CUM REZOLVI

SUBIECTUL
AL III-LEA?
TEXTUL DRAMATIC - ION LUCA CARAGIALE

Profesor - Bogdan Rațiu

 REPERE TEORETICE
CERINȚĂ:

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui
text dramatic studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic studiat
într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;

comentarea a două scene relevante pentru tema textului dramatic studiat;

analiza a două componente de structură şi de limbaj, semnificative pentru textul

dramatic studiat (de exemplu: acțiune, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act,
scenă etc.)

Notă. Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare
cerinţă/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii
ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte;
așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să dezvolte
subiectul propus.
 INTRODUCERE
prezentarea unei imagini generale

prezentarea contextului

focalizarea interpretării pe anumite aspecte esențiale

ideea fundamentală asupra operei autorului

reperele critice fundamentale care susțin interpretarea

 Idei-reper pentru introducere

Apariție: Teatrul Naţional din Bucureşti, pe data de 13 noiembrie 1884

Perioada marilor clasici
Receptare critică: Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu

Exemplu de introducere:

O scrisoare pierdută a fost reprezentată pentru prima oară pe scenă, la Teatrul Naţional din
Bucureşti, pe data de 13 noiembrie 1884, fiind o operă reprezentativă a perioadei marilor clasici.
Titu Maiorescu argumenta originalitatea operei autorului prin punerea „în scenă a câtorva
tipuri din viaţa noastră socială de astăzi”, care „fac concurenţă stării civile” (G. Ibrăileanu), fiind
atât de vii şi de bine conturate, încât trăiesc parcă independent de paginile cărţii.
 CUPRINS
ideile se pot organiza de la general la particular

fiecare paragraf să conțină un enunț-cheie

următoarele enunțuri vor conține explicații, dezvoltări ale ideii respective, exemple

ultimele enunțuri ale paragrafului pot fi construite ca un rezumat al paragrafului sau o concluzie
intermediară

o succesiune logică a ideilor susținute prin raționamente pertinente, pe baza textului ales

conectorii
 Două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic studiat
într-un curent cultural

Realismul abordează cu precădere subiecte din contemporaneitate sau din trecutul foarte
apropiat.

Trăsături:
iluzia realităţii;
reprezentarea veridică a realităţii;
obiectivitatea;
prezenţa personajelor tipice în împrejurări specifice;
preocuparea pentru social;
atitudinea critică faţă de societate;

Precizarea temei

Tema: dorinţa de parvenire manifestată pe fondul luptei pentru putere în vederea

desemnării unui candidat pentru Adunarea Constituantă, în anul 1883.

Piesa prezintă: demagogia în viața politică, adulterul, relațiile de familie ale unor
reprezentanți corupți.

Comentarea a două scene

scena IV, actul I: prezintă discuția dintre Trahanache și Tipătescu privitoare la

scrisoarea de amor pe care o avea Cațavencu
scena V, actul II: aparține în întregime lui Zoe: e o secvență monologată, din care
se desenează, ca o evidență, maturitatea politică a personajului
 Două componente de structură şi de limbaj

Locul și timpul acțiunii

sunt oferite în cadrul didascaliilor: „în capitala unui județ de munte, în zilele noastre” (caracter de
generalitate, accentuând și repetabilitatea faptelor)

spațiul dramatic

Limbajul personajelor

etimologie greşită („capitalist!” pentru locuitorii capitalei);

contradicţia în termeni: ⹂După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani, iată visul nostru realizat!”;

asociaţii incompatibile ca sens: ⹂Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu
desăvârşire”;

truismele (adevăruri evidente): ⹂O soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are”

 Evidențierea celor două trăsături ale curentului
Personaje tipice: Zaharia Trahanache

Din punct de vedere social:

· este „prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului școlar, comitetului
agricol și al altor comitete și comiții”
Din punct de vedere moral:
· practică înșelăciunea atât în familia sa, cât și ca șef al partidului, falsificând listele de alegători.
Din punct de vedere psihologic:
· este ramolit, senil, plat în gândire, fiind doar în aparență naiv, pentru că pregătește cu abilitate
contrașantajul, fără niciun scrupul.

Atitudinea critică față de societate: comicul de intenție

· Caragiale reliefează că autorul este un bun cunoscător al realității sociale

· Creează o „lume-lume” (Vasile Fanache)
· Ion Luca Caragiale: ⹂simț enorm și văd monstruos” / ⹂ridendo castigat mores”

 Două componente de structură şi de limbaj

LOCUL ȘI TIMPUL ACȚIUNII LIMBAJUL PERSONAJELOR

sunt oferite în cadrul didascaliilor: „în

etimologie greşită („capitalist!”
capitala unui județ de munte, în zilele
pentru locuitorii capitalei)
noastre” (caracter de generalitate,
contradicţia în termeni: ⹂După
accentuând și repetabilitatea faptelor)
lupte seculare care au durat
replica oferită de Cațavencu se
aproape 30 de ani, iată visul
menționează „anul de grație 1883”/ se
nostru realizat!”
desfășoară pe parcursul a trei zile.
asociaţii incompatibile ca sens:
spațiul dramatic se restrânge la:
⹂Industria română este
„anticamera bine mobilată” din casa
admirabilă, e sublimă, putem zice,
prefectului (actul I-II)
dar lipseşte cu desăvârşire”
incinta primăriei, sala mare, cabinetul
truismele (adevăruri evidente):
primarului
⹂O soţietate fără prinţipuri, va să
grădina casei lui Trahanache
zică că nu le are”
 CONCLUZIE
vei aborda ideile-cheie ale eseului
abordare sintetică a subiectului
citarea unor referințe critice de autoritate/ judecăți de valoare
 IDEI-REPER
PENTRU CONCLUZIE
prin I.L. Caragiale realitatea ni se descoperă dinspre „partea ei comică”.
pentru Vasile Fanache estetica lui Caragiale este a unui realist lucid care
observă moravurile lumii dincolo de iluzie şi de aparenţă.
autorul reuşeşte să creeze o „lume-lume” (V. Fanache), adică o prea-lume,
o lume răsturnată, trecută de firesc, o lume nebună, haotică,
suprainflamată, purtată de „valurile învolburate ale vieţii” în care, „se-
mpletesc admirabil observaţia socială, comedia de caracter şi situaţiile tari
de farsă” (P. Constantinescu).
textul caragialian este consubstanţial realismului ironic, oferind o imagine
ambiguă şi personaje enigmatice.
SPOR LA ÎNVĂȚAT!