Regii 

Romei

Nume: Apânzăriței Elisa
Clasa: a-IX-a A
 Romulus si Remus
• • Romulus și Remus (n. 771 î.Hr. - 5 iulie 717 î.Hr., Romulus; n. 771 î.Hr. - d. 21 aprilie 753 î.Hr.,
Remus), fondatorii tradiționali ai Romei, au apărut în mitologia romană drept cei doi fii ai preotesei
Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul războiului, Marte. Conform legendei consemnate de Plutarh și
Livius, Romulus a fost primul rege al Romei.
 • Romulus l-ar fi ucis pe Remus într-o dispută asupra locului viitorului lor oraș, pe care Romulus avea să-l numească după numele său, Roma. După fondarea orașului, Romulus nu doar că a creat legiunile romane și
Senatul roman, dar a și adus cetățeni în noul său oraș prin răpirea femeilor triburilor Sabine vecine, acțiune din care a rezultat amestecarea sabinelor și romanilor într-un singur popor. Romulus avea să devină un
mare cuceritor pentru Roma antică, adăugând mari teritorii și popoare sub dominația Romei. După moartea sa, a fost zeificat ca zeul Quirinus, personaj divin al poporului roman. În zilele noastre, referirile asupra
sa îl reprezintă ca fiind o figură legendară.

•     Înainte de nașterea lor, bunicul lui Romulus și Remus, Numitor și fratele său mai mic Amulius, au primit tronul din Alba Longa la moartea tatălui lor. Numitor a primit puterile suverane ca drept al nașterii sale,
în timp ce Amulius a primit trezoreria regală, inclusiv aurul adus de Eneas din Troia. Însă din pricina faptului că Amulius deținea averea, având astfel mai multă putere decât fratele său, îl detronează pe Numitor.
Speriat că fiica lui Numitor, Rhea Silvia, ar naște copii care într-o zi l-ar putea detrona ca rege, o forțează pe Rhea sa devina o vestală, preoteasă a zeiței Vesta care era obligată să jure că va rămâne virgină.

• Însă, într-o seară, Marte, zeul războiului, vine la Rhea în templul zeiței Vesta și aceasta îi naște mai târziu doi băieți gemeni de mărime și frumusețe remarcabile, numiți mai apoi Romulus și Remus. Amulius devine
Legenda 

furios și o întemnițează pe Rhea, ordonând și moartea gemenilor prin înec. Însă servitorul căruia i-a fost încredințat ordinul de a ucide gemenii nu a putut face asta. I-a pus pe cei doi într-un coș și l-a eliberat pe
malurile fluviului Tibru. Râul, care era în inundație, s-a ridicat și a purtat ușor coșul în care erau gemenii în aval.

•     Romulus și Remus sunt salvați de către zeul râurilor, Tiberinus, care îi plasează pe Dealul Palatin. Acolo, sunt îngrijiți de către o lupoaică și hrăniți de o ciocănitoare sub un smochin, două animale sacre pentru
Marte. Romulus și Remus sunt apoi descoperiți de către Faustulus, un păstor al lui Amulius, care duce copiii la casa sa. Faustulus și soția sa, Acca Larentia, cresc băieții ca și cum ar fi ai lor.

•     Pe măsură ce creșteau, nașterea nobilă se arăta în mărimea și frumusețea lor încă de copii. Când au ajuns la vârsta bărbăției erau de un curaj și o îndrăzneală invincibile. Romulus, însă, era considerat mai înțelept
și mai abil în politică dintre cei doi, iar discuțiile sale cu vecinii despre păscut și vânătoare le-a oferit oportunități de-a remarca dispoziția sa pentru comandă, și nu pentru supunere. În măsura acestor calități, erau
iubiți de confrații lor și de săraci, însă ei îi urau pe ofițerii și aprozii regelui. Și-au trăit viețile și au urmat scopurile oamenilor născuți nobili, fără a pune valoare pe lene și trândăvie, dar exersând și vânând, apărând
pământul împotriva tâlharilor și răzbunându-i pe cei care suferiseră fără să greșească. Și astfel au devenit cunoscuți în întregul Latium.

•     Într-o zi, pe când gemenii aveau optsprezece ani, o ceartă a izbucnit între păstorii lui Numitor și cei ai lui Amulius. Unii dintre cei ai primului au speriat multe dintre vitele lui Amulius, cauzând enervarea
păstorilor acestora. Romulus și Remus au adunat păstorii la un loc, i-au găsit și ucis pe cei ai lui Numitor și au recuperat vitele rătăcite. Spre nemulțumirea lui Numitor, Romulus și Remus au adunat mulți oameni
nevoiași și sclavi ai lui Numitor, etalându-și cutezanța și temperamentul.

