Sunteți pe pagina 1din 13

Scandalul Parmalat

Scandalul Parmalat a captat atentia internationala, dovedindu-se chiar mai complicat decat se credea initial. Autoritatile din Luxemburg au anuntat ca a lansat o investigatie vizand o posibila spalare de bani legata de activitatea grupului italian Parmalat. Ivestigatia realizata in colaborare cu italienii a vizat "o posibila spalare de bani". La inceputul lui decembrie 2003, Standard & Poor's (S&P) a revizuit drastic, in sens negativ, ratingurile Parmalat de doua ori in numai 24 de ore, aratand ca producatorul si-a inselat investitorii. Cateva zile mai tarziu, Parmalat a dezvaluit lipsa a patru miliarde de euro, gaura financiara multiplicandu-se, in urma cercetarilor intreprinse de autoritati. Agentia de evaluare financiara acordase, insa, Parmalat ratinguri favorabile investitiilor cu numai zece zile inainte de declansarea scandalului. In acest context, politia italiana a perchezitionat birourile agentiei de evaluare financiara, la o zi dupa cercetari similare la sediile din Milano ale bancii americane Morgan Stanley si ale firmei Nextra, divizie a bancii Intesa, cea mai mare institutie financiara italiana. Potrivit mandatului de perchezitie eliberat in cazul firmelor Morgan Stanley si Nextra, actiunea a avut la baza suspiciunea ca institutiile cunosteau problemele financiare intampinate de Parmalat, in perioada in care au administrat vanzarea unei emisiuni de obligatiuni cu o valoare de 300 de milioane de euro. Cercetarile autoritatilor au mai vizat si operatiunile desfasurate de Citigroup, Bank of America si Deutsche Bank. Un numar de 11 persoane au fost arestate in cadrul investigatiei, inclusiv fondatorul Parmalat, Calisto Tanzi, doi fosti directori financiari si doi specialisti in audit din afara companiei. O ancheta oficiala asupra subsidiarelor Parmalat a fost demarata si in Olanda. Autoritatea olandeza de reglementare a pietelor financiare, Autoriteit Financiele Markten - AFM, a anuntat ca investigatia se concentreaza deocamdata asupra operatiunilor de vanzare de obligatiuni. Astfel, anchetatorii vor verifica daca aceste tranzactii au respectat legislatia olandeza, prin analiza informatilor obtinute de la partile implicate in emisiunile de obligatiuni. Parmalat Finance Corporation BV a fost principalul instrument utilizat de grupul italian pentru lansarea de emisiuni de obligatiuni. Piata financiara olandeza este preferata de multe companii multinationale datorita beneficiilor pe care le pot obtine la capitolul taxe si impozite. Parmalat Finance este o subsidiara a Parmalat Finanziaria SpA. Datoriile reale sunt mult mai mari decat fusesera anuntate Noua conducere Parmalat a anuntat la sfarsitul lunii trecute ca datoria neta a companiei s-a ridicat, in septembrie 2003, la peste 14 miliarde de euro (17,6

