cele mai mari și mai puternice state ale lumii antice. Istoria Romei cuprinde trei mari epoci: perioada regalității (de la întemeiere până la 509 î.Hr.); republica (509 i.Hr.-27 i.Hr.) și imperiul (până la căderea cetății în mâinile lui Odoacru, în 476). Roma a fost condus de 7 regi latini și etrusci. Numai Pompilius (715-673 î.Hr.) a pus bazele principalelor instituții civile și a legiferat practicile religioase. Regii etrusci, care au venit la domnie în sec. 7 î.Hr., au dus o politică de expansiune și o mare parte din Latium a intrat sub stăpânirea Romei. Tot aici s-au constituit Capitoliul și Vechiul Forum. Tarquinius Superbusa a fost ultimul rege roman. După ce fiul său Sextus a necinstit-o pe Lucretia, Senatul roman a decretat că Roma nu trebuie să mai aibă regi. Republica romană (509 î.Hr.) era condusă de un senat și de magistrați, mai târziu consuli, aleși anual de un senat format din patricieni. În sec. 5 î.Hr., după revolta plebilor, sunt admiși la guvernare repezentanții acestora, tribunii. Cucerirea Macedoniei si Greciei Imediat dupa incheierea celui de-al doilea razboi punic, Roma a trecut la noi cuceriri, in deosebi in Peninsula Balcanica, regiunea cea mai apropiata de Italia. In perioada dintre primul si al doilea razboi punic, romanii au cucerit mici teritorii pe coasta Iliriei, ajungand la granitele Macedoniei. Din Pergam, Rodos si Atena au venit cereri de ajutor impotriva regelui Filip al V din Macedonia care s-a aliat cu regele Antioh al doilea al Siriei in vederea cuceririi Egiptului. Romanii trimit o flota care protejeaza Pireul si cucereste in 198 i.Hr. Eretria. Roma a gasit prilejul pentru cucerirea Macedoniei sub pretextul ca regele Filip al V incheiase alianta cu Hnnibal in timpul celui de-al doilea razboi ponic. Ia trimise o puternica armata contra Macedoniei, care infranse faimoasa falanga macedoniana la Kynoskephalai, in Tesalia, silindul pe Filip al V sa incheie pace (197 i.Hr.). Prin pacea incheiata, Macedonia renunta la toate cuceririle din Tracia si Asia Mica si isi retragea toate garnizoanele din orasele grecesti, recunoscand astfel libertatea si independenta Greciei. Deasemena, este nevoita sa plateasca despagubiri de razboi in valoare de 1000 talanti. In 196 i.Hr. statele grecesti isi proclama independenta prin Flamininus in timpul jocurilor istnice de la Corint. Dupa 2 ani romanii isi retrag trupele din Grecia. Desi a proclamat libertatea oraselor grecesti, Roma cauta in realitate sa le sustraga de sub suprematia Macedoniei si sa le supuna influentei ei. Amestecandu-se tot mai mult in situatia interna a oraselor grecesti, Roma si-a atras curand ostilitatea acestora. Dupa o scurta perioada, Perseu, urmasul lui Filip, a inceput pe ascuns pregatirile pentru un nou razboi impotrivaromanilor incercand sa recastige hegemonia asupra Greciei. Fiind descoperit, Romanii iau declarat razboi. In prima parte a conflictului reaprins Romanii inregistreaza o serie de esecuri, Rodous si Pergamul adoptand pozitii cu doua intelesuri. In lupa de la Pydna (168 i.Hr.) sub conducere alui Aemiliul Paullus, Macedonia este infranta si impartita in patru parti separate si tributare Romei. Circa 1000 de prizonieri proveniti din liga aheana, sunt adusi la Roma ca sclavi. Prada de razboi dabandita permite cetatenilor romani sa nu mai plateasca contributia pentru razboi Cativa ani mai tarziu, Macedonia s-a revoltat sub conducerea lui Andriscos, care dorea sa restabileasca unitatea si independenta tarii sale. Rascoala a fost inabusita dar Macedonia cucerita definitiv si transformata in provincie romana 148 i.Hr. 2 ani mai tarziu s-a rasculat Corintul, caruia I sa alaturase alte orase grecesti. Insa si aceasta rascoala a fost inabusitain sange. Urmare a fost distrugerea Corintului, iar locuitorii lui vanduti