Idee poetica si mijloace artistice

Identifici tema poeziei (trecerea ireversibila a timpului etc). Vezi care e atmosfera generala (liniște,
zbucium etc), sentimentele (de bucurie, tristețe, etc) pe care vrea sa le transmită eul liric. După ce ai
realizat cele menționate mai sus, vei descoperi ideea poetica. Ea nu e una universala la fiecare creație
lirica, fiecare persoană înțelegând relativ diferit mesajul. După ce ai identificat ideea centrală,
identifici mijloacele artistice (figuri de stil: personificarea, comparația, epitetul, metafora etc și imagini
artistice: vizuale, dinamice, olfactive etc). Apoi, comentezi strofa realizand o paralela intre ideea principala
și mijloacele artistice care sporesc expresivitatea poeziei.
 
Mijloacele artistice sunt figurile de stil și imaginile artistice.
 Ideea poetica reprezinta ideea in jurul caruia este realizata poezia/strofa, la ce anume se refera
poetul in strofa respectiva.
 Legatura dintre cele doua este urmatoarea = ideile poetice sunt exprimate prin intermediul
mijloacelor artistice.
 
Ideea poetica si mijloacele artistice. Schemă:
In poezia lui.. intitulata... se abordeaza tema... prin intermediul motivelor literare ...
 Aceasta idee se regaseste in text  prin intermediul mijloacelor  artistice: figuri de stil si imagini
artistice
 Apar astfel (exemple figuri de stil si imgaini artistice)
 
 
Exemple de subiecte în care apare ideea poetică și mijloacele artistice:

 poezie
 fragment extras dintr-un roman
 fragment extras dintr-o operă dramatică

 
PLAN  
I. Introducere
   - tema poeziei (despre ce este vorba în
poezie) Poezia lui ... este o poezie de dragoste. Poetul se
imaginează în ipostaza...
In poezia lui.. intitulata... se abordeaza tema...
prin intermediul motivelor literare ...
II. Cuprins Strofa I surprinde momentul...
   - plasarea strofei a doua în contextul poeziei
(legătura cu prima strofă)
   - comentarea strofei a doua: Strofa a II-a descrie spaţiul...

 CE spune autorul? (universul
imaginar);
 CUM spune autorul? (mijloace de
expresivitate artistică: figuri de stil
etc.) 
 DE CE spune autorul?
(semnificaţii, cauze, efecte
artistice)
Versurile 3 şi 4 ale strofei a doua aduc, în plus, o stare de...
Este folosită, în acest scop, o combinaţie măistră de figuri
de stil... 
În sfârşit, ultimul vers al strofei a doua face legătura cu...
/sau
Aceasta idee se regaseste in text  prin intermediul
mijloacelor  artistice: figuri de stil si imagini artistice
Apar astfel (exemple figuri de stil si imagini artistice)

III. Încheiere Prin urmare...

   - concluzie: rolul strofei a doua în ansamblul
Acesta este mesajul poeziei, în care strofa a doua...
poeziei.
 
3 PAȘI SIMPLI ÎN REZOLVAREA SUBIECTULUI II
 
 Pas 1: identifică curentul literar (romantismul, simbolismul, realismul, modernismul, neomodernismul
(trebuie să cunoști minim câteva trasaturi de baza a fiecarui curent literar)
Pas 2: să analizezi fragmentul, fie ca este vorba de poezie  sau proza tinand cont de curentul literar
 Pas 3: Caracterizarea unui personaj, ideea poetica și mijloacele artistice, de evidențiat trăsăturile genului
dramatic, să prezinți indicațiile scenice, sau rolul dascaliilor, sa analizezi poezia tinand cont de timpurile
verbale.
Ideea poetica este mesajul central cu ceea ce rămâi tu după ce citești poezia iar mijlocul artistic inseamnă
ansamblul pe care poetul îl utilizează pentru a consolida ideea, tema, adica figurile de stil, imagini artistice,
repetitii.
Pentru inceput trebuie sa identificăm tema, pentru ca ideea poetică este o particularitate a temei, avem
tema iubirii și ideea poetică, de exemplu iubirea te poate face să te simți fericit etc.
 
 REZOLVĂRI
SUBIECTUL al II-lea 10 puncte
Comentează, în minim 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind relația strânsă
dintre ideile poetice și mijloacele artistice:
 
Eu urc spre culme... Mi-a rămas în
urmă
Noroiul prins în putreda-i osândă,
Înfrigurata patimilor turmă,
Cu chiot lung de-ntrecere flămândă...
Eu urc... Acolo jos, în adâncime,
Aud viaţa ce-şi întinde hora;
E necurmatul cântec din vechime.
Îl ştiu... Mai bine n-o să-l ştie nime,
Căci am băut din cupa tuturora
Şi l-am plătit cu lacrimi şi cu rime...

Octavian Goga, Din larg

 
Răspunsurile pot fi organizate în 3 pași simpli:
 
   Poezia lui Octavian Goga are în centru tema trecerii ireversibile a timpului. (pas 1 identificarea temei)
Pas 2 După ce identificăm tema
putem spune si ipostaza in care se află eul liric: 
de contemplator, de îndrăgostit; pe urmă privim per ansamblu
poezia
 
 Această poezie impresionează prin forța lirismului, astfel că aceasta capătă un profund lirism subiectiv, iar
textul dobândește caracter confesiv. Acest lucru este evidențiat prin folosirea pronumelor la persoana I
(„eu”, „mă”) și al verbelor de pers. I („știu”, „am băut”, „am plătit”). Eul liric își expune încercarea de a ieși
din prezentul deprimant pentru a atinge eternitatea „urc spre culme”. 
   Strofa a doua se bazează pe opoziția dintre atitudinea ascensională a eului liric și tentația de a pătrunde
în zonele profunde ale ființei sale („Eu urc... Acolo jos, în adâncime / Aud viața ce-și întinde hora”).
Pas 3 Figuri de
stil
Ca figuri de stil se remarcă personificarea, dar și metafora „necurmatul cântec din vechime” care face
referire la inspirația transmisă de strămoși.
   Finalul strofei surprinde condiția artistului consumat prin jertfa cerută de propria creație „Şi l-am plătit cu
lacrimi şi cu rime...”.
 
SUBIECTUL al II-lea 10 puncte
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea poetică
şi mijloacele artistice. 
Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.
Cu foaia această închid porţile şi trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?
Ţi-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ţi sufletul către perete
şi lacrima către apus.
 Lucian Blaga, Încheiere
 
Posibil răspuns
Ideea poetica reprezinta mesajul central  identificat intr-o poezie. Mijloacele artistice inglobează totalitatea
mecanismelor utilizate în consolidarea temei si a idei centrale. In opera lirica intitulata Încheiere de Lucian
Blaga se identifică tema trecerii timpului si a morții.
Ipostaza eului liric in poezia “Încheiere” de Lucian Blaga este contemplatorul, nostalgicul. Eul liric, prin tipul
unui monolog liric adresat se regăsește în ipostaza poetului care redactează ultima scriere înainte de
marea trecere.
Setea metafizică, incapacitatea de a cunoaște transcendentul, întrebările retorice sunt motivele
implicite (motiv implicit – motiv care se deduce și nu motiv evidențiat) ale poeziei. Eul liric se adresează
prin apelativul frate, semn al fraternității creionate prin lecturarea cărților care au efecte curative asupra
fiintei.
Prin metafora închid porțile și trag cheile se accentuează părăsirea planului terestru după finalizarea
acestei foi care poate reprezenta destinul  poetului. De asemenea antiteza sus-jos, creioneaza
incertitudinea cunoașterii absolutului, la nivel prozodic poezia este modernă, se observă  rimă internă,
tehnica ingambamentului (ideea este transmisă pe rândul următor cu literă mică – continuă ideea primul
rând), metafora insolită. (metafora menită să șocheze)
Sursa: youtube vox valachorum
 
SUBIECTUL al II-lea 10 puncte
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și
mijloacele artistice.
 