miliarde de dolari), valoare de aproape opt ori mai mare decat cea indicata de fostii manageri ai grupului agro-alimentar italian. Firma de audit PriceWaterhouseCoopers (PWC), angajata sa verifice conturile multinationalei dupa scandalul declansat in decembrie, a mai stabilit ca vanzarile si alte rezultate financiare au fost exagerate. Procurorii care conduc ancheta in cazul Parmalat au estimat anterior ca datoria acestuia poate fi de 13 miliarde de euro. In acelasi timp, raportul PWC a aratat ca profitul operational inaintea cheltuielilor cu amortizarea din perioada ianuarie-septembrie a fost de 121 de milioane de euro, mult sub cifra de 651 de milioane de euro anuntata. Veniturile s-au ridicat la 4 miliarde de euro, comparativ cu 5,38 miliarde de euro in declaratia financiara. Potrivit unui comunicat transmis de Parmalat, la sfarsitul lunii ianuarie, activitatile de productie ale grupului fusesera stabilizate substantial la toate unitatile operationale nationale si internationale. Grupul reusise sa plateasca furnizorii in majoritatea tarilor, cu exceptia SUA, si preciza ca Parmalat Brazilia ii ajuta pe managerii locali "sa-si limiteze necesitatile financiare si sa incheie intelegeri cu bancile finantatoare locale". Bancile inregistreaza expuneri de sute de milioane de euro Pe de alta parte, expunerea bancilor fata de Parmalat se ridica la sute de milioane de euro. Astfel, expunerea ABN Amro totalizeaza 70 milioane de euro, iar Banca Intesa are o expunere de 360 de milioane de euro si Banca Lombarda de 35 milioane de euro. Expunerea Banca Monte dei Paschi di Siena fata de Parmalat si de firma de turism Parmatour, detinuta de familia care controleaza Parmalat, se ridica la 183 milioane de euro, din care cea fata de Parmalat este in valoare de 115 milioane de euro. Banca Nazionale Del Lavoro, a carei expunere este de 110 milioane de euro, a indicat ca nu detine actiuni sau obligatiuni emise de companiile din grup. Expunerea Banca Popolare di Lodi este inferioara sumei de 100 de milioane de euro, iar Banco Popolare di Verona e Novara si-a cifrat expunerea fata de Parmalat la 35 milioane de euro. Banche Popolari Unite a anuntat o expunere de 62 milioane de euro si a indicat ca detine obligatiuni de cinci milioane de euro emise de o filiala olandeza a Parmalat. De asemenea, BPU are o expunere de 38 de milioane de euro fata de Parmatour. Bank of America, prima banca americana care si-a dezvaluit expunerea fata de grupul italian, a indicat ca detine imprumuturi, scrisori de credit si instrumente financiare derivate aferente grupului, in valoare de 274 de milioane de dolari (219 milioane de euro). Imprumuturile directe si scrisorile de credit se cifreaza la 244 de milioane de dolari. Publicatia Wall Street Journal a aratat ca divizia de investitii a bancii britanice Barclays are o expunere de 45 de milioane de lire sterline (65,27 de milioane de euro) fata de Parmalat. In ceea ce priveste Capitalia, expunerea sa fata de grup se ridica la 393 de milioane de euro si cea fata de Parmatour la 91 de milioane de euro. Banca a inscris provizioane

suplimentare de 130 de milioane de euro aferente Parmalat. Institutia financiara italiana Credem si-a stabilit expunerea la 50 de milioane de euro, Sanpaolo IMI la circa 300 de milioane de euro, iar Unicredito la 150 de milioane de euro. UBS a indicat ca a cumparat obligatiuni de 420 de milioane de euro anul trecut de la Parmalat, dar ca nu se asteapta la un impact financiar in urma crizei. FMI este cu ochii pe Parmalat Fondul Monetar International (FMI) a anuntat ca monitorizeaza atent evolutia scandalului Parmalat, intrucat institutia se pregateste sa evalueze sectorul financiar din Italia. Revizuirea a fost solicitata de autoritatile de la Roma in decembrie 2003, in cadrul consultarilor anuale cu institutia creditoare internationala si inainte de declansarea crizei grupului agro-alimentar. Raportul FMI va urmari in special situatia sectorului bancar, precum si domeniul asigurarilor si al activitatii de audit. FMI si Banca Mondiala au elaborat un program comun - The FMI-World Bank Financial Sector Assessment Program - in urma unui lant de crize declansate la sfarsitul anilor '90, pentru monitorizarea sporita a sistemelor financiare nationale si internationale si depistarea eventualelor riscuri pentru stabilitatea acestui sector. Comisia Europeana ia masuri La randul sau, Comisia Europeana a elaborat o propunere potrivit careia s-ar putea interzice in UE impartirea responsabilitatii in cazul auditului financiar, permisa in cazul Parmalat. De asemenea, potrivit forului european, firmele de audit ar trebui sa raspunda in fata unor organisme independente. Propunerea referitoare la profesia de auditor mai indeamna la cooperare intre supervizorii europeni din domeniu in cazul investigatiilor, dar nu sugereaza infiintarea unui omolog european al U.S. Public Company Accounting Oversight Board, care supravegheaza activitatea contabililor de cealalta parte a Atlanticului. Scandalul declansat in decembrie la grupul agro-alimentar italian Parmalat a scos la lumina o lacuna legislativa care permite auditorului principal al unei companii sa delege responsabilitatea daca apar probleme la o filiala pe care nu a examinat-o. Comisia Europeana vizeaza sa puna capat acestei situatii prin atribuirea responsabilitatii pentru evidentele contabile consolidate ale unei companii unei singure firme de audit, chiar si atunci cand o parte din activitatea de audit a fost externalizata. Directiva referitoare la audit este elaborata in paralel cu un proiect de reforma a administrarii corporatiste, care va aduce ca noutate responsabilitatea colectiva a consiliilor directoare din UE pentru evidentele contabile ale companiei. Toate aceste propuneri sunt promovate in regim de urgenta. In acelasi timp, Comisia va cere statelor membre ale UE sa infiinteze un sistem public de supraveghere pentru auditori si ca acesta sa fie guvernat de o majoritate venita din afara profesiei. Organismele de supraveghere ar trebui sa aiba, totodata, drepturi de a derula investigatii si capacitatea de a impune sanctiuni.

