Comentariu pe strofe

Comentariul pe strofe al poeziei Altă matematică te va ajuta să descifrezi semnificația versurilor

scrise de Nichita Stănescu și să înțelegi mai bine ceea ce autorul a vrut să transmită. Astfel, dacă vei
ave…

...

Cuprins

Prima strofă

A doua strofă

A treia strofă

Ultima strofă

Prima strofă

Prima secvență a poeziei introduce în discuție subiectul raportului dintre rațiune și emoții, prin
prezentarea contrastului dintre cunoașterea matematică și cea prin simțuri. Astfel, ne sunt
prezentat…

...

A doua strofă

A doua strofă a poeziei sugerează ieșirea din sfera rațiunii și cunoașterea lumii prin joc, prin fantezie
și imaginație: „Ah, dar o plapumă/…

...

A treia strofă

În cea de-a treia strofă eul liric încheie căutările sale, aplecându-se cu totul asupra subiectului iubirii.
El menționează singu…

...
Ultima strofă

Ultima strofă a poeziei este și cea mai scurtă, și constituie concluzia la care ajunge eul liric, după
frământările prezentate în primele trei strofe. El continuă să i se adreseze iubitei sale, stabilind care
este sfera în care dore…

Introducere

Tema

Semnificația titlului

Interpretarea strofelor

Figuri de stil

Poezie neomodernistă

Elemente de versificație

Încheiere

Introducere

În partea de început a oricărui eseu sau comentariu despre „Altă matematică” este important să
menționezi curentul cultural căruia îi aparţine – neomodernismul. De asemenea, este esenţial să
evidențiezi în introducere importanța pe care această poezie o are pentru opera lui Nichita Stănescu,
fiind una dintre cele mai reprezentative poezii ale sale. Aici poți menționa temele abordate și noul
limbaj liric neomodernist prezent în această poezie.

Ține minte: o introducere bine scrisă va impresiona profesorul încă de la început și îți va asigura un
punctaj mai mare.

Exemplu

„Altă matematică” este o poezie publicată de Nichita Stănescu în anul 1972, perioadă de început a
neomodernismului …

...

Tema
Pentru a realiza o analiză completă a poeziei trebuie să menţionezi informaţii referitoare la tema
abordată de autor în textul analizat. Uneori sunt prezente mai multe subiecte, alteori există o temă
principală și mai multe secundare. În cazul de față tema principală este percepția adevărului prin
rațiune versus prin joacă, emoții și iubirea ca mod preferat de cunoaștere a lumii.

Exemplu

Tema principală a poeziei „Altă matematică” este prezentarea viziunii despre artă și creație a
poetului Nichita Stănescu. Întocmai precum va face în poeziile sale mai târzii, ca „Lecția despre cub”,
și aici eul liric își asumă rolul de „pedagog” și predă o lecție scurtă despre matematică și raportul
dintre…

...

Semnificația titlului

Titlul poeziei este deosebit de important în cazul poeziilor neomoderniste, deoarece fiecare cuvânt
este încărcat de semnificație. „Altă matematică” rezumă despre ce este vorba în poezie și descrie
rolul pe care această poezie îl are. Dacă ții minte tema poeziei amintită mai sus, cea a cunoașterii
adevărului și a realității, îți va fi simplu să explici care este semnificația titlului: propunerea unui nou
mod de a înțelege realitatea, adevărul.

Exemplu

Titlul poeziei „Altă matematică” este foarte încărcat de simbolistică, în mod caracteristic
neomodernismului, de altfel. Folosirea adjectivului nehotărât „altă” ce însoțește substantivul
„matematică” denotă intenția autorului de a prezenta în poezie un mod diferit, nou,…

...

Interpretarea strofelor

Poezia este structurată în patru strofe în care eul liric discută despre problema cunoașterii adevărului
prin rațiune, joacă, sau iubire. Fiecare strofă conține o fază: 1) prezentarea limitelor cunoașterii
raționale; 2) ieșirea cu totul din sfera rațiunii și explorarea potențialului pe care îl au fantezia și
absurdul; 3) abordarea subiectului iubirii din cuplu și a integrității sale; 4) alegerea emoțiilor ca mod
de a experimenta iubirea, și respingerea rațiunii.
Exemplu

În prima strofă a poeziei eul liric se folosește de cele patru operațiuni matematice: adunarea,
scăderea, înmulțirea și împărțirea, pentru a …

...