 „Clar de noapte parfumat
O grădină cu orizontul depărtat…
Şi în somn, pe banca veche, cugetări se
contrazic.
Greierul zimţează noaptea, cu nimic.
 
Cum te-am aşteptat…
Totul a trecut –
Luna pare, în oftat,
Un continent cunoscut.”
 
Aici e frumos aranjat
Orice fir;
Veacurile-au stat
Un oraş, pe vale, – Suvenir.”
 
(George Bacovia, „Nocturnă”)
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare-1 punct;
logica înlănțuirii ideilor-1 punct; ortografia-1 punct; punctuația -1punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și să
dezvolte subiectul propus.
 
RĂSPUNS POSIBIL
Poezia este alcătuită din patru catrene cu măsură variabilă, fiind prezent un plan exterior sugerat de tabloul
nocturn şi unul interior al eului liric, simbolizat prin stările de nevroză, iritare psihică, dezorientare.
Incipitul poeziei îl constituie sinestezia definită prin îmbinarea vizualului cu olfactivul, în versul „Clar de
noapte parfumat” şi cu auditivul ultimului vers, care are valenţă ironică, de minimalizare a existenţei:
„Greierul zimţează noaptea, cu nimic.”
Personificarea lunii oftează odată cu sinele liric, simbolizând deznădejdea intensă/ anxietatea ce pare
statornicită în sufletul său tulburat. Versul „Cum te-am aşteptat…” sugerează subtil o dorinţă ardentă, abia
stăpânită, de a-şi întâlni iubita ori de a-şi împlini un vis, o aspiraţie. Dezamăgirea neîmplinirii îl copleşeşte,
pentru că „Totul a trecut -”, s-a sfârşit, senzaţie cunoscută deja, trăită de prea multe ori: „Un continent
cunoscut.”
Deicticul (care întărește sensul – n.n.) „aici” poate simboliza propriul suflet, propria viaţă ori iubirea
pierdută, un spaţiu interior riguros şi „frumos aranjat”, sugerat de un „oraş pe vale”, devenit doar amintire.
Timpul nu mai are valoare, a încremenit – „Veacurile-au stat” -, păstrând neşterse amintirile dragi:
„Suvenir”.
Lirismul obiectiv se defineşte prin mărcile lexico-gramaticale reprezentate de puţinele verbe la persoana a
III-a („se contrazic”, „zimţează”, „a trecut”, „au stat”) și lirismul subiectiv, prin unica adresare direct – verbul
şi pronumele la persoana a II-a singular „te-am aşteptat”.
Expresivitatea este susţinută de puţinele verbe la prezentul gnomic – „se contrazic”, „zimţează”, „pare”, iar
cele la perfectul compus – „te-am aşteptat…”, „a trecut”, „au stat” – amplifică stările deprimante, de
angoasă şi spleen ale eului liric.
Prozodia poeziei „Nocturnă” constituie un alt considerent modern, prin măsura variabilă a versurilor, de la 3
la 15 silabe. În prima şi ultima strofă rima împerecheată se armonizează cu cea încrucişată din strofele a
doua şi a treia.
Sursa: mariana-badea.ro
 
 

 Comentează,  ultima strofă a textului dat, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele
artistice.
Poetizează luna
Fereastra ta iubită –
Prin tainicile umbre
Te-aştept ca şi-n trecut, –
Cu plânsul meu pe coarde,
La ora tăinuită, –
Şi care, poate-odată,
Prin lume ţi-a plăcut.
Poetizează luna
Grădina de parfume, –
Prozaicile hoarde
De-acuma au tăcut ...
Prin tainicile umbre,
Străin ca-ntotdeauna, –
Cu plânsul meu pe coarde,
Te-aştept ca şi-n trecut.
George Bacovia,
Serenada
Eul liric se simte rupt de sine intr-o lume rece fara aspiratii si isi defuleaza pulsiunile prin lacrimile insotite
de cantul monoton al coardelor, luna element romantic prin excelenta nu mai are rol protector, vegheator,
apotropaic ci doar sugereaza frumusetea unui peisaj ”Poetizează luna /Grădina de parfume, – “,loc sacru,
gradina este locul unde eul liric isi petrece serile asteptandu-si iubita, prin expresia ”Te-aştept ca şi-n
trecut.” Se provoaca o anumita ciclicitate a evenimentelor afective apocrife, ideea de tristete este
accentuata prin motivul plansului si al tacerii, eul liric este prezent prin marcile subiectivitatii iar din punct de
vedere tehnic foloseste rima variata, sinestezii, figuri de stil.
 
 
SUBIECTUL al II-lea 10 puncte
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și
mijloacele artistice.
„Clar de noapte parfumat
O grădină cu orizontul depărtat…
Şi în somn, pe banca veche, cugetări se
contrazic.
Greierul zimţează noaptea, cu nimic.
 
Cum te-am aşteptat…
Totul a trecut –
Luna pare, în oftat,
Un continent cunoscut.”
 
Aici e frumos aranjat
Orice fir;
Veacurile-au stat
Un oraş, pe vale, – Suvenir.”
George Bacovia, Nocturnă
 
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare-1 punct;
logica înlănțuirii ideilor-1 punct; ortografia-1 punct; punctuația -1punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și să
dezvolte subiectul propus.
 
RĂSPUNS POSIBIL 
Poezia este alcătuită din patru catrene cu măsură variabilă, fiind prezent un plan exterior sugerat de tabloul
nocturn şi unul interior al eului liric, simbolizat prin stările de nevroză, iritare psihică, dezorientare.
Incipitul poeziei îl constituie sinestezia definită prin îmbinarea vizualului cu olfactivul, în versul „Clar de
noapte parfumat” şi cu auditivul ultimului vers, care are valenţă ironică, de minimalizare a existenţei:
„Greierul zimţează noaptea, cu nimic.”
Personificarea lunii oftează odată cu sinele liric, simbolizând deznădejdea intensă/ anxietatea ce pare
statornicită în sufletul său tulburat. Versul „Cum te-am aşteptat…” sugerează subtil o dorinţă ardentă, abia
stăpânită, de a-şi întâlni iubita ori de a-şi împlini un vis, o aspiraţie. Dezamăgirea neîmplinirii îl copleşeşte,
pentru că „Totul a trecut -”, s-a sfârşit, senzaţie cunoscută deja, trăită de prea multe ori: „Un continent
cunoscut.”
Deicticul (care întărește sensul – n.n.) „aici” poate simboliza propriul suflet, propria viaţă ori iubirea
pierdută, un spaţiu interior riguros şi „frumos aranjat”, sugerat de un „oraş pe vale”, devenit doar amintire.
Timpul nu mai are valoare, a încremenit – „Veacurile-au stat” -, păstrând neşterse amintirile dragi:
„Suvenir”.
Lirismul obiectiv se defineşte prin mărcile lexico-gramaticale reprezentate de puţinele verbe la persoana a
III-a („se contrazic”, „zimţează”, „a trecut”, „au stat”) și lirismul subiectiv, prin unica adresare direct – verbul
şi pronumele la persoana a II-a singular „te-am aşteptat”.
Expresivitatea este susţinută de puţinele verbe la prezentul gnomic – „se contrazic”, „zimţează”, „pare”, iar
cele la perfectul compus – „te-am aşteptat…”, „a trecut”, „au stat” – amplifică stările deprimante, de
angoasă şi spleen ale eului liric.
Prozodia poeziei „Nocturnă” constituie un alt considerent modern, prin măsura variabilă a versurilor, de la 3
la 15 silabe. În prima şi ultima strofă rima împerecheată se armonizează cu cea încrucişată din strofele a
doua şi a treia.
 
SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea poetică şi
mijloacele artistice.
Vorbele noastre ne-au minţit.
Au spus prea mult, pierdut li-e înţelesul
şi tremurul ecoului lor stins e.
Am vrut ce nu ne sta-n puteri:
o poartă care nu ni s-a deschis,
lumea din gând de care n-am fost
vrednici.
Avânt răpus ca o privire de-ntuneric, –
taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu, –
poate aşa a fost să fie:
pe dezbinate drumuri doi străini
cu vina lor, respinşi de paradis,
purtând căinţi pe urma unui vis.
Ion Vinea, Variantă
 
 
 
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1
punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi
să dezvolte subiectul propus.
Propunere de rezolvare
Versurile lui Ion Vinea aparțin unui text liric, a cărui temă este iubirea. Eul liric se află într-o ipostază
meditativă, reflectând cu amărăciune la destinul trist al propriei iubiri, destrămată din motive nespuse. El
constată că idealurile lui și ale iubitei sale nu s-au putut împlini, că ei doi nu au avut suficientă putere să-și
ducă planurile la îndeplinire. Aceste idei poetice, însoțite de sentimente de tristețe și de regret sunt redate
prin mijloace artistice moderne, în special prin metafore ample (unele încorporând comparații) ale eșecului
cum ar fi „o poartă care nu ni s-a deschis”, „avânt răpus ca o privire de-ntuneric” sau „taină rămasă-n trup
ca-ntr-un sicriu”.  Drama despărțirii și a iluziilor sfărâmate este sugestiv redată în metafora dezvoltată din
ultimele trei versuri. Prozodia este, la rândul ei, modernă, nesupusă constrângerilor ritmice și de rimă:
măsura versurilor este inegală, ritmul și rima lipsesc. Monologul liric curge așadar firesc, urmând doar
ritmul interior al sufletului poetului.
Sursa: meditatiilaromana.ro
 
SUBIECTUL al II-lea
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și
mijloacele artistice.
 Desi pe cer e-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata
Minciuna vietei ce mă-mbata-
E azi o altfel de minciuna.

Ca si atunci, duios rasuna

Cavale-n noaptea instelata,
Si-n cer zambeste-aceeasi luna-
Dar unde e cea de-altadata?

A ei lumina argintata
Cu roze albe mă-ncununa,
Si canta tot pe vechea struna,
Dar pentru mine e schimbata,
Desi pe cer e-aceeasi luna.
Alexandru Macedonski, Rondelul
lunei
 
Răspuns:
Poezia Rondelul lunei de Alexandru Macedonski impresionează prin forța lirismului, care sustine tema
timpului ireversibil. Astfel, textul dobandeste caracter confesiv, prin intermediul pronumelor de persoana
I mă (-ncunună), mine, eul expunandu-și direct regretul generat de conștientizarea condiției efemere.
Schimbarea descrisă nu este percepută în planul fizic, ci in cel interior, sufletesc, fapt pus în prim-plan prin
termeni din câmpul lexical al transformari schimbata, vechea struna. La nivel stilistic, mesajul este susţinut
de procedee sugestive, pre epitetele cromatice argintată şi albe, ce creează imagini vizuale prin care
autorul face trimitere la lumina selenară.
Epitetul in inversiune duios răsună creează o imagine auditivă sugestivă prin intermediul căreia autorul
evidențiază paralelismul intre planul trecutului, redat prin adverbul atunci şi cel al prezentului, sugerat de
verbul la indicativ prezent rasuna etc. Interogaţia retorică Dar unde e cea de-altădată? dă glas
sentimentului de melancolie a eului poetic, acesta fiind sfâşiat intre ipostaza oferită de trecut și cea a
prezentului. Tema timpului se evidentiaza pe motive literare precum luna, element cosmic ce nu este supus
schimbării, aşa cum este fiinta umană etc. La nivel prozodic, se remarcă versurile cu măsură de 8-9 silabe,
rima încrucişată și ritmul iambic, ce conferă textului a muzicalitate uşor elegiacă.
Sursa: Ed. Booklet
SUBIECTUL al II-lea
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și
mijloacele artistice.
Cenusa visarilor noastre
Se cerne gramezi peste noi,
Precum se coboara pe glastre,
Atinse, petalele-albastre,
De-o giza cazuta de sus printre
foi.
Se scutura vintul si geme.
Pamintul e una cu cerul,
Orasele-s bulgari si gheme,
Ghitare adinci de blesteme.
Si aerul - rece ca fierul.
Pamintul e-o moara desarta
Cu larve cersind adapost.
Miscindu-se-n pulberea moarta,
Ce-n haos mereu se desarta:
Tarina visarii ce-a fost.
 Tudor Arghezi, Cenusa visarilor
Răspuns oferit de eleva Negrușeri Domnica, Liceul Tehnologic ''Ștefan cel Mare'' Cajvana, Suceava:
Poezia ''Cenușa visărilor'' de Tudor Arghezi abordează tema deșertaciunii. Titlul se află în strânsă legătură
cu conținutul poeziei; cenușa simbolizând finalitatea iar visările, propriile speranțe. Motivele literare care
conturează această temă sunt: "visări", "vânt", "cenușa". 
Mijloacele artistice utilizate constau în figuri de stil precum comparația pământul e una cu cerul care face
referire la complementarea celor două mari elemente ale lumii. Imagini artistice auditive precum "se
scutură vântul și geme" care relevă suferința.
Așadar, ideea poetică se află în strânsă legătură cu mijloacele artistice încât autorul își exprimă suferința
cu ajutorul acestora.

