NEOMODERNISMUL Leoaica tanara iubirea Nichita Stanescu

Nichita Stanescu este un poet neomodernist al secolului al xx-lea, prima parte a liricii sale fiind influentata de erotismul eminescian in volume de poezii ca O viziune a sentimentelor si Sensul iubirii, in timp ce ulterior, s-a lasat influentat de ermetismul barbican ( Rosu vertical, 11 elegii). Neomodernismul este un current literar ce reia partial trasaturile modernismului, nuantandu-le. Astfel se pastreaza elementele formale (ingambamentul, versul alt , cu masura variabila, lexical abstract, metaforele inovatoare, strofele polimorfe, si imbinarile neasteptate de cuvinte). Din perspective ideilor continute versurile neomoderniste se axeaza pe lirismul subiectiv prelucrand teme de ordin romantic (iubirea, trecerea ireversibila a timpului), intr-o maniera care surprinde prin originalitate si naturalete. Poezia Leoaica tanara iubirea, fixeaza inca din titlu o suita de figure de stil (metafora, epitet calificativ, elipsa verbului, alegoria dintre leoaica si iubirea), fiind reluat in incipit pentru accentuarea teei de ordin erotic. Mai prcis, se detaliaza momentul constientizarii iubirii de catre eul liric subiectiv redat prin verbe si pronume la perosana I ( ma pandise, m-a muscat ). Compositional, poezia isi atesta modernitatea, continand o polimarfa si un catren in care predomina procedeul ingambamentului. Incipitul este ex abrupt : le-am scris cu unghia pe tencuiala, versurile fiind ratiunea poetului de a trai. In detentie eul liric subiectiv creeaza pe intuneric, in singuratete, simtindu-se parasit de divinitate: cu puterile neajutate/ nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul. Aceste finite biblice simbolizeaza si conceptual evanghelistilor Luca, Marcu si Ioan. Versurile create in aceste confitii improprii sunt