Figuri de stil

Figurile de stil sunt elemente importante ale poeziei, deoarece sunt cel mai adesea încărcate de
semnificație și conțin idei importante despre mesajul autorului. În cazul de față, e important să
prezinți cu atenție figurile de stil prezente în poezie, pentru că ele sunt și mărci ale
neomodernismului.

Exemplu

Fiind o poezie reprezentativă pentru curentul literar neomodernist, figurile de stil prezente în poezie
sunt deosebite și ne dau atât informații despre mesajul poeziei, cât și despre specificul curentului
literar în genere. Autorul inserează, așadar, o serie de asociații semantice surprinzătoare, ermetice:
„un inorog ori o pară”, „o conopidă plus un ou,/ face un astragal…”, „o varză împărţită la un steag”
etc. Primele două strofe ale poeziei abu…

...

Poezie neomodernistă

Pentru a motiva corect apartenența poeziei „Altă matematică” la neomodernism, trebuie să ai în

vedere caracteristicile acestuia. Poezia „Altă matematică” aparține curentului literar neomodernist,
întrunind majoritatea caracteristicilor acestuia. Poți ilustra apartenența sa la neomodernism făcând
trimitere la temele abordate și la limbajul liric utilizat de autor.

Exemplu

Poezia „Altă matematică” este publicată în anul 1972, perioadă de maturizare a curentului literar
neomodernist instalat pe scena literară românească în anii ’60. Această poezie poartă însemne ale
neomodernismului printre care se numără temele filozofice abordate și limbajul liric adoptat de
autor.
Una din trăsăturile fundamentale ale neomodernismului românesc este rezistența la presiunile
ideologice făcute de regimul comunist. Nichita…

...

Elemente de versificație

Orice comentariu despre o poezie trebuie să conțină informații despre prozodia acesteia (vers, strofă,
ritm, rimă, accent, măsură). Elementele de prozodie sau de versificație se referă la modul în care sunt
dispuse versurile poeziei. Poezia „Altă matematică” are o prozodie simplă, având patru strofe și rimă
albă, deci secțiunea aceasta nu îți va da ma…

Apartenența la neomodernism

Ai primit cerința de a scrie un eseu în care să demonstrezi că poezia Altă matematică de Nichita
Stănescu este o operă care aparține curentului neomodernist? Îți va fi mai ușor să îți structurezi
lucrarea de nota 10 după ce vei consulta materialul pe care ți-l pune la dispoziție echipa Liceunet. În
acest eseu profesorii noștri de limba și literatura română au inclus informații despre tema poeziei,
structura versurilor, procedeele pe care le folosește poetul pentru a da expresivitate textului sau
discursul liric.

„O altă trăsătură a neomodernismului este noutatea discursului liricce constă în compunerea unor
asocieri neobișnuite de cuvinte, asocieri ce pot chiar să șocheze cititorul. De asemenea, autorul
apelează la expresii ermetice, imagini abstracte, prin care este explorat potențialul estetic al
cuvintelor și sunt testate limitele limbajului. Astfel, operațiunile matematice făcute nu cu numere, ci
cu obiecte alese la întâmplare, sunt bizare, contribuind la ambiguitatea versurilor, aceasta din urmă
fiind atât de reprezentativă pentru neomodernism: «Noi ştim că unu ori unu fac unu,/ dar un inorog
ori o pară/ nu ştim cât face.». Totodată, aceste asocieri absurde sunt și ușor comice, reflectând
spiritul ludic al eului liric: «o varză împărţită la un steag/ fac un porc», «o conopidă plus un ou,/ face
un astragal…». Ludicul și abstractul sunt folosite ca mijloace prin care eul liric dobândește o libertate
de exprimare și explorare pe care rațiunea nu i-o permite.”

După Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi, Nichita Stănescu este al treilea inovator al limbajului poetic în
literatura română.