Codul Cadbury
n timp ce, n majoritatea trilor, raportarea financiar ctre actionari este reglementat de ctre legea companiilor si de Standardele Internationale de Raportare Financiar, unele dintre celelalte activitti ntreprinse de ctre directori nu sunt reglementate si, din acest punct de vedere trile difer n ceea ce priveste tipul abordrilor adoptate. Codurile de guvernare corporative au scopul de a ghida n special conduita directorilor atunci cnd legea este ambigu n acest sens sau n cazul n care acestora li se solicit un nivel ridicat de conduit, iar acesta poate fi obtinut prin aplicarea legislatiei companiei. Codul explic bine acest lucru: Functia indiscutabil a unui Cod de Guvernant Corporativ ... este de mbuntti calitatea general a practicilor de guvernant corporativ. Elaborarea codurilor a aprut, n orice caz, n principal ca o reactie la evenimente. Ideea c ceva trebuia fcut, ca rspuns la anumite esecuri corporative sau la serioase nclcri ale ncrederii oferite de ctre actionari directorilor, a avut tendinta de a stimula productia de coduri pentru a reduce probabilitatea reaparitiei acestor esecuri. Una dintre cele mai timpurii ncercri de a ncadra ntr-un cod conduita guvernrii corporative a fost Codul Cadbury din UK, emis n 1992. Ca rspuns la un numr mic de cazuri legate de dominarea consiliului director de ctre o singur, atotputernic persoan care era CEO si presedinte n acelasi timp, una dintre recomandrile majore ale lui Cadbury a fost aceea potrivit creia cele mai importante dou posturi dintr-o companie (cea de CEO si cea de Presedinte) ar trebui detinute de ctre persoane destinate. Alte coduri au urmat, ntruct a devenit clar c desfsurarea activittilor n companie, altele dect cele financiare, trebuia reglementat. Codurile au aprut n tri, altele dect Marea Britanie, pe msur ce investitorii cutau asigurri suplimentare din partea consiliilor corporative. n acel moment s-a ridicat problema cu privire la modul n care aceste solicitri ar trebui administrate si aplicate. Codul Cadbury a stat la baza elaborrii Codului de Conducere Corporativ al Bursei de Valori londoneze, coninnd principii i regului de baz pentru administrarea unei companii astfel nct s se obin eficientizarea acesteia i nlturarea oricrei discriminri ntre acionari. Principalele avantaje oferite de cod sunt: stimuleaz dezbaterile privind problemele de guvernan corporativ; ncurajeaz companiile s adopte standarde recunoscute de guvernare; ofer explicaii investitorilor privind cerinele de guvernare i practicile de guvernan corporativ;

