Sunteți pe pagina 1din 28

Universitatea „Al. I.

Cuza” Iasi
Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

IMPACTUL TVA ASUPRA ACTIVITATII


ECONOMICE

Student:
-2007-
Cuprins

Capitolul I Impactul TVA asupra firmei( structura financiara, trezoreria)

A. Introducerea TVA, expresie a deciziilor fiscale structurate


B. Efecte asupra trezoreriei societatii economice
C. Tehnica impunerii multistadiale a TVA
D. Obligatiile agentilor economici si ale administratiilor fiscale

Capitolul II Impactul TVA asupra preturilor

II.1. Mecanismul formarii preturilor in cadrul categoriilor de preturi sub incidenta TVA
A. Formarea preturilor cu ridicata ale producatorilor sau ale importatorilor
B. Formarea preturilor de comercializare
C. Delimitarea elementelor structurale ale preturilor in cadrul categoriilor acestora
si al mecanismului impozitelor indirecte
D. Exemplificarea formarii preturilor si interactiunea lor cu TVA

II.2. Taxa pe valoarea adaugata


A. Probleme si etape in aplicarea TVA
B. Cotele de impozitare
C. Regimul exonerarilor de la plata TVA

Capitolul III Concluzii

Bibliografie

2
Capitolul I

Impactul TVA asupra firmei

A.Introducerea taxei pe valoarea adaugata, expresie a deciziilor fiscale structurale

Introducerea (1iulie 1993) taxei pe valoarea adaugata (forma pe consun), principiul


destinatiei, metoda facturarii (sau a creditarii) a permis exonerarea completa a exporturilor de
impozitul care greveaza bunurile si serviciile exportate. Fiind un impozit unic multistadial, cu plata
fractionata, acesta se aplica asupra valorii adaugate realizate in fiecare stadiu al circuitului
economic, indiferent de lungimea acestuia. Colectarea se realizeaza ce catre agentii economici care
realizeaza operatiunile impozabile. Incidenta se realizeaza asupra consumatorilor care sunt platitorii
reali.
Taxa pe valoarea adaugata a contribuit alaturi de liberalizarea relatiilor economice, la
eliminarea distorsiunilor din structura productiei si consumului.Initial operatiunile impozabile prin
optiune si cele scutite au fost extrem de reduse. Alaturi de cota zero se practica o cota unica de 18%.
Aceste aspecte structurale au contribuit la un grad ridicat de neutralitate fiscala. Ulterior insa acesta
a scazut, ca urmare a introducerii unei cote reduse de 9%, a multiplicarii operatiunilor scutite si a
suspendarii platii impozitului pentru unele bunuri economice impozabile.
Obtinerea unei finalitati financiare, constituie unica ratiune pentru care s-a decis in 1998,
cresterea cotei reduse de la 9% la 11% si a cotei normale de la 18% la 22%.
In sfera de aplicare intra in principiu toate operatiunile economice cu plata si cele asimilate
acestora, care genereaza un transfer al dreptului de propietate, la care se adauga prestarile de
servicii. Deci, nu prezinta importanta daca transferul dreptului de proprietare intervine, ca urmare a
unei vanzari, predari cu titlu gratuit, schimb de bunuri, inchiriere cu clauza trecerii propietatii asupra
bunurilor dupa plata ultimei rate sau la o anumita data, produsele realizate se utilizeazapentru
activitatea proprie de catre agentii aconomici. Indiferent de numarul tranzactiilor, fiecare operatiune
care genereaza un transfer al dreptului de propietare asupra unui bun mobil sau imobil, este impusa
distinct.
Conform principuilui destinatiei bunurile si serviciile sunt impozabile in tara unde acestea se
consuma. Deci, indiferent daca acestea au fost produse in Romania sau provin din import, devin

