ăiatul faraon s-a născut în anul 1341 î.Hr.

în orașul Aketaton ("Orizontul lui

Aton"). La vârsta de 7 ani Tutankhamon a luat-o de soție pe frumoasa Ankesenamon
("Ea trăiește pentru Amon"), sora sa vitregă. Doi ani mai târziu, fratele său mai
mare, Smenkhkare moare, tronul revenindu-i lui. A abandonat cultul tatălui său,
revenind la zeii tradiționali. În al doilea an de domnie, Tutankhamon părăsește Tel
al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memfis,
aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ și, în același timp,
își schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton", în Tutankhamon,
„imagine vie a lui Amon", marele zeu al Egiptului, adorat în temple de la Karnak
până la Teba, capitala religioasă. Demolarea monumentelor închinate lui Aton
începe. Sanctuarele sunt demontate rând pe rând, blocurile lor de piatră fiind
refolosite în noile construcții. Tutankhamon pune să se decoreze unii pereți ai
templelor de la Karnak și Luxor, închinate lui Amon, și să se ridice numeroase
statui ale zeului și ale lui însuși. Pe plan extern, au avut poate loc două
expediții militare, una în Orientul Apropiat, cealaltă în Nubia.

Numele oficial Tut-ankh-Amon era Nebkheperure numele Tutankhamon fiind unul foarte
personal și mai puțin important.

Celebritatea postumă a lui Tutankhamon se datorează mormântului său din Valea

Regilor de lângă Teba, descoperit în 1922 de britanicul Howard Carter, singurul
mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat și nejefuit.
[1]

Moartea

Faraonul și soția sa
Tutankhamon a murit la vârsta de 18 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o
lovitură la cap,dar există mai multe teorii. Suspectul principal ar fi fost Ay,
succesorul său, al cărui motiv consta în preluarea tronului. O radiografie indică
un cheag de sânge în craniul său.

În anul 1925, mumia lui Tutankhamon a fost deschisă și analizată de către echipa
lui Howard Carter. În 1969 și 1986, ea a fost supusă razelor X; în anul 2005, mumia
a fost testată cu scanerul. Radiografiile indică mai multe fracturi, dar se
presupune că acestea au fost produse de către echipa lui Carter. Radiografiile
arată că Tutankhamon era sănătos și nu avea nici o urmă de infecție, ceea ce indică
faptul că el nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său prezintă un
cheag de sânge în zona cefei, ceea ce ar dovedi presupusa lovitură la cap.

Dar cine a fost ucigașul? Mulți consideră că suspectul principal era chiar soția
sa, Ankesekhamon. În apropierea mumiei sale s-au găsit doi fetuși morți, probabil
fiii săi (unul ar fi murit la naștere; celălalt - la câteva zile după naștere).

O tomografie a mumiei indică faptul că Tutankhamon avea coloana strâmbă, ceea ce ar

putea însemna că faraonul nu-și putea mișca capul. Acest fapt ar putea reprezenta
cauza care a dus la moartea fiilor săi. O variantă este aceea că faraonul ar fi
fost ucis de către soția sa deoarece nu putea să aibă copii sănătoși din cauza
stării sale de sănătate.

Însă, bazat pe imaginile transmise de-a lungul vremii, aceasta își iubea soțul
foarte mult, fapt care face imposibilă crima. Deviația coloanei ar fi putut fi
provocată la îmbălsămare.

Un alt suspect este Maya, un servitor al faraonului. Dar și despre acesta se

presupune în unele teorii că ținea la faraon și că este cel care a distrus
documentele care indicau locul mormântului său.

Un alt suspect este generalul Horhemheb. Totuși, dacă acesta ar fi fost ucigașul,
i-ar fi luat imediat locul pe tron; în plus, acesta era cel care îl instruia pe
faraon.

În fine, un alt suspect este vizirul său, Ay. Acesta l-ar fi ucis pentru a prelua
puterea, fapt care s-a și întâmplat.

În anul 2005, o echipă de la 'National Geographic' condusă de către arheologul Zahi

Hawass, a analizat mumia prin scanare. S-au descoperit foarte multe fracturi
produse de către Carter. Cutia toracică lipsea, mumia avea o gaură la cap, o gleznă
de-a sa era înfășurată, posibil datorită unei fracturi, iar un dinte sănătos era
ieșit lateral.

