Seminar 1 - Italia inainte de romani si Regatul

Romei

Latini, sabini, etc. in centrul Italiei

Etrusci in Toscana, Campia Padului si in Campania
Liguri, raeti, care sunt triburi non-indoeuropene, in nord
Greci in Sicilia si sudul Italiei
Celti in nordul Italiei din secolul 5
Iliri

Sursele principale despre epoca romana sunt scrieri mai tarzii; Titus Livius si
Herodot mentioneaza pe etrusci dar se contrazic intre ei. T. Livius sustine ca
acestia sunt locuitori autohtoni ai Italiei, Herodot sustine ca acestia ar f
imigrat din Asia Mica.
Roma in sine era alcatuita in 3 triburi impartite in cate 10 curii, cu mai multe
gens:

tribul Romnes - latinii lui Romulus

tribul Tities - sabini
tribul Miceres - etrusci

Roma era o monarhie electiva. Regii ei au fost:

Romulus
Numa Pompilius
Tullus Hostilius; acesta era un rege razboinic si a infintat Liga Latina,
comunitatea latinilor din regiunea Latium
Ancus Marcius
Lucius Tarquinus Priscus (Tarquinus cel batran), primul rege etrusc
Servius Tullius, al doilea rege etrusc; acesta face o reforma, creand 4
triburi in loc de 3, organizate pe criterii teritoriale si nu etnice. Ulterior
ajung sa existe 35 de triburi, desi raman primele 4 triburi urbane
(aparand 31 de triburi rurale).
Lucius Tarquinus Superbus, al treilea rege etrusc

Sub regii etrusci, Roma isi solidifca conducerea in fruntea Ligii Latine.
Acestia lupta si cu grecii.
Simultan, avea loc expansiunea etruscilor, care aveau regimuri oligarhice.
Liga etrusca avea la inceput 12 orase egale intre ele, cu mentiunea ca orasul
Volcini avea un rol religios special. Eventual formeaza 2 ligi anexe in Campia

Padului. Etruscii erau, de asemenea, o putere maritima; detin estul insulei

Corsica (Alallia) si nordul Sardiniei.
De asemenea, in Sicilia si in sudul Sardiniei era un conflict intre cartaginezi si
greci. Etruscii si cartaginezii se aliaza, etruscii cedeaza nordul Sardiniei in
schimbul ajutorului in Corsica. In 525 are loc batalia de la Alalia intre flota
etrusco-cartagineza si o flota greceasca, in care sunt folosite nave
pentacontere; grecii sunt nevoiti sa abandoneze Corsica.
In Roma existau mai multe magistraturi, anuale si colegiale. Nici o
magistratura nu putea f tinuta consecutiv si nu erau remunerate:
Quaestor - atributii fnanciare; la inceput erau 2, se ajunge ulterior la 20.
Aedil - 2 edili plebei si 2 edili aristocrati; se ocupau de aprovizionarea si
administrarea orasului si erau responsabili de constructiile publice.
Tribunii plebei - la inceputul secolului 5 are loc secesiunea plebeilor, care
isi aleg 2 conducatori. Tribunii plebei obtin caracter sacrosanct si drept de
veto la hotararile senatului si puteau aresta cetateni. Treptat, se ajunge la 10
tribuni in total.
In 367 i.Hr. apare institutia Praetorilor; la inceput era doar unul, apoi sunt 2,
8, si in fnal 14. Sunt responsabili de justitie; sunt legal consuli cu putere mai
mica.
Consulii - sunt 2, iar din 367 cel putin unul trebuie sa fe plebeu.
Censorii - sunt 2, nu au imperium (putere, autoritate). Sunt alesi dintre fostii
consuli si sunt responsabili de lista senatului, au si dreptul de a expulza
senatori. Sunt alesi din 5 in 5 ani si sunt responsabili de recensaminte si de
lucrarile publice importante.
Odata cu expansiunea teritoriala apar functii noi. Fostii praetori si consuli
puteau deveni propraetori si proconsuli, guvernatori sau comandanti
militari in cadrul unei provincii sau misiuni; nu sunt magistrati.
Existau si magistraturi extraordinare. Exista magistratura de dictator, cu un
mandat de 6 luni maxim; alegerea lui sfarsea mandatul consulilor, find
necesare alegeri noi la terminarea dictaturii. Exista si magister equitum,
subordonatul dictatorului.
Senatul controla politica externa.

Comitii erau adunarile cetatenesti si aveau rol legislativ.

comitiile centuriate, adunarea soldatilor; erau organizate si in functie

de cenz
comitiile curiate
comitiile tribute, organizate pe triburi

Comitiile centuriate erau organizate in mai multe centurii, fecare avand cate
un vot si rol militar, in functie de venitul cetatenilor. Cetatenii cu venit de:

peste 400.000 de aspri - 18 centurii de cavaleri

400.000 - 100.000 de aspri - 80 de centurii de infanterie, 2 centurii de
trompetisti si inca 2 centurii
75.000 - 100.000 - 20 de centurii
50.000 - 75.000 - 20 de centurii
25.000 - 50.000 - 20 de centurii
11.000 - 25.000 - 30 de centurii
mai putin de 11.000 - o centurie cu rol de recunoastere

Comitiile centuriate aleg pe consuli si pe praetori.

Comitiile tribute, din secolul 3 i.Hr., orice hotarare a lor devine lege.

In 509 i.Hr., regii tarquini sunt alungati din Roma, generand o reactie etrusca.
Tarquinii incearca sa revina cu ajutorul orasului Clevsin; nu reusesc sa
recupereze puterea, dar Roma are pierderi teritoriale.
Simultan, etruscii se confruntau si cu celtii in Campia Padului si pierd
legatura cu etruscii din Campania. In anul 474 etruscii incearca sa
cucereasca orasul grecesc Cumae si nu reusesc, iar flota lor este distrusa.
Samnitii se extind din Campania spre Magna Grecia si Tarentum. Samnitii din
Campania formeaza o liga la Capua, existand in total 4 ligi.
In secolul 4, Roma e cucerita si jefuita de celti, la cativa ani dupa ce romanii
cuceresc Veil. Pana la cucerire, romanii luptau in falanga, dupa modelul
grecesc. Romanii se extind in Campania ca urmare a conflictului dintre
samniti, sustin liga de la Capua impotriva Beneventumului. In 348 Roma se
aliaza cu Cartagina, iar in jurul anului 338, Capua si aliatii latini se revolta
impotriva Romei. Dupa acest razboi, liga latina isi pierde rolul politic, iar
locuitorii obtin cetatenie romana.

Curs 1 - Expansiunea in Italia

Navigatia avea loc, de obicei, doar intre lunile aprilie si octombrie. In spatiul
mediteranean:

Peninsula iberica era locuita de celtiberi si iberi; cartaginezii aveau

colonii in sud
In estul Mediteranei erau regatele elenistice
In nordul Africii erau numizi, iar cartaginezi erau doar pe coaste.
Nu exista entitate politica in Europa centrala
In peninsula italica existau greci, iar peninsula este elenizata dinainte
de epoca elenistica

Conflictele italice se sfarseau in doua moduri: un asalt, masacrarea

populatiei masculine si inrobirea restului populatiei; sau prin alianta cu
Roma: orasele invinse isi pastrau zidurile, cedau teritoriu agricol in favoarea
Romei, care erau colonizate; existau si colonii militare.
In peninsula, doar etruscii aveau o putere maritima, iar dintre coloniile
grecesti, doar Siracuza si Tarentum au putere militara semnifcativa.
Roma era alcatuita din cele 7 coline + Tibrul. Erau 3 comunitati, sabini, latini
si etrusci. Regele Tullus Hostillius cucereste orasul Alba Longa, iar Ancus
Marcius poarta campanii pe Tibru si fondeaza Ostia, portul Romei. Regele
Servius Tullius formeaza 31 de triburi noi.

Teritoriul roman ocupa o suprafata intre 800-850 km patrati, cu o

populatie maxima de 25.000 de oameni.
Pe parcursul secolului 6, Roma este dominata de etrusci, pana in 509
i.Hr., cand e abolita regalitatea.
In 495, romanii obtin controlul Ligii Latine
Semneaza tratate cu Cartagina (495 si 348) si cu latinii (493; ratifcat
de Spurius Cassius)
In 486, hernicii sunt adusi in Liga

Cetateanul roman avea drept la serviciul militar, dreptul de a alege si a f

ales, dreptul de proprietate si comert si dreptul de casatorie legitima.
In secolul 5 sunt inregistrate pierderi teritoriale si o criza economica si
militara la inceput.

secolul incepe catastrofal; o gens intreaga este exterminata

apare conceptul de bellum iustum

Ofensive impotriva etruscilor: 483-474, 437-436, 405-396 (cucerirea

Veii)
In acest secol incepe conflictul intre etrusci si celti si intre greci si
cartaginezi. Etruscii campanieni pierd legatura cu Etruria si sunt
infranti de samniti.

Celtii ataca orasul etrusc Clusium; orasul cere ajutorul Romei, care trimite un
sol si se ajunge astfel la un conflict intre Roma si celti. In 387, celtii sub
Brennus (titlu, nu nume) cuceresc Roma, iar Marcus F. Camillus, consul de 5
ori, ii respinge. Acest incident duce la crearea unei aristocratii puternice cu
noi idealuri imperialiste, pentru evitarea situatiilor asemanatoare.

In 387 are loc compromisul cu plebeii.

Razboaiele samnite
Samnitii erau impartiti in 4 ligi. Acestia ataca Campania, care intra intr-o
alianta cu Roma, implincand-o pe aceasta in razboi si declansand Primul
Razboi Samnit (343-341), soldat cu victoria romana.
Intre 341-340 are loc razboiul romano-latin si colonizarea Campaniei, care
duce la al Doilea Razboi Samnit (326-304); razboiul a necesitat dublarea
armatei romane la 4 legiuni si adaptarea armatei la sistemul armatei pe
manipule. E de mentionat ca in orasele grecesti exista partide proromane si
partide prosamnite. In 321 are loc furnicile Caudiene, un dezastru militar in
care o armata romana se preda dupa ce e prinsa pe teren nefavorabil.
Incepe un conflict cu etruscii, care nu sunt uniti intre ei.
Al Treilea Razboi Samnit (298-290); spre deosebire de razboaiele
anterioare, lucanii lupta alaturi de samniti. In 295 are loc victoria lui Publius
Decimus Mus, iar in 293 are loc victoria de la Aquilonia; samnitii, salinii si
praetuttii sunt cuceriti.
Drept urmare, ramane o singura putere independenta in afara de romani in
peninsula, orasul Tarentum, care intra in conflict cu samnitii. Are loc o
expeditie alaturi de spartanii sub regele Arhidamos in sudul Italiei. Epirul este
aliat cu Tarentul, iar tarentinii cer ajutorul regelui Pyrrhus impotriva
romanilor.
Sub Dionisos cel Batran, siracuzanii adopta nava pentera (sec. 4 i.Hr.)

Are loc o ofensiva cartagineza impotriva Siracuzei. In 280 si in 279, Pyrrhus

obtine victorii cu pierderi mari la Heraclea, respectiv la Asculum impotriva
romanilor (victorie pirica). In 278, Siracuza cere ajutorul lui Pyrrhus impotriva
cartaginezilor, iar acesta ocupa insula.
In acest timp, romanii infrang pe celtii din nordul Italiei, creand o migratie a
acestora spre balcani. Celtii devasteaza zona balcanilor si fondeaza regatul
Tylis in Tracia si Galatia in Anatolia.
Pyrrhus ii alieneaza pe sicilieni si revine in peninsula italica; odata cu
plecarea sa are loc revolta sicilienilor impotriva lui. Drept urmare,
cartaginezii ocupa doua treimi din Sicilia, dar nu si Siracuza si Messina.
In 275, romanii ii inving pe epiroti la Beneventum, iar Pyrrhus se retrage,
pastrand Tarentul. Pyrrhus moare in Peloponez in 272, iar, drept urmare,
Tarentul se aliaza cu Roma.
In 273 Roma incheie un tratat formal cu dinastia lagida din Egipt.

Seminar 2, 23.03.2016; nu am fost; notitele lui

Tudor mai jos:
Cartaginezii sunt un popor semit.
Cartagina a fost ntemeiat cu 6 decenii naintea Romei (814 fa de 753 . Hr.).
n 264 . Hr., cartaginezii controlau Corsica, Sardinia i Sicilia (vs. grecii sicilieni
Siracuza).
Aliaii, obligai s-i desfineze fortifcaiile. De aceea, odat cu campania roman n
nordul Africii, numeroase populaii vor trece n tabra roman.
Mamertinii sunt mercenari care dup moartea tiranului Siracuzei se instaleaz ca
putere intermediar n Sicilia, pro-roman.
Campania roman n Sicilia este un pretext al primului rzboi punic.
Polibiius este o Surs. Titus Livius nu este deoarece crile sale despre primul rzboi
punic s-au pierdut.

Primul rzboi punic (264-241 . Hr.)

- cartaginezii foloseau elefani, o subspecie mai mic ca cea indian.
Comandantul cartaginez din Peninsula Iberic ajunsese mai puternic dect
metropola!
Infanteria libian, organizat de Hanibal dup modelul roman.

Cartaginezii, aliai cu regele numid.

Masinix se aliaz cu romanii => un aliat puternic chiar n apropierea cartaginezilor.

Curs 2 - De la primul razboi punic pana la batalia

de la lacul Trasimene din al doilea razboi (217 i.Hr.)
Primul razboi punic (264-241 i.Hr)
Dupa episodul cu Pyrrhus, romanii ajung sa detina sudul Italiei, drept urmare
obtin acces la orase care puteau sa le construiasca o flota. In acelasi timp,
Cartagina ocupa o parte in plus din Sicilia.
Conflictul cu mamertinii (mercenari italici angajati de Siracuza)

Tiranul Siracuzei izgoneste pe mamertini, care ocupa orasul Messana

Mamertinii ataca Siracuza si sunt infranti de tiranul Hieron II
Mamertinii cer ajutorul cartaginezilor, care ocupa Messana in schimb
Mamertinii cer ajutorul romanilor

Asadar s-a ajuns la razboi intre Cartagina si Siracuza impotriva Romei.

Drept urmare a discursului lui Apius Clodius in cadrul comitiilor tribute, Roma
declara razboi Siracuzei. Roma ocupa Messana fara lupta, iar cartaginezii se
retrag spre nord-vestul insulei Sicilia, iar siracuzanii spre sud. Flota
cartagineza inainteaza spre nordul insulei.
263 - victoria lui M. Valerius Mesalla, cu 40.000 de soldati impotriva
cartaginezilor. Drept urmare, romanii semneaza un tratat de alianta cu
Siracuza. Cartaginezii aduc in Sicilia o armata de mercenari.
262 - Agrigentum este cucerit de romani dupa un asediu de 5 luni
261 - decizia romanilor de formare a flotei proprii. Flota romana:

In anul 311 i.Hr., flota romana consta din 20 de trireme care nu erau
mobilizate mereu.
In 267 i.Hr. existau fortele quaestores classici; 25 de pentecontere si
trireme
Noua flota, construita in 60 de zile din 261 i.Hr. a avut drept model un
vas cartaginez capturat. Consta din 100 de quinquere si 20 de trireme,
marinarii romani find antrenati pe uscat (vaslasii, de obicei, erau din
orasele aliate). Tactica navala consta in transformarea razboiului maval
intr-unul terestru prin folosirea unui corvus; un pod care lega doua
vase.

260 - batalia de la Lipora; comandantul Scipio este infrant de cartaginezi.