•     În timp ce Romulus era angrenat în unele sacrificii, pentru că era iubitor față de sacrificii și zei, unii dintre păstorii lui Numitor îl atacă pe Remus și alți prieteni ai acestuia. Astfel izbucnește o luptă. După ce
ambele părți au înregistrat răni grave, păstorii lui Numitor triumfă și îl iau pe Remus ca prizonier, ducându-l la Numitor pentru pedepsire. Numitor nu îl pedepsește pe Remus, pentru că se temea de Amulius, însă a
mers la acesta și a cerut dreptate, din moment ce era fratele său și fusese insultat de către servitorii regali. Și oamenii din Alba Longa înțelegeau motivele lui Numitor și considerau că a fost victima unui jaf
nemeritat. Astfel, Amulius a decis să-l lase pe Remus pe mâna lui Numitor, iar acesta să-l pedepsească cum dorește.

•     Când Numitor îl duce pe Remus acasă la el pentru pedeapsă, este surprins de completa superioritate a tânărului în statura și puterea corpului său. După ce a auzit despre faptele și virtuțile sale nobile, Numitor îl
întreabă pe Remus despre nașterea și identitatea sa. Când Remus i-a spus că a fost găsit și îngrijit de către o lupoaică pe malurile râului Tibru și intuindu-i vârsta după înfățișarea sa, Numitor pleacă să discute cu
fiica sa, Rhea, în această privință. La întoarcerea de la sacrificii, Faustulus îi spune lui Romulus că fratele său fusese capturat și-l trimite în ajutorul acestuia. Romulus pleacă pentru a găsi armată ca să lupte
împotriva lui Numitor la Alba Longa. Faustulus aleargă repede spre Alba Longa, însă este oprit la porțile orașului de către paznici. Din fericire, unul dintre aceștia era servitorul care dusese copiii la râu.
Recunoscând turma și chipul lui Faustulus, îl duce în grabă către Amulius. Păstorul recunoaște că băieții sunt în viață, însă spune că ei trăiesc departe de Alba Longa ca ciobani. De frică și furie, Amulius trimite de
îndată un prieten al lui Numitor să vadă dacă există vreo atestare în privința vieții gemenilor. În momentul în care omul intră în casa lui Numitor, îi găsește pe cei doi, Numitor și Remus îmbrățișându-se,
confirmându-i astfel că Remus era nepotul lui Numitor. Omul îi sfătuiește apoi să se grăbească, pentru că Romulus mărșăluiește către oraș cu o armată formată din cei care îl urau și se temeau de Amulius. Armata
lui Romulus era formată din 200 de bărbați maniples. Remus incită cetățenii din interiorul orașului să se revolte și în același timp Romulus atacă din afară. Amulius, fără a face vreun pas pentru siguranța sa, din
confuzie totală, este capturat și ucis.
Numa •Numa Pompilius (n. 753 î.e.n. – d. 673 î.e.n., rege al Romei: 715 î.e.n. – 673 î.e.n.) a fost al doilea rege

Pompilius
legendar al Romei antice, fiind succesorul lui Romulus.

După strania și misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în mâinile lui Numa Pompilius. Lăudat
pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa Pompilius a fost marcată de pace și prosperitate. La
numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care veniseră la
Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni erau numiți, de asemenea, patricieni, în timp ce
descendenții lor aveau să devină elita Republicii.

Numa Pompilius a reformat roman ajustându-l pentru anul solar, împărțit în zece luni care, conform unei
tradiții care datează de la Romulus, începea cu luna martie, lună în care se reluau lucrările agricole și
războiul. A acordat o atenție deosebită agriculturii, subdivizând anul astfel încât țăranii să organizeze în mod
corespunzător operațiunile de însămânțare, cultivare și recoltare, instituind totodată mai multe ritualuri
religioase ale Romei. El a organizat zona în și din afara Romei în districte pentru un management mai ușor. El
este, de asemenea, creditat pentru organizarea primelor bresle profesionale ale Romei.