3
impozabile daca sunt consumate in tara, iae cele destinate consumatorilor externi sunt exonerate.
Acest principiu este acceptat si aplicat de tarile europene care aplica TVA pe consum, intrucat
permite stimularea exporturilor prin exonerare. Desi regulile GATT sunt respectate, acest principiu e
criticat de tarile care nu aplica TVA. Se considera ca importurile sunt penalizate in tarile care aplica
TVA. Totusi la randul lor, tarile care aplica impozitul ce cifra de afaceri recurg la exonerarea
exporturilor, restituiri ale impozitului inclus in pret, alaturi de taxe vamale si contingentari
cantitative si valorice pentru importuri.
Unele operatiuni economice fie nu sunt cuprinse in sfera de aplicare, fie sunt scutite, fie
beneficiaza de suspendarea platii, fie de cota zero. In stabilirea acestora s-a avut un vedere fie
motivatii tehnicce, fie natura operatiunilor, fie finalitati de natura economica sau sociala.
Baza impozabila este reprezentata de contravaloarea bunurilor livrate si serviciilor prestate
exclusiv pe valoarea adaugata.Determinarea acesteia este influentata de caracteristicile economice
ale operatiunilor impozabile.Baza impozabila este reprezentata fie de valoarea la vama la care se
adauga alte taxe si accize, fie de preturile sau tarife negociate, fie de costurile bunurilor executate,
etc.
Operatiunile incluse in sfera de aplicare sunt impuse fie prin cota normala , fie prin cota
redusa.Acestea dau dreptul la deducerea impozitului, spre deosebire de operatiunile care nu sunt
cuprinse in sfera de aplicare.
Din punct de vedere al exercitarii dreptului de deducere, operatiunile scutite se impart in
doua categorii. Intr-o prima categorie intra operatiunile economice pentru care se aplica cota zero la
facturare. Acestea dau dreptul la deducerea taxei pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si
serviciilor cumparate sau realizate in unitatile proprii. Deci impozitul de pe intreg circuitul
economic pana la livrare reflectat in pretul sau tariful final este deductibil.In a doua categorie intra,
operatiunile scutite pentru care furnizorii sau prestatorii nu au dreptul la deducerea impozitului
aferent bunurilor sau serviciilor scutite. In consecinta, impozitul de pe intreg circuitul economic
aferent bunurilor sau serviciilor scutite se vor reflecta in costul acestora.Preturile sau tarifele
bunurilor si respectiv serviciilor scutite cuprind o cota de taxa pe valoarea adaugata mai redusa,
comparativ cu a celorlalte incluse in sfera de aplicare.
Operatiunile economice care beneficiaza de suspendarea platii taxei pe valoarea adaugata la
cererea importatorilor, pe baza de documente justificative si in conditiile indeplinirii cumulative a
cerintelor legale, nu genereaza plata impozitului, desi acesta se calculeaza, se inscrie in Declaratia
vamala si se centralizeaza la Ministerul Finantelor. Importatorul evidentiaza impozitul in jurnalul de
cumparari si in decontul lunar concomitent cu taxa colectata si taxa deductibila.
4
Tehnica de impunere a valorii adaugate se bazeaza deci pe mecanismul deducerilor. Taxa pe
valoarea adaugata de varsat la buget sau de regularizat cu acesta, se determina pentru ansamblul
operatiunilor realizate in decurs de o luna in functie de TVA colectata, TVA deductibila si ponderea
operatiunilor incluse in sfera de aplicare,a operatiunilor scutite pentru care se aplica cota zero si a
operatiunilor care beneficiaza de suspendarea platii, in totalul operatiunilor realizate in perioada
pentru care se face decontarea.Eliminand impunerea in cascada, mecanismul deducerilor asigura
transparenta si imbunatatirea neutraliltatii relative a impozitului.
Aplicarea taxei pe valoarea adaugata permite, comparabilitatea intre costurile bunurilor si
serviciilor economice similare produse de diversi producatori pe piata interna, precum si in raport cu
cele produse pe piata externa. Taxa pe valoarea adaugata este neutra fata de organizarea structurilor
productive si lungimea circuitelor economice.Acest impozit unic cu plata fractionata stimuleaza
dezvoltarea pe orizontala a activitatilor economice si procesul concurential.Se asigura deci
neutralitatea intre activitatile economice integrate pe verticala, si cele care practica specializarea si
cooperarea pe orizontala.Acest impozit stimuleaza investitiile agentilor economici, intrucat valoarea
taxei pe valoarea adaugata care a lovit investitiile poate fi dedusa imediat.Practic acesta constituie o
subventie fiscala a investitiilor.
Intrucat exgibilitatea fiscala se produce in momentul realizarii faptului generator legat de
transmiterea dreptului de proprietatea si nu al incasarii contravalorii bunurilor economice, este
descurajata recurgerea la creditul comercial.Exigibilitatea fiscala este anticipata faptului generator
cand factura este emisa inaintea transmiterii efective a dreptului de proprietate.In cazul acordarii de
avansuri sau a unor decontari succesive, exigibilitatea se produce la data incasarii acestora si numai
cu aprobarea organului fiscal la data stabilirii debitului clientului pe baza de factura. Totusi pentru
vanzarile de bunuri si prestari de servicii cu plata in rate, exigibilitatea apare numai pentru suma
prevazuta a fi incasata in luna pentru care se intocmeste decontul.Accelerarea decontarilor intre
intreprinderi are efecte pozitive asupra circulatiei monetare, cat si asupra fluxurilor de trezorerie ale
agentilor economici.
Existenta decalajelor de timp intre momentul incasarii bunurilor livrate sau serviciilor
prestate, comparativ cu al platii bunurilor sau serviciilor cumparate, al datei exigibilitatii
financiare( platii catre buget ), al momentului compensarii sau rambursarii diferentei negative,
produce efecte fiscale de natura diferira, dar de acelasi sens cu a fluxurilor economice de
baza( vanzari, cumparari)asupra bugetelor de trezorerie ale agentilor economici.Rambursarea rapida
a diferentei de taxa aferenta operatiunilor de export, comparativ cu termenele prevazute pentru restul
operatiunilor are in vedere influenta asupra fluxurilor de trezorerie.Scopul este de a descuraja
5
crearea unor stocuri supranormative de materii prime, materiale, productia de stoc si lipsa disciplinei
financiare in decontarile agentilor economici.
Datorita intereselor divergenteale vanzatorilor si cumparatorilor cu privire la dreptul de
deducere, acestia sunt interesati sa inscrie in facuri pretul real.Inscrierea in factura a taxei pe valorea
adaugata permite organelor fiscale sa efectueze controale in conexiune inversa.Alaturi de un control
mai eficient al fraudei fiscale, sea sigura protejarea fluxului fiscal, cu implicatii pozitive asupra
soldului bugetar.La randul sau, acesta influenteaza asupra fenomenului inflationist si de evictiune.
Scutirea de impozit a operatiunilor economice realizate de agentii economici a caror cifra de
afaceri este sub plafonul fiscal prestabilit, sau realizeaza bunuri economice scutite, creste costurile
marginale si diminueaza marja bruta, atunci cand preturile practicate pe piata nu permit
repercursiunea integrala a impozitului.In plus acestia rup lantul deducerilor, atunci cand acestia
produc sau livreaza mai departe bunuri economice. In consecinta, clientii acestora care sunt platitori
de taxa pe valoare adaugata sunt defavorizati, intrucat nu pot sa deduca impozitul inclus in preturilor
bunurilor cumparate.Apar distorsiuni fiscale care afecteaza procesul concurential, decizional si
gestiunuea financiara a agentilor economici.Consecinta finala este disparitia agentilor economici
neviabili concurential.

B.Efecte asupra trezoreriei societatii economice

Alaturi de restul fluxurilor de trezorerie , prelevarile fiscale, posibilitatea recurgerii la credite


bancare, conditiile de acordare si de rambursare a acestora influenteaza asupra echilibrului pe
termen scurt al Bugetului de trezorerie. Intensitatea efectelor produse de prelevarile fiscale asupra
fluxurilor de trezorerie este accentuata de sensibilitatea materiei impozabile, regimul deducerilor si
reducerilor fiscale , nivelul cotelor, data exogibilitatii financiare a impozitelor, costurile fiscale ale
amenzilor si penalitatilor aplicate de organele de control si instabilitatea legislatiei fiscale. Datorita
ponderii detinute si influentei exercitate in totalul fluxurilor fiscale, o parte dintre acestea necesita a
fi analizate, pentru a reflecta modul de aparitie a efectelor asupra trezoreriei.
Fluxul fiscal reprezentat de plata impozitului pe societate influenteaza asupra trezoreriei prin
intermediul bazei impozabile, corei de impozitare si datei exigibilitatii financiare. Atunci cand prin
legislatia fiscala se acorda dreptul de deducere a unor provizioane fiscale( pentru studii de cercetare,
cresteri de preturi, crearea unor filiale, litigii, etc.) influenta e dubla. Aceasta apare mai intai in
momentul constituirii provizionului si ulterior in momentul reintegrarii. Dimensiunea provizionului
constituit si a partii neutralizate, evolutia inflatiei in intervalul de timp dupa care are loc reintregirea,
6
precum si situatia financiara a societatii in momentul reintregirii constituie factori care influenteaza
asupra dimensiunii efectului asupra trezoreriei. Amortizarea fiscala de tip degresiv si accelerat,
reportarea rezultatelor deficitare prin economiile temporarede impozit produce efecte pozitive
asupra trezoreriei.
Existenta si cresterea decalajului de timp intre momentul realizarii beneficiilor si plata
acestora are un efect pozitiv. Daca in plus se are in vedere, obligatia platii unor avansuri in functie
de beneficiile perioadei precedente, atunci acest flux fiscal prezinta o importanta sporita. Atunci
cand societarea este in expansiune si/sau mediul economic este inflationist efectul este pozitiv. In
schimb in situatia in care societatea inregistreaza involutia persistenta a beneficiilor realizate,
efectul asupra trezoreriei se amplifica, dar de aceasta data in defavoarea societatii intrucat
lichiditatile sunt afectate.
Desi TVA are incidenta asupra consumatorilor, abaterea neta a fluxurilor de TVA respectiv
diferenta dintre TVA colectata asupra vanzarilor si TVA deductibila asupra cumparatorilor, produce
efecte asupra trezoreriei.
In situatia in care incasarea facturilor de la clienti si a TVA aferenta are loc dupa exercitarea
dreptului de deducere si plata sumei datorata catre buget, TVA aferenta marfurilor vandute si
neincasate influenteaza negativ lichiditatea si starea de echilibru a trezoreriei societatii vanzatoare.
In schimb, atunci cand plata facturilor catre furnizori are loc dupa exercitarea dreptului de deducere
de catre societatea cumparatoare, TVA exercita o influenta pozitiva asupra trezoreriei.
In ambele situatii intensitatea efectelor depinde de ponderea valorica a facturilor neincasate
in totalul valoric al facturilor emise si respectiv de ponderea valorica a facturilor restante la plata in
totalul valoric al bunurilor si serviciilor cumparate, in cadrul intervalului de timp legal prevazut
pentru intocmirea decontului de TVA.
TVA descurajeaza recurgerea la creditul comercial datorita influentei asupra trezoreriei.
TVA aferenta avansurilor platite furnizorilor pentru marfurile care urmeaza a fi primite, devine
deductibila la platitorii avansurilor, numai din momentul intocmirii facturii de catre furnizori. In
consecinta TVA alaturi de sumele platite ca avansuri diminueaza lichiditatile trezoreriei. TVA
aferenta aconturilor primite de la clienti in contul marfurilor care urmeaza a fi livrate majoreaza
suma totala a TVA colectate in momentul primirii acontului. Daca intocmirea facturii de catre
beneficiarii acontului intervine dupa intocmirea decontului de TVA influenta negativa a fluxurilor
de TVA aferenta aconturilor primite se suprapune cu influenta partial pozitiva a sumelor( diminuate
cu valoare TVA) primite ca aconturi. Efectul final depinde de ansamblul operatiunilor desfasurate.
Prin urmare, intervalele de timp in care au loc plati catre furnizori ca urmare a achitarii unor
7
facturi fie in avans, fie in momentul, fie dupa transmiterea dreptului de proprietate, la care se adauga
influenta datorata intervalelor de timp la care au loc incasari de la clienti fie sub forma de aconturi,
fie in momentul, fie dupa transmiterea dreptului de proprietate, in raport cu intervalul de timp in
care are loc exercitarea dreptului de deducere si stabilirea TVA ( dedusa de plata sau de incasat),
genereaza efecte pozitive dar si negative asupra trezoreriei.Efectul final depinde de ponderea
efectului dominant asupra lichiditatii trezoreriei.
Cand TVA deductibila este mai mare decat TVA colectata,atunci pentru TVA dedusa
societatea are un drept de creanta asupra bugetului statului.Cresterea intervalului de timp este
prevazut de legislatia fiscala in care societatea isi poate recupera dreptul sau de creanta, influenteaza
negativ asupra trezoreriei societatii.Evident ca pentru bugetul statului, aceata constituie o finantare
temporara care nu este purtatoare de dobanda.Rambursarea de catre bugetul statului lunar a TVA
aferenta operatiunilor de export, alaturi de stimularea acestuia, contribuie la imbunatatirea
lichiditatii trezoreriei.Acest efect pozitiv este partial diminuat atunci cand societatea trebuie sa
plateasca o cautiune pentru eventualele sunt incorect rambursate.

