Romulus si Remus

Romulus și Remus (n. 771 î.Hr.¹ - 5 iulie 717 î.Hr., Romulus; n.

771 î.Hr. - d. 21 aprilie 753 î.Hr., Remus), fondatorii tradiționali ai
Romei, au apărut în mitologia romană drept cei doi fii ai preotesei
Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul războiului, Marte. Conform
legendei înregistrate de către Plutarh și Livius, Romulus a fost primul
Rege al Romei.
Romulus l-ar fi ucis pe Remus într-o dispută asupra locului
viitorului lor oraș, pe care Romulus avea să-l numească după numele
său, Roma. După fondarea orașului, Romulus nu doar că a creat
legiunile romane și Senatul roman, dar a și adus cetățeni în noul său
oraș prin răpirea femeilor triburilor Sabine vecine, acțiune din care a
rezultat amestecarea sabinelor și romanilor într-un singur popor.
Romulus avea să devină un mare cuceritor pentru Roma antică,
adăugând mari teritorii și popoare sub dominația Romei. După
moartea sa, a fost zeificat ca zeul Quirinus, personaj divin al
poporului roman. În zilele noastre, referirile asupra sa îl reprezintă ca
fiind o figură legendară.
Înainte de nașterea lor, bunicul lui Romulus și Remus, Numitor
și fratele său mai mic Amulius, au primit tronul din Alba Longa la
moartea tatălui lor. Numitor a primit puterile suverane ca drept al
nașterii sale, în timp ce Amulius a primit trezoreria regală, inclusiv
aurul adus de Eneas din Troia. Însă din pricina faptului că Amulius
deținea averea, având astfel mai multă putere decât fratele său, îl
detronează pe Numitor. Speriat că fiica lui Numitor, Rhea Silvia, ar
naște copii care într-o zi l-ar putea detrona ca rege, o forțează pe Rhea
sa devina o vestală, preoteasă a zeiței Vesta care era obligată să jure
că va rămâne virgină.
 Însă, într-o seară, Marte, zeul războiului, vine la Rhea în
templul zeiței Vesta și aceasta îi naște mai târziu doi băieți gemeni de
mărime și frumusețe remarcabile, numiți mai apoi Romulus și Remus.
Amulius devine furios și o întemnițează pe Rhea, ordonând și moartea
gemenilor prin înec. Însă servitorul căruia i-a fost încredințat ordinul
de a ucide gemenii nu a putut face asta. I-a pus pe cei doi într-un coș
și l-a eliberat pe malurile fluviului Tibru. Râul, care era în inundație,
s-a ridicat și a purtat ușor coșul în care erau gemenii în aval.
Romulus și Remus sunt salvați de către zeul râurilor,
Tiberinus, care îi plasează pe Dealul Palatin. Acolo, sunt îngrijiți de
către o lupoaică și hrăniți de o ciocănitoare sub un smochin, două
animale sacre pentru Marte. Romulus și Remus sunt apoi descoperiți
de către Faustulus, un păstor al lui Amulius, care duce copiii la casa
sa. Faustulus și soția sa, Acca Larentia, cresc băieții ca și cum ar fi ai
lor.
Pe măsură ce creșteau, nașterea nobilă se arăta în mărimea și
frumusețea lor încă de copii. Când au ajuns la vârsta bărbăției erau de
un curaj și o îndrăzneală invincibile. Romulus, însă, era considerat
mai înțelept și mai abil în politică dintre cei doi, iar discuțiile sale cu
vecinii despre păscut și vânătoare le-a oferit oportunități de-a remarca
dispoziția sa pentru comandă, și nu pentru supunere. În măsura
acestor calități, erau iubiți de confrații lor și de săraci, însă ei îi urau
pe ofițerii și aprozii regelui. Și-au trăit viețile și au urmat scopurile
oamenilor născuți nobili, fără a pune valoare pe lene și trândăvie, dar
exersând și vânând, apărând pământul împotriva tâlharilor și
răzbunându-i pe cei care suferiseră fără să greșească. Și astfel au
devenit cunoscuți în întregul Latium.
Într-o zi, pe când gemenii aveau optsprezece ani, o ceartă a
izbucnit între păstorii lui Numitor și cei ai lui Amulius. Unii dintre cei
ai primului au speriat multe dintre vitele lui Amulius, cauzând
enervarea păstorilor acestora. Romulus și Remus au adunat păstorii la
un loc, i-au găsit și ucis pe cei ai lui Numitor și au recuperat vitele
rătăcite. Spre nemulțumirea lui Numitor, Romulus și Remus au adunat
mulți oameni nevoiași și sclavi ai lui Numitor, etalându-și cutezanța și
temperamentul.
În timp ce Romulus era angrenat în unele sacrificii, pentru că
era iubitor față de sacrificii și zei, unii dintre păstorii lui Numitor îl
atacă pe Remus și alți prieteni ai acestuia. Astfel izbucnește o luptă.
După ce ambele părți au înregistrat răni grave, păstorii lui Numitor
triumfă și îl iau pe Remus ca prizonier, ducându-l la Numitor pentru
pedepsire. Numitor nu îl pedepsește pe Remus, pentru că se temea de
Amulius, însă a mers la acesta și a cerut dreptate, din moment ce era
fratele său și fusese insultat de către servitorii regali. Și oamenii din
Alba Longa înțelegeau motivele lui Numitor și considerau că a fost
victima unui jaf nemeritat. Astfel, Amulius a decis să-l lase pe Remus
pe mâna lui Numitor, iar acesta să-l pedepsească cum dorește.
Când Numitor îl duce pe Remus acasă la el pentru pedeapsă,
este surprins de completa superioritate a tânărului în statura și puterea
corpului său. După ce a auzit despre faptele și virtuțile sale nobile,
Numitor îl întreabă pe Remus despre nașterea și identitatea sa. Când
Remus i-a spus că a fost găsit și îngrijit de către o lupoaică pe
malurile râului Tibru și intuindu-i vârsta după înfățișarea sa, Numitor
pleacă să discute cu fiica sa, Rhea, în această privință. La întoarcerea
de la sacrificii, Faustulus îi spune lui Romulus că fratele său fusese
capturat și-l trimite în ajutorul acestuia. Romulus pleacă pentru a găsi
armată ca să lupte împotriva lui Numitor la Alba Longa. Faustulus
aleargă repede spre Alba Longa, însă este oprit la porțile orașului de
către paznici.
Din fericire, unul dintre aceștia era servitorul care dusese
copiii la râu. Recunoscând turma și chipul lui Faustulus, îl duce în
grabă către Amulius. Păstorul recunoaște că băieții sunt în viață, însă
spune că ei trăiesc departe de Alba Longa ca ciobani. De frică și furie,
Amulius trimite de îndată un prieten al lui Numitor să vadă dacă
există vreo atestare în privința vieții gemenilor. În momentul în care
omul intră în casa lui Numitor, îi găsește pe cei doi, Numitor și
Remus îmbrățișându-se, confirmându-i astfel că Remus era nepotul
lui Numitor. Omul îi sfătuiește apoi să se grăbească, pentru că
Romulus mărșăluiește către oraș cu o armată formată din cei care îl
urau și se temeau de Amulius. Armata lui Romulus era formată din
200 de bărbați maniples. Remus incită cetățenii din interiorul orașului
să se revolte și în același timp Romulus atacă din afară. Amulius, fără
a face vreun pas pentru siguranța sa, din confuzie totală, este capturat
și ucis.