Numa Pompilius este amintit ca cel mai religios dintre regi (surclasându-l chiar pe Romulus), iar în timpul
domniei sale, a introdus Flamenii, Virginele vestale ale Romei, Pontifii și Colegiul Pontifilor. De asemenea,
în timpul domniei sale se spune că un scut din partea lui Jupiter ar fi căzut din cer cu soarta Romei scris pe el.
Numa Pompilius a ordonat copierea scutului în unsprezece exemplare, acestea devenind sacre romanilor.
Tullus Hostilus 
• Tullus Hostilius a fost al treilea rege al Romei regale, în perioada 673-642
î.Hr.
• Atribute razboinice ale regelui: Tullus a purtat război împotriva cetăților
Alba Longa, Fidenae și Veii, oferind astfel Romei teritoriu și puteri și mai
mari. În timpul domniei lui Tullus, orașul Alba Longa a fost complet
distrus, iar Tullus a înrobit populația, trimițând-o apoi înapoi la Roma.
Tullus dorea război atât de mult încât a mai purtat unul împotriva sabinilor.
Odată cu venirea domniei lui Tullus, romanii și-au pierdut dorința pentru
pace. Tullus a purtat atât de multe războaie încât a neglijat complet
venerarea zeilor. Legenda spune că din această cauză o ciumă a infectat
orașul, Tullus însuși, aflându-se printre cei infectați. Când acesta a implorat
pentru ajutorul lui Jupiter, Jupiter i-a răspuns cu un fulger, ce l-a ars pe rege
și i-a transformat casa în cenușă.

• În ciuda naturii sale războinice, Tullus Hostilius a selectat și reprezentat al

treilea grup de persoane care formau clasa patriciană a Romei, consistând
dintre cei care veniseră la Roma pentru a căuta azil și o nouă viață. De
asemenea, el a mai construit o nouă casă pentru Senat, Curia, care a
supraviețuit peste 500 de ani după moartea sa. Domnia sa a durat 31 de ani.
Ancus Marcius • • Ancus Marcius (642-617 î.C.) a fost al IV-lea rege, din cei șapte regi ai
Romei, posibil să fie si el legendar ca ceilalți. În urma misterioasei morți a
lui Tullus, romanii au ales un rege religios și pacifist în locul său. Acesta
era nepotul lui Numa, Ancus Marcius. Mult precum bunicul său, Ancus a
făcut puține pentru a mări granițele Romei și a dus războaie doar atunci
când teritoriile sale aveau nevoie să fie apărate. De asemenea, el a construit
un apeduct, Aqua Marcia și a construit prima închisoare romană pe colina
Capitoliului.

• În timpul domniei sale, Dealul Janiculum aflat pe malul de vest era

fortificat pentru a proteja Roma. Tot el a construit și primul pod peste Tibru.
De asemenea, el a fondat portul Romei Ostia pe Marea Tireniană și
dezvoltarea primelor lucrări de sare. În timpul domniei sale, mărimea
Romei a crescut datorită faptului că Ancus folosea diplomația pentru a
alătura pe calea pașnică orașele mai mici din înconjurul Romei, într-o
alianță. Folosind această metodă, a completat cucerirea latinilor și
restabilirea așezării lor pe colina Aventin, formând astfel clasa de plebei a
Romei.

• Avea să moară din cauze naturale, la fel ca și bunicul său înaintea sa, după
37 de ani ca rege și avea să fie amintit ca cel mai mare Pontif al Romei.
Lucius Tarquinius
• • Lucius Tarquinius Priscus de asemenea numit Tarquin cel Bătrân sau
Tarquin I, a fost al cincilea rege legendar al Romei din 616 î.Hr. până în579
î.Hr.. Soția lui a fost Tanaquil. Numele celui de-al cincilea rege al Romei

Priscus
(616-579 î.Hr.), căruia tradiția îi atribuie calități și fapte în parte legendare,
în parte greu de distins de cele atribuite altui rege din aceeași familie,
Tarquinius Superbus. În orice caz, este atestată istoric existența în această
perioadă a unor suverani de origine etruscă, Tarquinii, putându-se identifica
un sâmbure de adevăr istoric în cadrul complexelor mituri și legende
transmise de povestirile populare privitoare la cei doi Tarquinius.