C. Tehnica impunerii multistadiale a valorii adaugate

Tehnica impunerii multistadiale a valorii adaugate aparuta in anul 1954 in Franta a inlocuit
treptat tehnicile bazate pe impunerea unistadiala sau multistadiala a cifrei de afaceri bture in
majoritatea tarilor dezvoltate dar si din alte tari. Actualmente indiferent de gradul lor de dezvoltare
economina, saizeci de tari situate pe toate continentele aplica aceasta tehnica de impunere, datorita
avantajelor sale care nu pot fi contestate.

C.1. Avantaje generale

In raport cu tehnica impunerii unistadiale aceasta asigura impunerea mai usoara a serviciilor,
asigura posibilitatea deducerii impozitului care greveaza bunurile de investitii si usureaza
exonerarea exporturilor.
Comparativ cu tehnica impunerii multistadiale de tip cumulativ, cuantumul prelevarii fiscale
nu e influentat de lungimea circuitului economic, de gradul de specializare sau integrare a
activitatilor la nivelul societatilor , eliminand tendinta de integrare pe verticala , aparitia
fenomenului piramidal sau al bulgarelui de zapada si distorsionarea relatiilor concurentiale.
In consecinta aceasta tehnica combina avantajul impunerii unistadiale, in sensul ca
8
prelevarea fiscala ramane identica pentru acelasi produs indiferent de circuitul acestuia in economie,
cu avantajul impunerii fiecarui stadiu, regasibil in impunerea multistadiala cumulativa, dar in
conditiile in care plata este fractionata la nivelul fiecarui stadiu. Aceste doua avantaje sunt asigurate
prin mecanismul deducerilor si platilor fractionate, in scopul impunerii consumului final.
Comparativ cu tehnicile precedente neutralitatea acesteia nu poate sa fie contestata. Aceasta
se manifesta la nivelul circuitelor de productie si de comercializare interna, al schimburilor
internationale la nivelul structurii de productie si a trezoreriei agentului economic.
La nivelul productiei mecanismul deducerilor asigura neutralitatea intre structurile de tip
vertical in raport cu cele de tip orizontal si in ceea ce priveste structura factorilor de productie
utilizati. In ceea ce priveste influenta asupra trezoreriei aceasta reflecta fluxurile de TVA alaturi de
restul fluxurilor monetare si fiscale. Neutralitatea impozitului consta in faptul ca, in principiu, nu
determina nicio obligatie asupra trezoreriei unei sicietati( cu exceptia penalizarilor fiscale). Efectele
pe care TVA le produce asupra trezoreriei se datoreaza abaterilor temporare care apar intre data
cumpararii, data livrarii, data platii si respectiv a incasarii bunurilor si serviciilor, data deducerii si a
platii obligatiei fiscale. In consecinta aceasta tehnica de impunere stimuleaza accelerarea
decontarilor intre societati si descurajeaza vanzarile pe credit comercial, influentand pozitiv asupra
circulatiei monetare. In consecinta, scaderea neutralitatii nu se datoreaza mecanismului de impunere.
Aceasta constituie o consecinta a modului de gestionare a societatilor. Tehnica reflecta sau
penalizeaza erorile decizionale si nu influenteaza calitatea deciziilor.

C.2. Caracteristicile tehnice ale TVA pe consum, principuil destinatiei, metoda scaderii
indirecte

Prezentarea acestora necesita abordarea urmatoarelor elemente de natura tehnica: sfera de


aplicare, faptul genetaroe si exigibilitatea, baza impozabila, cota impozitului si dreptul de deducere.
a) Sfera de aplicare
Stabilirea sferei de aplicare, constituie o operatiune complexa de o deosebita
inportanta, datorita efectelor produse asupra relatiilor concurentiale si veniturilor care finanteaza
nevoile publice.
In stabilirea sferei de aplicare se au in vedere un ansamblu de criterii care sunt de natura
personala, spatiala si reala.
Apare in consecinta importanta criteriului de natura personala, intrucat recuperarea TVA se
opreste la agentii economici care nu sunt platitori legali de TVA. Datorita influentei pe care numarul
9
contribuabililor de drept il exercita asupra costului administrarii impozitului, statele stabilesc agentii
economici care desi realizeaza operatiuni de natura impozabila sunt exclusi din sfera impozitului,
sau intra sub incidenta unor regimuri speciale de impunere. Alta motivatie o constituie costurile
necesitate de tinerea unei evidente contabile detaliate in raport cu veniturile obtinute de micii agenti
economici. Apare o relatie directa intre obligatiile legate de regimul de evaluare a beneficiarilor in
vederea determinarii impozitului pe societate si regimul de impunere a TVA.
Importanta criteriului de natura spatiala apare in raport cu locul de producere a bunurilor si
serviciilor si de realizare a consumului. Optiunea pentru criteriul destinatiei necesita precizarea
momentului si locului cand se impune valoarea adaugata realizata in strainatate si intervalul de timp
in care trebuie sa se ramburseze TVA care a grevat asupra bunurilor exportate.
Cel mai complex criteriu care trebuie avut in vedere pentru delimitarea exacta a sferei
impozitului il constituie criteriul real. Conform acestuia,in sfera impozitului se includ ansamblul
activitatilor economice exercitate cu titlu oneros si in mod independent, indiferent de :
• caracterul permanent sau ocazional al acestora;
• statutul juridic al persoanei;
• rezultatul al activitatii desfasurate de o societate;
• situatia societatilor in raport cu alte impozite
• efectuarea sau nu la termen a platii TVA.
b) Faptul generator si exigibilitatea
Acestea constituie doua evenimente care pot sa coincida(livrari de bunuri) sau sa
difere( prestari de servicii). Fac obiectul unor reglementari distincte livrarile de bunuri, prestarile de
servicii, importurile(definitive,bunurile aflate in regim de tranzit si antrepozit scoase din acest
regim), etc.
Faptul generator constituie evenimentul care determina la trezoreria fiscala aparitia unui
drept de creanta asupra contribualului(aparitia obligatiei acestuia fata de trezorerie).
Exigibilitatea constituie evenimentul care da dreptul trezoreriei de a solicita plata TVA la un
moment dat. Aceasta este legata de:
• livrarea bunurilor in cazul vanzarilor;
• incasarea vanzarii serviciilor, iar cand platile sunt fractionate, exigibilitatea intervine
la data incasarii avansurilor si soldului. In cazul in care legislatia prevede acordarea "regimului
debitelor", se are in vedere data incasarii obligatiei clientului in debitul contului deschis pe numele
sau. Aplicarea acestui regim atrage obligatia prestatorului de servicii de a indica pe facturi ca se