Rolul didascaliilor
ROLUL NOTAȚIILOR AUTORULUI ÎN DIFERITE FRAGMENTE.
DIDASCALIILE
 
Didascaliile sunt notațiile autorului, care apar între paranteze și care sunt adresate regizorului și actorilor ce
urmează să pună în scena piesa. Ele conțin sugestii referitoare la trăsături fizice și morale ale personajelor sau la
decor, ori pasaje narative ce redau întâmplări care nu apar pe scenă sau ce prezintă comportamentul personajelor.
Didascaliile / notațiile autorului apar în specia genului dramatic / dramaturgia / teatrul

Textul este scris pentru a fi reprezentat pe scenă

- genul literar dramatic / dramaturgia / teatrul în care autorul își exprimă ideile în mod indirect, prin intermediul acțiunii
și a personajelor; modul de expunere este dialogul, monologul și monologul interior, care transformă relatarea
specifică epicului în reprezentare, personajele preiau cu totul locul naratorului;
- prezența directă a autorului se exprimă doar prin indicațiile scenice, didascalii
- indicațiile scenice/ didascaliile includ: lista personajelor, timpul și locul desfășurării acținii, numele personajelor
din fața replicilor, explicațiile dintre paranteze referitoare la decor, vestimentație, gesturi mică

 Locul personajelor interpretate de actori și acțiunii

Singurele intervenții directe sunt didascaliile/ indicațiile scenice/ notațiile autorului

 Didascaliile au rolul:
- de a ghida jocul actorilor - ele pun în evidență atitudinea, relațiile, stările sufletești ale personajelor
- de a da informații despre decor: în special la începutul piesei de teatru sau la începutul actelor
- de a fixa timpul și locul acțiunii
- de a oferi informații despre statutul personajelor

 
Rolul indicaţiilor scenice
Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul actorilor.
Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera [***], acestea au rolul/notează succint detalii privind decorul  (ex. de
citate), elemente nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată,
acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor
stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul
vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.
            Textul dramatic fragmentar selectat din opera [***] este semnificativ pentru prezentarea acestor indicaţii
scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi
reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
 
Schemă de rezolvare
Rolul indicațiilor scenice: "În fragmentul [...] scris de [...], rolul indicațiilor scenice, singura intervenție a autorului, este
acela de a oferi cititorului informații cu privire la decor, gesturi, mimică. / rolul indicațiilor scenice au rol în a caracteriza
personajele, în prezentarea peisajului descris, în orientarea jocului actorilor și a lecturii cititorului. Astfel, (4-5 indicații
scenice comentate în context, adică de ce zice asta, față de cine, ce modalități de caracterizare folosește în cazul în
care se poate).
 
MODELE DE REZOLVARE AL SUBIECTULUI TIP II ÎN CARE SE CERE ROLUL NOTAȚIILOR AUTORULUI /
DIDASCALIILE
 

Varianta 8, sesiunea specială, bacalaureat 2019

 
 
Rezolvare 1:  (190 cuvinte)
 
Fragmentul "Întâmplări din capitală" de Tudor Mușătescu sintetizează descrierea unei încăperi și un dialog realizat
prin intermediul a două personaje. Aceste două lucruri sunt creionate prin intermediul intervenției directe a autorului,
adică prin notațiile sale. 
În incipit notațiile autorului ne introduc în firul povestirii prin prezentarea în amănunt a camerei: "e o încăpere simplă,
dar foarte îngrijită[...] are aspectul obișnuit al sufrageriilor modeste [... ], Uși spre vestibul, bucătărie și dormitor".
Imediat după prezentarea încăperii, tot prin intermediul notațiilor aflăm și timpul desfășurării acțiunii: "e mai, spre
seară", astfel autorul fixează reperele temporale și spațiale ale acțiunii. 
În continuare ne sunt prezentate personajele Catinca "servitoarea familiei" și Puiu un "băiat de 16 ani ", astfel, autorul
ajută lectorii cu informații despre statutul personajelor. 
În final, prin notațiile sale autorul ghidează dialogul, punând în evidență atitudinea lor: "îi pare rău că l-a trezit așa
brusc", de unde reiese caracterul sufletist a servitoarei ; "sare ars", de unde reiese faptul că băiatul a fost deranjat de
intrarea servitoarei, în cameră. 
În concluzie prin intermediul notațiilor scenice, autorul reușește să ghideze jocul personajelor, să le caracterizeze și
fixează timpul și spațiul desfășurării acțiunii.
 
Rezolvare oferită din amabilitatea elevei Negrușeri Domnica, Liceul Tehnologic ''Ștefan cel Mare'' Cajvana,
Suceava
 
 
 
Model de rezolvare 2: (94 de cuvinte)
  Rolul notațiilor autorului din textul dramatic este de a contura cadrul în care se desfășoară acțiunea, astfel cele două
personaje, Catinca și Puiu se află în "Sufrageria familiei Cristian", de asemenea, au rolul de a indica timpul: "E în mai,
spre seară". Didascaliile reprezintă un mod direct de caracterizare a personajelor, Catinca fiind "(servitoarea)edec* a
familiei, 60 de ani'. Încă vioaie și vrednică.", iar Puiu "un băiat de șaptesprezece ani".  
    Astfel, notațiile autorului/didascaliile au un rol important deoarece este ilustrată scena, decorul, timpul, dar și
trăsături fizice și morale ale personajelor participante la acțiune.

   * * *Poți să oferi alte exemple sau să le adaugi, precum elementele nonverbale (mișcări scenice, poziție, mimică,
gestică) și paraverbale (pauze în discurs, tonul folosit, ritmul etc. ).
ex:  (nonverbale: "intră și trântește ușa"; paraverbale: "sare ars").
 
 
SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în următorul fragment:

SCENA II
(Coana Efimiţa se aşază pe o ureche şi adoarme şi ea. Unul după miezul nopţii sună rar în vecinătate: patru   bătăi de
sferturi, apoi o bătaie mai gravă pentru ceas. [...] Câteva momente pauză, după care s-aud în
depărtare două – trei detunături de puşcă şi chiote surde; apoi, altele mai multe şi strigăte mai distincte, şi încă o
dată.)
EFIMIŢA (Se deşteaptă şi se ridică-n pat, privind cu nedumerire către uşă şi întrebând cu
neastâmpăr.): Cine e? (Pauză.) Cine e?  (Pauză; sare din pat, aleargă repede la uşă şi o încearcă dacă e bine
încuiată, asemenea, la fereastră, şi se-ntoarce mai puţin intrigată să se aşeze iar la loc, făcându-şi o cruce.) Cine
ştie ce-oi fi visat!... (Se culcă şi aţipeşte iar; în orchestră melodramă; pauză; o salvă de detunături şi strigăte înmulţite,
cocoana sare din pat cât colo.) Cine e?... (O pauză; merge tremurând la masă, caută p-întunerec  chibriturile şi
aprinde lampa; foarte emoţionată, încearcă încă o dată uşa, merge în vârful degetelor la dulapul de haine, îl încuie
repede, ca şi cum ar fi prins pe cineva în el, şi ascultă cu palpitaţie ce se petrece înăuntru;  se uită apoi pe sub paturi
şi prin toate colţurile, stinge lampa, se-nchină şi se urcă iar în pat.) Ce-o fi şi asta?

I. L. Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea

Varianta 5 subiect de rezervă, sesiunea august-septembrie bacalaureat 2019
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica
înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte
subiectul propus.
Barem
– prezentarea rolului notațiilor autorului în textul dat (de exemplu: oferă informații despre decor, context spațio-temporal,
mișcare scenică, personaje) 6 puncte
• prezentare adecvată și nuanțată, prin raportare la fragmentul dat – 6 puncte
• prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 3 puncte
• simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare –  1 punct
– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli ortografice – 1 punct; 2
sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli de punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0
puncte) 4 puncte
 
 
Posibil răspuns:
  În fragmentul Conu Leonida față cu reacțiunea  scris de I. L. Caragiale, rolul notațiilor autorului sunt de a informa
cititorul cu privire la jocul de scenă, oferă informații despre decor (Coana Efimiţa se deşteaptă şi se ridică-n pat,
privind cu nedumerire către uşă... aleargă repede la uşă şi o încearcă dacă e bine încuiată,  asemenea, la fereastră),
despre context spațio-temporal (personajul se află în par), tot o dată rolul notațiilor autorului oferă detalii despre
mișcarea scenică și personaje descriind stările și reactiile personajului în timp ce le transpune în scenă.
 
