FOTO Istoria tulbure a celebrei sampanii Mott.

Sefii companiei botezate Zarea

dupa nationalizare au infundat puscariile comuniste
Mariana Iancu,

Sampania Mott - astazi cunoscuta sub numele de Zarea - are o istorie inecata in amarul temnitelor comuniste:
industriasii germani care au avut cea mai mare fabrica de vinuri spumante din Romania interbelica au devenit
victimele represiunii, in timp ce afacerea le-a fost confiscata de stat

GALERIE FOTO

Wilhelm Mott a venit din Germania si s-a angajat, pentru o perioada, la compania de vinuri spumante Rhein, din
Azuga, detinuta de Wilhelm Rhein, un descendent al unei vechi familii de sasi din Brasov. Cand a simtit ca a
invatat suficient de multe despre industrie, Mott s-a mutat la Bucuresti. Aici a deschis, in 1912, pe Calea
Grivitei, o mica fabrica de vinuri spumante. Ulterior, a mutat sediul pe strada Luigi Cazzavillan, unde fabrica a
functionat pana la cumpararea pivnitelor din Dealul Spirii, de pe strada Putul cu Apa Rece, in 1922. In aceasta
perioada, compania Mott & Fils a produs, pe langa sampanie, vinuri fine, vermut, tuica, apa minerala, vin pelin,
dar si nectar.

Chiar si in perioada Marelui Razboi dopurile sticlelor de spumant au sarit cu spor. Aceasta a fost, de alt-fel, o
perioada profitabila pentru industriasul german: ,,Vinul in razboi a facut intotdeauna sa fie mai bine ascultat
glasul comandantului si mai bine auzit glasul datoriei", dadea, sugubat, o explicatie Kurt Mott, fiul fondatorului,
in volumul ,,Vinul nostru cel de toate zilele", publicat in 1942. Mai mult, calitatea produselor a atras si atentia
Casei Regale, astfel ca Mott & Fils a devenit principalul furnizor de bauturi, iar in scurt timp produsele s-au
regasit in meniul vapoarelor transatlantice, datorita operatorului trenului Orient Express.

BAUTURA CARE INTRUNESTE TOATE SUFRAGIILE

,,Cand o femeie comanda - fie in viata, fie la un local de petrecere - fiti atenti ca dorintele ce le exprima sa
corespunda feminitatii sale. Astfel, in ce priveste sampania, bucurati-va daca va cere MOTT 1914. Pentru ca
aceasta bautura va intruni sufragiile tuturor comesenilor, atat a bautorilor amatori de <<viguros>>, cat -
indeosebi - a sexului frumos care apreciaza nuante delicate", asa se facea publicitate vinurilor produse de Mott
& Fils, bauturi care au capatat rapid notorietate in perioada interbelica, dupa cum se arata pe site-ul companiei
Zarea, mostenitoarea si continuatoarea firmei antebelice.

Alteori, presa vremii facea si reclama subtila, dar binemeritata: ,,Faptul ca insasi Asociatiunea chimistilor, sub
presedintia d-lui Prof. Dr. Stefan Minovici, cu ocazia banchetului anual servit de Restaurantul Enescu, a dat
preferinta sampaniei MOTT dovedeste cu prisosinta ca acest produs este natural si superior". De altfel,
sampania era nelipsita de pe mesele festive ale epocii, dupa cum o arata si meniul pregatit pentru o celebrare,
din 1925, a elevilor si studentilor castigatori la concursul ,,Gazeta Matematica": ,,Cega cu maioneza, vol au
vent, vinegrette de pasare, Dealu Mare rosu, Mott extra dry, sampanie".

KURT MOTT, VICTIMA COMUNISTILOR

In 1948, comunistii au nationalizat fabrica Mott & Fils si i-au schimbat numele in Zarea. Kurt Mott, fiul lui
Wilhelm, a fost pana la moarte o victima a comunistilor. Din marturiile familiei stim ca tanarul Kurt a urmat
scoala elementara in Germania, apoi si-a desavarsit studiile la liceul comercial din Ploiesti. Intre 1911 si 1913, a
fost functionar si translator la sucursala din Bucuresti a companiei olandeze Matschappy. Intre 1913 si 1920, a
lucrat la conditionarea vinului si sampaniei la Pivnitele Mott si fiul. In 1920, a devenit administratorul societatii,
iar doi ani mai tarziu a obtinut diploma de expert contabil. S-a casatorit cu o romanca, Viorica, si si-a botezat
fiul, Claudiu, in rit ortodox.