10
aplica acest regim.
• intocmirea formalitatilor vamale pentru importuri;
• intocmirea documenteloe legale pentru bunurile scoase de sub un regim suspensiv;
• intocmirea actelor notariale, pentru transferul dreptului de propietate cu titlu oneros,
asupra unor bunuri imobiliare care apartin persoanelor fizice;
• intocmirea documentelor legale, in momentul utilizarii unor bunuri si servicii, in alte
scopuri decat cele legate de activitatea de exploatare.
Trebuie sa se faca distinctia intre exigibilitatea obligatiei( exigibilitate fiscala) care priveste
dreptul trezoreriei de a solicita plata si exigibilitatea platii(exigibilitatea financiara). Aceasta din
urma intervine dupa exercitarea dreptului de deducere de catre contribuabili si da nastere la aparitia
a doua drepturi complementare la nivelul trezoreriei: dreptul de a incasa efectiv dreptul de a aplica
sanctiuni fiscale in cadrul intervalului de prescriptie. Se poate identifica un al treilea drept, respectiv
dreptul de a proceda la executarea silita a contribuabililor rau platnici.
In consecinta pentru eliminarea confuziilor se pot propune termenii de exigibilitate fiscala
care pune accentul pe primatul dreptului Statului de a solicita plata impozitului si de exigibilitate
financiara, care accentueaza obligatia agentului economic fata de trezoreria publica. Exigibilitatea
financiara rezulta din exigibilitatea fiscala.
Regimul cumpararilor intracomunitare are efecte pozitive asupra trezoreriei agentului
economic, comparativ cu procedeul platii in momentul importului, intrucat prelungeste intervalul de
plata a obligatiei fiscale. TVA datorata asupra cumpararilor intracomunitare este platita lunar, in
acelasi timp cu cea datorata asupra altor operatiuni. Nu prezinta importanta daca bunurile ajung in
alt stat comunitar unde contribuabilul nu are drept de deducere.
TVA care greveaza pretul bunurilor cumparate din comunitate datorata de cumparator
conform numarului sau de identitate este deductibila din TVA aferenta bunurilor livrate.

D. Obligatiile agentilor economici si ale administratiilor fiscale

Societatile care efectueaza operatiuni in cadrul spatiului intracomunitar sunt obligate:


• sa declare inceperea si incetarea activitatii economice;
• sa utilizeze numarul individual de identificare in facturi, declaratii de schimb, registre
de prelucrare si declaratii de TVA. Acestea sunt stabilite de administratiile fiscale, fiind compuse
din 13 caractere: codul tarii, cheia, numarul SIREN.

11
• sa inscrie in facturi: numerele de identificare a partilor participante la realizarea
operatiunilor, data si numarul facturii si sa specifice pentru fiecare produs inscris in factura,
denumirea si cantitatea de bunuri sau servicii, pretul unitar sau valoarea serviciului, rabatul, cota de
TVA aplicata. Societatile sunt obligate sa stabileasca la piciorul facturii, suma totala fara TVA si
valoarea TVA aferenta ansamblului operatiunilor reflectate in factura.
• sa prezinte in mod distinct toate operatiunile efectuate in interiorul pietei unice
europene, fata de cele din afara acesteia, in cadrul declaratiei de TVA.
• sa intocmeasca lunar o "declaratie privind schimburile de bunuri", realizate cu
parteneri din celelalte state comunitare. Aceasta cuprinde numai cumpararile si livrarile de bunuri
din sfera de aplicare a sistemului statistic comunitar, "INTRA-STAT". Scopul e de natura statistica
si fiscala.
• sa organizeze si sa conduca evidenta contabila
• sa calculeze si sa declare:
• TVA aferenta cumpararilor intracomunitare pe baza facturilor primite de la furnizorii
din cadrul pietei unice europene, aplicand la suma totala fara taxa convertita in moneda deviza
nationala, cota utilizata in tara sa;
• TVA aferenta operatiunilor efectuate in interiorul tarii
• TVA calculata si platita la vama pentru cumpararile din afara pietei unice europene;
• TVA exigibila asupra tuturor operatiunilor efectuate lunat.
In acest scop societatile vor calcula si utiliza prorata provizioanelor in cursul anului, urmand
ca la sfarsitul acestuia regularizarea sa se faca pe baza proratei definitive.
La randul lor administratiile fiscale au obligatia de a supraveghea si controla respectarea
dispoziilorcomunitare si a legislatiei fiscale privind utilizarea numarului personal de identificare,
utilizarea documentelor legale, respectarea regimului de impunere a operatiunilor intracomunitare si
a celor efectuate cu parteneri din afara pietei unice europene, verificarea ratelor de schimb, a
modului de realizare a deducerilor, a calculului, platii si respectiv restituirii TVA.
Acestea dispun de o baza de date comuna, in scopul verificarii informatiilor declarate de
agentii economici si de dreptul de a efectua investigatii, in baza unei proceduri numita a "dreptului
de ancheta". Aceasta are ca obiect controlul inopinat asupra facturilor, registrelor, documentelor
societatii si elementelor fizice.
Sanctiunile constau in aplicarea de amenzi fiscale iar, in caz cde recidiva se poate ajunge la
pedeapsa privata de libertate.

12
Pentru a impiedica circulatia ilicita a bunurilor, serviciile vamale au dreptul de a executa
controale asupra acestora la frontierele intracomunitare. Controlul asupra frontierelorexterne ale
spatiului unic european e intarit. Cooperarea intre administratiile fiscale ale tarilor membre
urmareste prevenirea, descurajarea si identificarea fraudei fiscale, manifestandu-se o grija deosebita
pentru dezvoltarea sa permanenta.