• Tradiția îl considera pe Tarquinius Priscus fiul lui Demaratus, nobil

descendent al familiei Bachiazilor din Corint, care se mutase în Etruria, la
Tarquinia. Demaratus a murit aici, lăsându-și imensa avere fiului său
Lucumon, căsătorit cu întreprinzătoarea Tanaquil. În pofida bogăției sale,
Lucumon avea să joace un rol secundar în viața cetății, pentru că era străin;
impulsionat de Tanaquil, s-a mutat la Roma, unde, pe colina Ianiculum, s-a
produs un miracol anunțând gloria viitoare a personajului: un vultur s-a
apropiat de el, i-a luat boneta și i-a pus-o înapoi pe cap numai după ce a
rotit-o multă vreme în zbor în înaltul cerului. Tanaquil, care potrivit tradiției
era expertă în arta haruspiciilor, i-a prezis soțului ei un viitor strălucit: într-
adevăr, acesta a fost întâmpinat la Roma cu toate onorurile, primind numele
Tarquinius, după cel al orașului de origine. Intrat în grațiile lui Ancus
Martius și ale poporului roman, a fost ales de locuitori ca succesor al lui
Ancus.
 • Servus Tullius a fost regele Romei între anii 578 î.H.-534 î.H.

Servus Tullius • Conform legendelor din cei 7 regi legendari ai Romei, 3 erau de origine etruscă. Servus
Tullius era cel de-al șaselea rege roman, fiind urmașul lui Tarquinius Priscus. Servius
Tullius a preluat tronul în anul 578 î.H. El este considerat înfăptuitorul unor reforme
importante: legendele spun că el ar fi construit un sanctuar pe colina Aventin și se crede
că tot el a construit un zid în jurul orașului. Însă una dintre importantele sale reforme a
fost împărțirea locuitorilor Romei, fie plebeai, fie patricieni, în 6 categorii censitare având
la bază centuria. Aceste categorii implicau însă responsabilități militare și financiare. Iar
ulltima categorie era cea care nu avea deloc bani. În timpul lui Servus Tullius, Roma era
împărțită în 193 de centurii care formau ,,comitia centuriata”. O altă reformă extrem de
importantă a fost împărțirea orașului în 4 triburi orășenești și 26 de triburi rurale, față de 3
triburi ca înainte( conform legendelor împărțirea Romei în 3 triburi a fost o reformă a lui
Romulus).

• Aceste reforme au fost importante pe plan administrativ, deoarece Servius Tullius a reușit
astfel să aibă o autoritate mai mare asupra triburilor de sabini, etrusci, de pe colinele
Aventin, Esquilin și Palatin( colina Caelius a fost cucerită mai târziu).

• În anul 534 î.H. Servius Tullius a fost omorât de către fiica sa, Tullia, care era soția lui
Tarquinius Superbus, care avea să devină ultimul rege al Romei. Acesta a domnit între
534 și 509 î.H. Servius Tullius a fost înfăptuitorul celor mai importante reforme anterioare
de Republicii romane.
 • • Lucius Tarquinius Superbus (n. secolul al VI-lea î.Hr., Roma Antică – d. 495 î.Hr., Cumae, Campania, Italia) a fost al
șaptelea și ultimul rege al Romei.

Lucius • Al șaptelea și ultimul rege al Romei a fost Tarquinius Superbus. Ca fiu al lui Priscus și ginere al lui Servius, Tarquinius era,
de asemenea, de origine etruscă. În timpul domniei sale etruscii au atins apogeul puterii lor. Spre deosebire de toți ceilalți
regi de înaintea sa, Tarquinius a folosit violența, uciderea și terorismul pentru a menține controlul asupra Romei. A abrogat

Tarquinius Superbus •
multe dintre reformele constituționale antecedente create de către predecesorii săi. Singurul lucru benefic Romei a fost
completarea templului lui Jupiter început de tatăl său, Priscus.

Tarquinius a înlăturat și distrus toate relicvele sabine de pe Stânca tarpeiană, înfuriind populația Romei.

• Ajuns pe tron printr-un asasinat, s-a sprijină exclusiv pe forța armelor. În încercarea de a slăbi puterea aristocrației a redus
numărul senatorilor, a purtat lupte împotriva volscilor și a cucerit prin șiretenie orașul Gable. În vremea sa se încheie
asanarea mlaștinilor prin construirea marelui canal colector (Cloaca maxima) și este realizat marele templu de pe Capitoliu,
consacrat triadei Iupiter, Iunona, Minerva.