Romanii sunt prinsi in port, iar flota lor este capturata de cartaginezi. Scipio
primeste numele de "Asina".
259 - un consul cu 140 de nave foloseste corvul intr-o batalie si reuseste sa
captureze 50 de corabii, cartaginezii pierzand 10.000 de oameni. La Roma sa ridicat o columna rostrata.
Romanii avanseaza in vestul Siciliei. De asemenea organizeaza campanii in
Sardinia (Sulci, 258) si in Corsica. In 256, romanii incearca sa invadeze Africa:

Folosesc 230 de vase, find cea mai mare flota romana de pana atunci,
insotite de 80 de nave de transport (in total aproximativ 100.000 de
soldati).
256 - batalia de la Capul Ecnomus; cartaginezii incearca sa inconjoare
flota romana; 30 de nave cartagineze sunt scufundate si 50 sunt
capturate; romanii invingatori pierd in jur de 20 de nave.
consulul Regulus cucereste Adys; se ia hotararea retragerii a unei parti
din armata romana. De asemenea, romanii refuza sa poarte tratative
cu regatul numid, ostil cartaginezilor.
Cartaginezii angajeaza generalul grec Xanthippus, care le permite
obtinerea victoriei in cadrul bataliei de la Tunis in 254; elefantii
cartaginezi sparg linia romana.
Romanii trimit 200 de nave in ajutor si reusesc sa recupereze, dar pierd
90 de vase.

Romanii isi refac flota, ajungand la un efectiv de 220 de vase. Cuceresc

Panormus si asedieaza orasele Lilybaeum si Drepana. Flota romana este
trimisa acasa dupa si pierd 150 de nave intr-o furtuna; dupa care isi
reconstruiesc o flota cu 120 de vase. Intre timp, generalul cartaginez
Hasdrubal ataca in Sicilia cu elefanti, care se sperie.
249 - flota romana ataca la Drepana si distrug flota cartagineza, capturand
90 de corabii. Roma trimite in sprijin inca 120 de vase care sunt distruse intro furtuna.
242 - batalia din insulele Aegate; flota romana infrunta flota cartagineza,
alcatuita din recruti neexperimentati si o scufunda.
Cartaginezul Hamilcar negociaza pacea. Sicilia avea sa apartina Romei; nici o
parte nu avea voie sa atace pe cealalta, si nici nu puteau sa atace aliatii
celeilaltei parti. Cartagina avea sa plateasca reparatii de razboi si avea loc
un schimb de prizonieri.

Ca urmare a razboiului, romanii obtin o flota de inalt nivel, alaturi de

capacitatea de a isi proiecta fortele la mare distanta.
In general, magistraturile romane erau colegiale. Asadar, in 227 sunt investiti
4 praetori noi, cu rolul de magistrati permanenti in Sicilia, Sardinia si Corsica
cu forte permanente in subordine.
Intre timp, au loc revolte in Cartagina; pe scena politica incepe sa se impuna
Hamilcar. Romanii isi extind granitele pana la Alpi. In 225, romanii infrang pe
gali la Telamon, obtinand drept urmare controlul trecatorilor din Alpi.
Romanii reusesc, in plus, sa se extinda si in peninsula Iberica, iar cartaginezii
infinteaza si ei colonii noi in Iberia. In 226 romanii si cartaginezii semneaza
un tratat, in care Cartagina se angajeaza sa nu treaca de raul Ebru.
In 223, cartaginezii intra in conflict cu cetatea Seguntum. Cetatea era
instabila politic, iar locuitorii cer medierea romana; o alta factiune din oras
cere, in schimb, ajutor cartaginez.
In anul 219, generalul Hannibal cucereste Seguntum si face o oferta de pace;
astfel se declanseaza al doilea razboi punic.

Al doilea razboi punic (218-201 i.Hr)

Hannibal avanseaza rapid in Galia si trece in Italia prin alpi; romanii
incercasera nereusit sa-l opreasca pe raul Ron.
Hannibal ajunge pana la Torino. In decembrie 218 - ianuare 217 are loc
batalia de pe raul Trebia, in care cartaginezii ii inving pe romani. In 217 are
loc batalia de la lacul Trasimene, unde Hannibal a infrant din nou armata
romana; consulul Flaminius este ucis, iar 15.000 de romani mor.

Curs 3 - De la tactica fabiana din al doilea razboi

punic pana la cucerirea Cartaginei in 146.
Expansiunea in estul mediteranei, de la primul
razboi ilir (229-228) pana la al doilea razboi
macedonean (200-197)
Celalalt consul, care nu murise la Trasimene, era Quintus Fabius Maximus.
Acesta adopta tactica numita ulterior fabiana. Evita bataliile majore cu
Hannibal si recucereste pozitiile pierdute; incearca sa le taie caile de
aprovizionare ale cartaginezilor, dar le lasa ogoarele.
In 216 are loc batalia de la Cannae, castigata de cartaginezi. Armata romana
avea efective de 80.000, jumate dintre ei find cetateni, in frunte cu consulul
Paulus; armata romana este inconjurata, si intre 60-70.000 de romani mor.
Hannibal ocupa Cannae, iar romanii pierd baze din sudul Italiei. Ca urmare a
bataliei, mare parte din sudul Italiei trece de partea cartaginezilor.
Din 215 pana in 213, romanii recuceresc din sudul Italiei. In 214, Hannibal
incearca sa atace Roma, se retrage si pierde Capua.
In 212, Hannibal cucereste Tarentul (cu exceptia citadelei) si multe dintre
orasele grecesti; in 209, Hannibal ridica asediul Tarentului.
In 207, Hasdrubal, fratele lui Hannibal, ataca prin nordul Italiei si incearca sa
faca o jonctiune in Umbria. In cadrul bataliei de la Mataurus, cartaginezii lui
Hasdrubal sunt infranti de romani, iar Hasdrubal e ucis. Dupa batalie, orasele
din nordul Italiei trec inapoi de partea romanilor.
In 205, cartaginezii debarca o armata sub Mago la Genova, care este infranta
in 203. Dupa mai multe pierderi ulterioare, lui Hannibal ii este ordonat sa se
intoarca in Africa.
Intre timp, in Hispania, romanii sunt infranti de cartaginezi initial in 211.
Apoi, generalul P. Cornelius Scipio cucereste Carthago Nova. In 207 are loc
victoria romana de la Ilipa.
Siracuza se aliaza cu cartaginezii si este infranta in 212. O revolta antiromana in Sardinia este tinuta sub control.
In Africa, Regatul Numid era impartit intre regele Syphax si regina
Massinissa. Massinissa se aliaza cu Cartagina, iar Syphax cu Roma (ulterior
se inverseaza).

In 204, P. C. Scipio debarca in nordul Africii; infrange pe cartaginezi si o

impune pe Massinissa pe tronul Numidiei. Cartaginezii intre timp obtin un
avantaj fata de romani si ofera pace, dar oferta este refuzata. Drept urmare,
in 202 are loc batalia de la Zama intre Hannibal si Scipio, soldata cu victoria
romana; in lupta mor 20.000 de cartaginezi, iar alti 20.000 sunt luati
prizonieri.
Se semneaza pacea; Cartagina pastreaza nordul Africii, dar isi abandoneaza
celelalte teritorii. Flota lor este restransa la 10 trireme, iar recrutarea
trupelor de elefanti le e interzisa. Cartaginezii nu mai au voie sa poarte
actiuni militare, nici macar de aparare, fara acordul romanilor. De asemenea,
trebuie sa plateasca un tribut enorm, achitat in cele din urma in 151 i.Hr.

Al treilea razboi punic

Dupa ce tributul este platit, Cartagina ataca Numidia in 151; sunt respinsi, iar
romanii declara razboi cartaginezilor.
In 149, romanii debarca la Utica si ataca Cartagina. Atacul initial roman este
respins, iar flota romana este aproape distrusa. Romanii apoi asediaza
Cartagina pentru 3 ani, iar in 146, Scipio Aemilianus cucereste cetatea.
Orasul este distrus complet, si este formata provincia Africa.

Expansiune in estul Mediteranei

Dupa razboaiele punice, romanii obtin teritorii noi, cu probleme
administrative. Detin, de asemenea, o armata experimentata. Sclavii incep
sa modifce societatea romana, aceasta devenind mai dependenta de
categoria servila. Dupa razboaiele punice, apare necesitatea cresterii
efectivelor armatei.
Romanii aveau legaturi diplomatice cu Egiptul si Rodosul, legaturi
diplomatice si afnitate culturala. Dupa razboaiele punice, cetatile din Magna
Graecia devin socii navales.

Primul razboi ilir (229-228)

Epirul controla coasta adriatica si stramtoarea Otranto, intre Italia si Balcani.
In 232 se stinge dinastia domnitoare, iar Epirul este reorganizat intr-o
republica federala.

Agron, regele ilirilor Ardiaei, ataca Epirul si cucereste o capitala federala.

Romanii trimit ambasadori, care ori sunt tratati de sus, ori sunt ucisi de
pirati, iar aceasta a reprezentat pretextul. Sunt trimisi 20.000 de infanteristi,
2000 de calareti si 200 de corabii.
Cetati precum Corcyra se predau impotriva romanilor; Epidamnusul este
recuperat, iar armatele ajung pana la Issa. Regina Teuta a ilirilor se retrage
(era sotia regelui Agron, care murise in 231).
Romanii pastreaza teritoriul cucerit si percep tribut. Ilirilor le este restrans
accesul in zona.

Al doilea razboi ilir (229-228)

Demetrios din Faros, fostul conducator al Corcyrei, se casatoreste cu regina
Teuta. In 220, formeaza o expeditie de 50 de corabii si jefuieste in Grecia.
Romanii declara razboi lui Demetrios si il infrang; acesta se retrage la curtea
lui Filip V al Macedoniei (221-179).

Macedonia se afla in conflict cu liga Aetoliana. Filip trimite o flota in Marea

Adriatica in 218 si ataca statele din zona; refuza cererea Romei de a-l preda
pe Demetrios.
In 216, flota macedoneana de 100 de vase ilire se infrunta cu 10 vase
romane; macedonenii se retrag. Roma trimite inca 15 nave in Adriatica.
In 215, romanii captureaza o nava cu inalti demnitari atenieni si cartaginezi
care mergeau la curtea lui Filip, ceea ce ii motiveaza sa trimita inca 30 de
nave.

Primul razboi macedonean (214-205)

In 214, Filip ataca cu o flota de 220 de nave; cucereste mai multe cetati, iar
romanii trimit o flota, facandu-i pe macedoneni sa se retraga.
In 213, Demetrios reia campania terestra; ataca peste muntii Pindului si
ajunge sa domine coasta ilira.
In 211, romanii se aliaza cu liga Aetoliana. Romanii aveau sa atace cu 50 de
quinquireme, cuceririle terestre aveau sa revina ligii, iar orasele care se
predau aveau sa se alature ligii; nu aveau dreptul sa faca pace separata.
Tratatul este ratifcat in 210.

Liga dorea sa se extinda in Acarnia, Tesalia si Foccida. Intre 209-208, Acarnia

rezista, dar o serie dintre cetatile sale sunt cucerite. Insula Egina, apartinand
Atenei, este vanduta regelui Atalos din Pergam.
Aetolienii si romanii castiga razboiul; romanii se retrag, dar lasa flota in
Adriatica. Lagizii din Egipt il ajutasera pe Filip, fortandu-i pe aetolieni sa
ceara o pace separata.

Al doilea razboi macedonean (200-197)

In 201, Filip V ataca Rodosul, Pergamul si Bizantul, iar acestia trimit
ambasade la Roma. Romanii ii cer lui Filip sa se retraga si sa acorde reparatii,
dar acesta refuza. Consulul Galba este insarcinat cu cucerirea Macedoniei.

Seminar 3 - Relatiile si conflictele dintre romani si

regatele elenistice (si conflictele dintre regatele
elenistice); de la batalia de la Raphia (217 i.Hr.)
pana la dobandirea Pergamului de catre romani
(133 i.Hr.) si anexarile regelui Mithridates al
Pontului.
In 217, lagizii din Egipt ii inving pe seleucizi la Raphia; armatele elenistice de
obicei nu foloseau soldati autohtoni, seleucizii se foloseau de mercenari greci
(infanteristi) si de cavalerie grea persana. Pentru a castiga batalia, lagizii
inarmeaza 30.000 de egipteni drept infanterie grea, care, dupa batalie, vor
avea pretentii de improprietarire.
Regele seleucid, Antiohos III, pierduse inainte Partia si Bactria. Dupa Raphia,
un rege minor ajunge la tron in Egipt. Antiohos incheie o alianta cu Filip V al
Macedoniei impotriva Egiptului si Rodosului.
Grecia era impartita in Liga Aetoliana, liga aheana, Sparta si Corintul (aflat
sub control macedonean).
In acest timp, are loc al doilea razboi macedonean. Romanii aveau efective
mai putine fata de macedoneni; la batalia de la Cynoscephalae, victorie
romana, in 197, fecare parte a avut in jur de 26.000 de soldati. Macedonia
era depopulata ca urmare a invaziilor celtice si a emigrarilor spre orient, iar
seleucizii nu s-au implicat la inceput in razboi. Macedonia este obligata sa-si
abandoneze posesiunile in afara Macedoniei, sa renunte la flota si sa
plateasca 1000 de talanti de argint.
Seleucizii anexeaza teritoriile asiatice ale lagizilor, ducand la scaderea puterii
lor fnanciare. Seleucizii se extind in vestul Asiei Mici si in sudul Traciei, iar
romanii cer seleucizilor sa aleaga: sa renunte la Tracia, sau Tracia sa fe un
protectorat comun cu romanii.
Aetolienii au fost nemultumiti de romani si au cerut ajutorul lui Antiohos in
192. In 191 are loc batalia de la Termopile, unde 10.000 de seleucizi si 4000
de aetolieni au fost infranti de 2 legiuni romane si aliati.
Romanii inainteaza spre Tracia; macedonenii se aliaza cu Roma, iar
athamanii se aliaza cu seleucizii.

Romanii infrang flota seleucida, condusa de Hannibal. In 190 are loc batalia
de la Magnesia, unde au participat 80.000 de seleucizi impotriva romanilor
aliati cu Pergamul.
Ca urmare a pacii, seleucizii renunta la vestul Asiei Mici, la flota si la elefantii
de razboi. Sunt nevoiti sa plateasca reparatii (15.000 de talanti de argint).
Lycia si Caria reveneau Rodosului, Pergamul primea teritorii noi, iar seleucizii
pierd controlul asupra satrapiilor nordice.
Drept rasplata pentru sprijinul lor in razboi, macedonenii sunt scutiti de la
plata restului reparatiilor, dar sunt nevoiti sa renunte la Tesalia. Regele
Perseu al Macedoniei intervine in Grecia, ceea ce declanseaza interventia
Romei. In 168 are loc batalia de la Pydna, castigata de romanii condusi de
consului Paulus. Perseu se refugiaza, apoi se preda romanilor.
Drept urmare, Macedonia este impartita in 4 confederatii, care trebuie sa
plateasca impreuna 100 de talanti anual.

Intre timp, are loc o lupta pentru tron in Egipt, iar o partida este sustinuta de
seleucizi. Regele seleucid Antiohos IV asediaza Alexandria, dar este nevoit sa
se intoarca pentru a inabusi o revolta a iudeilor. Intre timp, pretendentii
ptolemei se impaca, iar Antiohos revine si cucereste Egiptul de Jos. Ajunge sa
asedieze Alexandria, dar o ambasada romana il umileste pe regele seleucid,
care se retrage.
Antiohos IV moare intr-un accident, iar urmasul sau, Antiohos V, este nevoit
sa accepte un regent roman. Populatia se revolta, in schimb, iar Antiohos V si
senatorul regent roman sunt ucisi. Demetrios, fratele lui Antiohos IV, ajunge
rege.
Demetrios este infrant de lagizi, declansand un razboi civil in teritoriul
seleucid, ceea ce a coincis cu extinderea teritoriala a partilor in defavoarea
seleucizilor. In cele din urma, statul seleucid este redus la o ramasita in Siria,
aflata in razboi civil. In cele din urma, Siria este cucerita de armeni.

Regele Eumenes din Pergam ajunge sa piarda favorul romanilor datorita

tratatelor sale cu Macedonia. Rodos, de asemenea, pierde favor, si este
fortat sa renunte la teritorii din Asia Mica. Eumenes este urmat la tron de
Atallus; regele Bythiniei era Prusias Vanatorul.