13
Capitolul II

Impactul TVA asupra preturilor

II.1. Mecanismul formarii preturilor in cadrul categoriilor de preturi sub incidenta TVA

In sistemul preturilor se stabilesc si functioneaza:


• Preturi fara TVA, care echivaleaza cu cifra de afaceri pe produc, ca preturi ale
unitatilor producatoare sau comerciale, renumerand costurile si profitul. Ele nu cuprind TV, fiind
insa baza de calcul a TVA care se formeaza in stadiul respectiv, ca TVA aferenta acestor preturi,
denumita TVA colectata.
Preturi fara TVA sunt preturi ale factorilor de productie sau preturi ale bunurilor aflate in
stadii intermediare ale circuitului economic al acestora;
• Preturi cu TVA, ca preturi de facturare, si, deci, de cumparare, platite de cumparatori,
cuprinzand si TVA colectat pe traseul parcurs de produs de la materia prima la produsul cu
destinatie finala. Nivelul TVA aferent fiecarui stadiu se calculeaza prin diferenta dintre TVA
colectata si TVA achitata la intrari, la pretul de cumparare facturat de furnizor.
Preturile de detaliu includ TVA, iar consumatorul final este suportatorul real al acestei taxe.
Preturile cu TVA sunt preturile de cumparare ale suportatorilor acestui impozit. Ele sunt denumite
preturi cu amanuntul.

A. Formarea preturilor cu ridicata ale producatorilor sau ale importatorilor

Preturile cu ridicata sunt preturile de vanzare de catre intreprinderile producatoare de materii


prime, combustibil, energie, utilaje, instalatii, piese de schimb, produse agroalimentare, bunuri de
consum industriale, platite de catre agentii economici cumparatori. Sunt preturi folosite la
desfacarea produselor respective altor unitati in scopul prelucrarii, al utilizarii lor.
Preturile cu ridicata sunt preturi practicate in tranzactiile comerciale dintre agentii
economici. Fiind preturi libere, ele sunt negociabile.
Nivelul si structura preturilor cu ridicata se formeaza in contextul reglementarilor legate,
astfel:
a) la materiile prime de baza, conbustibili, energie si principalele resurse naturale,
14
preturile se stabilesc la nivelul preturilor mondiale. Nivelul lor se adapteaza in functie de tendinta de
durata a evolutiei preturilor externe, de modificarile intervenite in structura cererii si ofertei, a
cursului de schimb valutar, de rezultatul negocierilor cu agentii economici.

PR=RM,
in care:
PR=pretul cu ridicata;
PM= pretul mondial.

b) la materiile prime, piesele de schimb, ansamble, subansamble, masini, utilaje,


instalatii complexe destinate productiei si investitiilor, provenite din import, preturile se formeaza
prin transformarea in lei a pretului extern franco frontiera romana pe baza cursului valutar in
vigoare, adaugandu-se cheltuieli de transport si asigurare pe parcurs extern, texele vamale,
comisionul cuvenit societatii de export-import, tava pe valoarea adaugata se calculeaza la facturare:

PRfacturat=[(PEffr+CTA+CID) CV+TV+MI] +TVA,


in care:
PEffr= pretul extern franco frontiera romana;
CTA= cheltuieli de transport si asigurare externa;
CID= cheltuieli de incarcare-descarcare;
CV= cursul valutar lei/$;
TV= taxa vamala de import;
MI= marja societatii comerciale de import-export;
TVA= tava pe valoarea adaugata.

Aceste preturi se factureaza cu TVA, cu exceptia celor prevazute a fi scutite.


c) pentru toate categoriile de produse, lucrari si servicii pentru care furnizorii
datoreaza statului TVA, preturile de facturare se formeaza prin includerea, alaturi de pretul care
revine producatorilor, a impozitului respectiv, adica:

PRfacturat=PP+TVA.

15
La produsele nominalizate de guvern la care se percep accize, in formarea preturilor si in
baza de determinare a TVA sunt cuprinse si accize:

PR facturat=PP+Acc+TVA

B. Formarea preturilor de comercializare

Preturile de comercializare sunt: preturi de gros si preturi de detalui sau cu amanantul.


Preturile de gros se aplica la desfacerea produselor in cantitati mari, de catre societatile
comerciale specializate pentru desfacerea marfurilor en-gros. Unitatile comerciale cu ridicata
cumpara de la producatorul intern sau din import bunurile platite la pretul cu ridicata, inclusiv TVA,
si vand en gros marfurile respective la un pret de comercializare (PG), in care se include adaosul
comercial sau comisionul dimensionat astfel incat sa-si asigure acoperirea cheltuielilor de circulatie,
sa obtina un profit, la care se calculeaza TVA:

PGfacturat=PRfaraTVA+ACG+TVA

in care:
PG= pretul de comercializare en-gros;
PR= pretul cu ridicata, fara TVA;
ACG= adaosul comercial al engrosistului;
TVA= TVA colectat.

La fel se formeaza si preturile cu amanantul, dupa cum unitatile comerciale cu amanuntul se


aprovizioneaza cu marfuri directe de la producator sau de la unitatile comerciale en gros:

PA=PGfara TVA+ACA+TVAcolectat

sau,direct:

PA=PRfara TVA+ACA+TVAcolectat

16
in care:
PA= pretul cu amanuntul;
ACA= adaos comercial al detailistului.

Pentru unitatile de alimentatie publica, pentru produsele preparate in bucatariile si


labiratoarele proprii, pretul de comercializare include, de asemenea, si TVA.
Nivelul adaosului comercial se stabileste liber de catre comercianti odata cu nivelul pretului
de vanzare( comercializare).

C. Delimitarea elementelor structurale ale preturilor in cadrul categoriilor acestora si al


mecanismului impozitelor indirecte

Fiecare element structurat are locul bine definit in pret, in vecinatatea unui alt element sau
mai multor elemente structurate, in functie de care se formeaza.
Astfel, profitul intreprinzatorului se determina in raport cu costul si se aseaza langa cost,
imediat dupa acesta, pentru ca impreuna formeaza pretul ce revine producatorului ca pret de vanzare
sau cifra de afaceri pe produs. Taxa pe valoarea adaugata este asezata imediat dupa acesta, deoarece
se stabileste in functie de ea, iar in cuprinderea sa in pret incheie un proces foarte important in
formarea preturilor, acela al preturilor cu ridicata facturate.
Adaosul comercial apare ca element distinct in pretul de comercializare, modul de
determinare fiind prin adaugarea la preturile cu ridicata. Adaosul comercial se implica totalmente in
procesul de liberalizare.
Regimul taxei pe valoarea adaugata se stabileste de catre guvern si se pune in aplicare prin
aparatul Ministerului Finantelor, caruia ii revine sarcina sa controleze indeplinirea ibligatiilor de
calcul si de plata la bugetul statului de catre persoanele cu calitate de subiect al impozitului.
Conform reglementarilor, datoreaza TVA si, deci, o vor include in preturile de vanzare
agentii economici care executa urmatoarele operatiuni principale:
a) livrari de bunuri mobile si prestari de servicii efectuate in cadrul exercitarii
profesionale autorizate;
b) transferul propietatilor bunurilor imobiliare intre agentii economici, precum si
intre acestia si institutii sau persoane fizice;
c) importul de bunuri si servicii.
Nu se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata operatiunile similare
17
punctului a), dar efectuate de asociatiile fara scop lucrativ pentru activitatile cu caracter social-
filantropic, organizatiile cu caracter religios, politic sau civic; organizatiile sindicale pentru
activitatile legate de apararea intereselor materiale si morale ale membrilor lor, institutiile publice.
Daca asemenea, persoane juridice desfasoara activitati direct sau prin unitati subordonate, pentru
obtinerea de profit, acestea vor fi supuse taxei pe valoarea adaugata.
Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata: livrarile de bunuri si prestarile de servicii care
rezulta din activitatea specifica autorizata efectuata in tara, a unitatilor sanitare si de asistenta
sociala; a unitatilor de stiinta si invatamant; a persoanelor fizice care presteaza munca la domicilui si
obtin venituri asimilate salariilor; a liberprofesionistilor autorizati care isi desfasoara activitatea
individual; a gospodariilor agricole individuale si asociate; a organizatiilor de nevazatori si a
persoanelor handicapate; a institutiilor bancare.
Accizele sunt cuprinse in pretul cu care se livreaza produsele de catre producatorii interni sau
importatoti la categoriile de produze nominalizate in lista anexata in legea institutoare a acestor
impozite indirecte.
Accizele sunt cuprinse in preturi; obligatia de plata la buget se calculeaza prin aplicarea cotei
procentuale la preturile cu care se produc sau se importa produsele.