ca sclavi. Grecia si-a pierdutindependente, fiind transformata in provincie romana, sub numele de Ahaia 146 i.Hr. Se construieste Egnatia ce uneste Dyrrhachium cu Salonicul. Luptele cu Siria Regele Siriei, Antioh al III, restabileste dominatia seleciuda in est prin campania militara dusa in Bactria, dupa care ii scoate pe egipteni in Palestina si Siria. O alianta incheiata cu liga etoliana urmareste obtinerea posesiunilor Ptolomeice din Marea Egee. Nelinistit de politica agresiva a romanilor in rasarit, a debarcat in Grecia pentru ai rascula pe greci. Dupa ce intra in Tesalia este invins de romani la Magnesia 190 i.Hr., dupa care este izgonit din Grecia si urmarit pana in Asia Mica, unde a fost invins si silit sa incheie pace cu Roma. Prin aceasta pace Antioh pierde Asia Mica, ale carei regiuni au fost impartite intre aliatii romanilor – Pergamul si insula Rodos - , trebuie sa plateasca 15000 mii talanti in 12 rate anuale si sa renunte la navele de lupta. Totodata I se cerea si predarea cu Hannibal, care se refugiase in Siria. Aceasta a fugit de la Antioh al III in Bitini, fiind urmarit de romani, s-a otravit pentru a nu cadea viu in mainile lor. In acest timp, Pergamul si Rodosul prin posesiunile dobandite in Asia Mica devin state tampon, echilibrand puterea regatului Seleucid. In anul 133 i.Hr. a murit regele Pergamului Atal al III, regatul sau fiind lasat mostenire Romei care a trimis aici un guvernator roman. Aspra stapanire romana a fost intampinata cu ostilitate de popor. In anii 132 – 129 i.Hr. are loc in Pergam o mare rascoala. Sclavii si oamenii liberi saraci s-au raculat sub conducerea lui Artistonicus. Rascoala a fost insa inabusita si Pergamul transformat si el in provincie romana sub numele Asia 129 i.Hr. In felul acesta Roma devenise stapana peste toate tinuturile importante din jurul bazinului rasaritean al Marii Mediterane. Cuceriri romane in occident Rascoalele populatiei din Spania Grele si indelungata au fost duse luptele de romani si cu populatiile din Spania, supuse inca din timpul celui de-al doilea razboi punic. Acestia nu voiau sa renunte la libertatea lor. De aceea s-au rasculat indese randuri; in fruntea lor se gaseau triburile de celtiberi, care locuiau partile de rasarit ale Peninsulei Iberice si Iusitaniei, in Apus. Cele mai violente rascoale s-au produs intre anii 154 – 133 i.Hr., cand Iusitanii, condusi de un pastor foarte capabil anume Viriatus, au nimicit mai multe armate romane. Viriatus a fost recunoscut apoi ca regele al Iusitanilor. Romanii insa au reusit sa-l ucida miseleste pe Viriatus iar Iusitanii au fosr supusi. In acelasi timp cu Iusitanii s-au rasculat si celtiberii. Impotriva acestora romanii n-au putut duce un razboi mai hotarat, fiind prinsi in lupte cu Iusitanii. Numai dupa omorarea lui Viriatus, ei s-au indreptat impotriva orasului Numantia, care era focarul rascoalei Celtiberilor, pe care l-au asediat.Orasul a rezistat totusi timp de 1o ani, dupa care insa a fost cucerit si daramat pana in temelii de romani In 133 i.Hr. Cucerirea Galiei de Sud Pentru a-si asigura conditii cat mai bune in vedere unei intense exploatari a bogatiilor Spanie, Statul Roman a cautat sa lege Spania de Italia prin cucerirea teritoriilor din Galia de Sud. In acest scop, ei au stabilit legaturi cu Massilia, bogata colonie greceasca de la varsarea Ronului, ajutand-o in toate luptele pe care le ducea cu triburile Galice din vecinatate. In anul 118 i.Hr. Romanii au trecut la o actiune mai hotarata de a supune aceste triburi, astfel, ei au cucerit teritoriile cuprinse intre muntii Pirinei si Alpi, care au fost transformate in provincii romane sub numele de Gallia Narbonensis, dupa colonia romana Narbo, intemeata de ei in aceasta regiune. Mai tarziu, aceasta regiune se va numi Provincia.