pot asigura baza conceptual i informaional necesar mbuntirii reglementrilor pieei de capital i a legii companiei. n Uniunea European a fost adoptat un numr de 35 de coduri, fiecare ar avnd cel puin un cod de guvernan corporativ. Majoritatea acestor coduri (25) au fost emise dup 1997, respectiv dup scandalurile financiare i cazurile de faliment ale unor companii britanice cotate pe piaa de capital. Activitatea de elaborare a codurilor de guvernan corporativ s-a intensificat n special dup anii 1997-1998, perioad dominat de criza economic asiatic. Majoritatea, aproximativ o treime din totalul codurilor aplicabile n rile membre ale UE, ns au fost elaborate de grupurile sau asociaiile de investitori. Dei difer din punct de vedere al scopului elaborrii lor i a gradului de detaliere, toate aceste coduri valabile n rile membre ale Uniunii Europene abordeaz patru probleme importante: tratamentul echitabil al tuturor acionarilor, ale cror interese trebuie s fie prioritare; rspunderea clar a Consiliului de administraie i al managementului; transparena companiei sau acurateea raportrii financiare i non-financiare n timp util; responsabilitatea pentru interesele acionarilor minoritari i a altor parteneri sociali precum i respectarea legislaiei n vigoare. Codurile de guvernan corporativ confer flexibilitate i nu sunt obligatorii, chiar i n cazul aplicrii principiului respect sau explic, companiile sunt libere s nu urmeze recomandrile codurilor, cu condiia raportrii i explicrii nerespectrii acestora. Neobligativitatea respectrii acestora ridic un semn de ntrebare privind eficiena acestora n practic, existnd un risc real al neaplicrii lor. n concluzie, cele mai importante diferene privind practicile de guvernare aplicate n rile membre ale UE decurg din reglementrile legislative i regulamentele pieei de capital, i nu din recomandrile codurilor de guvernan corporativ care prezint un grad ridicat de similaritate. Aceste diferene nu genereaz bariere insurmontabile pentru funcionarea pieei de capital comune a UE, deci nu impun elaborarea unui cod unic de guvernan corporativ aplicabil tuturor rilor membre ale UE. Totui existena divergenelor dintre aceste coduri, impune adoptarea unor msuri specifice de eliminare a barierelor legale de reglementare a pieelor de capital (informaionale) care s permit evaluarea corect i facil a guvernanei corporative a companiilor de ctre investitori. Pornindu-se de la diferite coduri i modele practice de guvernare, s-au identificat anumite elemente comune care definesc o guvernan corporativ eficient. Astfel s-au formulat Principiile OECD de guvernan corporativ1. Documentul conine dou pri: prima parte vizeaz cinci domenii importante, respectiv drepturile acionarilor, tratamentul egal

***, OECD Principles of Corporate Governance OECD Council, 27-28 April 1998

al acionarilor, rolul deintorilor de interese, raportarea i transparena informaiilor i responsabilitile Consiliului de Administraie. n prima parte, pentru fiecare domeniu abordat apare un singur principiu nsoit de cteva recomandri. Partea a doua a documentului conine note explicative i comentarii ale fiecrui principiu i recomandri. Dintre acestea, cele mai reuite i mediatizate sunt Raportul Cadbury realizat n Marea Britanie i Raportul King, elaborat n Africa de Sud.

Legea 31/90 Administrarea societatilor comerciale Sistemul unitar


Societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, numarul acestora fiind totdeauna impar. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare sunt administrate de cel putin 3 administratori. Administratorii sunt desemnati de catre adunarea generala ordinara a actionarilor, cu exceptia primilor administratori, care sunt numiti prin actul constitutiv. Candidatii pentru posturile de administrator sunt nominalizati de catre membrii actuali ai consiliului de administratie sau de catre actionari. Pe durata indeplinirii mandatului, administratorii nu pot incheia cu societatea un contract de munca. In cazul in care administratorii au fost desemnati dintre salariatii societatii, contractul individual de munca este suspendat pe perioada mandatului. Administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala ordinara a actionarilor. In cazul in care revocarea survine fara justa cauza, administratorul este indreptatit la plata unor daune-interese. Prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a actionarilor se poate prevedea ca unul sau mai multi membri ai consiliului de administratie trebuie sa fie independenti. La desemnarea administratorului independent, adunarea generala a actionarilor va avea in vedere urmatoarele criterii: a) sa nu fie director al societatii sau al unei societati controlate de catre aceasta si sa nu fi indeplinit o astfel de functie in ultimii 5 ani; b) sa nu fi fost salariat al societatii sau al unei societati controlate de catre aceasta ori sa fi avut un astfel de raport de munca in ultimii 5 ani;