D. Exemplificarea formarii preturilor si interactiunea lor cu taxa pe valoatea adaugata

In procesul formarii preturilor sub incidenta TVA se delimiteaza doua categorii de preturi:
preturi fara TVA si preturi cu TVA. Preturile fara TVA sunt preturi care evalueaza cifra de afaceri a
intreprinderilor. Ele se negociaza. Sunt preturile libere care se stabilesc la piata si totodata reprezinta
baza de impunere pentru TVA.
Marimea TVA calculata in functie de pretul de vanzare cumuleaza de fiecare data, toate
TVA platite de agentii economici din amonte, fiecare reprezentand un stadiu in drumul parcurs de la
primul producator pana la comerciantul detailist, catre consumatorul final.

Algoritmul de calcul TVA:

TVAcol=PPXcota TVA/100

TVAdat=TVAcol-TVAded
18
ceea ce corespunde cu:

TVAdat=VA * cotaTVA/100

Explicatia:
PP=PC+VA,

adica:
PRfacturat=PP+TVAcol=PP+PP*cotaTVA/100

PRfacturat=PP+TVA
sau
PRfacturat=PV+TVA
in care:
TVAcol= TVA colectat, aferent pretului de vanzare;
TVAded= TVA platit la cumparare, prin pretul facturat;
TVAdat= TVA datorat, ca diferenta intre TVA colectat si TVA
deductibil;
PP(PV)= pretul de vanzare negociat, fara TVA;
PC= pretul de cumparare, fara TVA;
VA= valoarea adaugata;
PRfacturat= pretul cu ridicata, ca pret de facturare.

19
II.2. Taxa pe valoarea adaugata

A. Probleme si etape in aplicarea TVA

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit relativ recent aparut,a carui perfectionare este
ceruta de procesele legate de mondializare si de evolutiile in materia comertului.
Dintre directiile de actiune in acest sens se remarca prin importanta problemele puse de
exonerarea cvasigenerala de care beneficiaza serviciile financiare si dezvoltarea comertului
electronic. Transformarile pe care le sufera economia mondiala au evidentiat riscurile legale de
distorsionarea concurentei susceptibile de a se produce daca se continua practica excluderii
serviciilor financiare din sfera de aplicare a TVA. In acest sens, atat OCDE, cat si Comisia
Europeana au publicat studii evidentiind importanta acestei decizii, in special, in planul
imbunatatirii neutralitatii TVA si al reducerii la minimum a riscului de distorsiune a concurentei,
generate de diferentele de regim fiscal. Cu toate avantajele unei astfel de masuri, o decizie este
dificil de luat deoarece se pune problema calitatii si volumului informatiilor disponibile pentru a
raspunde la intrebarea daca avantajele potentiale ale modificarii regimului fiscal al serviciilor
financiare pot fi superioare costurilor generate de o astfel de decizie.
Desi, in planul principiilor, TVA isi propune sa fie in impozit simplu de administrat din tarile
membre OCDE exista diferite diferente in ce priveste sistemul de cote de impozitare, exonerarile si
prezenta a numeroase dispozitii speciale care sa raspunda unor obiective specifice ale autoritatii
publice.
Diferentele exista chiar si intre reglementarile in materie din statele membre ale Uniunii
Europene, unde prin Directiva a-VI-a s-au pus bazele unui amplu proces de armonizare.
Unul dintre domeniile care se bucura de unitate de tratament il reprezinta reglementarea
obligatiilor fiscale ale IMM-urilor. Astfel, in toata tarile membre OCDE, cu exceptia Suediei si
Coreei, sunt prevazute dispozitii privind scutirea de TVA a agentilor economici care se incadreaza
in categoria intreprinderilor mici si mijlocii, procedurile reprezentand insa diferente specifice.
Incepand cu 1 iulie 2000, Australia a instituit un impozit asupra bunurilor si serviciilor de
tipul taxei pe valoarea adaugata, bazat pe metoda facturarii. In acest context, SUA ramane singura
tara membra OCDE care nu a adoptat, la nivel federal, un impozit de tipul taxei pe valoarea
adaugata asupra cheltuielilor de consum.
In Uniunea Europeana, Tratatul de la Roma interzice, conform art.90, orice discriminare
fiscala care, direct sau indirect, avantajeaza produsele nationale in defavoarea celor care provin din
20
alte state membre.
Impozitele indirecte afecteaza libera circulatie a bunurilor si serviciilor, impunandu-se cu
prioritate armonizarea acestora.
Dupa 1970, ca urmare a Directivei I si II in materie, TVA a inlocuit diversele taxe percepute
asupra productiei si consumului in tarile membre. Armonizarea in domeniul TVA a fost
impulsionata de decizia luata in 1970, ca 1% din incasarile TVA calculata pornind de la o baza
armonizata sa fie destinata finantarii bugetului CEE.
Directiva a VI-a TVA a garantat aplicarea taxei la aceleasi tranzactii in toate tarile membre,
pentru ca acestea sa contribuie pe o baza comuna la finantarea comunitara si a permis stabilirea
planului de actiune pentru a atinge obiectivul stabilit prin prima directiva, si anume suprimarea
"frontierelor fiscale".
In acest sens, Comisia a propus, in anul 1987, punerea in aplicare a principiului taxarii la
origine, completat cu un sistem de compensare care sa permita evitarea transferurilor importante de
incasari intre statele membre. In fapt, s-a adoptat un regim tranzitoriu care a permis renuntarea la
controlul la frontiere combinand regulile impozitarii la origine si la destinatie. Libera circulatie a
bunurilor intre statele membre s-a asigurat prin faptul ca schimbarile intre statele membre nu au mai
fost tratate ca importuri si exporturi, consecinta fiind ca trecerea frontierelor unui stat membru nu a
mai fost considerata fapt generator de TVA.
Anul 1992 este un an de hotar, deoarece tava pe valoarea adaugata a fost adaltata exigentelor
comertului comunitar, iar acciza a facut obiectul unui proces de armonizare.
In anul 1993 s-a facut un nou pas in planul armonizarii , creandu-se posibilitatea ca
persoanele care se deplaseaza intr-un alt stat membru sa poata cumpara bunuri si servicii destinate
consumului personal, in aceleasi conditii, in ce priveste TVA, ca si rezidentii statului respectiv.
Impunerea la origine este regimul dominant pentru persoane fizice, in schimb, pentru
intreprinderi au fost mentinute in paralel diferite regimuri de impunere la destinatie. Scopul a fost
perceperea in fiecare stat membru a texei pe valoarea adaugata, in functie de importanta consumului
efectuat pe teritoriul sau.
In iulie 1996, Comisia a adoptat un program de actiune vizand reglementarea problemelor
curente si introducerea progresiva a unui sistem comun de TVA bazat pe principiul taxarii la
origine.
Introducerea acestui sistem a fost tergiversata de statele membre, conditii in care Comisia,
fara a renunta la obiectivul pe termen lung, impozitarea la origine, s-a orientat spre o strategie
urmarind simplificarea, modernizarea, aplicarea mai uniforma a regulilor existente si mai buna
21
cooperare in plan administrativ.

