Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, in care sa prezinti tema i viziunea despre lume, reflectate intr-un text poetic studiat, din

opera lui Nichita Stanescu. in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

- evidentierea trasaturilor care fac posibila incadrarea textului poetic intr-o tipologie, intr-un curent cultural/ literar, intr-o perioada sau intr-o orientare tematica; - prezentarea temei, reflectata in textul poetic ales, prin referire la doua imagini/ idei poetice; - sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relatii de opozitie i de simetrie, elemente de recurenta, simbol central, figuri semantice tropii, elemente de prozodie etc.); - exprimarea unei opinii argumentate, despre modul in care tema i viziunea despre lume sunt reflectate in textul poetic ales. Nichita Stanescu Leoaica tanara, iubirea Nichita Stanescu este considerat a fi unul dintre inovatorii limbajului poetic in literatura romana alaturi de Mihai Eminescu i Tudor Arghezi. Astfel, conform opiniei lui Eugen Lovinescu, Nichita Stanescu schimba sensul i planul speculatiei poetice, lirismul sau fiind neateptat i atenteaza la intelegerea cititorului. Nicolae Manolescu surprinde, de asemenea, in poezia stanesciana o rasturnare de perceptii, o metafizica a realului i o fizica a emotiilor. Nichita Stanescu este reprezentant al generatiei anilor '60, exprimandu-i epoca i contribuind in mod decisiv la constituirea ei prin ideologia sa poetica. Scrierile sale apartin curentului neomodernism, curent literar dezvoltat in a doua jumatate a secolului al XX-lea care ii propune sa realizeze o literatura ce reia formule i modele moderniste intr-o varianta inedita. Aceasta reinnodare a legaturilor cu perioada modernismului se realizeaza atat prin utilizarea formulelor de expresie moderniste, a limbajului ambiguu, a metaforelor subtile, a imaginilor insolite cat i prin reflectie filozofica, ironie i intelectualism. Dificultatea liricii lui Nichita Stanescu i incantarea pe care o produce, provin din modul in care ea contrariaza permanent ateptarile cititorului. Perceperea abstractiilor ca avand o existenta concreta i preschimbarea lucrurilor concrete in abstractii, aceasta inversare a raporturilor, reprezinta o caracteristica proeminenta a poeziei lui Nichita Stanescu. in conceptia lui, poezia e vie: se nate din imaginatia poetului i se hranete cu imaginatia cititorului. Poezia devine o tulburatoare cunoatere de sine i o comunicare cu sinele. Fiind permanent orientat spre comunicare i simtindu-se tradat de cuvinte, Nichita Stanescu incearca sa gaseasca nite combinatii sintactico-metaforice pe care le numete necuvinte.

Poezia Leoaica tanara, iubirea este cuprinsa in volumul O viziune a sentimentelor" aparut in 1964. Acest volum face parte din prima etapa a creatiei stanesciene, o etapa a exuberantei, a tineretii i are ca tema centrala dragostea ca stare de certitudine. Aadar, tema centrala a poeziei este iubirea, vazuta ca un sentiment care poate defini existenta. intregul text este o metafora ampla pentru modurile de manifestare ale iubirii, sentiment de energie i vibratie continua. Metafora centrala este explicata chiar din titlu prin intermediul apozitiei iubirea, deoarece acest sentiment este vazut sub forma unui animal de prada agresiv, o leoaica tanara. Putem distinge patru secvente ale acestei poveti de intalnire cu iubirea, urmarindu-se, pe rand, schimbarile si metamorfozele prin care trece cel care a cunoscut iubirea. Prima strofa prezinta propria descoperire a iubirii de catre eul liric (pronumele la persoana I singular mi, ma, m fiind marci ale prezentei eului liric). Prin utilizarea mijloacelor artistice iubirea este materializata, imaginile artistice create prezinta totul ca pe o aventura. Sentimentul apare brusc (mi-a sarit in fata), in mod neateptat, luandu-l prin surprindere i fara a-i oferi timp sa reactioneze in vreun fel. Abia dupa ce este afectat, eul liric realizeaza ca il pandise-n incordare mai demult'. Decticul temporal demult arata timpul indelungat al urmaririi, iubirea fiind in ateptarea momentului prielnic pentru a ataca. Prin adverbul azi prezent in ultimul vers al strofei se poate observa ca momentul prielnic este chiar acum, in prezent. Forta devastatoare cu care actioneaza, duritatea sunt redate prin versul Coltii albi mi i-a infipt in fata. Iubirea se manifesta intr-un mod violent (m-a mucat) lasand urme, unele chiar vizibile (de fata) transformarea fiind deci ireversibila.

Cea de-a doua strofa poate fi interpretata ca o descriere cosmogonica. Schimbarile produse in interiorul eului liric determinate de aparitia unui nou sentiment, iubirea, produc schimbari la nivelul exteriorului. Aceste schimbari sunt la fel de brute (i deodata), iar eul liric resimte acum tot exteriorul, sentimente de ameteala i confuzie punand stapanire asupra lui. Forta agresiva a iubirii modifica realitatea, reordoneaza lumea dupa propriile-i legi intr-un joc al cercurilor (simbol al perfectiunii): Se facu un cerc, de-a-dura,/ cand mai larg, cand mai aproape,/ ca o strangere de ape. Acest nou univers este creat in jurul eului liric, el fiind nucleul. Simturile-i sunt exacerbate caci privirea-n sus tani iar auzul o-ntalni/ tocmai langa ciocarlii. Amestecul de senzatii, combinarea echivoca a simturilor dau natere unei alte viziuni asupra lumii. Transformarea propriei interioritati este descrisa in cea de-a treia strofa prin modificarile fizice suferite. Cel care a fost afectat de iubire nu se mai recunoate pe sine, totul este schimbat, diferit: Mi-am dus mana la spranceana,/ la tampla i la barbie,/ dar mana nu le mai tie. in ultima stofa timpul este incetinit, iubirea avand acum o micare lina, (aluneca-n netire). Nimic nu este concret, tangibil. Starea data de iubire este asemanata cu un miraj prin sintagma deert in stralucire. in continuare sentimentul care a pus stapanirea asupra eului liric este surprinzator, avand micarile viclene, aa cum a fost i aparitia lui. Ultimele doua versuri, inca-o vreme,/ i-inca-o vreme..., arata continuitatea sentimentului, durata sa imposibil de definit. Prin punctele de suspensie

utilizate la sfaritul poeziei, finalul este deschis lasand loc mai multor interpretari. Seductia poate fi reluata oricand, fie din perspectiva aceleiai iubiri, fie din perspectiva altei iubiri. Aadar, in conceptia lui Nichita Stanescu, iubirea este un act fundamental. Dupa cum se observa i in textul propus, el este capabil sa conduca la schimbarea radicala a alcatuirii interioare, la o metamorfoza definitiva a fiintei. Dragostea genereaza o stare de fascinatie, hipnotica, convertita in experienta unica. Prin revelatia iubirii timpul se comprima, se sparge facand loc eternitatii.