• Oamenii nu au mai putut tolera domnia sa tiranică atunci când a permis violul Lucreției, o patriciană romană, de către fiul
său. Rudă a Lucreției, Lucius Junius Brutus (strămoș al lui Marcus Brutus), a convocat Senatul și l-a expulzat pe Tarquinius
și monarhia sa din Roma, în anul 510 î.Hr.După înlăturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca niciodată să nu mai fie permisă
domnia unui rege și a reformat Roma într-un guvern republican în 509 î.Hr.. Lucius Junius Brutus și Lucius Tarquinius
Collatinus, un membru al familiei Tarquinius și văduvul Lucreției, au devenit primii consuli ai noului guvern al Romei.
Acest nou guvern îi va conduce pe romani în cucerirea majorității lumii mediteraneene și va supraviețui pentru următorii
cinci sute de ani, până la domnia lui Iulius Cezar și Augustus.

• În 510-509 î.Hr. este înlăturat de la putere de către o revoltă populară care instituie Republica Romană. Versiunea lui Titus
Livius a înființării republicii spune că Sextus Tarquinius – fiul ultimului rege al Romei, Lucius Tarquinius Superbus
(Tarquin cel Mândru) – a violat o nobilă romană pe nume Lucreția. Lucreția și-a obligat familia să acționeze, prin aceea că
și-a adunat rudele masculine, le-a spus ce s-a întâmplat și apoi s-a sinucis. Aceștia au fost obligați să o răzbune și au condus
o răscoală prin care au expulzat din Roma casa regală (Tarquinii), aceștia găsindu-și un refugiu în Etruria.

• Soțul Lucreției, Lucius Tarquinius Collatinus și Lucius Junius Brutus au fost aleși primii doi consuli, ofițerii șefi ai noii
Republici. (Marcus Junius Brutus, care mai târziu avea să-l asasineze pe Gaius Iulius Cezar, a revendicat descendența sa din
acest prim Brutus.)

• Consulii timpurii au preluat rolurile regelui cu excepția înaltului său statut de preot în venerarea lui Jupiter Optimus
Maximus la templul sacru de pe Colina Capitoliului. Pentru această îndatorire romanii au ales un Rex sacrorum sau „rege al
lucrurilor sfinte”. Până la sfârșitul Republicii, acuzația că un om puternic ar fi vrut să se facă rege a rămas un memento de
clătinarea carierei pentru urmași (asasinii lui Iulius Cezar au spus că încercau doar să ferească Roma de reabilitarea ei ca
monarhie).

• Tarquin moare în exil la Cumae în Campania în 496 î.Hr.

Legenda eroului Aeneas 
• O legenda despre intemeierea Romei, care isi are originea in Grecia Antica, povesteste modul in care personajul mitologic Aeneas din Troia a intemeiat asezarea Lavinium si a inaugurat o dinastie in
care aveau sa se nasca cu cateva secole mai tarziu Romulus si Remus.
• In mitologia greaca, in Iliada lui Homer, Aeneas era fiul lui Anchises din Troia si al zeitei Afrodita. S-a nascut pe muntele Ida, unde a fost crescut de nimfe. Mai tarziu s-a casatorit cu Creusa, una
dintre fiicele regelui Priam al Troiei si a avut un fiu, pe Ascanius.
• A participat la razboiul troian si s-a luptat vitejeste, fiind ocrotit in lupta de Afrodita si de Poseidon, mai ales impotriva eroilor ahei Ahile si Diomede. Dupa unii, in urma dezastrului Troiei ar fi
preluat conducerea supravietuitorilor din cetatea lui Priam, intemeind o noua cetate pe locul celei distruse. Dupa altii, in timpul incedierii cetatii, Aeneas a reusit sa fuga, luand cu el, impreuna cu
Anchises si cu Ascanius, si pe alti cativa tovarasi credinciosi. Dupa ce au ratacit 9 ani pe mare (poposind in insulele grecesti, pe tarmurile Africii unde este gazduit de Dido, regina Cartaginei, apoi la
Cumae de unde Sibila il conduce in Infern), Aeneas ajunge in sfarsit pe coasta occidentala a Italiei, in Latium, in apropiere de gurile fluviului Tibru. Aici se lupta cu capetenia rutulilor, Turnus, pe
care-l ucide pentru mana Laviniei, fiica regelui Latinus, si urmeaza dupa acesta la tron. In cinstea sotiei sale, Aeneas intemeieaza orasul Lavinium. Fiul sau, Ascanius, a intemeiat la randu-i cetatea
Alba-Longa, iar Romulus, alt urmas al sau, avea sa fondeze mai tarziu Roma.
• Dupa o domnie de scurta durata, in timpul careia aborigenii s-au amestecat cu troienii, alcatuind un singur popor, Aeneas a disparut intr-o lupta cu populatiile bastinase. Deoarece trupul lui nu a mai
fost gasit, traditia spune ca ar fi fost dus in Olimp de catre mama sa, Afrodita la greci, Venus la romani. Ulterior romanii i-au ridicat un sanctuar pe malurile raului Numicius, aducandu-i onoruri
divine.
• In opera lui Vergilius, Eneida, Aeneas este fiul zeitei Venus si al printului troian Anchises. In momentul in care Troia este asediata, el fuge impreuna cu tatal sau, ranit in spate si fiul sau, Ascanius.
Dorind sa ajunga in Italia, zeita Iunona (sotia lui Jupiter), care avea o ura deosebita pentru Enea, dezlantuie impotriva lui o furtuna care ii imprastie corabiile si naufragiaza pe coasta Africii. Acolo,
in Cartagina, Enea este primit de catre Didona (Dido), care se indragosteste de el. Iunona nu voia ca Enea sa ajunga pe pamantul dorit. Intre Iunona si zeita Venus, era o ura inca de pe vremea in care
Venus a fost aleasa de catre Paris ca fiind cea mai frumoasa, ura care se rasfrange si asupra lui Aeneas. Jupiter ii reaminteste lui Aeneas destinul pe care il are de urmat si acesta parasteste Cartagina.
Distrusa, Didona se sinucide. Ajuns pe coastele Italiei, Sibyla ii prezice viitorul si il conduce in infern (inspiratie mai tarziu pentru Dante in Divina Comedie), unde isi intalneste tatal, printre umbrele
eroilor morti. De asemenea, se intalneste cu Didona, care refuza sa-i vorbeasca. In Latium se casatoreste cu Lavinia, fiica regelui Latinus. Fiul sau, Ascanius, intemeiaza Alba-Longa, si continua
destinul tatalui sau: intemeierea unui mare oras, prin cei doi fii ai sai, Amulius si Numitor. Ultimul o are ca fiica pe Rhea Silvia, preoteasa a Vestei, care, impreuna cu zeul razboiului Marte, ii
concepe pe Romulus si Remus. Romulus intemeieaza Roma.
Simboluri ale Greciei Antice