 
 
 
COMENTEAZĂ, ÎN MINIMUM 50 DE CUVINTE, FRAGMENTUL DAT, EVIDENȚIIND RELAȚIA DINTRE CELE
DOUĂ PERSONAJE, AȘA CUM REIESE DIN TEXT.
 
 
SCENA XIV
GROZEA (calm, rugător): Anişoaro, te rog, ascultă-mă acuma .. Spune-mi şi tu o minciună mai plauzibila, fiindcă, vezi
bine, vreau să te cred!... O minciună, Anisoaro! Ce-i la tine o minciună? Pe când toată fericirea mea atârmă acuma de
minciuna ta!..
ANISOARA: Eu nu mint niciodată.
GROZEA: Nici când e in joc fericirea?
ANIŞOARA: Niciodată! ... Dar, dacă vrei, am să-ți spun adevărul ...
GROZEA (aşteptându-şi urechile): Nu, nu. Adevărul nu-mi trebuie. Adevarul il cunosc. M-ai inselat. Te-am gasit in
bratele lui ... Ce-ai căutat tu in bratele lui? ANISOARA: Daca ti-aş spune eu, poate n-ai crede. Să-ti spună mai bine
el! STELIAN (încurcat): O, eu ANIŞOARA (măsurându-l cu dispret):Cât ești de nerod, Manole! ... Și când mă gândesc
că era aproape să (Se intrerupe brusc. Alt glas. Lui Grozea.)  Uite, dragul meu, în două vorbe. Am vrut să văd și eu
„Nimfa indragostita"... Auzisem atâtea verzi și uscate, incat nu m-am putut răbda si am venit. Ştiam însă că fie nu ti-ar
plácea, dacă ai afla că mă interesez de lucrările lui Manole, și am venit pe furis.
GROZEA (multumit): Adevărat?
STELIAN (jignit): Adevărat?
ANISOARA: Si pot să spun acuma verde că e mediocru. Am venit incarcată de iluzii. Le-am pierdut. Mi-a trecut. M-
am convins că e mediocru.
GROZEA (lângă tablou, privindu-l cu superioritate, frecându-și mâinile): Adevărat! ANIŞOARA (lui Grozea): Acuma
cred că esti multumit? 
GROZEA (vesel): Acuma sunt multumit!
 Liviu Rebreanu, Cadrilul
 
Posibil răspuns
   Actiunea dramatică il are in prim-plan pe Grozea, care isi surprinde sotia cu un alt bărbat şi are o criză de gelozie.
Pe parcursul replicilor (Am venit încărcată de iluzii. Le-am pierdut. Mi-a trecut.), Anisoara încearcă şi reuşeşte să-l
convingă de faptul că vizita la Stelian se datora curiozitătii sale artistice și nu altui motiv. Prin atitudine şi limbaj, ea se
dovedește o persoană duplicitară, care doreşte să evite conflictul cu sotul ei, ascunzându-i adevărul. Conflictul
dramatic este dublu: de tip exterior, între soțul încornorat, pe de o parte și soția sa, pe de alta, dar şi interior, in sufletul
personajului masculin, care preferă o minciună în schimbul adevărului.   Schimbul de replici dintre cele două
personaje sugerează ridicolul situatiei, deoarece sotul doreste ca sotia să-i spulbere îndoielile cu o minciună mai
plauzibilă. In final, după discursul Anişoarei, didascalia  vesel ilustrează impăcarea sotului, conflictul finalizându-se în
mod favorabil soției.

Perspectiva narativa
Menționează tipul de perspectivă narativă din textul citat.
Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului. 
Perspectivă narativă (punct de vedere, viziune, focalizare) – punctul de vedere din care naratorul povesteşte,
unghiul din care priveşte şi interpretează faptele relatate.
Perspectiva poate fi: subiectivă – când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv în faptele relatate;
obiectivă – când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică în faptele relatate, ci rămâne detaşat,
impersonal.
 
Perspectiva narativă poate fi:
·         Subiectivă: când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv în relatare;
·         Obiectivă: când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică în relatare, ci rămâne detaşat,
impersonal
·         Omniscientă – naratorul ştie tot despre personajele sale, acesta fiind omniscient, omniprezent; focalizarea este
zero;
Focalizare internă – naratorul este unul dintre personaje, evenimentele fiind relatate dintr-un punct de vedere
subiectiv;
Focalizare externă – naratorul este imparţial, ştie mai puţin decât personajele.
 
Perspectiva narativă
 Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului sau viziunea lui asupra lumii.

 perspectivă narativă subiectivă (impreuna cu/avec ;N=P), a naratorului implicat afectiv în evenimentele

prezentate. Naratorul joacă şi rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate cronologic, ci într-o ordine
personală dictată de propria conştiinţă. Naratorul comunică la persoana I şi se concentrează asupra
propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentată se înfăţişează cititorului dintr-un singur
unghi. Această perspectivă e specifică prozei psihologice şi memorialistice.
 Perspectiva obiectivă, „dindărăt/ derriere" (N>P), presupune un narator ce ştie mai multe decât
personajele şi redă evenimentele fără să se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de
perspectivă este specifică prozei realiste din secolul al-XIX-lea.
 Perspectiva impersonală, “din afară/dehors” (N<p), presupune="" un="" narator="" ce="" ştie="" mai=""
puţin="" decât="" personajele,="" el="" fiind="" doar="" martor="" al="" evenimentelor="" pe="" care=""
nu="" le="" comentează,="" lăsând="" cititorului="" misiunea="" de="" a="" da="" semnificaţie="" textului

    N- naratorul
    P- personajul
 
PERSPECTIVA VIZIUNEA NARATIVĂ
 

 Perspectiva narativă — unghiul din care sunt percepute şi înţelese situaţiile şi evenimentele narate. Cu
alte cuvinte, perspectiva — denumită adesea şi punct de vedere, viziune sau focalizare — se referă
la cine, de pe ce  poziţie şi în ce fel percepe şi interpretează faptele povestite.  Important este în primul
rând raportul dintre narator şi personaj privind capacitatea acestora de a cunoaşte şi de a înţelege faptele
relatate.

 
        Unii cercetători disting trei tipuri esenţiale de perspectivă/viziune narativă:
  ( 3 viziuni narative)
- N > P. „din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cunoaşte  mai  multe lucruri decât  personajul /
personajele sale);
- N = P. „împreună cu” (avec), focalizare internă (naratorul cunoaşte tot  la fel de multe lucruri ca și personajul /
personajele, iar de cele mai multe ori personajul este și narator);
 - N < P. „din afară" (du dehors), focalizare externă (naratorul cunoaşte / știe mai puţine lucruri decât personajul /
personajele sale).
 