Particularităţi ale poeziei neomoderniste cultivate în lirica lui Nichita Stănescu:

- poezia contrariază permanent aşteptările cititorului;

- o poetică a existenţei şi a cunoaşterii;

- lupta sinelui cu şinele; confruntarea dintre creator şi gânditor;

- redefinirea poeticului; lupta cu verbul (necuvintele);

- cunoaşterea deplină numai prin poezie, ca gest de participare la creaţie;

- intelectualismul;

- reinterpretarea miturilor;

- reflecţia filozofică, abordarea marilor teme ale liricii;

- ironia, spiritul ludic;

- reprezentarea abstracţiilor în formă concretă are ca efect plăsmuirea unui univers poetic original,
cu un imaginar propriu, inedit;

- transferul dintre concret şi abstract funcţionează bivalent, punând în discuţie relaţia dintre
conştiinţă şi existenţă;

- ambiguitatea limbajului împinsă până la aparenţa de nonsens, de absurd; răsturnarea firescului;

ermetismul expresiei;

- subtilitatea metaforei;

- insolitul imaginilor artistice.

Etape ale creaţiei şi particularităţi artistice

Prima etapă de creaţie, a exuberanţei, cuprinde volumele de tinereţe (Sensul iubirii -

1960, O viziune a sentimentelor-1964):

- elanuri adolescentine, exuberanţă;

- manifestarea stării jubilatorii;

- consonanţa cu şinele şi cu lumea;

- iubirea ca sentiment originar al naşterii cuvintelor;

- tema primului volum: ieşirea din somn; motivul răsăritului, al luminii; prefigurează o poetică a
zborului, a transparenţei, a matinalului (impresia de poezie imaterială);

- în al doilea volum, considerat „romanul unei idile"1, tema: dragostea ca stare de certitudine;
- relaţia eu - timp: realizarea elogiului stării âe A FI (poeziile stau sub semnul lui SUNT).

A doua etapă de creaţie face trecerea spre un lirism interiorizat, reflexiv şi cuprinde
volumele: Dreptul la timp - 1965, 11 elegii - 1966, Oul şi sfera -1967, Roşu vertical, Laus Ptolemaei -
1968, Necuvintele - 1969, în dulcele stil clasic- 1970.

- Redă o conştiinţă scizionată, aventura conştiinţei de sine în cunoaştere, efectul timpului asupra
cuvintelor în discursul poetic.

Cu volumul Dreptul la timp, se configurează infrastructura unei cosmogonii proprii, construite în

volumele ulterioare, prin abordarea marilor teme ale lirismului său.

- Tema volumului este perceperea dureroasă a timpului. Durerea este „o definiţie afectivă a
timpului.

- Se constituie un cuplu inedit: Creatorul/ Timpul şi femeia, Galateea/ Opera.

- începe dialogul poetului cu miturile (starea lirică polifonică, sincretismul de simboluri,

reinterpretarea miturilor).

- Consonanţa cu şinele şi cu lumea, din etapa anterioară, este substituită de ruptura tragică a
sinelui, de neputinţa de a exprima şinele.

- Corporalitatea devine absurdă.

- Vizionarismul se intelectualizează şi se abstractizează.

- Forţa care structurează acest univers imaterial este cântecul. Volumul 11 elegii (definiţii filozofico-
lirice ale unor concepte fundamentale ale existenţei poetice) este o carte a rupturii existenţiale, o
investigare a legăturii dintre om şi cuvânt.

- Tema volumului este suferinţa de diviziune, tânjirea de unitate, ridicată la scară cosmică.

- Ciclul redă condiţia artistului şi relevă cauza suferinţei poetului: imposibilitatea de a materializa
imaterialul.

Volumele următoare reiau tema cuvintelor şi a necuvintelor, continuă obsesia mitului creaţiei.

în volumul Laus Ptolemaei, cele două căi de cunoaştere, poezia şi matematica, tind a fi reduse la
limbajul unic, iniţial şi initiatic, iar tema este refacerea simbolurilor.

Cu Necuvintele se constituie o nouă cosmogonie şi perspectiva „din afară" a lucrurilor.

1 Eugen Simion, Scriitori romani de azi, voi. I, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1978
Ultimul volum al etapei, în dulcele stil clasic, aduce rafinarea expresiei în dialogul duios ironic cu
poezia înaintaşilor.

Trecerea la a treia etapă de creaţie se realizează cu volumul Măreţia frigului (1972), meditaţie gravă
pe tema morţii şi a timpului. Cele trei volume (Epica Magna - 1978, Opere imperfecte - 1979, Noduri
şi semne- 1982) aparţin etapei de maturitate şi de manifestare plenară a stănescianismului. Ele
alcătuiesc un triptic al investigării actului artistic. Poezia este o stare de criză: „Poezia nu se scrie cu
cuvinte".

