabilă = tarifele negociate pentru prestări de servicii
 pentru operaţiunile realizate de casele de amanet, atunci când împrumutul este restituit
la teremen;
Baza impozabilǎ = comisionul încasat
 pentru operatiunile realizate la casele de amanet, atunci când împrumutul nu este
restituit iar bunurile devin proprietatea casei de amanet ;
a) dacǎ bunurile sunt vândute :
Baza impozabilǎ = valarea de vânzre a bunurilor
b) dacǎ bunurile sunt folosite în scop propriu sau transmise în mod gratuit unor persoane
fizice sau juridice :
Baza impozabilǎ = preţul pieţei
 pentru locatiile de gestiune :
Baza impozabilǎ = sumele convenite între pǎrţi în contractul de locaţie
 reducerile comerciale şi financiare acordate de furnizori clienţilor nu se cuprind în baza
de impozitare

Contabilizarea operatiilor de livrǎri

1) TVA colectată, înscrisă în facturile privind vânzările de bunuri, lucrări şi servicii:

411 = %
“Clienţi” 7XX “ cont de venituri din vânzări
de
produse, prestări de servicii,
mărfuri”
4427 “TVA colectată”

În cazul vânzărilor de mărfuri prin unităţile de desfacere cu amănuntul sau de

alimentaţie publică se efectuează următoarele înregistrări:
“Casa în lei” 5311 = %
707 “Venituri din vânzarea mărfurilor”
4427 “TVA colectată”

26
 Exemplul 3º

În baza rapoartelor de închidere zilnică generate de aparatele de marcat

electronice fiscale la nivelul fiecărei gestiuni, la SC KONTAKT TURISM SA se
întocmeste Borderoul de vânzări (încasări) din ziua de 03.12.2019, încasările totale din
această zi fiind de 875,95 lei.

Pentru înregistrarea acestei operaţiuni mai întâi se determină taxa ape valoarea
adăugată colectată, care va fi egală cu taxa ape valoarea adăugată aferentă mărfurilor
vândute şi care a devenit exigibilă, aplicând cota recalculată de 15,966% (19/119*100)
asupra bazei de impozitare (875,95 lei * 15,966% = 139,86 lei), după care se fac
următoarele înregistrări:

“Casa în lei” 5311 = % 875,65

lei
707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” 735,80
lei
4427 “TVA colectată” 139,86
lei

Concomitent cu înregistrarea veniturilor din vânzări se înregistrează şi descărcarea

gestiunilor de mărfuri din unităţile de desfacere cu amănuntul şi de alimentaţie publică
după determinarea coeficientului mediu de adaos commercial practicat utilizând
următoarea formulă:

Sold iniţial 378 + Rulaj credit 378

k378 = Sold iniţial 371 + Rulaj debit 371- Sold iniţial 4428 - Rulaj credit X 100
4428

1.262.777 1.262.777
k378 = X 100 = X 100 = 65,57%
2294601- 368.806 1.925.795

Adaosul comercial mediu de înregistrat, aferent mărfurilor vândute este de 482,46

lei (735,80 * 65,57%), descărcarea gestiunii se înregistrează în felul următor:

“Mărfuri” % = 371 875,65

lei
607 “Cheltieli privind mărfurile” 253,33
lei

27
 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” 482,46
lei
4428 “TVA neexigibilă” 139,86
lei

Toate vânzările de bunuri şi servicii efectuate în cursul unei luni se

înregistrează în jurnalul pentru vânzări, taxa pe valoarea adăugată colectată fiind
preluată în decontul de TVA „300” care se depune lunar la organul fiscal teritorial
până la data de 25 a lunii următoare pentru luna în curs.

2.4. Determinarea TVA de plată sau de rambursat

Taxa pe valoarea adăugată de plată (TVA/p), se stabileşte pe baza următoarei

formule de calcul:
TVA/p = TVA colectată – TVA deductibilă
Taxa pe valoarea adăugată de recuperat (TVA/r), se stabileşte pe baza următoarei
formule de calcul :
TVA/r = TVA deductibilă – TVA colectată
Pentru reflecatrea în contabilitate a decontǎrii cu bugetul statului privind TVA-ul se
ţine cu ajutorul conturilor :
 4423 – “TVA de plată”
 4424 – “TVA de recuperat”
Pentru contabilizarea TVA de plată sau de rcuperat se face una din următoarele
înregistrări :
 În cazul în care TVA colectată este mai mare, diferenţa
dintre TVA colectată si TVA deductibilă se înregistrează în creditul contului 4423 “TVA
de plată” astfel:
“TVA –colectată” 4427 = %
4426 “TVA – deductibilă”
4423 “TVA – de plată”

 În cazul în care TVA deductibilă este mai mare, diferenţa

dintre TVA colectată si TVA deductibilă se înregistrează în debitul contului 4424 “TVA
de recuperat” astfel:
% = 4426 “TVA – deductibilă”
“TVA –colectată” 4427
“TVA – de recuperat” 4424

28
 Exemplul 4º
Conform decontului de TVA depus de SC KONTAKT TURISM SA pe luna
decembrie 2019 (anexa nr. 3, pag. 1-3) s-a colectat TVA în sumă totală de 27.005 lei
(inclusiv operaţiunile supuse măsurilor de simplificare) şi s-a dedus TVA în valoare de
43.328 lei, rezultând TVA de recuperat (sumă negativă de TVA) în valoare de 16.323 lei,
fiind efectuată următoarea înregistrare:

% = 4426 “TVA – deductibilă” 43.328

lei
“TVA –colectată” 4427 27.005
lei
“TVA – de recuperat” 4424 16.323
lei

Datorită faptului că pentru luna precedentă societatea nu a optat pentru

rambursarea sumei negative de TVA în valoare de 12.987 lei, această sumă a fost preluată
în decontul lunii decembrie 2019 la rândul 31 din decont, soldul sumei negative a TVA la
31.12.2019 fiind de 29.310 lei.
Odată cu depunerea decontului de TVA societatea şi-a exprimat opţiunea de
rambursare a soldului sumei negative a TVA prin completarea căsuţei corespunzătoare din
decont cu opţiunea “DA”
În cazul în care întreaga sumă solicitată se aprobă a fi rambursată, societatea va
efectua următoarea înregistrare:

“Conturi la bănci în lei” 5121 = 4424 “TVA – de recuperat” 29.310

lei

29