    - N > P. „din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cunoaşte  mai  mult decât  personajul);    este
caracteristică pentru naraţiunile la persoana a III-a cu naratori omniscienţi şi omniprezenţi — care ştiu tot şi se află
mereu la faţa locului —, cea de a doua apare în naraţiunile la persoana I, în care naratorul este totodată şi personaj,
ultima este specifică pentru naraţiunile relatate de martori care povestesc doar ce au putut vedea, auzi şi înţelege ei
înşişi, fără a putea cunoaşte nemijlocit, de exemplu, gândurile şi sentimentele personajelor principale.
 
      Persoana narativă — este cel mai adesea persoana a III-a sau persoana I, naraţiunile la persoana a II-a fiind ex-
trem de rare. În naraţiunile la persoana I se foloseşte de regulă perspectiva „împreună cu", deşi aceasta poate apărea
şi în naraţiunile la persoana a III-a, atunci când naratorul se transpune în situaţia personajului şi priveşte evenimentele
narate prin ochii acestuia (asociat frecvent cu stilul indirect liber). Totodată, datorită distanţei în timp dintre momentul
relatării şi momentul în care s-au desfăşurat întâmplările relatate, se poate ca şi în cazul naraţiunii la persoana I
perspectiva naratorului să difere de cea a personajului. Este, de exemplu, cazul evocării unor experienţe trăite în
copilărie, pe care povestitorul adult le vede într-o altă lumină faţă de cum le-a perceput, ca personaj, pe când era copil
(ex. Ion Creangă, Amintiri…).
 

 Mic dicţionar de termeni naratologici

    auctorial: referitor la autor
   diegeză: povestire, naraţiune
   intradiegetic: care face parte din povestire
   extradiegetic: care nu face parte din povestire
   autodiegetic: care spune el însuşi povestea la persoana I şi este personaj, protagonistul întâmplărilor
   homodiegetic: care spune el însuşi povestea la persoana I, dar este doar martor sau ascultător
   heterodiegetic: care povesteşte la persoana a III-a şi nu este personaj
   

 Instanţele naraţiunii AUTOR – NARATOR – PERSONAJ - CITITOR

Autorul este persoana care scrie opera, el are o existență reală, iar numele său se află pe copertă.
 ● autorul concret  =  real, cu numele scris pe copertă
 ● autorul abstract = creat de opera literară             
 
Naratorul  este vocea autorului în text, fără a se confuda însă cu autorul.
 în text, poate fi: obiectiv sau subiectiv.
      - naratorul extradiegetic (viziune auctorială) - instanţă narativă anonimă; de ex., în romanul tradiţional
● naratorul intradiegetic – narator-personaj  - instanţă narativă numită (Ex.: Ştefan Gheorghidiu, personaj care îşi
spune povestea)
● naratorul autodiegetic povesteşte la persoana I şi este personajul întâmplărilor narate (Nică, Ştefan Gheorghidiu)
● naratorul homodiegetic – povesteşte la persoana I, este un martor neutru, un martor-actant sau ascultător.
● naratorul heterodiegetic – povesteşte la persoana a III-a şi nu este personaj 
● naratorul omniscient/demiurg – ex. în romanul tradiţional
● naratorul uniscient sau colportor
● naratorul creditabil (personaj sigur, ale cărui spuse contează ca sigure)
● naratorul necreditabil
 
Cititorul
● cititorul concret = cel care citeşte
● cititorul abstract/naratarul = ideea abstractă de cititor.
 

 Funcţiile instanţei narative:

1. funcţia narativă sau de reprezentare: aceea de a povesti;

2. funcţia de control sau de regie: introduce vorbirea personajelor, prin verbe dicendi (spuse, făcu,
adăugă, întrebă etc.), indică intonaţia şi alte detalii scenice;
3. funcţia de interpretare (facultativă): de exprimare a opiniei/atitudinii faţă de cele narate: discretă (la
Rebreanu, romancier obiectiv, care nu îşi exprimă direct atitudinea faţă de personaje) ori mai mult sau
mai puţin accentuată  (de pildă, accentuată la Nicolae Filimon, care nu-şi ascunde aversiunea faţă de
personajul său, Dinu Păturică, în romanul Ciocoii vechi şi noi).

 
SUBIECTUL al II-lea (10 puncte) 

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

Costi îşi trase scaunul lângă geamuri. Auzi subt el glasuri, însă nu vedea pe nimeni.
„Trebuie să fie tante Mathilde...”, se gândi el vesel. „Cu cine vorbeşte?” Glasul ei grav e întovărăşit de ciripiri subţirele. Fără
îndoială sunt domnişoarele lui Nacovici, care s-au întors de la Iaşi, în vacanţa de Paşti. Spun întâmplări nostime de la şcoală.
Câteodată îşi coboară glasurile, ca să nu-i supere somnul lui.
Dar el nu doarme.
Feri într-o parte ceaşca şi se plecă pe fereastră, zâmbind. Acuma le vedea. Stăteau pe scaune de
trestie, în faţa duduii Matilda. Aveau pe masă, între ele, cafeaua cu lapte. Laurenţia privea într-o parte, c-un
aer de mâhnire. Tristă i se păru şi Răţuşca, totuşi muşca cu dinţii ei albi dintr-o felie de cozonac.
— Spune, draga mea, ce s-a întâmplat? întreba duduia Matilda.
Costi se retrase binişor la locul lui şi întinse urechea.
— Nu vrea să spuie; i-i ruşine, zise Răţuşca.
— Ba am să spun, tresări Laurenţia.
Mihail Sadoveanu, Venea o moară pe Siret
 sesiunea iunie-iulie, profil uman/real, bacalaureat 2019
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica
înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să
dezvolte subiectul propus.
Barem: Precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv etc. 2 puncte
Prezentarea perspectivei narative precizate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatare la persoana a III-a, caracter
creditabil al relatării etc. 4 puncte
· prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte
· prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte
· încercare de valorificare a fragmentului – 1 punct
– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1 greşeli ortografice – 1
p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli de punctuaţie – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0
p.) 4 puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte
subiectul propus.
 
Schemă de rezolvare a subiectului în care se cere perspectiva narativă: Avem 2 variante: obiectivă / subiectivă
♦ Obiectivă:
Perspectiva narativă în textul dat este una obiectivă (acest gen de perspectivă este specifică prozei realiste din
secolul al-XIX-lea); constă în prezența unui narator omniscient și omniprezent, care relatează la persoana a III-a,
având focalizare zero (nu se implică în relatarea întâmplărilor și nu exprimă opinii despre personaje, /sau nu prezintă
faptele din punctul lui de vedere), subiectivitatea fiind inexistentă.
Astfel, în text ne este prezentat ... (rezumatul textului - iar pe aici în timp ce povestești aduci exemple care dovedesc
faptul că naratorul este omniscient). Mai mult decât atât, fiind o narațiune obiectivă, sunt prezente verbele și
pronumele personale la persoana a III-a.
♦ Subiectivă:
Perspectiva narativă în textul dat este una subiectivă (naratorul își exprimă propria opinie, este implicat în lumea
fictivă), constă în prezența unui narator subiectiv, care relatează la persoana I, având focalizare internă. Astfel
(rezumatul textului - cu dovezi care atestă că naratorul este prezent doar în anumite locuri). Mai mult decât atât, fiind o
narațiune subiectivă, sunt prezente verbe și pronume personale la persoana I (exemple). Naratorul la persoana I
poate fi: personaj (este personaj principal), martor (este personaj secundar) sau colporator (vorbește din auzite).
Perspectiva narativă poate fi: externă (naratorul este obiectiv, nu iși exprimă punctul de vedere, este
detașat), internă (se  prezintă gândurile personajelor, drama lor interioară) sau zero (se prezintă gândurile
personajelor fără a se face intervenții din partea naratorului.
 