Romanii suprima 2 revolte in Grecia (o incercare de a impune pe tronul

Macedoniei pe un Filip, presupus fu a lui Perseu si o revolta a Corintului).
Romanii mai lupta si cu lusitanii si intervin in favoarea orasului Massalia
impotriva celtilor; drept urmare, sudul Galiei devine provincia Gallia
Transalpina. In jurul acestei perioade, consulii incep sa intre in atributii din
ianuarie. In 133, Atallus, la moartea sa, isi lasa regatul mostenire romanilor.
Mithridates, regele regatului Pontului, anexeaza Colchida si Armenia Mica,
apoi cucereste regatul Bosforan din Crimea si invinge pe regele scit din
Neapolis. Ca urmare a campaniilor sale, armata sa ajunge sa cuprinda
cavalerie sarmata si infanterie bastarna.
Mithridates ocupa jumatate din Paphlagonia, impartind-o cu Bithynia, dar
ulterior intra in conflict cu ei.

Curs 4 - De la al doilea razboi macedonean (200197) pana la revolta ligii Aheene din 146 i.Hr.
Relatiile dintre regatele elenistice din orient si
regatul partilor in aceasta perioada.
Al doilea razboi macedonean (200-197)
In cadrul razboiului, Epirul ramane neutru; acesta nu mai avea monarhie.
Aheenii gravitasera spre Filip, dar raman neutri, apoi se aliaza cu romanii la
fnal.
Romanii incearca sa distruga comertul macedonean folosindu-se de flota. In
197 are loc batalia de la Cynoscephalae, castigata de romani. Ca urmare a
pacii, Filip isi pierde cuceririle, dar ramane rege, Macedonia avand rol de
stat-tampon cu seleucizii.
196 - proclamarea libertatii grecesti de Flaminius.
Armatele diadohilor erau de obicei alcatuite doar din greci sau populatii
grecizate (cu ocazionale exceptii, de pilda nobilii iranieni in cadrul cavaleriei
seleucide).
Romanii ii sprijina pe aheeni in conflictul lor cu regele Nabis al Spartei, rege
uzurpator care se bazeaza pe mercenari. Nabis este infrant, dar este tinut in
functie de Roma; regiunile de la mare ale Spartei le sunt oferite
lacedemonenilor (spartanilor) opusi lui Nabis. In cele din urma, Nabis este
indepartat, liga aheeana inglobeaza temporar Sparta, care apoi iese din liga
cu sprijin roman.

Razboiul seleucid (190-188)

196 - ambasada la regele seleucid Antiohos
194 - retragerea Romei din Grecia
193 - ambasada la Roma
Primul comandant roman, Manius Acilius Glabrio, ii invinge pe seleucizi la
Termopile in 191 i.Hr. Seleucizii fac o oferta de pace, in care abandoneaza
teritoriile cucerite de romani si platesc jumatate din despagubirile de razboi,
oferta refuzata.

In 190 are loc batalia de la Magnesia, castigata de romanii lui L.C. Scipio
Asiaticus.
In 188 este semnata pacea de la Apamea. Seleucizii platesc despagubiri de
razboi, iar Pergamul si Rodosul se extind teritorial. Seleucizii isi pierd dreptul
de a purta razboi la vest de muntii Taurus, iar daca erau atacati nu puteau
anexa statul atacator. Seleucizii trebuiau sa-si reduca numarul de galere la
10 si sa-si desfinteze corpul de elefanti.
In Anatolia existau galatii; 3 triburi celtice neunite politic care ii dominau pe
localnici.

Al treilea razboi macedonean (171-168)

Romanii il inapoiaza pe Demetrios, ful cel mai mic al lui Filip, acestuia.
Demetrios fusese luat drept ostatic odata cu semnarea pacii. Macedonenii
sunt recompensati pentru participarea lor la razboiul impotriva seleucizilor,
nu mai plateau restul despagubirilor si intrau intr-o alianta formala cu Roma.
La moartea lui Filip, ar f avut loc un conflict de succesiune intre fii sai,
Perseu si Demetrios, sprijinit de romani. Filip, insa, pentru a evita un conflict,
l-a executat pe Demetrios inainte sa moara.
Perseu (179-166) incheie o alianta matrimoniala cu seleucizii si duce o
politica de alianta cu statele grecesti; aduce la putere partide
promacedonene in Boetia, Aheea si in sudul Tesaliei; acestea au dus la
declaratia de razboi romana.
Primul comandant roman a fost M. Licinius Crassus, care nu izbuteste; al
doilea a fost L. Aemilius Paullus.
Razboiul a luat sfarsit dupa batalia de la Pydna.

Decaderea puterii seleucide

Sub Seleucos IV si Antiohos IV, seleucizii pastreaza controlul Iranului, dar din
secolul 2, principalul monarh oriental era regele Mithridates I al Partilor.
Seleucizii controlau drumul spre Ecbatana, restul provinciilor orientale
apartinand de satrapi supusi.
Antiohos IV moare intr-un accident la Ecbatana, si este urmat la tron de un
fu minor, disputat de Demetrios (ostatic la Roma, proclamat rege de un
general seleucid). In aceasta perioada, Media Atropatene isi proclama

independenta, iar ful minor, Antiohos V, primeste un senator roman ca

regent.
Senatorul si Antiohos V sunt ucisi intr-o revolta si Demetrios ajunge rege,
care apoi incheie o alianta matrimoniala cu Egiptul; acesta reuseste sa
supuna Media Atropatene, dar are loc o revolta a unui fals pretendent pe
nume Balas. Balas obtine sprijinul egiptenilor si ajunge rege dupa moartea lui
Demetrios, incheiind, de asemenea, o alianta matriomniala cu egiptenii.
Balas intra si el in conflict cu egiptenii, murind in acest conflict, iar la
moartea sa regatul intra intr-un razboi civil intre Demetrios II (ful lui
Demetrios I) si Tryphon (care l-a urmat pe ful lui Balas, Antiohos VI), deci un
conflict intre cele doua capitale, Seleukia si Antiohia.
Tryphon moare spre 139, iar Demetrios II incearca sa restabileasca situatia in
Iran, care fusese invadat de parti. Demetrios este infrant si luat prizonier de
catre Mithridates I.
Demetrios II este urmat de fratele sau, Antiohos VII, iar regatul seleucid intra
intr-un razboi civil de 10 ani. Partii profta de aceasta situatie si anexeaza
toate teritoriile seleucide pana la Eufrat.
Antiohos VII recupereaza Mesopotamia (129-128) dar este infrant si ucis in
cele din urma de arsacizi (parti).
Demetrios II se intoarce in Siria si este ucis. Are loc un razboi intre fii lui
Demetrios II si fii lui Antiohos VII.

Regiunea Bactria fusese impartita in doua; jumatate (inspre India) fusese

cucerita de yuezhiti, o populatie izgonita de Xiong-Nu, presupusi a f hunii.

Partii
Partii isi controleaza imperiul prin intermediul satrapiilor; ei detin doar
capitala Ctesiphon si drumurile comerciale. Partii se confruntasera cu
,,scitii"(termen generic pentru populatiile de stepa) si cu kusharii(?) si
avusesera mai multe razboaie civile. Situatia lor a fost restabilita de
Mithridates II.
Atunci cand Sulla va f trimis sa restabileasca pe regele Ariobarzanes in
Capadoccia, are loc conferinta de pe Eufrat cu partii; in cadrul acestei
conferinte, se stabileste granita pe Eufrat; solul part a fost executat la

intoarcere de catre rege pentru negocierea proasta a tratatului. Partii profta

de conflictul intre seleucizi pentru a se extinde.

Datorita expansiunii Romei, numarul de consuli si praetori nu este sufcient.

Astfel apar promagistraturile (proconsuli si propraetori). Acestia aveau arii de
conducere delimitate, dar limite de timp pentru mandat variabile. Victoria
militara in lumea romana insemna acumularea de prestigiu politic.

Cucerirea Epirului
Epirul nu a fost neutru in al treilea razboi macedonean; molosii i-au sprijinit
pe macedoneni; drept urmare, molosii au fost atacati de romani dupa batalia
de la Pydna, iar romanii au luat 150.000 de prizonieri. In anul 167, Epirul a
fost subordonat Romei.

Revolta ligii aheene

Liga aheeana s-a revoltat impotriva romanilor si a existat o revolta a lui Filip,
fu pretins al regelui macedonean Perseu. Ca urmare a acestor revolte,
romanii anexeaza Macedonia si o transforma in provincie romana. Liga
aheeana va continua sa existe dupa revolta, dar intra sub supravegherea
proconsulului Macedoniei. De asemenea, Corintul este distrus in timpul
rascoalei.

Seminar 4: Criza ultimului secol al Republicii; de la

reformele fratilor Gracchi pana in 82 i.Hr.
Reformele fratilor Gracchi:

Tiberius P. Gracchus (cumnatul lui Scipio Aemilianus, fratele mai mare)

si Gaius Sepronius Gracchus
Descendenti ai gens Cornelia, se lasa adoptati in interiorul ei
Primul devine tribun al plebei in 133 i.Hr.; tribunii plebei aveau drept de
veto, erau sacrosancti si aveau dreptul sa propuna legi in cadrul
comitilor tribute
In Italia, mediul rural era saracit ca urmare a razboaielor punice, iar
multi dintre saraci se muta la Roma
Tiberius hotaraste ca terenurile arendate de senatori sa fe impartite,
iar pentru asta alcatuieste o comisie de trei oameni: el insusi, fratele
sau mai mic si socrul sau; comisia primeste, de asemenea, mandat
militar. Aceasta hotarare e opusa de senat, dar sustinuta de plebe si de
ecvestri.
Tiberius cere prelungirea mandatului sau, dar este omorat alaturi de
300 de suporteri
Peste 30 de ani, Gaius Sepronius ajunge tribun al plebei, ales de trei ori
la rand si face mai multe reforme: hotaraste distribuirea de grane la
pret redus, atragand sprijinul plebei. Apoi permite cavalerilor accesul la
tribunal, deci senatorii puteau f acum judecati de cavaleri, nu de alti
senatori. Asigura, de asemenea, imbracamintea si echipamentul
soldatilor de catre stat. Astfel intra in conflict cu consulul, iar reforma
sa agrara e blocata de alt tribun al plebei. Acel tribun e chemat sa fe
destituit de Gracchus si de comitii, ceea ce era ilegal, deoarece un
magistrat nu putea f destituit inainte sa-si indeplineasca functia.
Gaius isi atrage astfel antipatia senatorilor. El mai propune acordarea
cetateniei romane aliatilor italieni, propunere respinsa, si acordarea
dreptului cavalerilor de a percepe impozite in provincia Asia
Astfel, in 121 nu mai este reales in functie si este omorat in 120.
Senatul hotaraste ca arendasilor sa le fe cedate proprietatea deplina,
iar banii din impozite sa fe folositi pentru subventionarea granelor la
pret redus

Ramane, totusi, problema militara. In aceea vreme, Roma se afla

in conflict simultan cu regele Jugurtha al Numidiei si cu cimbrii si
teutonii.

Jugurtha era ful adoptiv al unui fu al regelui Massinisa, cel care

reunifcase regatul numid inainte sa fe impartit la moartea sa din nou.
Jugurtha isi elimina un frate, iar celalalt cere sprijinul romanilor.
In prima faza, Jugurtha mituieste fortele romane care sunt trimise si
reuseste intre timp sa reunifce Numidia. Romanii mai trimit o armata,
iar Jugurtha ii mituieste comandantul. Romanii mai trimit inca o
armata, care nu face nimic.
Se ajunge astfel la o intelegere, iar Jugurtha urmeaza sa fe judecat la
Roma. Jugurtha mituieste un tribun, care-i ,,ordoneaza" sa taca in
timpul procesului; astfel procesul nu realizeaza nimic
Roma trimite 40-50.000 de soldati sub comanda lui P. Albinius, care era
un incompetent; Jugurtha ii mituieste ofterii, iar acesta nu poate face
nimic.
Q. Metellus este numit comandant in Africa, avand in subordine pe
Gaius Marius
In timpul campaniei, Marius se intoarce la Roma fara acordul
comandantului si candideaza la consulat. Este numit consul in Africa si
infrange pe Jugurtha, care se refugiaza in regatul Mauretaniei. In cele
din urma, Jugurtha este predat unui Quaestor sub comanda lui Marius,
Cornellius Sulla, care se va folosi de acest fapt in scopuri politice.
Cimbrii, condusi de regele Boiorix, si teutonii erau o aglomerare de
triburi celtice si germanice care au migrat de la Baltica spre Dunare.
Aceste triburi solicita pamanturi de la romani, pe care ar urma sa
plateasca taxe. Romanii accepta pe fata, dar organizeaza o ambuscada
nereusita. Drept urmare, cimbrii si teutonii migreaza spre Galia,
amenintand provincia Galia Transalpina. In cele din urma solicita din
nou terenuri de la romani, dar sunt refuzati, declansandu-se razboiul.
Romanii trimit doi comandanti, un consul si un proconsul rivali, in
fruntea a opt legiuni, fecare comandand jumatate din trupe. Dar din
cauza rivalitatii lor, cei doi isi conduc separat armatele si sunt invinsi si
omorati in 107 la batalia de la Arausio.

Ascensiunea lui Gaius Marius

Marius propune o reforma militara, prin care saracii fara proprietati

puteau f recrutati de stat, iar echipamentul militar era standardizat si
asigurat de stat. Astfel au decazut comitiile centuriate si au fost
elevate comitiile tribute.
Inrolarea dura 20 de ani in trupele auxiliare si 16 in legiuni.
Comandantul fecarei legiuni era responsabil de improprietarirea ei,

crescand astfel importanta politica a fecarui comandant si loialitatea

trupelor acestuia
Ca urmare a acestor reforme, dispare infanteria usoara (velites) si
triarii din vechea armata. Denumirile de hastati si principes sunt
pastrate, dar manipulul nu mai e principala unitate a infanteriei, ci
cohorta. Soldatii isi transporta propriile provizii, se renunta la animalele
de povara si creste mobilitatea armatei.
Marius are 5 consulate intre 104 si 100. Ii invinge pe cimbrii si teutoni
la Aqua Sextiae (102) si la Vercelli (101).
Simultan are loc prima implicare romana in sudul Asiei Mici. Flota
romana fusese neglijata dupa al treilea razboi punic, avand ca rezultat
libertatea de actiune a piratilor. Romanii se bazau pe Rodos drept
principal aliat naval in estul Mediteranei, dar acesta a pierdut teritorii si
deci din capacitatea de a mentine o flota. Piratii se instaleaza si in
Creta, in Mauretania si pe coasta de est a Mauretaniei.
Prestigiul lui Marius se prabuseste din cauza anturajului sau si pleaca
intr-un ,,exil politic", calatorind la curtile din orient.
Dupa ce Mithridates ocupa Asia Mica, acesta ataca si dincolo de Marea
Egee.

Simultan are loc razboiul romanilor cu aliatii italici (91-89)

Cauza principala este refuzul acordarii cetateniei acestora. In acel

moment, aliatii puteau deveni cetateni doar daca se mutau la Roma,
dar erau inscrisi doar in cele 4 tribune urbane, mai putin importante
politic fata de cele 31 de tribune rurale.
Astfel samnitii si anumite cetati din nordul Italiei se revolta. Propun
crearea statului Italia, pe model roman.
Romanii, condusi de Marius, Sulla si Pompeius Strabo (tatal lui Gnaeus
Pompeius) obtin victoria. Accepta totusi sa-i integreze pe italici in toate
cele 35 de triburi.
Sulla este trimis apoi cu 5 legiuni in Macedonia impotriva lui
Mithridates
In acel moment existau doua partide la Roma: optimatii (aristocratia,
majoritatea senatorilor, condusi de Sulla) si popularii (plebeii, comitiile
tribute, condusi de Marius)
Odata plecat Sulla, Marius convoaca comitiile tribute si il demite pe
Sulla. Comitiile il numesc pe Marius drept comandant impotriva lui
Mithridates
Sulla se indreapta cu armatele impotriva Romei, il inlatura pe Marius si
ii pune pe optimati la putere. Pleaca apoi din nou impotriva lui
Mithridates.