Faraonul pe car
Pe lângă asta, s-a descoperit că piciorul stâng era fracturat, iar rotula lipsea,
ceea ce poate indica o căzătură. Rana de la picior s-a cangrenat, provocându-i
moartea. Căzătura i-ar fi afectat și cutia toracică, ceea ce înseamnă că i-a fost
scoasă la îmbălsămare. Gaura de la cap ar fi putut fi produsă la îmbălsămare.
Atunci când creierul i-a fost scos, ar mai fi rămas o cantitate mică în interiorul
craniului; restul creierului a fost scos prin peretele craniului, iar cheagul de
sânge nu e altceva decât o urmă de rășină, de ulei.

Însă unii cercetători cred că fractura s-ar fi produs la îmbălsămare și că teoriile

cum că Tutankhamon ar fi fost lovit în cap sau că a fost otrăvit sunt false. Chiar
dacă a avut coloana strâmbă sau s-a accidentat la piciorul stâng, Tutankhamon ar fi
rezistat, fiind foarte sănătos și viguros, afirmă cercetătorii. Moartea sa rămâne
în mare parte un mister. Recent, grație unui studiu genetic major, efectuat pe mai
mulți membri din familia lui Tutankhamon, cercetătorii au descoperit că acesta avea
anumite malformații la nivelul picioarelor.

În afară de o afecțiune a oaselor picioarelor de care suferea, numită maladia

Kohler II, faraonul Tutankhamon avea picioarele grav deformate, astfel încât era
nevoit să se deplaseze cu ajutorul unui baston.

Celui de-al doilea deget de la piciorul drept al faraonului îi lipsea osul

mijlociu, fiind astfel mai scurt, iar laba piciorului stâng era îndoită înspre
interior, faraonul călcând pe gleznă, nu pe talpă.

Această afecțiune a piciorului necesită încălțăminte special fabricată. Cu ajutorul

unor curelușe din piele, piciorul faraonului era menținut în poziția corectă,
pentru ca acesta să nu se deplaseze târându-și piciorul bolnav. O “autopsie
virtuală” realizată asupra rămășițelor faraonului egiptean Tutankhamon a arătat că
părinții săi au fost frate și soră și că, din cauza incestului, el s-a născut cu o
deformație la picior și avea șolduri feminine. Aceste informații au fost dezvăluite
în filmul documentar “Tutankhamun: The Truth Uncovered”, care va fi difuzat de BBC
One pe 26 octombrie.

Masca mortuară a lui Tutankhamon, acoperită cu aur, arată imaginea unui faraon care
sugerează putere și frumusețe regală, însă în realitate el avea dinții ieșiți în
exterior, o deformație la picior (la talpă) și șolduri feminine. Mai mult, în loc
să fie pasionat de cursele carelor de război, el mergea șchiopătând, sprijinindu-se
mereu într-un baston, în tot timpul domniei sale din secolul al 14-lea Î.Hr.

“Autopsia virtuală” realizată de oamenii de știință a fost compusă din analiza a

peste 2.000 de scanări computerizate și a fost combinată cu analizele genetice ale
familiei lui Tutankhamon. Astfel s-a constatat că părinții săi au fost rude de
gradul 1, adică frate și soră, fapt care a dus la apariția unor dereglări hormonale
în cazul său. De asemenea, este posibil ca istoria familiei sale să fi dus la
moartea lui prematură, în timpul adolescenței, scrie Daily Mail.
Până în prezent, conform miturilor, faraonul ar fi murit din cauza unor accidente
în timpul curselor de care de război sau chiar ar fi fost ucis, deoarece în craniul
său fuseseră găsite fracturi care sugerau aceste ipoteze. Acum însă, oamenii de
știință cred ca Tutankhamon ar fi murit din cauza unor boli, deoarece handicapul de
la picior nu îi permitea să participe la curse.