In cel de-Al Doilea Razboi Mondial, a refuzat sa-i dea afara pe lucratorii evrei, in ciuda legilor antisemite din
Romania. Mai mult, spun urmasii sai, a adapostit un salariat evreu in casa sa, dupa ce locuinta acestuia a fost
bombardata de avia-tia americana. In 1949, Kurt Mott a fost condamnat la zece ani de inchisoare. Despre
motivele care au stat la baza acestei hotarari vorbesc arhivele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor
Securitatii. Din fondul documentar ce se refera la ,,persoanele cu trecut reactionar hotarate a fi dislocate in anul
1953" aflam despre acuzatiile care i s-au adus: ,,Mott Kurt a fost administrator delegat si principal actionar la
SAR Mott & Fils (fabrica de bauturi spirtoase), administrator delegat la Soc. Intrans, actionar la Soc. Romco-
Union si SA V.A. A posedat pivnitele Mott care au fost nationalizate. Este cunoscut ca filo-german. A finantat
organele Gestapoului din Romania si grupul etnic german, fiind membru al acestui grup, si a fost emisar al
legatiei germane din Romania. In anul 1946 a fost arestat pentru ca la domiciliul sau s-a descoperit un stoc
important de aur si valuta, iar in anul 1949 a fost condamnat la zece ani munca silnica pentru spionaj", se arata
in dosarul de dislocare nr. 10.145.

,,N-A AVUT BANI IN BANCI SI NICI STOC DE AUR"

Kurt Mott a fost condamnat inainte de a fi judecat. ,,Acuzatiile ca ar fi finantat organele Gestapoului din
Romania si grupul etnic german sunt neadevarate. N-a avut bani in banci, in tara sau in strainatate, si nici stoc
de aur. Toate castigurile le-a investit continuu in firma sa", spun mostenitorii marelui industrias. In 1959, la
expirarea pedepsei, a fost trimis cu domiciliu obligatoriu in Baragan. Pedeapsa i-a fost majorata ulterior,
comunistii considerand ca era un element periculos, insuficient reeducat. Dupa eliberare, in 1965, a hotarat sa
ramana aproape de fosta afacere de familie, asa ca s-a angajat oenolog clasa I la Intreprinderea de Industrializare
a Vinului si Bauturilor Alcoolice, cu sediul in Soseaua Electronicii nr. 19.
Cat a fost inchis, sotia sa, Viorica, a divortat, reluandu-si numele de fata, Niculescu, pentru ca fiul lor sa poata
urma studiile universitare. Dar nici asta nu l-a ferit de probleme. Dupa ce a fost sters de pe lista de admisi la
facultate, Claudiu Niculescu s-a angajat ca muncitor si asa a reusit sa obtina un loc la fara frecventa, la
Facultatea de Electrotehnica, pe care a absolvit-o cu succes.

Vegheat de Securitate pana la moarte

Cand se afla in domiciliu obligatoriu, Securitatea a incercat sa-l recruteze pe Kurt Mott ca agent, pentru a-l
spiona pe Corneliu Coposu, care se afla tot in domiciliu obligatoriu. ,,Va fi luat in studiu in vederea recrutarii ca
agent numitul Mott Kurt cu domiciliul in comuna Rubla, ce desi nu e de aceeasi nuanta politica cu obiectivul,
totusi prin pozitia sociala avuta in trecut, cat si datorita faptului ca il cunoaste pe acesta de cand era secretar
personal al lui Iuliu Maniu, scontam in a realiza prin recrutarea sa urmatoarele: daca Corneliu Coposu cauta sa
mentina moralul PNT-istilor in comuna, cum actioneaza in realizarea acestui scop, in ce consta relatiile cu
taranistii ce au D.O. in comuna Rubla", se arata intr-un plan de masuri al Serviciului Raional Braila al MAI,
elaborat la 25 aprilie 1963.

Dupa ridicarea restrictiilor domiciliare, Kurt Mott a incercat sa emigreze in RFG, insa regimul comunist si
soarta i-au fost potrivnice. A murit la 20 ianuarie 1970. Alaturi de el, veghea constiincios unul dintre
informatorii Securitatii, spune istoricul Dumitru Lacatusu, de la Centrul de Consultanta Istorica. Interesante
erau, pentru comunisti, conturile pe care credeau ca industri-asul le avea in strainatate. Iata ce relata o sursa in
dosarul de Securitate al lui Kurt Mott: ,,Situatia bolnavului internat s-a inrautatit brusc in dimineata zilei de 19-I-
70 si la 20-I-70 a incetat din viata. A fost inmormantat la Cimitirul Evanghelic Belu la data de 23-I-70. A primit
atentii si coroane de flori din partea MIA (Ministerul Industriei si Alimentatiei), a intreprinderii unde a lucrat si
a prietenilor si a cunoscutilor. Desi sursa in ultimele zile [de] cand boala incepuse a se agrava a stat la patul lui
zi si noapte, Mott K. nu i-a confirmat nimic deosebit legat de unele resurse materiale de care ar dispune sub
forma unor depozite financiare la unele banci din Occident sau despre alte probleme".