Mithridates ocupase intre timp majoritatea Macedoniei, iar Liga Aheana

trecuse de partea sa. Armata sa crescuse prin eliberarea sclavilor si
angajarea de mercenari galati.
Marius revine la Roma si obtine al saptelea consulat, dar moare de
febra peste doua saptamani. Conducerea popularilor revine lui
Cornelius Cinna.
Sulla infrange pe pontici la Cheronea si in Boetia. Sursele principale
pentru acestea sunt Plutarh, Partian si Cassius Dio.
Mithridates se aliaza cu Tigranes, regele Armeniei. Acesta din urma isi
obtine independenta dupa moartea lui Mithridates.
Popularii trimit pe Flaccus cu 2 legiuni impotriva lui Sulla. Flaccus este
asasinat de soldatii sai, care numesc la comanda pe un Filip; acesta
incomodeaza pe Sulla, care nu mai poate avansa in Asia. Intre timp,
galatii se revolta impotriva lui Mithridates.
Se semneaza pacea intre Mithridates si romani - status quo ante
bellum. Regatul pontic este redus la dimensiunile vechi, sunt restabilite
regatele cucerite de acestia, dar nu este platita despagubire de razboi.
Mai tarziu, Mithridates va ordona uciderea tuturor italicilor din Asia,
ceea ce va duce la un nou razboi.
Gnaeus Pompeius cheama cele trei legiuni ale tatalui sau de partea lui
Sulla. Sulla ii invinge pe populari, instaureaza regimul aristocratic si
este proclamat dictator peste consuli. Instaureaza un regim al
proscriptiei, in care isi imbogateste partizanii din averile adversarilor.
Intre timp, in Egipt, regele Alexandru II moare in 82 si isi lasa regatul
mostenire romanilor. Romanii iau in stapanire astfel teritoriile acestuia
din afara Egiptului, in spete Cirenaica, dar nu si Egiptul in sine,
deoarece guvernatorul acestei regiuni ar f fost prea puternic.

Curs 5: Consecintele expansiunii. De la masacrul

italicilor de catre Mithridates in 89 i. Hr. pana in
anul 52 i.Hr., cand Pompei devine consul fara
coleg.

Provinciile nou-cucerite erau conduse ori de proconsuli, ori de

propretori (pentru regiunile unde nu era necesara prezenta militara
mai mare de o singura legiune)
Sunt infintate colonii, cu rol de a servi ca baze de recrutare si
garnizoane, locuite de romani si italioti. Este de mentionat ca provincia
Africa isi avea capitala la Utica, o fosta colonie feniciana, ca urmare a
distrugerii Cartaginei.
Se individualizeaza rolul liderilor celor doua partide.
In anul 89 are loc masacrul italicilor in Asia (vesperele asiatice) la
ordinul lui Mithridates.
Intre timp, Partia avea, in afara de rege, 7 mari familii nobiliare. Cea
mai importanta era familia Surena ce stapanea Arachosia, care detinea
dreptul de a incorona regele. Mai erau o familia in Media Atropatene,
vechea familie din Persia, din Elam, din Adiabene, samd. Armenia si
Oreone (regat din jurul Edessei) erau vasale Partiei. Popoarele iraniene
se impart in trei: cei din nord (sarmatii, alanii, scitii), cei din est (partii,
bactrienii, sogdienii, aracosii) si cei din vest (persii, mezii, elamitii).
Partii erau la origine un popor nomad care detroneaza pe Arzagoras, un
satrap seleucid revoltat impotriva autoritatii centrale.
Armenia era impartita intre Xiraxizi in est si Artaxizi, ce detineau grosul
Armeniei. Regele Tigranes, vasal part, reuseste sa unifce Armenia si
intra intr-o alianta matrimoniala cu Mithridates. Tigranes intra in
conflict apoi cu partii si cucereste Media Atropatene si ocupa Siria,
punand capat imperiului Seleucid. De mentionat este faptul ca Armenia
nu detinea o flota, era exclusiv o putere terestra.
Dupa moartea lui Mithridates II al Partiei, regatul part intra in razboi
civil.

Primul razboi mithridatic (88-84 i.Hr)

Este razboiul amintit mai sus, la seminar.

Leoptomenes si Archelaos erau generali ai lui Mithridates.
86 - batalia de la Cheronea
85 - batalia de la Orchomenos
84 - trecerea armatei lui Sulla in Asia

Se presupune ca romanii aveau efective de 15.000 de infanteristi si

1500 de calareti, in vreme ce ponticii aveau o armata in jur de 100.000
de soldati.

Urmarile conflictului intre Marius si Sulla

L. Licinius Murena ramane la comanda lui Sulla cu 2 legiuni in Orient

dupa pacea cu Mithridates. Sulla este cel care introduce soldatii in
viata politica.
Doar provinciile iberice raman sub populari, conduse de Q. Sertorius,
care poarta razboi contra lui Sulla.
Sulla scade puterea tribunatului plebei, tribunii nu mai puteau ajunge
pretori sau consuli. Creste numarul senatorilor la 600 si anuleaza
reformele fratilor Gracchi, anume subventionarea granelor si legea
conform careia senatorii erau judecati de catre cavaleri
In aceasta perioada se remarca guvernarea proasta a lui Verres in
Sicilia; acesta este denuntat de catre Cicero
Proprietatile confscate de la adversarii lui Sulla sunt folosite pentru
compensarea prietenilor, aliatilor si creditorilor sai, scazand astfel
pretul imobilelor la Roma. Principalul benefciar este Marcus Licinius
Crassus, care profta de starea aceasta a pietei si devine cel mai bogat
om din Roma.
Rezistenta provincilor din Africa este inabusita de Pompeius. Pompei
vine cu armata sa si solicita un triumf, care ii este acordat si primeste
cognomele Marcus (cel Mare).
Sulla abdica in 79 si moare in 78. Are loc o revolta a popularilor
condusa de M. Lepidus, care este infranta de Pompeius. Pompei cere
comanda in peninsula iberica, fapt scandalos la aceea vreme, deoarece
acesta nu mai avusese nici o functie publica pana in acel moment.
In 78-76 are loc ofensiva lui Servilius Isaurios in Pamflia si Isauria
impotriva piratilor. Exista, de asemenea, un conflict impotriva tracilor si
dardanilor pana in 72-71. Marcus Terentius Varro este trimis in Balcani
si L. Lucullus in Asia Mica. In Balcani, bessi si dardanii sunt infranti,
Dobrogea este ocupata iar orasele grecesti devin ,,aliate" cu romanii.
Langa Histropolis, A. Hibrida este infrant de bastarni (bastarnii
servisera ca mercenari pentru Mithridates anterior)

Al doilea razboi mithridatic (83/82 - 81)

Murena ataca regatul Pontului si este infrant; Murena este astfel

dezavuat

Nicomedes IV al Bithyniei isi lasa regatul mostenire Romei; acesta

moare in 75

Al treilea razboi mithridatic (73-63)

Romanii erau impartiti pe mai multe fronturi. Revolta sclavilor in

Campania, condusa de Spartacus, e reprimata de Marcus Licinius
Crassus.
Mithridates formeaza o alianta fomala cu Sertonius (popularul care
conducea provinciile iberice). Mithridates apoi invadeaza regiunea
Bithyniei.
Sertorius este asasinat, iar Pompeius obtine un triumf.
In aceasta vreme, doar Pompeius si Crassus nu-si concediaza armatele.
In anul 70 amandoi cer consulate. Regimul aristocratic a lui Sulla este
abolit, iar reformele gracchilor sunt restaurate. Incepe sa se faca
simtita rivalitatea intre Pompeius si Crassus.
Intre timp, Marcus Antonius nu reuseste sa-i invinga pe pirati si moare
in Creta. Primeste ironic cognomele de "Creticus". Un alt Metellius
reuseste in Creta.
Problema pirateriei da nastere la crearea unei comenzi extraordinare
(propunere combatuta de aristocrati), care ii este acordata lui
Pompeius. Acesta primeste dreptul de a recruta 120.000 de infanteristi
si 7000 de calareti, dreptul de a percepe taxe din provincii si de la aliati
pentru 3 ani.
Pompei captureaza in jur de 10.000 de nave ale piratilor, dintre care
doar aproximativ 130 de trireme si pentere
Pompei intra in conflict cu Metellius; piratii din Creta prefera sa se
predea lui Pompei, care promitea sa-i trateze cu mila, in loc de a se
preda lui Metellius, care ii crucifca pe prizonieri.
Intre timp, Mithridates sufera un dezastru la Cyzicus impotriva lui
Lucullus si se refugiaza la curtea lui Tigranes.
Lucullus declara razboi personal lui Tigranes, fara acordul senatului,
pretextand ca regele i-ar f neglijat titlul de imperator. Lucullus conduce
2 legiuni, trupe auxiliare si trupe de dezertori pontici si traci.
Tigranes se afla la aceea data in conflict cu regele Phraatres III al
Partilor; Media Atropatene ajunge in acest timp in clientela armeana.
Tigranes construieste o noua capitala armeana, Tigranocerta, inlocuind
orasul Artaxarta.
Lucullus ajunge sa asedieze Tigranocerta si invinge decisiv armata
armeana. Tigranocerta este jefuita, iar capitala armeana se muta
inapoi la Artaxarta

Lucullus intra in conflict cu soldatii sai, iar majoritatea ostenilor traci

trec de partea lui Mithridates. Romanii sunt nevoiti sa abandoneze
Armenia si regatul pontic. Lucullus este inlocuit cu alt comandant, care
prefera sa nu atace si sa ramana cu armata in Cilicia.
Pompeius, care ajunge sa fe supranumit si ,,rege al regilor" de catre
greci, este numit comandant in Asia cu drepturi totale.
In acest timp, Armenia pierde regatele Osrheone, Adiabene si Media
Atropatene impotriva partilor. Fiul lui Tigranes, Tigranes, se revolta
impotriva tatalui sau de asemenea. Tigranes ful incearca sa obtina
sprijinul romanilor si partilor.
Pompeius reuseste sa elimine armata lui Mithridates intr-un atac de
noapte. Mithridates se refugiaza intre 66-63 in Crimea pana cand este
nevoit sa se sinucida din cauza revoltei unui fu de-al sau, Pharnakes.
Pompeius avanseaza spre Artaxarta. Regele armean devine client al
Romei, dar isi pastreaza regatul. Tigranes ful obtine ajutorul partilor si
primeste de la Pompei drept de succesiune, dar apoi este luat
prizonier. Asadar, Armenia si regatul Oshreone intra in clientela
romana, iar in 65 are loc o ofensiva romana in Caucaz.
In Siria, Lucullus restaurase un rege seleucid marioneta, dar Pompeius
il depune si organizeaza Siria ca provincie romana.
In Iudeea exista un conflict intre sacerdoti si farisei. Locotenentii lui
Pompei sunt mituiti de sacerdoti, iar Pompei de farisei, in cele din urma
fariseii castiga.
Pompei revine atunci in Italia. Are loc conjuratia lui Catilina, care dorea
consulatul cu sprijinul militar al multor cetateni. Catilina este expus si
combatut de catre Cicero, iar Cicero si A. Hibrida sunt numiti consuli.
Are loc un scurt razboi civil in care Catilina este infrant. Apare astfel o
factiune noua, a lui Cicero alaturi de Cato cel Tanar.
Pompeius accepta sa-si lase trupele la vatra. Se aliaza cu Cezar si cu
Crassus, alcatuind primul triumvirat. Ei aranjeaza ca Cezar sa fe numit
consul si Pompei sa fe guvernator in Iberia. In anul 52, Pompeius este
ales consul fara coleg. Este de amintit faptul ca Cezar avea un rol
considerat minor in acest triumvirat, find mai mult un mediator intre
Crassus si Pompei.

Curs 6: Augustus si Iulio-Claudienii; dupa batalia

de la Actium (31 i.Hr.) pana la moartea lui Nero (68
d. Hr.).
Octavian/Augustus
Octavian isi obtine titlul de Augustus in 27 i.Hr. Preia toate atributiile politice
dar nu isi ia titlul de rege.

Este consul an de an pana cand este numit Imperius Maius et Infnitum

Detine puterea tribuniciara - este sacrosanct, are drept de initiativa
legislativa si de veto la scara intregului imperiu
Este imperator - detine comanda armatelor; imperiumul lui Augustus
este prelungit din 5 in 5 ani

Imparte provinciile in doua categorii: provincii senatoriale (provincii

interioare, de obicei fara armate, guvernate de proconsuli, "provincii ale
poporului roman") si provincii imperiale (provincii de granita, conduse de
un legatus augusti propraetore, selectati dintre senatori sau cavaleri; Egiptul,
provinciile alpine si regatele clientelare sunt guvernate de cavaleri). In
privinciile cu mai multe legiuni, cu exceptia Egiptului, obligatoriu la
conducere trebuia sa se afle cineva de rang consular (sau proconsular).
Granitele Egiptului se inting aproximativ pana la prima cataracta a Nilului.
Din armata, concediaza din cele 60 de legiuni pe care le avea si pastreaza 28
(25 dupa batalia de la Teutoburg). In armata cetatenii participau pentru 20
de ani (25 de la Augustus), iar la fnalul serviciului, legionarii primesc o suma
de bani mai mare decat plata normala pe 10 ani.
Legiunile erau conduse de un legatus augusti legiones de rang senatorial. In
cadrul provinciilor guvernate de cavaleri (un senator nu putea sa fe
subordonat unui cavaler), legiunile erau conduse de prefecti.
In Africa, provinice senatoriala, exista o legiune (2 sub Tiberius) sub
conducerea senatului.
In 29 i.Hr. inchide Portile lui Ianus, simbolizand sfarsitul razboaielor civile.
Dupa Egipt, Augustus incearca sa cucereasca Arabia intre 26-25 i.Hr. (anume
zona Yemenului modern). Foloseste jumatate din garnizoana Egiptului si
trupe din Iudea si Nabatea (in total cam 10.000 de romani). Reusesc sa
distruga principalul port din zona, iar comertul maritim dintre Egipt si India

ajunge sa fe controlat de supusii romani din estul Mediteranei. Expeditia

esueaza altfel din motive logistice si sunt incurcati de nabateeni (care nu
doreau sa-si piarda statutul de controlori ai comertului in zona respectiva;
drumul dus al legiunilor a durat 6 luni).
Regatul kushit, din Sudan, profta si incearca sa jefuiasca Egiptul, dar sunt
reprimati de romani. Dupa o tentativa de atac roman, kushitii recunosc
suzeranitatea formala romana la sud de prima cataracta a Nilului.
In peninsula iberica, teritoriile nordice sunt cucerite intre 26-19 i.Hr.; lupta
contra asturilor. In Hispania interior sunt stationate 3 legiuni. In 24 i.Hr. are
loc revolta asturilor, infranta in 19 i.Hr. de Agrippa. In 13 i.Hr este ridicat
templul Ara Pacis la Roma, semnifcand pacea si intoarcerea lui Augustus la
Roma din Hispania.
In provinciile danubiene, are loc o campanie in zona ilirica inainte de Actium
(in nordul Dalmatiei). Intre 34-25 i.Hr. are loc razboiul cu salassi, o populatie
care detinea un drum dintre Italia si Galia. In anul 17 i.Hr. are loc razboiul cu
camunnii si vennii, populatii din preajma Italiei. In anul 15, Tiberius si
Drussus cuceresc Raetia; Drussus inainteaza apoi spre Germania, iar Tiberius
spre Balcani, de-a lungul Dunarii.
In 25 i.Hr. este anexat regatul galatilor; sunt integrati in legiuni.
Campaniile din Balcani sunt conduse de Marcus Licinius Crassus (nepotul
triumvirului), guvernatorul Macedoniei, care lupta impotriva bastarnilor si
getilor in 29 i.Hr. Regele bastarn este ucis intr-un duel de Crassus, dar
Augustus nu ii permite acestuia sa-si serbeze ospiciile.

