Ce insemna sa fii mare boier la romani: lux sfidator, cheltuieli absurde si deseori

faliment din cauza fuduliei

Cosmin Patrascu Zamfirache,

Pentru a-si mentine prestigiul rangului, dar si pentru a avea o cat mai aleasa reputatie, boierii romani recurgeau
de multe ori la cheltuieli faraonice pentru lux si servitori, dar si pentru mese bogate oferite invitatilor sau pentru
milostivirea saracilor. De multe ori ajungeau la sapa de lemn.

Boierii romani erau, mai ales in secolele XVIII-XIX, renumiti pentru opulenta si investitii uriase in imagine. De
multe ori isi cheltuiau toata averea, ajungand la sapa de lemn, doar pentru a avea o buna reputatie in societate,
dar mai ales pentru a-si eclipsa rivalii.

Ighemonia, simandicosenia si ifosul

Un mare boier din secolul al XVIII-lea daca dorea sa ajunga pe buzele tuturor si mai ales, asa cum isi doreau
acestia, cunoscut posteritatii trebuia sa fie asa ighemon, simandicos si cu ifos.

Aceste atribute sunt explicate si de Constanta Vintila Ghitulescu in lucrarea sa "Evgheniti, ciocoi, mojici.
Despre obrazele primei modernitati romanesti 1750-1860". Pentru un boier ighemonia insemna maretia. Apoi
marele boier trebuia sa fie simandicos adica a-si arata cinstea si greutate numelui familiei sale. Nu in cele din
urma boierul trebuia sa aiba ifos, adica in sensul acelor vremi, rangul pe care-l detinea. Pentru a atinge cele trei
atribute, boierimea romaneasca trebuia sa faca investitii consistente, mai ales in imagine. Trebuia sa-i convinga
pe cei multi ca este un ighemonicos, simandicos si cu ifos, sa fie pomenit si cinstit.

"Frica de Dumnezeu si mersul la biserica arata deseorio trasatura principala a acestor boieri(...) Post, mers la
biserica, rugaciuni, danii catre biserici, spitale si manastiri,larghete fata de supusii de pe mosii, mai ales cu
prilejul marilor sarbatori religioase, la Craciun si la Paste, de exemplu, gesturi si atitudini care definesc calitatea
de mare boieri. Un boier ighemonicos, simandicos si cu ifos trebuia sa fie astfel, si nu altfel", precizeaza
Constanta Vintila Ghitulescu in "Evgheniti, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernitati romanesti 1750-
1860".

Generozitatea marilor boieri, o carte care trebuie jucata neaparat

Marele boier trebuia sa fie milostiv si bisericos dar in acelasi timp sa-si arate si puterea rangului si maretia. Una
dintre caracteristicile unui mare boier era generozitatea. Indiferent ce ar fi simtit sau ce l-ar fi impins inima sa
faca, boierul trebuia sa fie milostiv. Macar de ochii lumii. Gura lumii, dar si modul in care urma sa ramana in
memoria posteritatii era un lucru esential pentru un boier roman.

Tocmai de aceea, o buna parte a averilor boieresti se duceau pe acte de milostenie. Fie in timpul vietii prin danii
saracilor, manastirilor, spitalelor sau orfelinatelor, fie dupa moarte mai ales prin inzestrarea fetelor sarace in
vederea casatoriei.

"Generozitatea este una dintre marile calitati ale boierimii romanesti. Lasam la o parte opera de ctitorire, de
altminteri foarte importanta, pentru ca se inscrie in cu totul alt registru, si ne oprim mai ales la rolul saracului in
manifestarea generozitatii. Mai intai de toate, calea individuala: nu existan testament de mare boier care sa nu
contina mile si pomeni pentru cei saraci", scrie Constanta Vintila Ghitulescu in lucrarea amintita.

De exemplu, arata autoarea, marele ban Constantin Balaceanu a lasat 5.000 de taleri de care sa beneficieze 20 de
fete sarace pentru a-si construi zestrea de care aveau nevoie pentru maritis.

Blanuri, alaiuri de servitori si mese pantagruelice

Totodata, boierii romani incercau sa impresioneze la orice pas. In acest scop isi risipea averile pe toalete
scumpe, pe calesti care mai de care si alaiuri de servitori, majoritatea inutili. Prestigiul unui boier se cantarea si
in functie de giuvaierurile purtate, de calitatea si valoarea hainelor, de numarul robilor si al slugilor dar si in
functie de ospetele pe care le dadea la conac. Boierul incerca sa-si atraga cat mai multi sustinatori, sa-i convinga
de puterea, rafinamentul si totodata de marinimia sa.

"Curtea unui conac boieresc este populata cu un numar foarte mare de slugi si robi tigani, folositi pentru treburi
cat mai marunte. Numarul lor nu tine totdeauna de rentabilitatea economica, ci de prestigiu: cu cat sunt mai
numerosi cu atat maretia si prestigiul boierului vor fi mai mari.(....)Toata aceasta fala, sustinuta de un
comportament milostiv fata de cei multi, asa cum se intampla cu multe dintre obrazele de cinste, aduce
nemurirea atat de mult visata, asteptata, cumparata cu multa darnicie", se arata in lucrarea amintita.

Alaiurile boieresti erau impresionate, drumul calestii fiind deschis de o armata de servitori, care la ceasul serii
purtau randuri de faclii. Bijuteriile, hainele scumpe, calestile si numarul mare de servitori aveau darul sa
impresioneze multimile. Totodata marii boieri dadeau mese de povestit nepotilor, la care invitau prieteni,
apropiati.

Totodata, mereu aveau in alta camera si o masa pentru nevoiasi, pe cheltuiala lor. Pentru un pranz se facea
cheltuieli enorme. Boierul moldovean Teodor Bals dadea mereu mese de poveste invitatilor, cu cate 12 feluri de
mancare la care se adauga si alte bunatati. Iordache Filipescu la randul sau a saracit oferind mese imbelsugate
atat prietenilor, cat si saracilor.

"Era intotdeauna inconjurat de familie si toti prietenii sai era bineveniti la masa lui. O alta masa era zilnic
intinsa la parterul casei sale pentru saraci. Cateodata se adunau acolo cateva duzini de oameni. Aceasta
ospitalitatea marinimoasa si realmente seniorala i-a zdruncinat atat de tare afacerile incat a fost obligat sa-si
vanda una cate una marile sale mosii. Cu toate acestea nu ar fi acceptat niciodata sa-si schimbe modul de viata",
scria diplomatul rus Nikolai Karlovici Giers, citat de Constanta Vintila Ghitulescu.

De altfel, multi boieri au ajuns la sapa de lemn din cauza cheltuielilor exagerate si a opulentei.

Va mai recomandam si:

Cum s-a construit prima casa cu balcon din Bucuresti. Scandalul iscat de vecini a ajuns sa fie discutat de
boieri la domnie

Povestea negustorului de berbeci ajuns cel mai crud domnitor al Tarii Romanesti. Schingiuia boieri
pentru a afla unde-si tin averile