c) sa nu primeasca sau sa fi primit de la societate ori de la o societate controlata de aceasta o remuneratie suplimentara sau alte avantaje, altele decat cele corespunzand calitatii sale de administrator neexecutiv; d) sa nu fie actionar semnificativ al societatii; e) sa nu aiba sau sa fi avut in ultimul an relatii de afaceri cu societatea ori cu o societate controlata de aceasta, fie personal, fie ca asociat, actionar, administrator, director sau salariat al unei societati care are astfel de relatii cu societatea, daca, prin caracterul lor substantial, acestea sunt de natura a-i afecta obiectivitatea; f) sa nu fie sau sa fi fost in ultimii 3 ani auditor financiar ori asociat salariat al actualului auditor financiar al societatii sau al unei societati controlate de aceasta; g) sa fie director intr-o alta societate in care un director al societatii este administrator neexecutiv; h) sa nu fi fost administrator neexecutiv al societatii mai mult de 3 mandate; i) sa nu aiba relatii de familie cu o persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la lit. a) si d). Consiliul de administratie alege dintre membrii sai un presedinte al consiliului. Prin actul constitutiv se poate stipula ca presedintele consiliului este numit de adunarea generala ordinara, care numeste consiliul. Presedintele este numit pentru o durata care nu poate depasi durata mandatului sau de administrator. Presedintele poate fi revocat oricand de catre consiliul de administratie. Daca presedintele a fost numit de adunarea generala, va putea fi revocat numai de aceasta. Consiliul de administratie se intruneste cel putin o data la 3 luni. Presedintele convoaca consiliul de administratie, stabileste ordinea de zi, vegheaza asupra informarii adecvate a membrilor consiliului cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi si prezideaza intrunirea. Consiliul de administratie este, de asemenea, convocat la cererea motivata a cel putin 2 dintre membrii sai sau a directorului general. In acest caz, ordinea de zi este stabilita de catre autorii cererii. Presedintele este obligat sa dea curs unei astfel de cereri. Consiliul de administratie este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege pentru adunarea generala a actionarilor. Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor masurilor aferente conducerii societatii, in limitele obiectului de activitate al societatii si cu respectarea competentelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administratie si adunarii generale a actionarilor.

Modul de organizare a activitatii directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului de administratie. Consiliul de administratie reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie. In lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv, consiliul de administratie reprezinta societatea prin presedintele sau. Prin actul constitutiv, presedintele si unul sau mai multi administratori pot fi imputerniciti sa reprezinte societatea, actionand impreuna sau separat. O astfel de clauza este opozabila tertilor. Prin acordul lor unanim, administratorii care reprezinta societatea doar actionand impreuna pot imputernici pe unul dintre ei sa incheie anumite operatiuni sau tipuri de operatiuni. Este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum: a) acordarea de imprumuturi administratorilor; b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari; c) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate administratorilor, concomitenta ori ulterioara acordarii imprumutului; d) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane; e) dobandirea cu titlu oneros ori plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor ori o alta prestatie personala a acestora. Prevederile sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul sau sotia, rudele ori afinii pana la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, daca operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator ori detine, singura sau impreuna cu una dintre persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris. Prevederile nu se aplica: a) in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 de euro; b) in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevazute, decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane. Sistemul dualist

Prin actul constitutiv se poate stipula ca societatea pe actiuni este administrata de un directorat si de un consiliu de supraveghere, in conformitate cu prevederile prezentei subsectiuni. Actul constitutiv poate fi modificat in cursul existentei societatii prin hotarare a adunarii generale extraordinare a actionarilor, in vederea introducerii sau a eliminarii unei astfel de prevederi. Prevederile prezentei legi privitoare la cenzori nu sunt aplicabile societatilor care opteaza pentru sistemul dualist de administrare. Conducerea societatii pe actiuni revine in exclusivitate directoratului, care indeplineste actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege in sarcina consiliului de supraveghere si a adunarii generale a actionarilor. Directoratul isi exercita atributiile sub controlul consiliului de supraveghere. Directoratul este format din unul sau mai multi membri, numarul acestora fiind totdeauna impar. (4) Cand este un singur membru, acesta poarta denumirea de director general unic. In acest caz, dispozitiile art. 137 alin. (3) se aplica in mod corespunzator. In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare, directoratul este format din cel putin 3 membri. Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere, care atribuie totodata unuia dintre ei functia de presedinte al directoratului. Actul constitutiv determina durata mandatului directoratului, in limitele prevazute la art. 15312. Membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere. Membrii directoratului pot fi revocati oricand de catre consiliul de supraveghere. Actul constitutiv poate prevedea ca ei pot fi revocati si de catre adunarea generala ordinara a actionarilor. Daca revocarea lor survine fara justa cauza, membrii directoratului sunt indreptatiti la plata unor daune-interese. In caz de vacanta a unui post de membru al directoratului, consiliul de supraveghere va proceda fara intarziere la desemnarea unui nou membru, pe durata ramasa pana la expirarea mandatului directoratului. Directoratul reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie. In lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv, membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna. In situatia in care membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna, prin acordul lor unanim, acestia il pot imputernici pe unul dintre ei sa incheie anumite operatiuni sau tipuri de operatiuni. Consiliul de supraveghere reprezinta societatea in raporturile cu directoratul.