In estul peninsulei era regatul clientelar al odrizilor (care acoperea si

teritorii la nord de Balcani); orasele grecesti de pe coasta Marii Negre
erau dependente si de Roma si de odrizi.
In vestul peninsulei era provincia Macedonia. Imparatul Tiberius
organizeaza provincia Moesia. In acest timp continua atacurile getilor si
bastarnilor.

Raetia si Noricum sunt guvernate de ecvestrii; Noricum este un regat

clientelar.
Are loc o campanie intre Dunare si Adriatica, pe Sava si pe Drava. In 16 si 14
i.Hr. are loc o revolta in Dobrogea; Hybrida este infrant de rasculati. Agrippa
si Tiberius ii inving pe rasculati si organizeaza un transfer de populatie.

6 d.Hr. - Tiberius ii ataca pe marcomanni, dar este oprit de o revolta din

Balcani pana in anul 9, condusa de Bato si Pinnes. Pentru suprimarea revoltei
sunt folosite efective din 15 legiuni.
Spre sfarsitul secolului 1 i.Hr. au loc eforturi la Dunarea mijlocie (sub Agrippa,
apoi Tiberius) si in Germania (sub Drussus (supranumit Germanicus), ajutat
de flota romana).

In Orient, Armenia a fost aliata cu Antonius impotriva partilor intr-o campanie

nereusita. Regele Armeniei si cel al Capadocciei (care este inlocuit de
romani) sunt invinuiti pentru esecul campaniei, iar Armenia devine stat
clientelar partilor.
Partii nu intervin in razboiul civil dintre Octavian si Antonius din cauza ca si ei
erau intr-un razboi civil, intre Phraates IV si Tiridates II. In 20 i.Hr., Armenia
redevine stat clientelar roman. Dinastia domnitoare in Armenia, a Artaxizilor,
se stinge, iar romanii impun un rege propriu impotriva candidatului arsacid
part. O victorie diplomatica a lui Augustus a fost restituirea stindardelor
romane de catre Phraates pierdute in batalia de la Carrhae.
In anul 2 i.Hr. are loc o tentativa parta de a controla Armenia, dar regele
Phraates moare. Este urmat de Phraates V (cunoscut si ca Phraataces), care
incearca, dar la venirea armatelor romane (conduse de Gaius, nepotul si ful
adoptiv al lui Augustus) este de acord sa semneze un tratat in anul 1,
recunoscand ca Armenia sa apartina sferei romane.

Tiberius se retrage in insula Rodos dupa un conflict cu fica lui Augustus,

Iulia. Se intoarce dupa moartea nepotilor lui Augustus, Lucullus si Gaius
(mentionat mai sus). Augustus avea problema lipsei mostenitorilor (Iulia
murise de asemenea), asa ca il adopta pe Tiberius (ful celei de-a treia sotii).
Drusus murise inainte, de asemenea, in Germania, iar Tiberius este fortat de
Augustus sa-l adopte pe ful lui Drusus, Germanicus. Germanicus, find mai
batran decat ful natural al lui Tiberius, ar f fost urmatorul in linia de
succesiune.
In anul 9 are loc infrangerea lui Varrus (legatul in Germania inferioara) in
padurea Teutoburg, unde sunt pierdute 3 legiuni. Stindardele acestora sunt
recuperate sub Germanicus si Claudius, iar Tiberius renunta la frontiera pana
la Elba si stabileste granita pe Rin.

Statele clientelare Romei sunt anexate treptat intr-o forma sau alta. Acestea
aveau autonomie interna, dar isi desfasurau politica externa in concordanta
cu romanii. Acestea sunt: Tracia, Noricum, Iudea, Nabatea, Mauretania,
Capadoccia, Armenia, Comagene, regatul Bosforan.
Irod cel Mare, regele Iudeei, moare in 4 i.Hr. Regatul iudaic este impartit intre
cei trei fi, iar una dintre bucati este inlocuita de o prefectura romana.
In Mauretania, Juba II, fost rege numid, este pus rege. Apoi, la moartea lui,
este pus pe tron Ptolemeu, ful acestuia.

Tiberius (14-37)
Tiberius lasa pe Germanicus sa conduca campania la est de Rin. Drept
raspuns la o revolta a soldatilor de pe Rin si pe Dunare, dubleaza plata
legiunilor.
Sub Tiberius, are loc o expeditie in Armenia condusa de Germanicus, care
moare in Siria. Pentru moartea lui, este invinuit guvernatorul Siriei.
Capadoccia era un regat subordonat romanilor; sub Antonius ea obtinuse
regiunea Armenia Mica. In Tracia, dintre cei doi regi ai odrizilor, unul
asasineaza pe altul, iar celalalt este obligat sa se sinucida. Roma numeste
regi noi, iar sub Tiberius sunt anexate regatele Capadoccia si Comagene.
Iudea fusese anexata sub Augustus, iar in timpul lui Tiberius este restabilit
partial regatul clientelar sub regele iudaic Herodes Agrippa, existand
simultan provincia romana sub Pilat. Regele armean impus de romani este
asasinat.
In Partia, dupa Phraataces, are loc un razboi civil. Romanii sustin pe Vorones
in cadrul razboiului, dar acesta este infrant de Artabanus III. Vorones se
refugiaza la Roma si este pus de romani ca rege in Armenia. Vorones este
apoi izgonit de parti din Armenia, ceea ce declanseaza expeditia lui
Germanicus.
Spre sfarsitul domniei lui Tiberius, partii impun un rege arsacid (deci din
dinastia lor) in Armenia. Tiridates III, un aliat roman sprijinit de nobilimea
parta, ajunge apoi rege in Partia, iar Armenia este oferita fratelui regelui
iberilor.
In ultimul deceniu, Tiberius se retrage pe insula Capri.

Caligula (37-41)
Este cel mai tanar fu al lui Germanicus. Nu are prestigiu militar, organizeaza
campanii la Rin si in Britania fara rezultat. Campania din Britania a fost de
fapt strangerea soldatilor la Canalul Manecii si ordonarea lor sa adune scoici.
Organizeaza 2 legiuni noi.
Caligula doreste sa fe tratat ca un zeu in viata si este asasinat de pretorieni.

Claudius (41-54)
Claudius anexeaza Tracia intre 45-46, Norium si Iudea (sub un procurator).
Extinde provincia Moesia.
In anul 42 are loc o revolta a guvernatorului Dalmatiei, Scribonianus, dar
trupele sale il parasesc si rascoala se stinge repede.
In anul 43 are loc expeditia din Britania (Claudius vizitand doar 2 saptamani
regiunea, cu ocazia asediului Caludomunumului).

Nero (54-68)
Este imparat la 17 ani; nu are prestigiu militar.
Poarta un razboi victorios cu partii, armatele romane find conduse de un fost
cumnat a lui Caligula, Domitius Corbulo. Pretextul a fost impunerea de catre
frati a unui frate a regelui arsacid ca domnitor in Armenia. Ca urmare a
conflictului din orient, se ajunge la un compromis. Armenia va ramane regat
clientelar roman, dar regele ei va f din dinastia arsacida, find impus
Tiridates I.
Nero anexeaza regatul Pontului si regatul Bosforan (cel din urma restabilit
sub Galba).

Seminar 5: De la mostenirea lui Alexandru II din 82

i.Hr. pana la batalia de la Actium (31 i.Hr)
Dupa ce Sulla devine dictator peste consuli, romanii nu recunosc pe urmasii
lui Alexandru II in Egipt. Ciprul si Egiptul se despart, Ciprul (si Cirenaica)
devin provincie romana.
Sulla nu controla toate provinciile romane; provinciile iberice apartineau unui
popular, Q. Sertorius. Mutellus, alaturi de Pompeius, este trimis in Iberia cu 8
legiuni dar nu castiga razboiul de uzura. Pompeius invinsese pe populari in
Africa, care erau sprijiniti de Numidia.
Dupa moartea lui Sulla, consulul I. Lepidus trece de partea lui Sertorius, dar
este infrant de Pompeius; partizanii lui Lepidus, condusi de Perpenna, se
alatura lui Sertorius. Intre timp, Murena, guvernatorul Asiei, ataca Pontul.

Ultimul razboi intre romani si pontici

Romanii accepta sa primeasca mostenire Bithynia. Regele Mithridates ataca
Bithynia si se aliaza cu Sertorius. Conform acestei aliante, ponticii ar f primit
Anatolia (cu exceptia provinciei Asia). Mithridates se aliaza si cu piratii.
Cirenaica devine o provincie separata (inainte apartinea de Africa).
Razboiul din peninsula iberica ia o turnura nefavorabila pentru Sertorius, iar
Mithridates sufera un dezastru la asediul Cizycei. Lucullus avanseaza si
subordoneaza regatul pontic dupa o serie de asedii si blocade.
Un fu al lui Mithridates se revolta in regatul bosforan (in Crimea, subordonat
ponticilor). Mithridates se refugiaza in Armenia, care se afla intr-un conflict cu
partii.
In anul 68, soldatii lui Lucullus se revolta; succesorul lui nu avanseaza si se
opreste in Cilicia.
Consulatele lui Pompeius si Crassus - 70 i.Hr.

Pompeius si Crassus restabilesc reformele gracchilor. La fnalul

mandatului nici unul nu primeste o provincie.

Comitiile tribute acorda comanda razboiului impotriva piratilor lui Pompei.

Acesta primeste autoritatea asupra coastelor, suprapus cu guvernatorii
locali. Este o comanda limitata la 3 ani, iar Pompeius putea folosi ce resurse
avea nevoie din acele provincii, isi putea numi proprii legati.

Sursele pentru razboiul piratilor sunt Plutarh, Cicero, Titus Livius, Saluscus,
Cezar, Appianus, Cassius Dio.
Unele comunitati cretane prefera sa se predea lui Pompeius si nu lui
Metellus, care fusese desemnat inainte in Creta, ajungand la un conflict intre
cei doi. Razboiul lui Pompeius se termina in 23 de luni; au existat si campanii
pe uscat. Piratii au fost colonizati in orase de coasta ca peregrini.
Pompeius solicita comanda in Orient, si primeste dreptul sa reglementeze
cum doreste teritoriul. Elimina pe Mithridates si vasalizeaza pe Tigranes,
regele Armeniei, care se afla intr-un conflict simultan cu partii si cu ful sau,
in 66 i.Hr. In 65 duce campanii in Caucaz, iar in 64 in Siria, pe care o
transforma in provincie romana. Transforma regatul Osrhoeone in vasal
roman (regat revendicat si de parti) si invinge pe regele Nabateei (care se
extinsese pana la Damasc). In afara de provincia Siria, stabileste mai multe
regate clientelare: Comagene, Iudea, Nabatea, Emessa, Oshroene.
Cel mai important dinast oriental dupa Pompei este Deutalos, care conducea
Galatia si estul regatului Pontului.
Conjuratia lui Catilina

Catilina incercase sa obtina puterea legitima, dar este dezvaluit si

combatut de Cicero.
Catilina isi strange o armata de italici, iar senatul ii da dreptul lui Cicero
sa-l aresteze fara judecata pe complicii lui Catilina. Catilina este invins

Atunci cand Pompei revine in Italia, primeste un triumf de 2 zile si accepta

sa-si lase soldatii la vatra. Pompeius vrea proprietati pentru soldatii sai si
obtine ratifcari pentru ce a stabilit in Orient.
Este format Primul Triumvirat intre Pompei, Crasus si Cezar (Cezar pana
atunci cucerise regiunea Galicia de azi).

Cezar primeste un consulat in 59 i.Hr. (renunta in schimb la primirea

unui triumf). Este apoi guvernator al Galiei Transalpine s Cisalpine (cu 4
legiuni).

Razboaiele galice
Pana prin secolul 2 i.Hr., arvernii erau puterea dominanta in Galia; apoi
Haeduii ajung puterea dominanta, iar in nord dominau belgii.

Helvetii intra in conflict cu Seqvanii care intra in conflict cu Haeduii. Seqvanii

obtin sprijinul lui Ariovistus, rege german de dincolo de Rin. Ariovistus
invinge pe Haedui si ocupa teritorii la vest de Rin, inclusiv de la Seqvani.
Germanii cuceresc teritoriile helvetilor, care migreaza in teritoriile Haeduilor
(pretextul).
Cezar ii supune pe
Haedui. Astfel, Cezar
dupa ce ii invinge
Subordoneaza nordul

Helveti la Bibarcte si impune partida pro-romana la

intra in conflict cu belgii. Cezar il invinge pe Ariovistus
pe helveti si infrange pe belgi unul cate unul.
si centrul Galiei dupa 3 campaniei.

Belgicii primisera ajutor din Britania, iar Cezar declanseaza o expeditie

nereusita in Britania intre 55-54. Britanii foloseau care de lupta cu 2 soldati si
erau condusi de capetenia Catuveladus / Catuvelanus. In prima campanie din
Britania, Cezar nu reuseste sa ocupe teren; in a doua campanie este oprit de
tactica pamantului parjolit. Este semnat un tratat de pace; un numar de
britoni sunt trimisi ca un tribut anual, prevedere respectata cativa ani.
Regele Vercingetorix, sprijinit de partidele anti-romane, declanseaza revolta
arvernilor. (3 sferturi din cavaleria lui Cezar era compusa din celtici, posibil si
germanici). Cezar este infrant la Gergovia, dar este victorios in batalia de la
Alesia in 52 i.Hr.

Intre timp, Pompei isi pierduse prestigiul politic, iar echilibrul puterii se
egalizeaza in triumvirat (inainte echilibrul era intre Cezar si Crassus fata de
Pompei). Cei trei se intalnesc la Lucca; triumviratul este reconfrmat pe o
baza mai egala in 56 i.Hr. Crassus si Pompei primesc consulate noi, iar Cezar
obtine prelungirea comenzii in Galia in 55 i.Hr. Dupa implinirea consulatului,
Pompei avea sa primeasca provinciile iberice, administrate prin trimisi, iar
Crassus obtine provinciile orientale.
Crassus incepe o campanie impotriva partilor. Anterior, Galinicus, legat al
Siriei, nu putuse interveni in razboiul civil part, find ocupat cu instaurarea lui
Ptolemeu XII/XIII pe tronul Egiptului. Crassus reprima revolta din Iudea si
jefuieste Templul in 54, folosindu-se de bani pentru campania sa. Este infrant
de parti la Carrhae in 53 i.Hr., iar partii obtin o noua alianta cu Armenia;
initial regele armean Artaxerxes era aliat cu Crassus, dar acesta nu i-a
respectat sfatul de a ataca impreuna prin Armenia.
Pompei isi subordoneaza teritoriul lui Crassus, alaturi de Macedonia si Africa.
Nu este numit dictator in anul 52 i.Hr., dar este numit consul fara coleg. La

anul isi asociaza socrul la consulat (anterior, Pompei fusese casatorit cu fica
lui Cezar, Iulia, dar aceasta murise). Isi recruteaza majoritatea soldatilor din
fostele legiuni a lui Cezar.
Lui Cezar nu ii este permis sa participe la alegeri de consulat in absentia.
Marcus Antonius (ful lui Creticus) se refugiaza in Galia Cisalpina; Cezar trece
cu armatele in Italia. Multi dintre recrutii lui Pompei trec de partea lui Cezar.
In 49, legiunile iberice ale lui Pompei sunt infrante de cele galice a lui Cezar.
In 48, Cezar trece in Epir si este infrant la Dyrrachion si se retrage in Tesalia.
Obtine apoi o victorie la Pharsalus, fortandu-l pe Pompei sa se refugieze in
Egipt, unde e asasinat.
Cezar il invinge pe regele bosforan Pharnakes in Asia Mica; Pharnakes ii
invinsese pe romani si pe galati. Cato anexase Ciprul intre timp.
Cezar castiga razboiul civil la Thapsos si la Munda (inviingandu-i si pe numizi,
respectiv pe iberi, in Africa, respectiv in peninsula Iberica).
Cezar este asasinat in 44 i.Hr.

