Neomodernismul: „Leoaică tânără, iubirea” de Nichita Stănescu

Particularităţile unei poezii neomoderniste

Planul eseului

Context
Poezia „Leoaică tânără, iubirea” face parte din al doilea volum al lui Nichita Stănescu,
„O viziune a sentimentelor” (1964), volum ce are ca temă iubirea ca stare de certitudine.
1. Elemente neomoderniste prezente în poezie
Poezia aparţine neomodernismului prin: faptul că textul contrazice aşteptările
cititorului, tema iubirii fiind abordată într-o manieră inedită; ambiguitatea limbajului poetic;
insolitul imaginilor artistice şi, mai ales, al metaforelor; dispariţia rigorilor prozodice şi alternanţa
majusculă-minusculă la început de vers, care marchează continuitatea ideilor poetice; structura
în strofe cu versuri inegale, cu rimă, ritm şi măsură variabile.
2. Temă, motiv central, lirism subiectiv, viziune despre lume
- Tema poeziei este întâlnirea neaşteptată cu iubirea, ca „întâmplare a fiinţei”, apariţia bruscă,
surprinzătoare a iubirii, intruziunea ei violentă, agresivă în existenţa umană.
Motivul central al textului, care prin repetare devine laitmotiv, este acela al leoaicei
care simbolizează iubirea.
În cel de-al doilea volum, din care face parte poezia, viziunea asupra lumii este,
aşadar, o viziune inedită asupra sentimentelor.
Lirismul subiectiv se realizează prin percepţia asupra iubirii transmisă în mod direct şi,
la nivelul expresiei, prin mărcile eului liric: pronume şi verbe la persoana I singular.

3. Elemente de compoziţie: titlu, strofe, secvenţe poetice

Titlul, reluat în incipit, defineşte iubirea prin intermediul unei metafore surprinzătoare.
Compoziţional, poezia are trei secvenţe lirice, corespunzătoare celor trei strofe: în
prima dintre acestea este prezentată întâlnirea cu iubirea, cea de-a doua se constituie într-un
tablou cosmogonic, în ultima secvenţă este redată constatarea metamorfozei omului ca urmare
a întâlnirii cu iubirea, şi, în acelaşi timp, este evidenţiată proiecţia în eternitate a sentimentului
iubirii.
Imaginar poetic, figuri semantice/tropi
- Prima secvenţă prezintă momentul îndrăgostirii propriu-zise, ca o întâlnire neaşteptată cu
iubirea.
- Cea de-a doua secvenţă poetică este un tablou cosmogonic, lumea înconjurătoare este
transfigurată.
- Ultima secvenţă ilustrează faptul că fiinţa umană nu se mai recunoaşte după întâlnirea cu
iubirea.
- Finalul poeziei evidenţiază ideea potrivit căreia întâlnirea cu iubirea proiectează omul în
eternitate.

Caracteristicile limbajului poetic

-Sursele expresivităţii şi ale sugestiei se regăsesc la fiecare nivel al limbajului poetic.
-La nivel morfologic, timpurile verbale ilustrează evoluţia iubirii.
-La nivel lexical, se remarcă prezenţa cuvintelor din câmpul semantic al corpului uman.
-Ambiguitatea este produsă de metaforele insolite.
Elemente de prozodie
Poezia este alcătuită din trei strofe, cu versuri inegale, cu rimă, ritm şi măsură variabile,
ceea ce creează impresia de spontaneitate în redarea sentimentelor. Poezia neomodernistă
se remarcă prin vers liber şi ingambament.
 4. Opinie: felul în care iubirea surprinde fiinţa umană aminteşte de poezia lui Tudor
Arghezi, dar la Nichita Stănescu, iubirea ia forma unei leoaice, un animal feroce, care îl ia în
stăpânire cu brutalitate pe om şi îi modifică percepţia asupra lumii.
Concluzie: poezia neomodernistă „Leoaică tânără, iubirea” ilustrează într-o manieră
inedită întâlnirea omului cu iubirea.