B. Cotele de impozitare

Principala critica adusa TVA priveste caracterul antiredistributiv omitandu-se ca , in fapt,


cota redusa are un efect redistributiv, iar de cea mai mare parte a exonerarilor profita cei cu venituri
superioare, astfel incat, pe total, TVA poate fi considerata un impozit proportional pe consum.
Daca se analizeaza redistribuirea realizata de TVA la nivelul duratei unui ciclu de viata,
atunci echivalenta cu un impozit proportional pe consum este mai evidenta: veniturile economisite
de o familie pe durata vietii active sunt chetuite in perioada urmatoare, platind astfel TVA pentru
toate veniturile:
Prin prisma pretului asupra caruia se aplica, taxele pot fi:
-taxe excluse( efective): valoarea lor este stabilita prin aplicarea unei cote asupra
pretului de vanzare exclusiv taxele;
-taxe inclusive( nominale): valoarea acestora este calculata prin aplicarea unui
procent asupra pretului de vanzare inclusiv taxele.
Pentru a transforma taxa nominala in taxa efectiva se foloseste formula:
taxa nominala/100-taxa nominala*100
In ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata, tarile OCDE folosesc taxa de tip exclusiv.
Anumite tari europene au introdus taxa pe valoarea adaugata inainte de 1974, fiind numite
adeseori tari din prima generatie a TVA.
Franta este tara de origine a acestui impozit, deoarece a instituit un astfel de tip de taxa in
cadrul reformei fiscale din 1954-1955, inlocuind taxele asupra cifrei de afaceri printr0o cota unica
pe cifra de afaceri platita in diferite stadii ale productiei, fara a fi un impozit cumulat. Anul 1968
aduce consacrarea, in Franta, a acestui impozit in forma sa actuala.
In general, tarile din prima generatie a TVA au intervenit in sensul cresterii cotei de
impozitare standard, in primul sau al doilea an de actiune a acestui impozit. Fac exceptie de la acesta
regula Belgia, Finlanda, Italia, Norvegia si Marea Britanie. Merita subliniat statulul unic al
Norvegiei: a instituit o cota unica de impozitare ridicata(20%), pe care a mentunut-o pana in prezent.
De regula, tarile care au optat pentru cote relativ reduse (10%-13%) sau pentru cele de nivel
mediu (15%-16%) au instituit pe parcurs cote mai ridicate. Acesta e cazul unor tari precum Austria,
Danemarca, Italia, Finlanda, Suedia, Luxemburg. Exceptia o constituie Marea Britanie care, in 1973,
a instituit o cota de impozitare relativ redusa (10%) pe care in 1975 a diminuat-o la 8%, urmand ca
22
apoi sa o majoreze la 15% si respectiv la 17,5% in 1992.
Tara care se remarca prin nivelul relativ inalt al cotei standard de impozitare, pentru intreaga
perioada, este Irlanda, in timp ce Germania si Luxemburg practica cele mai reduse cote standard de
impozitare.
In anul 1987, Comisia CEE a incercat sa impuna un sistem TVA compus din doua cote:
- o cota standard, cuprinsa intre 14 si 20%;
- o cota redusa, pentru bunuri si produse de sticta folosinta, situata intre 4%
pana la 9%.
Ulterior, Comisia a stabilit o cota standard de minimum 15% si o cota redusa de la 4% pana
la 9% pentru o gama limitata de produse.
In aceste conditii, o serie de tari vest-europene au procedat, dupa caz, la cresterea cotei
standard (Germania, Luxemburg, Spania) sau la reducerea, chiar desfiintarea cotelor aplicate
produselor de lux (Spania, Grecia, Austria).
Criteriul neutralitatii cere utilizarea unei cote unice de impozitare in materie de TVA
denatureaza costurile economice ulterioare, apare totusi preferabila aplicarea de cote reduse pentru
unele bunuri de stricta necesitate pentru a reduce presiunea fiscala. Acest sistem este si consecinta
faptului ca politicienii din tarile respective sunt constienti de perceptia electoratului in situa in care
ar trebui sa plateasca taxe pe consum pentru bunuri cum sunt: alimentele, medicamentele sau cartile.
Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune si de Romania.
In periada aprilie 1992- 1ianuarie 1998, o serie de tari europene nu si-au modificat cotele de
impozitare standard, in sensul cresterii acesteia, a intervenit in Franta( de la 18,6% la 20%),
Germania( de la 14% la16%), Belgia( de la 19,5% la 20%), Italia( de la 19% la 20%), in timp ce
Olanda, Irlanda au redus cota nominala de TVA cu pana la un punct procentual. La nivelul anului
1998, singura tara care mai practica cote majorate de TVA era Turcia.
In practica, in tarile OECD, mai multe tipuri de bunuri si servicii au beneficiat de cota zero
sau de cota redusa. Statutul unui agent economic neplatitor de TVA implica faptul ca acestea sa
plateasca TVA pentru intrarile sale fara a putea retine credit pentru suma respectiva.
Pentru celelalte tipuri de bunuri si servicii, tratamentul este diferit de la tara la tara.
In ceea ce priveste utilizarea cotei zero pentru produse si servicii destinate pietei interne,
comisia CEE condamna aceasta practica deoarece contravine principiului conform caruia TVA
trebuie sa se aplice tuturor bunurilor si serviciilor. Argumentul de baza impotriva acestui tip de cota
il constituie faptul ca este anormal sa se infiinteze un mecanism complex, generat de aplicarea cotei
zero, fara sa se obtina venit la buget, crecand in plus riscul evaziunii fiscale.
23
In schimb, cota zero a TVA presupune ca agentul economic sa fie compensat pentru TVA pe
care o plateste pentru intrarile sale. Pentru alimentele de baza, majoritatea tarilor utilizeaza cota de
impozitare redusa sau cota zero, iar impunerea la cota standard se practica in tarile
nordice( Danemarca, Norvegia, Suedia), in Japonia si in Noua Zeelanda.

C. Regimul exonerarilor de la plata TVA

Diversitatea prevederilor in materie este caracteristica nu numai a sistemului de cote de