Directoratul inregistreaza la registrul comertului numele membrilor sai, mentionand daca ei actioneaza impreuna sau separat. Acestia vor depune la registrul comertului specimene de semnatura. Cel putin o data la 3 luni, directoratul prezinta un raport scris consiliului de supraveghere cu privire la conducerea societatii, cu privire la activitatea acesteia si la posibila sa evolutie. Pe langa informarea periodica prevazuta, directoratul comunica in timp util consiliului de supraveghere orice informatie cu privire la evenimentele ce ar putea avea o influenta semnificativa asupra situatiei societatii. Consiliul de supraveghere poate solicita directoratului orice informatii pe care le considera necesare pentru exercitarea atributiilor sale de control si poate efectua verificari si investigatii corespunzatoare. Fiecare membru al consiliului de supraveghere are acces la informatiile transmise consiliului. Membrii consiliului de supraveghere sunt numiti de catre adunarea generala a actionarilor, cu exceptia primilor membri, care sunt numiti prin actul constitutiv. Candidatii pentru posturile de membru in consiliul de supraveghere sunt nominalizati de catre membrii existenti ai consiliului sau de catre actionari. Numarul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv. Acesta nu poate fi mai mic de 3 si nici mai mare de 11. Membrii consiliului de supraveghere pot fi revocati oricand de adunarea generala a actionarilor, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul voturilor actionarilor prezenti. Consiliul de supraveghere alege dintre membrii sai un presedinte al consiliului. Consiliul de supraveghere are urmatoarele atributii principale: a) exercita controlul permanent asupra conducerii societatii de catre directorat; b) numeste si revoca membrii directoratului; c) verifica conformitatea cu legea, cu actul constitutiv si cu hotararile adunarii generale a operatiunilor de conducere a societatii; d) raporteaza cel putin o data pe an adunarii generale a actionarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfasurata. Consiliul de supraveghere se intruneste cel putin o data la 3 luni. Presedintele convoaca consiliul de supraveghere si prezideaza intrunirea. Consiliul de supraveghere este convocat in orice moment la cererea motivata a cel putin 2 dintre membrii consiliului sau la cererea directoratului. Consiliul se va intruni in cel mult 15 zile de la convocare.

Modele de guvernan corporativ utilizate de companiile din Uniunea European


n statele membre ale Uniunii Europene se remarc dou modele generale de guvernare corporativ care prezint caracteristici distincte: modelul de guvernan corporativ anglo-saxon (specific firmelor din U.K., dar i celor din S.U.A., Hong Kong i Australia) i modelul de guvernan corporativ german (specific companiilor din Germania i Europa continental, precum i celor din Japonia). Modelul de guvernan corporativ anglo-saxon (similar celui american) reprezint un sistem bazat pe influena extern exercitat de pieele de capital active prin intermediul achiziiilor i fuziunilor asupra companiilor cotate. Astfel, prin intermediul pieelor de capital active se realizeaz controlul companiilor i tranzacionarea titlurilor de valoare, n condiiile unui acionariat dispersat. Toate rile anglo-saxone se caracterizeaz n general prin piee de capital puternic dezvoltate, iar protecia investitorilor, n condiiile inexistenei unor acionari importani, reprezint o preocupare permanent a instituiilor de reglementare a pieelor prin intermediul practicilor i politicilor de guvernare corporativ. Rezult c n rile anglo-saxone (U.K., S.U.A, Australia i Canada) companiile au n general modele de guvernan corporativ similare, respectiv un singur Consiliu de administraie independent, care monitorizeaz i controleaz activitatea managementului n scopul mbuntirii acestuia, dar ultima modalitate de control, ameliorare i redresare a performanelor companiilor se realizeaz prin intermediul achiziiilor ostile efectuate pe pieele de capital dezvoltate ale rilor respective. Modelul de guvernan corporativ german (similar celui japonez) este un sistem bazat pe controlul intern, nefiind centrat pe influena puternic exercitat de pieele de capital active, ci pe existena unor acionari puternici, precum bncile. Trsturile acestui model decurg din particularitile mediului social i comercial n care a aprut. Astfel, n Germania, ca i n Japonia, acionarii care dein blocuri mari de aciuni de obicei se implic activ n managementul companiilor respective. Rolul lor este de a sanciona managementul de slab calitate, de a stimula eficiena economic i de a realiza armonizarea intereselor partenerilor sociali ai firmei, inclusiv ale personalul acesteia. Capitalul uman este considerat a avea cea mai mare importan n cadrul modelului german. n contrast cu modelul anglo-saxon care se bazeaz prioritar pe piaa de capital, modelul german este centrat pe sistemul bancar. Dei n Germania i Japonia bncile nu au deineri mari de aciuni n cadrul firmelor pe care le finaneaz, totui acestea exercit o puternic influen i control asupra sistemului