La Modena se confrunta M. Antonius (conducatorul cavaleriei lui Cezar) si

Octavian (mostenitorul legal al lui Cezar). Antonius primise Macedonia dupa
consulat, dar cere sa primeasca in subordine Galia Cisalpina, intrand in
conflict cu Brutus. Brutus este asediat la Mutina (Modena) de Antonius, iar
senatul il trimite pe Octavian, propraetor, impotriva lui Antonius. La inceput,
Octavian este victorios, dar apoi Lepidus vine in ajutorul lui Antonius cu
legiunile galice.
Cei trei semneaza apoi o alianta, al doilea triumvirat, formalizat in anul 43
i.Hr.

Lepidus primeste in subordine peninsula iberica si Galia Narbonensis

Antonius primeste Galia Comata si Galia Cisalpina
Octavian primeste Africa

Dupa batalia de la Philippi, in 42 i.Hr., in care Octavian si Antonius il inving pe

Brutus si pe Longinus, se reorganizeaza:

Antonius primeste Orientul

Octavian primeste Galia si peninsula Iberica

Lepidus primeste Africa si insulele din Mediterana, find insarcinat cu

comanda impotriva lui Sextus Pompeius (ful lui Pompei cel Mare care
controla Sicilia).

Cezar este divinizat - divus Iulius; Octavian obtine astfel statutul de divus flis
(fu de om zeifcat; deus nu inseamna acelasi lucru cu divus!!). Dupa un
mic conflict intre partizanii lui Octavian si ai lui Antonius in 40 i.Hr., Octavian
primeste coasta Adriaticii si se incheie o alianta matrimoniala intre cei doi.
Octavian apoi participa in campania impotriva lui Sextus Pompeius, iar dupa
ce Pompeius este infrant, Octavian isi insuseste teritoriile lui Lepidus si
devine Pontifex Maximus.
Antonius poarta o campanie impotriva partilor. Partii cucerisera Siria, iar
guvernatorul Asiei isi ia titlul de Particus si Imperator si este infrant de parti
in 39; regele part moare in 38 i.Hr. Antonius poatra o campanie in Media
Atropatene, dar se opreste inainte sa ajunga; este invinuit regele
Capadocciei.
Octavian obtine flota, iar Antonius isi pierde din prestigiu; Octavian obtine un
triumf.
Batalia de la Actium - 31 i.Hr. - Octavian il invinge pe Antonius

Curs 7: Augustus si noua structura a Republicii

Augustus este singur stapanitor dupa batalia de la Actium din 31 i.Hr.
Augustus provenea dintr-o familie plebeiana bogata, care ajunsese la rang
ecvestru. Stra-strabunicii lui luptasera in razboaiele punice; strabunicul sau
fusese magistrat, iar tatal fusese guvernatorul Macedoniei. Mama sa, Atia,
era nepoata lui Cezar, iar Cezar l-a adoptat pe Octavian.
In 47, Octavian a fost ales in colegiul pontiflor si organizeaza jocurile lui
Venus gentrix (Venus se presupunea a f stramoasa familiei lui Cezar). In
timpul razboaielor galice, Octavian voia sa se alature lui Cezar, dar mama sa
s-a opus inainte sa se imbolnaveasca. Octavian reuseste sa ajunga in tabara
lui Cezar trecand prin teritoriu inamic si supravietuind unui naufragiu,
impresionandu-l pe acesta.
Octavian fusese lasat mostenitor de Cezar; in acel moment se afla in
Apollonia, in Illyria, dar pleaca in Brundisium la aflarea vestii. Dupa moartea
lui Cezar, Octavian preia comanda unor legiuni ale lui. Sustine senatul
impotriva lui Marcus Antonius, care se retrage in Galia Cisalpina dupa ce este
tradat de legiuni.
Octavian, alaturi de generalii Hirtius si Pansa obtine victorii la Forum
Gallorum si la Mutina, serband un triumf. Refuza demobilizarea trupelor si
cere consulatul, functie pentru care e votat si de plebe; dupa care incepe
conscriptii.
In 42, dupa victoria de la Philippi, are loc impartirea teritoriilor in cadrul celui
de-al doilea triumvirat (cu M. Antonius si Lepidus). Datorita nevoii sale de
bani, colonizeaza Italia cu soldati.
In anul 36 este eliminat Sextus Pompeius, iar Antonius este infrant in Partia.
Antonius se aliaza cu regina Cleopatra a Egiptului si incepe o relatie cu ea, in
ciuda casatoriei lui cu sora lui Octavian.
In 34 i.Hr., Antonius poarta o campanie victorioasa in Armenia si creste
pozitia Cleopatrei in Orient. In 32 ii este retras titlul de consul, iar senatul
declara razboi Cleopatrei.
Campania impotriva lui Antonius este condusa de Agrippa; acesta trece in
Grecia in 32 si taie aprovizionarea lui Antonius. Dupa batalia de la Actium in
31 i.Hr., Antoniu si Cleopatra se sinucid in Alexandria in 30 i.Hr., iar Egiptul
este cucerit de romani.

Octavian devine consul; nu se proclama dictator sau rege. In anul 27 i.Hr. are
loc sedinta senatului care ii ofera titluri: princeps senatus, tribun, imperium
maius et infinitum; dezvolta sistemul veteranilor.
Octavian avea si propria avere, obtinuta prin mostenire, judecarea
senatorilor, razboi si prin provinciile imperiale (conduse de legati). Imparte
provinciile in mai multe categorii:

de granita, imperiale
fara armate, senatoriale
In Egipt, senatorii nu puteau intra in provincie fara permisiune.

Octavian conduce alaturi de un concilium principis pentru probleme

administrative - Agrippa si Mecena (recunoscut pentru patronajul adus artei
si literaturii).
Titluri:

Augustus - titlu acordat de senat

Pontifex Maximus (legatura cu divinitatea)
Pater Patriae

Dezvolta cultul imperial; ofcial nu putea f venerat.

Ofcial, apare drept salvatorul republicii; el doar modifca institutii
republicane. Revigoreaza cultele traditionale si dobandeste auctoritas - forta
divina.

Curs 8: De la conflictul cu partii al lui Nero din 62

pana la razboaiele mesopotamiene ale lui Traian
(pana in 116)
Nero
Conflictul cu partii

Tigranes V al Armeniei ataca Adiabene, regat vasal al partilor

Partii ataca pe romani si ii inving
Este semnat un tratat sub generalul Torbulo; este pus regele Tiridates,
care este incoronat la Roma; Tiridates ii ofera lui Nero diadema, il
numeste ca find zeul Mithra

Are loc revolta reginei Boudicca a icenilor; ea profta de absenta

guvernatorului, care era plecat sa cucereasca insula Anglesey, sediul
druidismului.
In 67 are loc revolta din Iudea, rezolvata de Vespasian.

Anul celor 4 imparati - 69 d.Hr. - Galba, Otho,

Vitellius, Vespasianus
In anul 68, Nero e indemnat sa se sinucida, iar familia lui Augustus se stinge.
Are loc un razboi civil si se succed mai multi imparati:

Galba (9 iunie 68 - 15 ianuarie 69)

Otho (15 ianuarie 69 - 16 aprilie)
Vitellius (16 aprilie - 22 decembrie)
Vespasian

Vespasian (69-79)
Pacifca Iudea in 70; cucereste Ierusalimul si arde Templul; banii obtinuti sunt
folositi pentru constructii. Consolideaza stapanirea la Dunare si extinde
stapanirea romana in Scotia.
Sub Vespasian, arta imperiala capata trasaturi de realism; isi construieste o
imagine de om apropiat de popor, duce un razboi propagandistic prin
monumente. Statuia de 30m a lui Nero este transformata in statuia zeului
soare, ridica cele mai mari terme care au existat pana atunci si toalete

publice; incepe constructia Arcului lui Titus, terminat de Domitian, pentru a

sarbatori victoria in revolta iudeilor.
El si urmasii sai sunt responsabili de numeroase constructii in Roma:

Colloseumul - Amiteatrum Flavium - este construit pe locul vechiului

palat fastuos a lui Nero, care fusese construit pe locul partii din Roma
distrusa de incendiu; este primul amfteatru de piatra, avea locuri
rezervate pentru anumite clase sociale si loja imperiala in mijloc. Toate
jocurile incepeau cu un sacrifciu adus imparatului sau unei statui a
acestuia.

Vespasian isi asigura sprijinul senatului, creand 300 de posturi noi de

senatori; numarul senatorilor ajunge la 600.
Vespasian duce o politica de securizare a imperiului alaturi de ful sau, Titus.
Organizeaza flota dunarii si unitatile militare la Dunarea de jos.

Vespasian este urmat

Domitian (81-96)

de

Titus

(79-81)

si

de

Domitian nu este un mare comandant militar si nu are o relatie buna cu

senatul. Duce o politica defensiva, dezvolta granita germanica, construieste
drumuri si fortifcatii.
Organizeaza o expeditie contra chattilor (trib germanic) in 82/83; obtine titlul
"Germanicus"
Guvernatorul C. I. Agricola al Britaniei fortifca coasta cu Irlanda si ataca
Scotia; ii invinge pe scoti la Mos Caudius.
In 84-85, Decebal invinge pe romani la sudul Dunarii; P. Sabinus,
guvernatorul Moesiei, este ucis. C. Fuscus organizeaza o contraofensiva care
ii invinge initial pe daci. In 86 are loc prima batalie de la Tapae, legiunea a 5a
este distrusa, este pierdut si stindardul garzilor pretoriene.
Domitian vine la Dunare, imparte Moesia (provincie cu 5 legiuni) in Moesia
Inferioara si Moesia Superioara; aduce inca 3 legiuni. In 87 invadeaza Dacia,
iar in 88 are loc a doua batalie de la Tapae; este o victorie a lui Domitian, dar
este obligat sa se retraga din cauza problemelor cu senatorii. In 89
semneaza o pace proasta pentru romani cu Decebal; romanii platesc 8
milioane de sesterti anual.

Nerva (96-98)
Obtine o victorie impotriva suebilor, este numit "Germanicus"

Traianus (96-117)
Este vazut de catre romanii care l-au urmat drept un "optimus princeps", un
model de imparat. Poarta o campanie victorioasa in Germania, obtinand titlul
de "Germanicus".
Duce 2 campanii impotriva dacilor in 101-106 (101-102; 105-106). Prima
campanie consta intr-o inaintare din Serbia spre Tapae, unde Decebal este
invins; Decebal incearca sa atace in Dobrogea pe romani si este infrant la
Tropaeum Traiani (3500 de romani morti). In 102, Traian avanseaza spre
Sarmisegetusa si se semneaza un armistitiu, trimitandu-se o delegatie la
senat pentru confrmare. Sunt recuperate stindardele pierdute in prima
batalie de la Tapae.
Traian este un imparat care colaboreaza cu senatul. Primeste 3 aclamatii si
titlul de "Dacicus" datorita primei campanii, construieste podul peste Dunare.
In 105, Decebal este proclamat dusman al poporului roman si incepe a doua
campanie. Decebal fuge si este urmarit de T. C. Maximus; se sinucide inainte
sa fe prins, iar tezaurul dacic este capturat.
Traian construieste forul, columna, termele lui Traian, Aqua Traiana si sunt
declarate 135 de zile de sarbatoare la Roma dupa victoria lui in Dacia.
Dacia devine o provincie proconsulara cu 2 legiuni: 13 Gemina si 5
Macedonica.
Duce o campanie in Arabia in 106, este cucerita Nabatea. In 111 este
organizata ca provincie romana.
In 113 intra in conflict cu partii. Regele armeniei primise diadema de la parti,
sunt eliminati pretendentii pro-romani. Regele armean cere pace romanilor
dar este refuzat; Traian vrea sa transforme Armenia in provincie.
In 116, Traian ataca Mesopotamia si cucereste pana la Ctesifon, capitala
parta. Organizeaza provinciile Mesopotamia si Asiria, declarand "partia est
capta". Impune un aliat pe tronul part, dar acesta nu e acceptat; au loc
revolte in nordul Mesopotamiei si in Iudea.

Traian a insistat pe transformarea regiunilor cucerite in provincii, nu in regate

clientelare. Organizeaza 6 provincii in total.

Seminar 6: De la campaniile lui Octavian dupa

batalia de la Actium (31 i.Hr.) pana la moartea lui
Severus Alexander (inceputul secolului 3)
Octavian isi subordoneaza in regim personal Egiptul; apoi inainteaza spre est
si supune teritoriile lui Antonius; anexeaza Galatia in 25 i.Hr. Estul regatului
pontului intra in uniune personala cu regele bosforan, client roman. Partii se
aflau in razboi civil; Phraates IV vs Tiridates II. Exista o tentativa de cucerire
a Arabiei Felix (Yemen). Nu se ajunge la un conflict in Armenia; dinastul
arsacid este asasinat, iar pe tron vine un rege pro-roman. In timpul
campaniilor din Orient, Tiberius, ful primei sotii a lui Augustus, a fost
prezent.
Puterile lui Augustus erau acordate pe timp limitat si erau reinnoite
perpetuu; Tiberius, in schimb, si le va asuma pe viata.
Nabateeni sunt invinuiti pentru esecul expeditiei in Arabia; comertul in
regiune se deplaseaza de pe uscat pe mare, scazand importanta comerciala
a Nabateei; romanii si grecii invata sa se foloseasca de muson in navigatie.
Africa este singura provincie senatoriala cu armata, o singura legiune (2 sub
Tiberius). In provinciile imperiale, guvernatorii erau numiti de senat.
Familia regala numida sunt instalati ca regi in Mauretania de Augustus - Juba
II.
Egiptul reprezenta baza puterii lui Augustus; cerealele importate din Egipt
reprezentau aprovizionarea saracilor in zilele de sarbatoare (60 in total).
Egiptul este invadat de blemi si kushiti.
Dupa revenirea la Roma, are loc un conflict in nordul peninsulei Iberice (2618 i.Hr.). Baetica devine provincie senatoriala, iar Lusitania imperiala. Sunt
cucerite districtele alpine. Raetia este ocupata in jurul anului 16 i.Hr., iar
Noricum devine regat clientelar. La moartea regelui, este numit un
procurator, un guvernator ecvestru.
Pe Rin au loc eforturile lui Drusus, fratele lui Tiberius, cu ajutorul flotei. Este
instaurat un protectorat roman pana la Elba. Are loc o campanie in Pannonia
condusa de Tiberius (Pannonia este denumita dupa tribul panonnilor, trib
celtic), campanie ingreunata de probleme de aprovizionare.

Intre 29-28 are loc expeditia lui Crassus la sud de Dunare impotriva getilor si
bastarnilor. Moesia este organizata in provincie in anul 15 si are acelasi
guvernator ca si Macedonia (sub Tiberius). Guvernatorul Macedoniei Catus
muta 50.000 de geti la sudul Dunarii.
Marcomanni intra in relatii prietenoase cu romanii. Are loc revolta din Bosnia
a lui Bato si Pinnes, inabusita cu efectivele a 15-16 legiuni. Simultan are loc
revolta lui Arminius in Germania, iar Varus (fost comandant in Iudea,
transformase sudul Iudeei in provincie) este ucis in batalia de la Teutoburg; 3
legiuni si stindardele lor sunt pierdute. De acum, nu mai sunt folosite
numerele 17, 18, 19 pentru legiuni.
Campaniile la Rin sunt prelungite si sub Tiberius prin intermediul fului sau
adoptiv, Germanicus. Iulia, fica lui Augustus, a avut 2 copii: Gaius si Lucius,
care sunt primii mostenitori ai lui Augustus; amandoi mor, unul in Armenia,
celalalt asasinat; Tiberius este adoptat de Augustus drept succesor, iar
Tiberius il adopta pe Germanicus.