 Posibil răspuns:
 În fragmentul Venea o moară pe Siret de  Mihail Sadoveanu,  perspectiva narativă este una obiectivă care constă în
prezența unui narator omniscient și omniprezent, relatarea făcându-se la persoana a III-a singular ''Puiu doarme în
fotoliu'', și plural ''Îi pare rău'' având focalizare zero, subiectivitatea fiind inexistentă.
Astfel, în text ne este prezentat o întâmplare a naratorului în timp ce se afla în capitală, în sufrageria familiei Cristian.
Descrierea locului de către narator demonstrează faptul că este unul omniscient, după cum se poate observa, el
cunoaște totul despre personaje și acțiune. Perspectiva narativă este una internă, prezentându-se gândurile și
descrieriile personajelor; mijlocul de caracterizare fiind directă, făcută de către narator PUIU ... E un băiat de
saptesprezece ani. Crescut parcă numai în sus. Nu are deloc alura sportivă a băieților de vârsta lui.) și drama lor
interioară CATINCA (observându-l): Aaa! Dormeai?... (Îi pare rău că l-a trezit asa de brusc.) / PUIU: Ei, aș! Unde vezi
că dormeam? Învățam. Învățam... cu ochii închiși.. Mai mult decât atât, fiind o narațiune obiectivă, sunt prezente
verbele și pronumele personale la persoana a III-a singular și plural.
 

Parametrii caracterizarii de la subiectul II 

Sentimentele fundamentale ale textului:
Algoritm
1.determinați și fixați sentimentele fundamentale ale textului
Bucurie; admirație; încîntare; uimire; satisfacție; satisfacție; duioșie; dragoste;
Încurajare; încredere; respect; mulțumire; speranță; demnitate; mîndrie;
Tristețe, resemnare; melancolie; jale; dor; durere; regret: compasiune: compătimire; frică;
Supărare; nemulțumire; neîmpăcare cu soara; disperare; condamnare; ură; repulsie; răzbunare; furie;
Nedumerire; confuzie; certitudine;

2. desprindeți modalitățile de exprimare a sentimentelor fundamentale:

Prin destăinuire directă( numind direct sentimentul, fără echivoc); ”Sînt trist...”, ”Sînt mîndru...”
Prin intermediul imaginilor artisitice; paralelă, comparație, antiteză, gradație, hiperbolă, metaforă, alegoric, simbol, etc.
În mod direct: din subtext;

Formule de utilizat:
Sentimentele sugerează/ accentuează/ evidențiază/ conturează/ crează impresia/ se remarcă/ impresionează(pentru opinii)/
emoționează
Prezentarea sentimentelor de ... este mai mult un pretext pentru a înfățișa trăiri general-umane...
Intensitatea sentimentelor exprimate de eul liric este evidențiată prin...
Cuvintele ... generează sentimente de ...
Eul liric își exprimă cu multă pregnanță(evident) metaforică și expresivă trăirile
Eul liric se implică afectiv în strofa a doua ...
Sentimentele exprimate sînt nu mai diverse și complexe ci și profunde, dovadă fiind folosirea interogației retorice.
Eului liric – vocea prin intermediul căreia autorul își exprimă stări sufletești, idei.

Prezența eului liric:

Pronume la persoana I singular(”eu”, ”din mine”, ”mea”, ”de mine”);
Verbe la persoana I singular(”aș avea”, ”aș putea”, ”(mă) furișez”, ”nu pot”);
Adresare directă prin pronume și verb la persoana a II-a singular(”te-ai dus”);
Vocativ(”O, tinereță, tinerețea mea!”);
Prezența eului  liric este evidențiată de mărci lexico-gramaticale specifice... frecvența verbelor și a pronumelor de persoana I,
punctuație expresivă.
Ipostaza eului liric în text este aceea de reprezentat al unei întregi categorii – cea a copiilor în relația cu părinții – vocea poetică
exprinmînd sentimente general-umane. Acest respect este ilustrat atît de forma articulată de plural a substantivului părinții, cît și
de persoana I plural a pronumelor personale.

Modalități de caracterizare:
Caracterizare directă (autorul comunică direct trăsăturile difinitorii ale personajului):
Din spusele naratorului: fapte semnificative, atitudini relevante, opoziție cu alte personaje, date biografice, portret fizic, gesturi.
Autocaracterizare: monologul interior, introspecția, mărturia directă, sinceră, confesiunea, autonaliza, prin gînduri, sentimente,
fapte, limbaj, referire la detalii biografice;
De către alte personaje: atitudinea și aprecierea personajului de către alte personaje din operă;

Caracterizarea indirectă (deducerea unor calități umane particulare)

Prin acțiunele în care autorul și-a angajat personajul, fapte;
Modul personajului de a gîndi și a se manifesta;
Particularitățile de limbaj și abilitățile de comunicare prin care autorul și-a prezentat personajul;
Mediul, ambianța în care trăiește și activează personajul;
Numele;
Îmbrăcămintea;

Oricare dintre, cu citatele ilustrative:

Prin cuvintele autorului: avea simțul umorului; s-a născut pentru a fi liber;
Prin faptele relevante ale personajului: balansa cu dibăcie; a protestat; s-a făcut a uita invitația; s-a hotărît; a rîs; a poruncit; a
pornit în urma;
Prin modul în care este perceput de alte personaje: boierii... îngrozindu-se; Divanul a venit cu plecăciune
Prin sentimentele personajului: era o stare de lucruri oarecum înjositoare după frămîntări grele și îndelungate; avea impresia că ei
stau la pîndă;
Caracterizarea directă prin spusele naratorului, prin procedeele; portret fizic, fapte semnificative, atitudini relevante, gesturi, date
biografice.

Trăsături morale:
Tenacitate, perseverență, hotărîre, capacitate de a se concentra, cunoaștere forțelor proprii (autoevaluare adecvată), disciplină
mentală, bunăvoință, optimism etc.
Devotamentul, dăruirea, capacitatea de interiorizare și însingurare, capacitatea de a privi lumea prin prisma poeticului, gătința de
sacrificiu etc.
Orice trăsătură morală ce derivă din text și este ilustrată cu citate din acesta: integritatea (s-a hotărît), chibzuința (după frămîntări
grele și îndelungate), precauția(a zis să-l aștepte), simțul umorului(marele nenoroc al lui vodă a fost simțul umorului), interesul
pentru treburile țării (pentru că avea griji destule), capacitatea de a lua decizii (a rîs... a poruncit...a pornit) ș.a.
Curată,sensibil, disperată, orgolioasă, calmă, închisă, rece, visătoare, lucidă, calculată etc.
Comunicativă, tenace, amabilă, cochetă, locvace(vorbăreț).

