Legenda lui Romulus şi Remus

sau

Legenda întemeierii Romei

(povestită de istoricii romani)
În cetatea latinilor,Alba Longa, unul din urmaşi, regele Proca are doi fii viteji,
Numitor şi Amuliu, pe care familia împărătească îi îndrăgeşte deopotrivă,bucurându-
se de frumuseţea lor. După moartea regelui, tronul trebuie să fie luat de către
Numitor , primul născut, însă Amuliu îşi alungă fratele de la domnie şi-i ia locul,
săvârşind multe nelegiuiri. Pe Rhea Silvia, fiica fratelui, a făcut-o vestală, ca
şă nu mai poată avea urmaşi. Aceasta însă a născut în secret doi gemeni. Înfuriat,
Amuliu a pus-o în lanţuri şi a aruncat-o în temniţă. A poruncit unui slujitor ca
bebeluşii Romulus şi Remus să fie azvârliţi în Tibru, însă acesta, milos, nu i-a
ucis, ci i-a lăsat vii la marginea unei bălţi, într-o covată. O lupoaică a întâlnit
micuţii şi i-a alăptat. Mai apoi, păstorul Faustulus a găsit copiii, i-a crescut şi
a bănuit taina celor doi băieţi alăptaţi de lupoaică. Crescând printre păstori şi
aflând de originea lor regală, Romulus şi Remus îl ucid pe Amuliu şi îl
reînscăunează pe bunicul lor Numitor. Cei doi fraţi hotărăsc după aceea să
întemeieze o nouă cetate. Pentru a vedea cui îi este soarta mai favorabilă, ei se
urcă pe două coline apropiate - Remus pe Aventius şi Romulus pe Palatinus - şi de
acolo scrutează zarea: lui Remus i se înfăţişează şase vulturi, iar lui Romulus
doisprezece, fapt care arată că lui au hotărât zeii să-i încredinţeze soarta noii
cetăţi. În timp ce acesta din urmă trage cu plugul brazda care avea să delimiteze
aşezarea viitoarei Rome, Remus îl ia în derâdere. Acest fapt îi atrage moartea.
Rămas singur, Romulus domneşte asupra cetăţii. Astfel întemeiază, în anul 753
î.Hr., un nou oraş. Acesta a fost botezat Roma, după numele lui Romulus, care l-a
ucis pe Remus. Peste ani, Roma va deveni un oraş puternic, stăpân al unui imperiu
uriaş, cu oameni războinici şi cutezători, care au dominat Antichitatea Europei.