Tiberius
Germanicus moare in 18 in Orient, iar guvernatorul Siriei este acuzat, care
este atacat de aliatii sai si se sinucide. Drusus este otravit de prefectul
pretoriului. Au loc probleme de succesiune, iar Caligula, ful lui Germanicus,
este declarat succesorul lui Tiberius.
Tiberius anexeaza Capadoccia in 17 si intra in conflicte pentru Armenia cu
partii. In primul conflict, Germanicus impune candidatul pro-roman pe tron,
iar in al doilea conflict este impus un pretendent pro-roman. Anexeaza
regatul Comagene, restabilit de Caligula.
Are loc o revolta a soldatilor rezolvata prin dublarea platii de catre Tiberius.

Caligula
Organizeaza demonstratia de la est de Rin; soldatii culeg scoici la Canalul
Manecii. Mauretania este anexata.

Claudius
Fratele lui Germanicus.
In 42, guvernatorul Dalmatiei se proclama imparat, dar este asasinat de
soldati. Galba obtine ultimul stindard al legiunilor pierdute de Varus, iar
Tracia e anexata in jurul anului 46; literalul danubian este anexat Moesiei.

Are loc o expeditie in Britania, unde sunt stationate 4 legiuni pana la

Domitian; Claudius este prezent 15 zile la capitularea Camulodonumului;
Britania este provincie din 49.
Revolta din Mauretania este inabusita.

Nero
Puterea de facto in imperiu apartinea lui Seneca si lui Burus la inceputul
domniei (Burus moare in 62).
Are loc un conflict pentru Armenia, armatele romane find conduse de
Domitius Corbulo. Regatul Pontului este anexat.
Se ajunge la un compromis pentru Armenia; regele va apartine dinastiei
arsacide, familia domnitoare din Partia, dar vor f investiti de romani.
Regatul Bosforan este anexat in 62 si apartine provinciei Moesia; va f
restabilit de Galba. Nero a recrutat o legiune pentru o eventuala campanie in
Orient.
Are loc revolta reginei Boudicca; guvernatorul era ocupat cu lupta contra
druidismului in insula Anglesey.
Guvernatorul Galiel Lugdunensis, Vindex (cu 2 cohorte) se revolta; nu se
proclama imparat, ci il proclama imparat pe Galba, guvernatorul Hispaniei
Ulterior, care avea o legiune in subordine. Lui Galba i se alatura legiunile din
peninsula iberica si recrutii adunati de el si de Vindex.
Se revolta, de asemenea, guvernatorul Africii.
Soldatii din Germania Superior il ataca pe Vindex si ii masacreaza pe gali; il
proclama imparat pe Rufus, care refuza si il proclama pe Galba.
Pretorienii abandoneaza si ei pe Nero, care se sinucide.

Anul celor 4 imparati

Galba a fost ajutat de guvernatorul Lusitaniei, Otho (un fost amic), dar Galba
adopta pe altcineva sa-l urmeze la tron. Otho se foloseste de influenta pe
care o are asupra pretorienilor si de incompetenta prefectului lui Galba si
ajunge imparat.
Are loc revolta lui Vitellius (guvernatorul de la Rin), inceputa inca de pe
vremea lui Galba. Peninsula iberica i se alatura lui Vitellius in vremea lui

Otho. Otho obtine armatele danubiene si 2 legiuni de marinari, dar acestea

nu ajung la timp ca sa-l ajute impotriva lui Vitellius. Vitellius il invinge pe
Otho la Cremona, iar Otho se sinucide.
In vremea aceasta, Vespasian, un senator, era guvernator in Iudeea. Acesta
are 2 fi, dintre care Domitian este ostatic la Roma. Vespasian nu se intelege
bine cu regele din Siria, dar Titus, celalalt fu, se intelege. Cand Galba ajunge
la putere, Vespasian il trimite pe Titus pentru reinnoirea mandatului; acesta
se intoarce cand aude ca Otho a ajuns imparat. Vespasian este proclamat
imparat, sprijinit de guvernatorii Siriei si Egiptului. Guvernatorul Siriei il ataca
pe Vitelius in Balcani, iar legiunile danubiene (inclusiv cele ale lui Corbulo) il
proclama pe Vespasian. Acestea il inving pe Vitelius inainte ca guvernatorul
Siriei sa ajunga.

Vespasian
Are loc o revolta a provincilor galice si in Iudea, reprimate in anii 70.
Vespasian muta castrele de legiune din Orient pe Eufrat si anexeaza regiunea
Agri Decumates, intre Dunare si Rin. Vespasian anexeaza si regatele
clientelare Emessa si Comagene.

Titus si Domitian
Guvernatorul Britaniei, Agricola, cucereste Tara Galilor si invadeaza Scotia.
Au loc razboaiele de la Dunarea Mijlocie; sunt chemate si legiunile britanice.
Domitian continua anexarea spatiului intre Dunare si Rin; intra in razboaie cu
dacii, sarmatii si marcomannii. Separa Moesia in 2 provincii cu 5 legiuni (fata
de 4).

Traian
Se deplaseaza la Dunarea Mijlocie.
In Orient, in 106, anexeaza Nabateea - provincia Arabia Petraea.
Duce un razboi cu partii inceput in 114 pentru Armenia. Organizeaza 3
provincii noi: Armenia, Mesopotamia si Asiria. Traian este fortat sa se retraga
din cauza revoltelor in Mesopotamia si in Iudea (extinse in Egipt si in
Cirenaica).

Hadrian

Transforma Armenia si Oshroeone in regate clientelare. Abandoneaza

provinciile orientale cucerite de Traian (Mesopotamia si Asiria) si centrul
Munteniei. Fortifca limes-ul, construieste castre de piatra, iar armata incepe
sa fe recrutata local.

Marcus Aurelius
Poarta lupte cu marcomanni, quazii si partii.

Commodus
Incheie pace cu marcomanni, renunta la cuceriri.

Anul celor 5 imparati

Perdinax - eliminat de pretorieni
T. Iulianus - ofera pretorienilor cea mai mare suma de bani atunci cand
acestia liciteaza tronul dupa moartea lui Perdinax.
Guvernatorul Siriei, Pescennius Niger
Guvernatorul Britaniei, Albinus
Septimus Severus - guvernatorul Panonniei (obtine si sprijinul armatelor
din Moesia Superioara, guvernata de fratele sau)

Septimus Severus
S. Severus elimina pe Iulianus si ajunge la un compromis cu Albinus; ii
cedeaza acestuia peninsula iberica si este proclamat Cezar, apoi il elimina;
lupta cu acesta langa Lugdunum in 197. Recruteaza 3 legiuni noi.
Partii ataca imperiul, iar Severus incepe o campanie in Orient in 198;
jefuieste Ctesifonul.
Nu asigura o succesiune pe termen lung; face anexiuni in Africa de nord. Are
loc un conflict intre fii sai, Caracalla si Geta, care e omorat la scurt timp
dupa moartea lui Septimus.

Caracalla
Are loc o expeditie impotriva sarmatilor si gotilor. Intra in conflict cu partii,
care erau intr-un razoi civil. Il aresteaza pe regele Armeniei, devasteaza
nordul teritoriilor parte, Arbella si necropola regala arsacida.

Este asasinat.

Macrinus
Domneste un an.

Elagabalus
Este nepotul sotiei lui Severus (?). Este propulsat la putere de soldati si
promoveaza cultul lui Baal. Este asasinat.

Severus Alexander
Poarta lupte cu sasanizii (fosti vasali parti care dobandesc puterea in Iran;
provin din sudul Persiei, zona Fars). Arsacizii se mentin in Armenia si trec de
partea romanilor impotriva sasanizilor. Sunt retrase trupe de la Dunare si Rin
pentru luptele in Orient.
Are loc o invazie a germanicilor; Alexander incearca sa obtina pace si este
asasinat.

Curs 9: De la domnia lui Hadrian (117-138) pana la

domnia lui Elagabalus (inceputul secolului 3)
Hadrian (117-138)
La sosirea lui la putere, nu se incheiase razboiul in Orient; revolta nu fusese
infranta. Traian patrunsese pana la Corax (aproape de Golful Persic) si au
izbucnit revolte in Cirenaica, care s-au raspandit in Egipt, Cipru, Iudea si
nordul Mesopotamiei. Traian fusese sprijinit de un general ecvestru, care
inabuseste revoltele. M. Turbo inabuseste revoltele din Egipt si Cirenaica.
Hadrian intra in conflict cu sarmatii, roxolanii si iazigii. Roxolanii ajung sa
plateasca tribut, iar iazigii sunt infranti de Turbo. Are loc o revolta in
Mauretania.
Afacerea celo 4 consulari - cei 4 sunt executati la Roma; prefectul pretoriului
este invinuit. Erau patru senatori banuiti de Hadrian ca ar f conspirat
impotriva sa.
Sursele pentru domnia sa sunt: Cassius Dio (rezumatele bizantine ale lui
Siflinus, Volares), Merodianus, Entropius, Historia Augusta, Zoius, epigrafe,
numismatica
Renunta la teritoriile la este de Eufrat (la controlul efectiv cel putin). Armenia
si Oshroeone sunt reinstaurate ca regate clientelare Romei.
Hadrian abandoneaza centrul Munteniei. Reorganizeaza Dacia in 3 provincii:
Dacia Superior, Dacia Inferior si Dacia Porolisensis. Locuitorii Daciei au
dreptul sa-si pastreze armele, dar nu si fortifcatiile, iar o legiune este
stationata in Dacia.
Limesul este fortifcat in Britania, construieste zidul lui Hadrian intre 123-124.
Hadrian calatoreste si viziteaza tot imperiul.
Au loc revolte in Britania, Hispania si Mauretania; pastreaza o legiune in
Hispania.
In 132 incepe revolta in Iudeea a lui Simon Barkuba, care se sfarseste in 135.
Evreii sunt aspru pedepsiti, se infinteaza o colonie romana si sunt interzise
circumciziile in afara evreilor.
Hadrian incepe recrutarea provinciala a armatei din zonele unde acestea
erau cantonate. Din Italia sunt recrutati doar pretorienii.

In 137, numeste regele quazilor. Hadrian elibereaza o fica a regelui part.

Antoninus Pius (138-161)

Este un imparat care nu paraseste Roma; este fu adoptiv al lui Hadrian. Este
un imparat floelen.
Armatele romane inainteaza in Scotia si construiesc un nou limes , zidul lui A.
Pius, ocupand sudul Scotiei. Pacifca Dacia Inferior dupa invazia sarmatilor.
Numeste regii quazilor si Armeniei.
In 145 invinge revolta din Mauretania. In 148 este sarbatorita aniversarea a
900 de ani de la intemeierea Romei.
Fortifca limesul in Germania Superior si in Raetia - Agri Decumates.

Marcus Aurelius si Lucius Verus (161-168-180)

Verus era asociat la tron; moare in 168. Sub M. Aurelius, romanii se repliaza
la zidul lui Hadrian, abandonand zidul lui A. Pius.
Intra in conflict cu Partia pentru Armenia.

partii ataca la moartea lui A. Pius; guvernatorul Capadocciei incearca

sa se lupte cu ei si e infrant, se sinucide. Partii inainteaza la vest de
Eufrat.
Romanii vin cu trupe din Europa (legiunile orientale dobandisera o
reputatie de a f nepricepute). In 163, Armenia este recuperata. In 165,
Mesopotamia e recucerita, iar romanii ocupa Seleucia si Ctesifon in
164.
Conform pacii, in Armenia va f un rege arsacid confrmat la Roma;
partii renunta la Mesopotamia, iar regele armean va f ales de romani
(tot din dinastia arsacida).

Imperiul este lovit de o epidemie de ciuma. Are loc o tentativa de extindere

in Scotia si o revolta a chattilor.
In 166 incep razboaiele marcomannice (166-175; 178-180). Are loc, de
asemenea, o revolta in Hispania in 171.

quazii, iazigii, asdingii, cotinii, burii ataca imperiul; in 168 ajung pana la
Aquileia, punctul de legatura terestra intre Italia si estul imperiului, pe
care o asediaza. Intre Aquincum si Singidunum, apararea consta doar
din auxiliari.

Sunt recrutate 2 legiuni noi de italici; intre 168-169 au loc alte succese
germanice si mor 2 prefecti ai pretoriului.
Cele 3 Dacii sunt aduse sub comanda unui singur guvernator; este
adusa Legiunea V Macedonica la Potaisa
In 175 are loc o victorie romana; Marcus Arelius este nevoit sa mearga
in Orient dupa, deoarece Cassius se proclamase imparat din cauza
zvonurilor false ca M. Aurelius ar f murit. Cassius este asasinat.
Are loc un conflict cu costobocii si sarmatii, care ajunsesera pana in
Alpi. Acestia sunt infranti de azdingi inainte sau dupa aceasta.
In 178 incepe al doilea razboi marcomannic.
In 180, Marcus Aurelius moare de ciuma; campania cu iazigii va f
incheiata de Commudus.

Commudus (180-192)
Commudus incheie implicarea la Dunare; nu se implica in politica externa.
Generalii sai poarta campanii in zona Daciei.
Commudus schimba rapid functionarii; elimina diverse personajul. Isi asuma
12 cognome; redenumeste Roma si Senatul dupa sine (Roma devine Colonia
Lucia Annia Commodiana, de pilda). Intr-un singur an ajung sa se succeada
25 de consuli.
Commodus este otravit si strangulat in noaptea dintre 31 decembrie - 1
ianuarie 192-193. Fata de imparatii precedenti, el este primul care este fu
natural al imparatului precedent si nu este adoptat. Si imparatii viitori vor
practica acest nepotism.

Anul celor 5 imparati - 193

Pe 1 ianuarie 193 este proclamat imparat Perdinax. Perdinax era un fu de
libert (sclav eliberat) care intrase in ordinul ecvestru; apoi a devenit veteran,
iar apoi consul. Avea reputatia unui batran disciplinar. Pentru instaurarea sa,
promite pretorienilor 13.000 de sesterti, dar plateste numai jumate. Sub el
nu se revolta nici un guvernator, este popular intre soldati si a incercat sa
revalorizeze moneda. Este asasinat de pretorieni, care pun tronul imperial la
licitatie.
Didius Iulianus este cel care ofera cei mai multi bani pretorienilor. Au loc 3
revolte impotriva lui:

In Britannia - Albinus Clodius; Britannia era o zona slab dezvoltata

economic, dar avea dublul numarul de trupe auxiliare.

Pannonia Superioara - Septimus Severus, sprijinit de fratele lui in

Moesia Superioara; acesta jura sa razbune amintirea lui Perdinax
Siria - Pescennius Niger; provinciile cele mai bogate, dar doar cu 2
legiuni. Este sprijinit de proconsulul provinciei Asia, dar armatele
orientale au o reputatie proasta.

D. Iulianus este abandonat de pretorieni; atunci cand S. Severus va ajunge

imparat, pretorienii vor f facuti de rusine si concediati. De atunci, pretorienii
vor f recrutati din legiuni (legiunile danubiene sub S. Severus) si nu dintre
italieni.
Regele partilor il sprijina pe Niger, dar nu ajunge sa-i ofere tot ajutorul la
timp. Bizantul, de asemenea, il sprijina pe Niger. Severus il coopteaza ca
imparat pe Albinius (drept Cezar) si ii ia familia ostatica. Niger, avand mai
putini soldati decat Severus, recruteaza 2 legiuni noi.

Septimus Severus (193-211)

In 194, Niger este eliminat. Intre 195-196 ocupa nordul Mesopotamiei si
cedeaza partilor o bucata din Armenia.
In 197, il elimina pe Albinius in batalia de la Lugdunum. In 198, jefuieste
Ctesifonul.
Severus recruteaza 3 legiuni noi si creste foarte mult soldele, devalorizand
foarte tare moneda. Face anexari in Africa.
Are doi fi: Caracalla si Geta. Poarta o campanie in Britania intre 209-210 in
Scotia, avansand pana la malul lui A. Pius. Fiii sai se retrag dupa moartea sa
inapoi la zidul lui Hadrian. Severus anuleaza restrictia asupra casatoriei la
soldati.
De la S. Severus se instaureaza principiul monarhiei militare; armata detinea
puterea, iar pierderea increderii armatei duce la pierderea tronului.