impozitare, ci si a reglementarii exonerarilor.
Atat la nivelul tarilor membre ale OCDE, cat si al celor care copun Uniunea Europeana
exista un "nucleu" de activitati si servicii carora li se acorca exonerarea in mod curent, dar si
practica instituirii acestiu regim si altor domenii, combinat cu impunerea selectiva a unor domenii,
exceptate in mod curent. Reglementarile privind exonerarile practicate in mod curent privesc
domeniile: servicii postale, transportul ranitilor si bolnavilor, asistenta medicala si dentara, operele
de binefacere, invatamantul, activitatile noncomerciale ale organizatiilor fara scop lucrativ, serviciile
culturale, asigurarile si reasigurarile, locatia imobilelor, servicii financiare, jocuri si loterii, vanzarea
terenurilor si constructiilor, anumite colecte de fonduri.
Cele mai multe tari acorda exonari si altor domenii decat cele de mai sus. Astfel, de exemplu,
Belgia exonereaza serviciile juridice, iar Norvegia aplica aceasta procedura si transporturilor de
calatori, profesiilor juridice, serviciilor funebre, televiziunii, activitatilor hoteliere, serviciilor de
consultanta.
In schimb, fenomenul impozitarii domeniilor exceptate in mod curent, chiar daca este
propriu unui mare numar de tari, are o arie de actiune mai redusa.
In materia serviciilor nefinanciare domina utilizarea cotei de impozitare standard, cote reduse
fiind practicate in special in Austria, Belgia, Grecia, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Portugalia,
Spania, tari in care aceste servicii au fost impozitate mai tarziu si in care ponderea activitatilor de
transport, turism, hoteluri, si restaurante este importanta.
Doctrina nu este unitara in privinta tratamentului in materia TVA ce trebuie aplicata
serviciilor financiare.
In practica, marea majoritate a tarilor OCDE exclud din sfera de aplicare a TVA serviciile
financiare si asigurarile, acestea fiind grupate in "principale" si "secundare" si supuse unui tratament
diferentiat: toate tarile exclud serviciile financiare principale si aplica, cu unele exceptii, cota
standard pentru cele secundare.
24
Principalele agrumente in favoarea exceptarii de la impunere a serviciilor financiare constau
in:
- dificultatile identificarii valorii adaugate de de fiecare serviciu prestat de
institutiile financiare;
- includerea serviciilor de acest tip nu ar duce in practica nici la cresterea bazei
TVA si nici a incasarilor. Daca nu s-ar practica excluderea acestor servicii, s-ar plati TVA doar
pentru serviciile financiare prestate pentru persoane care nu sunt platitoare de TVA, deoarece TVA
aferenta serviciilor financiare in afaceri se deduce drept credit;
- institutiile prestatoare de servicii financiare platesc TVA pentru intrari care nu
e creditata. Considerarea acestor institutii ca subiecti ai TVA genereaza drept de deducere;
- instituirea TVA asupra acestor servicii ar conduce la cresterea costului
creditului catre sectorul privat, ceea ce nu convine factorului politic;
- capitalul si serviciile financiare au o mare mobilitate pe plan international;
supunerea la TVA ar determina rezidentii sa-si transfere tranzactiile in alte tari.
Asigurarile, reasigurarile si serviciile de brokeraj sunt exceptate in cvasitotalitatea tarilor
membre OCDE. In unele tari (Austria, Belgia, Franta, Germania, Irlanda, Luxemburg, Olanda,
Portugalia si Turcia) serviciile de asigurare fac, in general, obiectul unei taxe separate.
Taxa pe valoarea adaugata este considerata "o masina de facut bani" pentru majoritatea
tarilor care au adoptat acest sistem. Guvernele apeleaza cel mai des la modificarile in materia de
TVA atunci cand doresc sa finanteze exporturile, sa reduca impozitele pe venit sau sa diminueze
deficitul bugetar.
In ceea ce priveste inflatia, introducerea TVA este un factor de stimulare a acestiu fenomen.
Tarile care au introdus acest impozit sau au majorat cota de impozitare au dublat aceasta decizie de
masuri active in planul controlului inflatiei. Astfel, Belgia si Italia au amanat instituirea TVA pana
cand a aparut un moment potrivit din punctul de vedere al ciclului de afaceri, iar Franta si Grecia au
apelat chiar la masuri de inghetare temporara a preturilor. In schimb, Norvegia a inregistrat o
crestere a preturilor si salariilor deoarece, in 1970, a procedat la o crestere relativ mare: de la o cota
de impozitare de 12% la 20%, o data cu instituirea taxei pe valoarea adaugata.
Introducerea TVA are efecte redistributive la nivelul veniturilor care nu pot ramane in afara
preocuparilor teoriei si a politicii fiscale. Prin definitie, cota de impozitare unica a TVA ar fi
proportionala cu cheltuielile consumatorilor.
Daca insa se analizeaza in corelatie cu venitul destinat consumului, apare caracterul regresuv
al TVA, aspect si mai pronuntat atunci cand se urmareste corelatia cu venitul brut.
25
Capitolul III

Concluzii

Tva este o taxa care cuprinde toate fazele circuitului economic, respectiv productia, serviciile
si distributia pana la vanzari catre consumatorii finali, inclusiv.

Din punct de vedere al bugetului de stat TVA este un impozit indirect care se stabileste
asupra operatiilor privind transferul proprietatii bunurilor su asupra prestarilor de servicii. Este o
taxa unica ce se percepe in mod fractionat corespunzator valorii adaugate la fiecare stadiu al
circuitului economic.

Valoarea adaugata este echivalenta cu diferenta dintre vanzarile si cumpararile aferente


aceluiasi stadiu al circuitului economic
Desi TVA are incidenta asupra consumatorilor, abaterea neta a fluxurilor de TVA respectiv
diferenta dintre TVA colectata asupra vanzarilor si TVA deductibila asupra cumparatorilor, produce
efecte asupra trezoreriei.
In situatia in care incasarea facturilor de la clienti si a TVA aferenta are loc dupa exercitarea
dreptului de deducere si plata sumei datorata catre buget, TVA aferenta marfurilor vandute si
neincasate influenteaza negativ lichiditatea si starea de echilibru a trezoreriei societatii vanzatoare.
In schimb, atunci cand plata facturilor catre furnizori are loc dupa exercitarea dreptului de deducere
de catre societatea cumparatoare, TVA exercita o influenta pozitiva asupra trezoreriei.
In ambele situatii intensitatea efectelor depinde de ponderea valorica a facturilor neincasate
in totalul valoric al facturilor emise si respectiv de ponderea valorica a facturilor restante la plata in
totalul valoric al bunurilor si serviciilor cumparate, in cadrul intervalului de timp legal prevazut
pentru intocmirea decontului de TVA.
TVA descurajeaza recurgerea la creditul comercial datorita influentei asupra trezoreriei.
TVA aferenta avansurilor platite furnizorilor pentru marfurile care urmeaza a fi primite, devine
deductibila la platitorii avansurilor, numai din momentul intocmirii facturii de catre furnizori. In
consecinta TVA alaturi de sumele platite ca avansuri diminueaza lichiditatile trezoreriei. TVA

26
aferenta aconturilor primite de la clienti in contul marfurilor care urmeaza a fi livrate majoreaza
suma totala a TVA colectate in momentul primirii acontului. Daca intocmirea facturii de catre
beneficiarii acontului intervine dupa intocmirea decontului de TVA influenta negativa a fluxurilor
de TVA aferenta aconturilor primite se suprapune cu influenta partial pozitiva a sumelor( diminuate
cu valoare TVA) primite ca aconturi. Efectul final depinde de ansamblul operatiunilor desfasurate.
Prin urmare, intervalele de timp in care au loc plati catre furnizori ca urmare a achitarii unor
facturi fie in avans, fie in momentul, fie dupa transmiterea dreptului de proprietate, la care se adauga
influenta datorata intervalelor de timp la care au loc incasari de la clienti fie sub forma de aconturi,
fie in momentul, fie dupa transmiterea dreptului de proprietate, in raport cu intervalul de timp in
care are loc exercitarea dreptului de deducere si stabilirea TVA ( dedusa de plata sau de incasat),
genereaza efecte pozitive dar si negative asupra trezoreriei.Efectul final depinde de ponderea
efectului dominant asupra lichiditatii trezoreriei.

27
Bibliografie

Carmen Corduneanu, Sistemul fiscal in stiinta finantelor, Editura Codesc, Bucuresti, 1998
Felicia Alexandru, Fiscalitate si preturi in economia de piata
Tatiana Mosteanu, Preturi si concurenta

28