Cronovizorul – Dispozitivul misterios de

călătorie în timp al Vaticanului

În timp ce mulți îl consideră pe H.G. Wells un geniu care a inventat ideea

mașinii timpului în romanul său, „Mașina timpului”, unii cred că el dezvăluia o
capacitate extrem de secretă. De când romanul său a fost publicat pentru prima dată
în 1895, au urmat mii de cărți, articole și videoclipuri, documentând relatări
curioase despre călătoriile în timp și dimensiunile dincolo de imaginația cea mai
sălbatică. Una dintre aceste lucrări, cartea Părintelui François Brune din 2002,
„Le Nouveau Mystere du Vatican”, aduce înapoi în ochii publicului – sau cel
puțin în mintea teoreticienilor conspirației un dispozitiv uitat de călătorie în timp
numit Cronovizor.

Brune, care a aflat despre dispozitiv la începutul anilor 1960, jură că Cronovizorul
există. La o zi după ce l-a întâlnit pentru prima dată pe părintele Pellegrino
Ernetti, preotul de știință, cei doi navigau de-a lungul Canalului Mare al Veneției,
discutând despre interpretări biblice, când Ernetti a explicat că teoriile și
interpretările nu erau necesare atunci când cineva putea vedea adevărul singur. El
i-a explicat lui Brune cum funcționează Cronovizorul, permițând privitorului să
vadă și să audă evenimente din trecut și viitor. Raportul său complet este inclus în
cartea lui Brune.

Cu puțină săpătură, cercetătorii vor găsi primele mențiuni despre Cronovizor într-
un articol din 1972 publicat în revista italiană „La Domenica del Corriere”,
intitulat „O mașină care fotografiază trecutul a fost în sfârșit inventată”.
Aparținând Vaticanului, mașina timpului Cronovizor este considerată unul dintre
cele mai bine păstrate secrete ale papalității. Dispozitivul se spune că este plin cu
trei aliaje prețioase, catozi, cadrane, pârghii și că are capacitatea de a afișa
nenumărate evenimente istorice din istoria biblică și romană. Acționând ca un fel
de televiziune, Cronovizorul a verificat chiar existența lui Isus Hristos și a difuzat
răstignirea lui (https://www.gaia.com/video/caesar-s-messiah-roman-conspiracy-
invent-jesus ).

Se spune că mașina timpului Cronovizor a fost inventată în anii 1950 de o echipă

dedicată și secretă de oameni de știință italieni, inclusiv fizicienii Enrico
Fermi și Pellegrino Ernetti. Criticii pot lua probleme de credibilitate cu faptul
că Ernetti a devenit în cele din urmă preot. Cu toate acestea, reputația lui Enrico
Fermi nu este de batjocorit. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1938 „pentru
demonstrațiile sale cu privire la existența unor noi elemente radioactive produse
prin iradierea cu neutroni și pentru descoperirea conexă a reacțiilor nucleare
provocate de neutronii lenți”.
Notorietatea științifică a lui Fermi este suficient de interesantă pentru a arunca o
privire mai atentă asupra Cronovizorului, dar era el cu adevărat capabil să creeze o
mașină a timpului cu echipa sa? Unii susțin că da. Totuși, Fermi nu a putut apăra
niciodată invenția și funcționarea acesteia, deoarece numele său nu a fost asociat
cu proiectul până în 1992, la zeci de ani după moartea sa din 1954. Cu excepția
unui alt nume, restul echipei de inventatori ai Cronovizorului au rămas anonimi:
celebrul, sau infamul, Wernher von Braun, un membru nazist SS și eventual
stimat savant al rachetelor NASA. Von Braun murise și el în momentul în care
numele său a devenit public legat de proiect. Cu toate acestea, se știe că el a lucrat
la Die Glocke sau Nazi Bell (Clopotul Zburător) al celui de-al Treilea Reich, în
ultimii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial.

Este posibil ca Cronovizorul să fi reprezentat o altă legătură între naziști și Vatican,

care au menținut legături strânse în timpul războiului. Prin urmare, nu ar fi șocant
dacă tehnologia Cronovizorului ar fi fost partajată între cele două entități. Dovezile
Cronovizorului sunt slabe, în ceea ce privește standardele științifice, constau din
fotografii dubioase, inclusiv o fotografie cu Isus pe cruce.

De asemenea, Ernetti a susținut că a văzut piesa pierdută a poetului

roman Quintus Ennius, Thyestes, și apoi a transcris scenele acesteia pentru public.
De asemenea, au fost puse îndoieli asupra acestei transcripții, profesorul Katherine
Eldred de la Universitatea Princeton (un expert în Thyestes) explicând că versiunea
produsă de Ernetti nu este doar prea scurtă, dar conține și cuvinte latine care nu ar
fi fost folosite decât la 200 de ani după vremea lui Ennius.

Când luăm în considerare veridicitatea Cronovizorului, s-ar putea referi la T.L.

Nuvela științifico-fantastică a lui Sherred, „E for Effort”, care a fost publicată în
1947, chiar înainte de presupusa invenție a dispozitivului Vaticanului. În novela sa,
Sherred scrie despre un dispozitiv de vizualizare a timpului cu caracteristici care se
aseamănă izbitor cu Cronovizorul. Cercetătorii pricepuți ar putea fi de acord că,
deși călătoria în timp poate fi într-adevăr posibilă, Cronovizorul nu este neapărat
un mediu pentru acesta. Fizicianul și cosmologul Stephen Hawking a discutat
despre posibilitățile călătoriei în timp, explicând într-un singur caz: „Dacă vrem să
călătorim în viitor, trebuie doar să mergem repede. Foarte rapid. Și cred că
singurul mod în care este posibil să facem asta este să mergem în spațiu.”

Fizicianul Fred Alan Wolf a sugerat că călătoria în timp este posibilă pentru că
„are de-a face cu o relație destul de delicată care există între minte și materie…
Ceea ce înseamnă călătoria în timp este de a învăța cum să ne mișcăm și să ieșim
din acest tărâm în care lucrurile sunt definite de minte.”
Din păcate, Ernetti nu a oferit niciodată o explicație detaliată cu privire la modul în
care a fost modelat dispozitivul său de călătorie în timp sau cum a funcționat, cu
excepția faptului că a afirmat în mod misterios că a funcționat prin „procesarea
radiației electromagnetice reziduale rămase de numeroase procese”.

De asemenea, regretabil este faptul că Cronovizorul, dacă a existat vreodată, nu a

putut fi niciodată studiat și replicat, pentru că Ernetti a susținut că a trebuit să-l
demonteze pentru a-l ține departe de mâinile răului. Acestea fiind spuse, mulți cred
că Cronovizorul încă există, ascuns în siguranță în zidurile Vaticanului, rămânând
unul dintre secretele sale cel mai bine păstrate.

Sursa: https://www.gaia.com/