Caracalla (211-218)
Acorda cetatenia romana tuturor locuitorilor
petimicilor in 212 - Constitutia antoniniana.

imperiului

cu

exceptia

In 213 intra in conflict cu alemanii.

In 214 poarta o campanie la Dunare pana la Olbia. Sarmatii sunt obligati sa
dea ostatici olbienilor.

In 215, Caracalla ataca pe parti, care se aflau intr-un razboi civil. Aresteaza
pe regele Armeniei si proclama regatul ca find anexat; ca urmare, are loc o
revolta in Armenia simultan cu alta in Alexandria. In 216, cere drept sotie pe
fica regelui part si este refuzat. Invadeaza Mesopotamia si distruge
necropola regala a partilor.
In 218 este asasinat de prefectul pretoriului, Macrinus, la Edesa.

Macrinus (217-218)
Romanii sunt infranti in razboi; trebuie sa plateasca despagubire si sa
returneze prazile de razboi. Are loc o revolta a soldatilor din Orient.

Elagabalus (218-222)
Incearca sa dezvolte cultul lui Baal.

Instaurarea dinastiei sasanide

La inceputul secolului 3, Papak, ful lui Sasan, detroneaza dinastia locala din
Persia (satrapie vasala partilor). Este urmat de ful sau, Ardashir.
Ardashir profta de razboiul civil part si ocupa tot sudul podisului iranian. In
aceasta perioada, Artaban V este regele part; in cele din urma, Ardashir
ajunge sa fe egal in putere cu Artaban.
In 224, Artaban V este invins de Ardashir pe campul de lupta si moare. In
226, Ardashir cucereste Ctesifon, iar intre 227-228 supune pe satrapii din
zona Basrei. Arsacizii se refugiaza in Armenia si trec de partea romanilor
impotriva Sasanizilor. In 229-230, sasanizii ii ataca pe romani.

Curs 10: de la Elagabalus pana la instaurarea

crestinismului ca religie de stat
Elagabal (218-222) nu s-a implicat in politica externa.
Severus Alexander (222-235)
Ca urmare a atacului sasanid in Mesopotamia, care ajunge pana in Siria si
Capadoccia, Alexander organizeaza o expeditie in orient in 232. Ataca pe
doua directii, in Armenia si pe Eurfat. Armata de pe Eufrat, condusa de
Alexander, ramane in urma fata de cea din Armenia si este infranta; insa si
sasanizii au suferit pierderi mari, iar ambele parti se retrag (romanii se retrag
la Antiohia).
Alamanii ataca pe Rin, iar Severus Alexander sarbatoreste ,,victoria din
Orient". In 234 incearca sa rezolve situatia cu alamanii pe cale diplomatica,
oferindu-le stipendii triburilor. Trupele sunt nemultumite de asta, iar ofterul
Maximinus se proclama imparat si il asasineaza pe Alexander.

Criza secolului III (235-284)

Maximin Tracul (235-238)
Are origini umile; este un om needucat lipsit de capacitati politice, nici macar
nu paseste in Roma. Drept urmare, incearca sa-si construiasca un renume de
soldat.
In 235 poarta o campanie impotriva germanicilor si impune o pace. In 236237 coboara pe Dunare si lupta impotriva dacilor liberi si sarmatilor. In 238
se intoarce pe Rin.
In timul acesta, au loc revolte in imperiu. In Africa sunt proclamati Gordian I
si Gordian II (tata si fu) ca imparati. Senatul impune pe Pupinus si Balbinus
ca imparati. Populatia Romei impune pe Gordian III (ful lui Gordian II).

Gordian III (238-244)

Gordian avea 13 ani la inscaunarea sa; era controlat de prefectul pretoriului.
Sasanizii ataca in Orient si devasteaza regiunea. Are loc si un atac al gotilor
si carpilor, care incalca o pace separata.

Gordian fortifca nordul Africii. In 243 poarta o campanie impotriva sasanizilor

si recucereste o parte din teritoriile pierdute. In campanie moare prefectul
pretoriului, care este inlocuit de Filipus, viitorul imparat. In 244, armata
romana este infranta de sasanizi, iar Gordian moare in lupta.

Filip Arabul (244-249)

Este sirian de origine; incheie pacea cu sasanizii pe termeni nefavorabili.
Romanii mentin Mesopotamia dar pierd Armenia.
Are loc razboiul la Dunare impotriva dacilor si carpilor, care inaintau spre
sud. Filip Arabul ii invinge la Filipopolis.
In 247 castiga o victorie si isi numeste ful ca Augustus. Serbeaza 1000 de
ani de la intemeierea Romei alaturi de victoria sa.
Guvernatorul Panonniei se revolta si este infrant. Quazii si iazigii profta de
ocazie si ataca; parte din garnizoana panonniei este mutata in Dacia.
In 248 are loc un atac al gotilor, dacilor si carpilor. Generalul Decius ii invinge
si este proclamat de trupe ca noul imparat.
Filip are multe probleme politice si fnanciare. In 249, la Verona, Decius il
invinge pe Filip, iar Filip este executat.

Traianus Decius (249-251)

In 250 duce o campanie impotriva gotilor si carpilor la Dunare, este infrant in
Dacia.
Au loc revolte in tot imperiul. La Roma, persecutia lui Decius a crestinilor
duce la rascoale.
Decius invinge revoltele, reia campania de la Dunare si este ucis.

Gallus (251-253)
Ajunge la o intelegere cu gotii; acestia pleaca de pe teritoriul roman, dar isi
pastreaza prizonierii. Dupa aceea, Gallus merge spre Roma pentru a-si
infrunta adversarii politici.
Sasanizii anexeaza Armenia, iar regele fuge la Roma. Acesta serveste drept
pretext pentru un nou atac sasanid, iar persii ajung pana la Antiohia. Sunt
insa fortati sa se retraga in 253 datorita rezistentei locale, nu interventiei
imperiale.

Armatele de la Dunare il proclama imparat pe Emilianus, care inainteaza spre

Roma. Gotii si carpii profta de ocazie si ataca in Balcani, ajungand chiar
pana in Macedonia si Grecia. Atena ajunge sa fe refortifcata, precum si
Termopile si Istmul Corintului.
Soldatii lui Gallus il predau pe acesta lui Emilianus, dar generalul Valerian
ajunge cu armata sa, iar armata il preda pe Gallus lui Valerian.

Valerian si fiul sau, Gallienus (253-260-268)

Valerian era un senator batran; isi asociaza la tron pe Gallienus, iar amandoi
sunt imparati capabili. Valerian guverneaza in Orient, iar Gallienus in
Occident.
Are loc un atac alaman-franc si un atac sasanid, acestia din urma ocupand
Duraeuropos. In 254, germanii cuceresc pana la Rin, iar gotii ocupa partial
Dacia. Gotii ataca pana la Salonic si isi construiesc o flota cu care jefuiesc
Asia Mica. Berberii ataca in Africa, de asemenea.
Valerian recucereste Antiohia, iar Gallienus restabileste ordinea la Rin.
In 258, comandantul Panonniei este proclamat imparat, prilej cu care
alamanii si francii ataca, gotii ataca spre Nicomedia si Nicaea; acestia sunt
infranti de Gallienus, respectiv de Valerian.
In 260, generalul Postumus se desparte de imperiu si fondeaza un imperiu
galic, care cuprindea si Spania (mai tarziu si Britania).
Valerian e luat prizonieri de sasanizi la Edessa; sahul Shapur cucereste pana
la Tarsus, apoi se retrage; pe drumul de intoarcere este atacat de printul
Palmirei, Odenatus. Doi generali locali, Macrianus si Callistus isi stabilesc un
imperiu oriental cu capitala la Emesa.
In 261, alamanii intra in Italia; Gallienus ii invinge la Milano. Gallienus
cedeaza puterea militara in Orient lui Odenatus, iar acesta din urma ii ucide
pe Callistus si Macrianus dupa o campanie.
Prefectul Emilianus al Egiptului se revolta, ceea ce duce la o lipsa de grane la
Roma; este eliminat in 261 de un general, iar Alexandria e pradata.
Odenatus poarta o campanie in Orient contra sasanizilor, atacand
Mesopotamia. Se proclama imperator, dar ramane loial lui Gallienus. Gotii
ataca pana in Capadoccia si ucid pe Odenatus; ataca toata zona Dunarii si

jefuiesc Grecia, dar sunt invinsi de Gallienus la intoarcere. Alamanii ocupa

Raetia.
La Palmira, regina Zenobia, sotia lui Odenatus, refuza sa recunoasca
autoritatea imperiala si se proclama independenta alaturi de o parte mare
din Orient.
In 268, Gallienus strange o armata de cavalerie la Milano impotriva lui
Postumus; este tradat, in schimb de comandantul sau, Aureolus, care il ucide
pe Gallienus si ajunge si el sa fe ucis. Sub Gallienus a avut loc o renastere
artistica. In 263 si-a serbat decenariul, 10 ani de domnie, mult pentru acea
perioada. Instituie, de asemenea, reforme militare.

Claudius Gothicus (268-270)

Este comandantul fortelor danubiene; ii invinge pe gotii care atacau nordul
Italiei.
In 269 castiga o victorie zdrobitoare impotriva gotilor la Naissus; obtine titlul
de Gothicus Maximus, iar gotii nu mai pun probleme la sudul Dunarii pana la
fnalul secolului; in schimb, ataca Dacia. In 270, invinge pe gotii care atacau
cu navele la Marea Neagra.
In Imperiul Galic, Postumus este eliminat si urmat de Victorinus. Zenobia se
extinde spre Asia Mica si Egipt. Claudius inainteaza cu armata spre Dacia,
dar moare de ciuma.

Aurelianus (270-275)
Este un general foarte capabil. Ii invinge pe vandali in Panonnia in 271, pe
iutungi si alamani in nordul Italiei si opozitia de la Roma; construieste primul
zid de aparare al orasului de sute de ani.
Promozeaza henoteismul solar; venerarea unui zeu unic, soarele si nu
reuseste.
In 272 poarta o campanie contra Zenobiei, care cucerise Egiptul. Zenobia
este infranta repetat si capturata; Palmira se revolta si e cucerita. Ii invinge
apoi pe alamani.
In 274 invinge Imperiul Galic si restabileste unitatea imperiului; este numit
restituto orbis. Abandoneaza Mesopotamia si Dacia, provincii difcil de
aparat; infinteaza o noua provincie Dacia la sudul Dunarii.

Ia masuri economice, revalorizand moneda. Este ucis de o conspiratie a

ofterilor superiori.

Tacitus (275-276)
Invinge defnitiv pe piratii goti.

Probus (276-282)
In 277, duce o campanie impotriva francilor si alamanilor, care
destabilizasera si facusera distrugeri in Galia. In 278, stabilizeaza Raetia, iar
apoi continua spre est pe Dunare. Planuieste o campanie impotriva
sasanizilor, dar in 281 invinge revolta germanilor si in 282 este ucis de
soldatii nemultumiti din cauza ca au fost pusi la munca agricola si civila.

Carus, Numerianus, Carinus (282-284)

Carus era un general sub Probus, impreuna cu Numerianus si Carinus. Poarta
campanii la Rin, Dunare si in Britania. Carus poarta o campanie impotriva
sasanizilor care cucereste Ctesifonul, dar este ucis. In 284, Numerianus este
uzurpat de Diocles, numit ulterior Diocletian.

Sub Septimus Severus, soldatii se revoltasera si cerusera mai multi bani. De

la el, aparatul administrativ se militarizeaza. Senatul decade drastic in
putere, iar imparatul detine formal puterea, opus doar de alti comandanti
militari; acestea au dus la instabilitate si la criza institutiei imperiale.
Administrativ, se mentin vechile structuri, dar devin inefciente din cauza
razboaielor. Unele provincii nu mai erau controlate, iar multa populatie se
refugia la orase, ducand la probleme de aglomerare urbana. Economia se
afla intr-o situatie dezastruoasa, comertul se opreste, imperiul se prabuseste
demografc, iar moneda se devalorizeaza.
Armata incepe sa se adapteze impotriva migratorilor. Cavaleria incepe sa
obtina un rol din ce in ce mai mare. Gallienus mareste ponderea cavaleriei si
incepe sa restaureze fortifcatiile imperiului.
In aceasta perioada se dezvolta cultele orientale. Inainte, religia de stat
consta in triada capitolina (Iupiter, Iuno si Minerva) si cultul imparatului. Dar
in aceasta perioada imparatul ,,divin" isi pierde din capacitati, din
infailibilitate si se schimba des. Cultul imperial dispare practic, ceea ce duce
la o criza ideologica.

Diocletian si Constantin
Diocletian, ajuns imparat, imparte puterea. In 285 proclama pe Maximianus
imparat alaturi de el, ei doi devenind augusti. In 293 coopteaza pe Galerius
si pe Constantinus Clorus la domnie, acestia devenind cezari; toti cei 4 se
numesc tetrarhi, iar institutia se numeste Tetrarhie. Diocletian proclama ca
imparatii aveau cate un zeu protector; augustii erau protejati de Iupiter, iar
cezarii de Hercule. Se reafrma principiul dinastic, existand relatii
matrimoniale intre cezari si ficele augustilor.
In 305, Diocletian se retrage de la putere (fortat de Galerius). Este rechemat
in 307 sa medieze intre tetrarhi.
Dupa un razboi civil, Constantin cel Mare ajunge singur stapanitor pana in
337. Este urmat la tron de Constans si Constantius. Tetrarhia nu rezista, dar
rezista in schimb principiul dinastic.
Diocletian a luat masuri administrative impotriva coruptiei. Creaza mai multe
provincii mai mici, spargand provinciile vechi mari. Desparte comanda
administrativa de cea militara in cadrul unei provincii; comanda civila
apartinea unui praeses, iar cea militara unui dux. Provinciile sunt organizate
in 12 dioceze, conduse de vicari, iar ele la randul lor sunt organizate in 4
prefecturi, conduse de prefecti. Are loc, in schimb, o crestere a cheltuielilor
administrative si o marire a coruptiei.
Impozitele sunt reorganizate; impozitarea se face pe principiul iugatio
capitatio - pe suprafata de teren si pe locuitori. Revalorizeaza moneda si
elimina monetariile locale. In 301 da edictul de preturi fxe (care nu este
respectat).
Ca reforme militare, fortifca granitele. Micsoreaza legiunile si le creste
numarul. Imparte armata in doua: unitatile ripenses, de granita, si unitatile
mobile, comitatenses, compuse in principal din cavalerie, care erau o
armata profesionista.
Orasul Roma scade ca importanta; fecare imparat isi alege o capitala proprie
in perioada tetrarhiei. In 330, Constantin cel Mare inaugureaza
Constantinopolul drept noua capitala imperiala.
Social, Diocletian reafrma valorile traditionale; se incearca o revigorare a
valorilor traditionale.

Religios, Diocletian incearca o revigorare a religiei traditionale. Religiile

orientale, mai ales crestinismul, sunt persecutate.
In 312, Constantin se pune sub protectia zeului crestin la batalia de la podul
Milvian. Da un edict de toleranta pentru crestini in 313 - edictul de la Milano.
Pentru Constantin, crestinismul avea avantajul ca avea un zeu unic si o
biserica ierarhizata; spre deosebire de alte religii, crestinii faceau prozelitism.
In 325, participa la Consiliul de la Nicaea, desi nu era crestin (mama sa,
imparateasa Elena si fii sai erau, in schimb), find considerat episcopul
teritoriilor din afara frontierelor Romei. In 395, Teodosius I cel Mare
declara crestinismul ca religie ofciala si interzice cultele pagane, desi
acestea au continuat pana prin secolul 7.