Lucrare scrisă la limba şi literatura română

Elevul .................................................clasa a IX-a......

Se dă textul:

„În timp ce eu scriu, S-o moi cu peniţa-n cerneală

Pe tocul meu Şi să devină singura furnică albastră
Se urcă o furnică. De pe planeta noastră.
Ştie şi ştiu Ba, dacă bea din cerneală un pic,
Că n-are de ce Nu se mai poate face nimic:
Să-i fie frică. Devine singura furnică poetă
Nici s-o alung, De pe planetă.
Nici s-o omor, Şi atunci, trebuie să facă cerere
Nu-mi stă în fire. Şi reclamaţie
I se poate-ntâmpla Să fie primită (de greiere!)
O singură nenorocire: În uniunea de creaţie.”
Fără s-o observ, din greşeală, (Ana Blandiana, O furnică poetă)

Cerinţe:
1. Selectează două cuvinte din text şi alcătuieşte cu ele câte două enunţuri în care să fie utilizate cu
sens propriu, respectiv figurat.............................................................................................. 10 puncte
2. Interpretează semnificaţia titlului......................................................................................10 puncte;
3. Identifică mărcile lexico-gramaticale ale eului liric..........................................................10 puncte;
4. Selectează şi comentează o figură de stil din textul dat.....................................................15 puncte.
5. Argumentează, prin exemple concludente alese din text, că poezia citată dezvoltă raportul dintre
tema jocului şi tema creaţiei (10 – 15 rânduri).....................................................................25 puncte;
6. Identifică şi comentează semnificaţia a două motive literare prin care se concretizează acest
raport în poezie......................................................................................................................20 puncte;

Notă: Se acordă 10 puncte din oficiu

 Lucrare scrisă la limba şi literatura română

Elevul .................................................clasa a IX-a......

Se dă textul:

Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar, Farmece aş fi voit să fac

O carte pentru buzunar, Şi printr-o ureche de ac
O carte mică, o cărticică. Să strecor pe un fir de aţă
Din slove am ales micile Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă
Şi din înţelesuri furnicile. Până-n mâna, cititorule, a dumitale.
Am voit să umplu celule Măcar câteva crâmpeie,
Cu suflete de molecule. Măcar o ţandără de curcubeie.
Mi-a trebuit un violoncel: Măcar niţică scamă de zare,
Am ales un brotăcel Niţică nevinovăţie, niţică depărtare.
Pe-o foaie de trestie-ngustă. Aş fi voit să culeg drojdii de rouă,
O harpă: am ales o lăcustă. Într-o cărticică nouă....
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu.
Şi nu mai ştiu... (Cuvânt, Tudor Arghezi)

Cerinţe:
1. Selectează două cuvinte din text şi alcătuieşte cu ele câte două enunţuri în care să fie utilizate cu
sens propriu, respectiv figurat.............................................................................................. 10 puncte
2. Interpretează semnificaţia titlului în corelaţie cu textul (5 – 10 rânduri)..........................15 puncte;
3. Identifică două mărci lexico-gramaticale ale eului liric....................................................10 puncte;
4. Selectează şi comentează o figură de stil şi o imagine artistică din textul dat...................20 puncte.
5. Evidenţiază modul în care mijloacele artistice exprimă raportul dintre tema jocului şi tema
creaţiei (15 – 20 rânduri).......................................................................................................35 puncte;

Notă: Se acordă 10 puncte din oficiu

Realizează un eseu pe tema Joc şi joacă, valorificând textul de mai jos şi două texte studiate la
clasă:
“Noi care suntem îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,

Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze
Care merge la fel de bine pe apă
Ca şi pe uscat.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!

Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie”
Marin Sorescu, Jucăriile