• Labirintul
• Zeus
• Apollo
Labirintul
• Conform mitologiei grecești, legendarul artist Daedalus a creat Labirintul. A constat într-o
structură complexă și nedumerită construită special pentru regele Minos al Cretei la
Knossos. A fost casa monstrului Minotaur, pe care Tezeu l-a ucis mai târziu. Daedalus
proiectase Labirintul în așa fel încât Tezeu nu putea scăpa cu ușurință de el.
• Termenii „labirint” și „labirint” sunt folosiți interschimbabil în limba engleză. Cu toate
acestea, savanții și entuziaștii au propus o distincție clară între cei doi termeni datorită unei
istorii extinse a simbolismului unicursal al Labirintului grecesc. Un labirint este un puzzle
multicursal complicat, cu numeroase căi și direcții. Pe de altă parte, un labirint unicursal
are o singură cale chiar în centru. Înseamnă că labirintul urmează un model de la centru
până la capăt și este mai dificil de navigat decât un labirint.
Zeus
• Conform mitologiei grecești, Zeus este „Părintele zeilor și
al oamenilor” suprem. El a domnit asupra olimpienilor de
pe Muntele Olimp în același mod în care un tată îi
guvernează familia. În plus, Zeus a fost și zeul cerului și al
tunetului în mitologia greacă.
• Jupiter a fost omologul roman al lui Zeus, în timp ce Tinia
era omologul său etrusc. Zeus, fiul lui Cronos și Rhea, a
fost cel mai tânăr membru al familiei. Potrivit legendei, el
a fost căsătorit cu Hera. Cu toate acestea, Dione era
consoarta lui Zeus, conform oracolului. Mai mult, Iliada
susține că el este tatăl lui Dione și tatăl Afroditei.
Apollo

Simbolul grec antic Apollo, una dintre cele mai

esențiale și cruciale zeități olimpice din mitologia
greacă și romană, este cunoscut în mod obișnuit ca
zeul luminii și al soarelui. El face legătura între
adevăr și profeție, medicină și vindecare, muzică,
poezie și artă, precum și ciuma. Apollo este fiul lui
Zeus și al lui Leto, iar sora lui geamănă este
vânătoarea castă Artemis.
Surse de informatie

• wikipedia.org
• yoair.com
• universdecopil.ro