în lucrarea Nichita Stănescu; orizontul imaginar, criticul Corin Braga sintetizează trăsăturile celor trei
etape astfel:

- poezia metaforică - are o structură mediată, redă o imagine prin altă imagine;

- poezia simbolică şi de viziune - are o structură i-mediată, exprimând intuiţii şi percepţii obscure,
ireprezentabile în sine;

- metapoezia - transfigurarea poetului în cuvânt trădează dorinţa de a supravieţui prin cuvânt,

dedusă din neputinţa de a supravieţui în mod direct.

Poetul este când bântuit de „îngerul" cunoaşterii şi al speculaţiei metafizice, iar viziunile lui stau sub
semnul imaginaţiei, când posedat de „daimonul" trăirii şi scufundării în materie, iar viziunile lui stau
sub semnul unui regim senzitiv. Cele două ipostaze sunt şi două moduri de cunoaştere a lumii.

în universul său poetic, descoperim alternanţa pulsatorie a unui univers inteligibil, populat de esenţe
şi idei în sens platonician, imaginile trădând aspiraţia dezmărginirii eului şi a integrării în Marele Tot,
şi a unui univers sensibil, populat de fenomene, indivizi, materie, imaginile sugerând refugiul în
concretul teluric şi în individual.

Poezia "Alta matematica", din volumul "Maretia frigului" (1972), pune sub semnul indoielii
perfectiunea logicii matematice, a simbolurilor randuite dupa legile sferei. Dupa criza cunoasterii
relevata in "11 elegii", in special in "Elegia a zecea", poetul isi indreapta viziunea catre "operele
imperfecte", mai compatibile cu sensibilitatea, suferinta si sacrificiul uman, cu insasi imperfectiunea
fiintei si a lumii. in "Alta matematica" este atacata simbolistica matematica, insuficienta pentru a
explica toate sinuozitatile realului, complexa "corola» de minuni a lumii", la care, indirect, poetul face
referire:

"Noi stim ca unu ori unu fac unu,

dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face."

Norul fara corabie si inorogul si para sunt forme complexe ce ies din sfera reprezentarilor perfecte,
fiind alcatuite sau conduse dupa legi stohastice, greu de inscris chiar in cele mai complicate ecuatii
matematice.

Mintea matematica nu poate regiza spectacolul fascinant al lumii, rezumandu-se, in

fundamentele ei, la simple operatii de impartire, de inmultire, ineficiente pentru a surprinde relatiile
insolite dintre lucruri banale:

"Stim, noi stim ca opt

impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine
nu stim, vai, nu stim cat facem".

Seria ilogicii ce scapa calculelor ratiunii rigide continua:

"Ah, dar o plapuma

inmultita cu un iepure
face o roscova, desigur,
o varza impartita la un steag
face un porc,
un cal fara un tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal..."

. Singurul ce poate intelege fata ascunsa a lucrurilor este poetul, el, demiurgul, sau el si Demiurgul,
poate el si ea, fiinta duala care permite orice combinatii creatoare posibile. Poetul isi creeaza un
alter-ego creator, un dominus al lumii, bazat pe noi principii de constructie a realului, mai complicate
chiar decat cele fractalice. Matematica divina, combinata poate cu o latura erotica, un eros la scara
cosmica, primordial, are contingenta directa cu increatul, cu atemporalul:

"Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi.../
Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!".
Teme si motive ale poeziei "Alta matematica"
. Matematica simpla, banala, este instrument insuficient de cuprindere a fenomenelor lumii, a
complexei, misterioasei structuri materiale a lumii.
. Fiintele si relatiile complexe dintre obiecte nu pot fi descrise si cuantificate logic, acestea aflandu-se
in alta latura a existentei, stohastica, conceptia lui Nichita Stanescu apropiindu-se aici de teoria
cunoasterii a lui Lucian Blaga.
. Poetul are aspiratia ordinii cosmice originare, prin identificare cu Demiurgul, singura cale de a
transcende realul, de a revela eternitatea lumii reale.
. Insertia fantasticului in realitatea comuna este figurata prin invocarea inorogului, fiinta dintr-un
spatiu de asteptare, nesupusa perisabilitatii formelor entropice.