Albert Zink, cercetător de la un institut din Italia, este cel care a folosit
amprentele genetice și a făcut teste ADN, descoperind astfel că mama lui
Tutankhamon a fost sora lui Akhenaten, care a fost tatăl său. În Egiptul antic,
incestul era tolerat, iar oamenii nu știau că există urmări genetice asupra
copiilor rezultați din astfel de relații. “De asemenea, el dezvoltase boala Kohler,
adică moartea oaselor, în timpul adolescenței, fapt care i-a provocat probabil
dureri foarte mari. Știm că acest om a avut 130 de bastoane pe care le folosea și
că obișnuia sa tragă cu arcul atunci când stătea pe un scaun”, a declarat Zahi
Hawass, secretar general al Consiliului Suprem de Antichități din Egipt.

Mormântul și motivele salvării sale

Intrarea în mormânt
Tutankhamon a fost îngropat într-un mormânt din Valea Regilor, care probabil nu era
destinat lui. Mormântul poartă numele KV62, KV fiind un acronim de la King’s
Valley, iar 62 numărul de ordine al mormântului descoperit în Valea Regilor.

Intrarea în mormânt se află topografic la cota cea mai scăzută din Valea Regilor. A
murit primăvara (martie-aprilie), în mormânt fiind descoperite resturi vegetale ale
unor plante care cresc numai primăvara. La scurt timp după înmormântare, lăcașul a
fost jefuit, fiind sustrase însă numai obiecte mici, ușor vandabile. După
cercetările recente ale englezului Stephen (Steve) Cross, după cca 7 luni
(octombrie-noiembrie ale aceluiași an) a avut loc în zonă o rupere de nori
catastrofală. Torenții care s-au scurs pe 3 văi s-au unit în Valea Regilor, aducând
cantități mari de sedimente, depuse deasupra intrării în mormântul lui Tutankhamon,
unde au depus un strat gros de 1-2 m. După ploaie, terenul s-a uscat, iar
sedimentele s-au cimentat. Acesta a fost unul din motivele pentru care jefuitorii
de morminte n-au găsit și deschis acest mormânt, rămas practic neatins până în
1922.

Un alt motiv a salvării mormântului său a fost radierea lui postumă din memoria
colectivă, împreună cu tatăl său, o răzbunare religioasă a adepților politeismului.
Jefuitorii n-au știut de existența unui faraon cu numele Tutankhamon și n-au căutat
în teren urmele mormântului lui.

Apanajul postmortem
Cele cca 5000 obiecte din apanajul postmortem al faraonului Tutankhamon se găsesc
în prezent, nou ordonate și clasificate, în Noul Muzeu Egiptean de Antichități
(Grand Egyptian Museum) de lȃngă piramide.
Au avut ca scop:
- asigurarea unui trai confortabil a faraonului în cealaltă lume;
- asigurarea supraviețuirii soarelui (zeul Ra la egipteni), în împărăția umbrelor
Hades, între apus și răsărit, prin lupta faraonului cu forțele răului. Faraonul era
dotat în acest scop cu armele și însoțitorii militari necesari, spre a înfrȃnge
demonii și fiarele din Hades. Soarele putea apoi zilnic din nou răsări, spre a
garanta traiul egiptenilor și existența statului Egipt.

"Blestemul" lui Tutankhamon

Articol principal: Blestemul lui Tutankhamon.

Mormantul
Atunci când Carter și Carnavon au coborât treptele, Carnavon s-a îngrijorat de o
înțepătură de insectă, iar când a tăiat-o cu o lamă, înțepătura s-a infectat,
provocându-i o pneumonie, astfel pe 5 aprilie 1923, a decedat. Înainte de asta,
canarul lui a fost mâncat de un șarpe (simbolul faraonului), chiar în ziua când
mormântul a fost deschis. Apoi, alte zeci de oameni au murit în următorii 20 de
ani. Unii cred că a fost de vină blestemul. Foarte multe inscripții spun despre
acest blestem: "cel ce va atinge mormântul faraonului, va fi răzbunat de leu,
crocodil și de către hipopotam" sau "Moartea îi va secera pe cei care vor tulbura
liniștea faraonului". Unii cred că moartea lui Carnavon ar avea legatură cu
profanarea mormântului. Când l-au deschis, ca să scoată masca de aur, Carter ar fi
trebuit să-i profaneze mumia. Mulți îl acuză pe Carter, deoarece ar fi distrus
toate dovezile morții sale și ar fi produs acel blestem.