Valori:
Valori etice, morale:
Libertatea (s-a născut pentru a fi liber)
Duplicitatea (balansa...între două mari puteri)
Demnitatea(o stare de lucruri oarecum înjositoare)
Valori spirituale:
Patriotismul, inspirația, iubirea, sacrificiu, fidelitatea, curajul, spiritul de dreptate, generozitatea

Încadrarea personajului într-o tipologie etică:

Tipul intelectualului;
Tipul tînărului în plină formare;
Tipul personajului reflector/gînditor;
Tipul cochetei;
Personaj din categoria tipurilor umane experimentate și încercate de viață, dar care reușesc să-și păstreze sufletul de copil.

Interpretarea adecvată a atitudinii naratorului față de personajul său/atitudinii unui personaj față de altul:
Admirație, respect, apreciere, considerație, recunoaștere etc.
Venerare, respect, apreciere, considerație, recunoștință, dragoste, obsesie etc.
Milă, înțelegere, compătimire, compasiune, îngăduință.

Atitudinea față de personajul literar:

Din următorul context se înțelege că personajul...
Vom sesiza vîrsta personajului prin următoarele detalii...
Personajul este pasionat de ..., ceea ce dovedește că este ...
Pasiunea eroului pentru ... demonstrează că ...
Atașamentul deosebit al personajului pentru ... va elucida trăsăturile următoare...
Tentația personajului pentru (anumite obiecte, ocupații etc.) ... ne face să înțelegem că acest se înscrie printre ...
Fragmentul următor ... vine să ne demonstreze faptul că personajul este cuprins într-o vîrstă a ...
Ne permite să observăm atracția protaginistului pentru (anumit domeniu, ocupație)...
Spunem cu certitudine că personajul este un adept al ...
Fără îndoială, personajul se înscrie în gama celor devotați ... (anumitor situații, confesiuni etc.) ...
Eroul va fi observat de mai multe personaje ca un tip ...
Privit din unghiiul de vedere al ... personajul ca un tip ...
Se subînțelege din anumite împrejurări ... că personajul aparține unei categorii de vîrstă...
Numele personajului sugerează preocupările acestuia pentru ...
Personajul este un adevărat model de ...
Prezentarea de către autor este elocventă...
Marca personajului o constitue ( o trăsătură generală de caracter)
În figuara personajului autorul a proiectat (o tipologie) ...
Personajul prin infinita sa frumusețe ilustrează ...
Deducem că...

Mediul în care trăiește:

Personajul este prezentat prin ...
Din cele urmărite vom concluziona că personajul...

Aspect fizic:
Din fragmentul ... se desprind cîteva detalii ale caracterizării, descrierii personajului...
Personajul se deosebește printr-un stil...
Modul de a se coafla ne vorbește despre...
Tendința de a atrage atenție asupra anumitor elemente ale vestimentației vine să ne concentreze...
Imaginea personajului se deosebește printr-o coloratură afectivă sporită...
Descrierea portretică consemnează elementele...
La început, se conturează un portret static(dinamic), deoarece...
Dar pe măsură ce începe să acționeze și portretul ei se dinamizează prin ...
Portretul fizic se desprinde în mod direct din cuvintele naratorului.
În realizaea portretului, autorul folosește ca modalitate de exprimare...
Din punct de vedere fizic, perosnajul nu i se face nici o descriere, dar, se subînțelege căă, fiind, personajul ce întruchipează binele,
este...
Lipsesc detalii de portrec fizic, accentul căzînd, în viziunea creatorului pe trăsăturile morale ale personajului.
Dimensiunile portretului sunt dominant morale, existînd doar un detaliu folosit ca element de ordin fizic.
Absența portretului fizic îi conferă textului un grad mai mare de generalitate, întrucît ...
În conturarea trăsăturilor fizice și morale ale personajului, vom aprecia rolul( un mod de expunere dominant sau o expresie, figură
de stil ...)

Aspect moral:
Vom enumera calitățile de valoare ale personajului ...
Stare sufletească generală este accentuată( gradat, haotic...) de ...
Dacă alte personaje ..., atunci acest personaj ...
Departe de a fi ... , personjul în discuția rămîne a fi ...
Posibilă paralelă între personajele ... ar nuanța mai mult aspectul moral al personajului aflat în discuție.
Sunt puse în evidență următoarele trăsături de caracter ...
Trăsăturile de caracter( lașitatea, trufia, bunătatea, principialitatea ... se desprind din următoarele fragmente ...
Am observat din faptul că ... o trăsătură de caracter ca ...
Personajele încearcă sentimente de ( repulsie, admirație, ură, dragoste, simpatie) ...
Personajul este prezentat în lucrare ca ...
Personajul trăiește sentimentul de ...
Personajul se simte în lumea operei...
Personajul poate fi considerat o sinteză a ...
Aparent, personajul e...
Complexitatea sufletească a personajului reiese din ...
Personajul poate fi considerat o sinteză a ...
Aparent, personajul e ...
Complexitatea sufletească a personajului reiese din ...
Personajul se conduce după ...
Este un personaj care cunoaște ...
Portretul  moral se conturează atît prin mijloace directe, cît și prin mijloace indirecte ...
Portretul moral este conturat în special prin caracterizarea (directă, indirectă)
Portretul moral se completează cu alte trăsături care se desprind din vorbe.
Cele mai multe trăsături se desprind în mod indirect din fapte, vorbe, gesturi, relația cu celelalte personaje și din numele ei.
În cuprinsul (introducerea, încheierea ) operei, este accentuat portretul moral, realizat prin procedee ale caracterizării directe și
indirecte.
Trăsăturile morale ale personajului sunt oferite de ...

Comportamnetul:
Vom sublinia un comportament...
Acțiunile personajului vorbesc despre ...
Personajul provoacă interes cititorului prin ...
Se simte atitudinea personajului față de ...
Comportamentul .. este îndreptățit de ... Enunțul ... vine să argumenteze trăsătura de caracter a personajului ...
Se observă că următoarele elemente reconstituie imaginea veridică a eroului
Eroul admiră ( se întristează, se refugiază, se înstrăinează, deplînge situația, se bucură, ale sentiment)
Eroul încearcă sentimentul de ...
Protagonistul trece prin stări sufletești ca...
Personajul simbolizează...
Personajul întruchipează...
În discursul eroului liric predomină ...( ură, dispreț, admirație, respect, nostalgie, dragoste, patetismul, etc.)
Eroul liric se identifică cu..
Personajul este inspirat de ...
În centru atenției revine personajul ... prin forța sa de ... ( convingere, trăire sentimentală, locvacitate...)
În spatele personajului se ascunde ... ( o trăsătură de caracter ce se lasă văzută cu ochiul liber)
Trăsătura de a ( un verb ce exprimă o trăsătură, de ex: a fi mîndru) ... se conturează grație ...

Relațiile cu alte personaje:

Prezintă interes momentul în care...
Personajele ce se află în relație cu eroul ne prezintă caracterul acestuia prin...
În viziunea ( scriitorul, altor personaje) personajul este...
Atmosfera dominantă în operă literară influențează( pozitiv, negativ) asupra personajului ...
Drept argumente ne servesc spusele, afirmațiile, situațiile ... în care personajul...
Vom preciza că personajul...
Vom constata că personajul...
Autorul sugerează că personajul este ... prin următorul  fragment...
Comportamentul personajului se asociază cu cel al ( alt personaj din această operă, din altă operă) ...
Autorul reușește să ne convingă că protagonistul ...
Există o relație de ... între alte personaje