Test sumativ

Elevul .................................................clasa a IX-a......

Se dă textul:

„În timp ce eu scriu,

Pe tocul meu
Se urcă o furnică.
Ştie şi ştiu
Că n-are de ce
Să-i fie frică.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor,
Nu-mi stă în fire.
I se poate-ntâmpla
O singură nenorocire:
Fără s-o observ, din greşeală,
S-o moi cu peniţa-n cerneală
Şi să devină singura furnică albastră
De pe planeta noastră.
Ba, dacă bea din cerneală un pic,
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnică poetă
De pe planetă.
Şi atunci, trebuie să facă cerere
Şi reclamaţie
Să fie primită (de greiere!)
În uniunea de creaţie.”
(Ana Blandiana, O furnică poetă)

Cerinţe:
1. Selectează două cuvinte din text şi alcătuieşte cu ele câte două enunţuri în care să fie utilizate cu
sens propriu, respectiv figurat.............................................................................................. 10 puncte
2. Interpretează semnificaţia titlului......................................................................................10 puncte;
3. Identifică mărcile lexico-gramaticale ale eului liric..........................................................10 puncte;
4. Selectează şi comentează o figură de stil din textul dat.....................................................15 puncte.
5. Argumentează, prin exemple concludente alese din text, că poezia citată dezvoltă raportul dintre
tema jocului şi tema creaţiei (10 – 15 rânduri).....................................................................25 puncte;
6. Identifică şi comentează semnificaţia a două motive literare prin care se concretizează acest
raport în poezie......................................................................................................................20 puncte;

Notă: Se acordă 10 puncte din oficiu

 TEST SUMATIV

Elevul .................................................clasa a IX-a......

Se dă textul:

Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar,

O carte pentru buzunar,
O carte mică, o cărticică.
Din slove am ales micile
Şi din înţelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă: am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu.
Şi nu mai ştiu...
Farmece aş fi voit să fac
Şi printr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de aţă
Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă
Până-n mâna, cititorule, a dumitale.
Măcar câteva crâmpeie,
Măcar o ţandără de curcubeie.
Măcar niţică scamă de zare,
Niţică nevinovăţie, niţică depărtare.
Aş fi voit să culeg drojdii de rouă,
Într-o cărticică nouă....

(Cuvânt, Tudor Arghezi)

Cerinţe:
1. Selectează două cuvinte din text şi alcătuieşte cu ele câte două enunţuri în care să fie utilizate cu
sens propriu, respectiv figurat.............................................................................................. 10 puncte
2. Interpretează semnificaţia titlului în corelaţie cu textul (5 – 10 rânduri)..........................15 puncte;
3. Identifică două mărci lexico-gramaticale ale eului liric....................................................10 puncte;
4. Selectează şi comentează o figură de stil şi o imagine artistică din textul dat...................20 puncte.
5. Evidenţiază modul în care mijloacele artistice exprimă raportul dintre tema jocului şi tema
creaţiei (15 – 20 rânduri).......................................................................................................35 puncte;
Notă: Se acordă 10 puncte din oficiu

Realizează un eseu pe tema Joc şi joacă, valorificând textul de mai jos şi două texte studiate la
clasă:
“Noi care suntem îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,

Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze
Care merge la fel de bine pe apă
Ca şi pe uscat.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!

Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie”
Marin Sorescu, Jucăriile