lor de guvernare. Principalul avantaj al acestui model este monitorizarea i finanarea flexibil a firmelor, precum i comunicarea eficient dintre bnci i acestea. Implicarea puternic a bncilor n conducerea firmelor confer acestui sistem o stabilitate deosebit i o orientare prioritar spre dezvoltarea economic. Exist totui i dezavantaje ale acestui sistem de guvernare corporativ. Shleifer i Wishny(1997) au observat c micii investitori n-au nici o participaie n piaa capitalului. Franks i Mayer (2001)2 vorbesc despre o analiz detaliat a proprietilor i controlul corporaiilor germane. Germania are mai puin de 800 companii citate n contrast cu cele 3000 din Marea Britanie. n Germania, 85% din cele mai mari companii citate au o proprietate concentrat, un acionar deine mai mult de 25% din voturi. Proprietatea companiei adesea ia forme de piramid a proprietilor intercorporate. Frank i Mayer n-au gsit practic nici o pia pentru controlul corporaiilor din Germania, aa cum sunt n SUA sau Marea Britanie. Ei au observat o pia activ n aciuni ale marilor proprieti: vnztorii de mari blocuri de aciuni au parte de toate beneficiile, proprietarii minoritari neavnd nici un merit. Studiul comparativ al avantajelor i dejavantajelor celor dou modele de guvernan corporativ din rile dezvoltate, modelul anglo-american i modelul germano-japonez, sugereaz c sistemul de guvernare a unei companii poate fi mbuntit ca urmare a aciunii urmtorilor factori: achiziiile de firme, n rile dezvoltate, precum Marea Britanie, S.U.A., Frana, Germania, Japonia exist o pia reglementat a achiziiilor; competitivitatea produselor i a serviciilor, de asemenea influeneaz guvernana corporativ a companiei, dar aciunea acestui factor este lent, acionarii pot pierde sume imense ca urmare a degradrii calitii produselor, a pierderii clientelei i a unor segmente de piat datorit eficienei sczute a managementului firmei; piaa de capital, care ofer de fapt recunoaterea oficial a performanelor unei firme i implicit ale managementului prin nivelul preului aciunilor firmei; creditorii, care ncheie contracte cu compania pentru a-i proteja drepturile i n cazul nclcrii acestora pot cere declanarea procedurii de faliment pentru recuperarea creanelor lor; investitorii instituionali reprezint o potenial for de influen a guvernanei unei companii, n special n Marea Britanie i S.U.A. n acelai timp ns, acetia constituie i un pericol din punct de vedere al controlului puternic pe care l pot exercita asupra firmelor n virtutea unui procent mare al deinerilor n
2

Haim Levy, Principles of Corporate Finance, Hebrew Universitz of Jerusalem, Editura South Western College Publishing, 1998

capitalul social al acestora. Astfel n S.U.A. exist restricii privind concentrarea deinerilor de aciuni n mna investitorilor instituionali i a bncilor, i de asemenea exist restricii privind exercitarea controlului asupra companiilor publice, n timp ce n Japonia i Germania investitorii instituionali au un rol hotrtor n respectarea drepturilor acionarilor; piaa forei de munc pentru manageri, care i sanioneaz pe managerii care primesc beneficii excesive fr a avea performane pe msur, prin nlocuirea lor de ctre Consiliul de Administraie, ceea ce atrage dup sine imposibilitatea gsirii unui loc de munc similar.