Sunteți pe pagina 1din 16

Tema si viziunea despre lume in opera lui Nichita Stanescu Leoaica tanara, iubirea

Nichita Stnescu este considerat a fi unul dintre inovatorii limbajului poetic n literatura
romana alturi de Mihai Eminescu i Tudor Arghezi. Astfel, conform opiniei lui Eugen Lovinescu,
Nichita Stnescu schimb sensul i planul speculaiei poetice, lirismul sau fiind neateptat i
atenteaz la nelegerea cititorului. Nicolae Manolescu surprinde, de asemenea, n poezia
stnesciana o rsturnare de percepii, o metafizic a realului i o fizic a emoiilor.
Nichita Stnescu este reprezentant al generaiei anilor 60, exprimndu-i epoca i contribuind n
mod decisiv la constituirea ei prin ideologia sa poetica.
Scrierile sale aparin curentului neomodernism, curent literar dezvoltat in a doua jumtate a
secolului al XX-lea care i propune s realizeze o literatura ce reia formule i modele moderniste
ntr-o variant inedit. Aceast rennodare a legturilor cu perioada modernismului se realizeaz
att prin utilizarea formulelor de expresie moderniste, a limbajului ambiguu, a metaforelor
subtile, a imaginilor insolite ct i prin reflecie filozofic, ironie i intelectualism.
Dificultatea liricii lui Nichita Stnescu i ncntarea pe care o produce, provin din modul n care
ea contrariaz permanent ateptrile cititorului. Perceperea abstraciilor ca avnd o existen
concret i preschimbarea lucrurilor concrete n abstracii, aceast inversare a raporturilor,
reprezint o caracteristic proeminent a poeziei lui Nichita Stnescu. n concepia lui, poezia e
vie: se nate din imaginaia poetului i se hrnete cu imaginaia cititorului. Poezia devine o
tulburtoare cunoatere de sine i o comunicare cu sinele. Fiind permanent orientat spre
comunicare i simindu-se trdat de cuvinte, Nichita Stnescu ncearc s gseasc nite
combinaii sintactico-metaforice pe care le numete necuvinte.
Poezia Leoaic tnr, iubirea este cuprins n volumul O viziune a sentimentelor aprut
n 1964. Acest volum face parte din prima etap a creaiei stnesciene, o etap a exuberanei, a
tinereii i are ca tema central dragostea ca stare de certitudine.
Aadar, tema central a poeziei este iubirea, vzut ca un sentiment care poate defini existena.
ntregul text este o metafora ampl pentru modurile de manifestare ale iubirii, sentiment de
energie i vibraie continu. Metafora central este explicat chiar din titlu prin intermediul
apoziiei iubirea, deoarece acest sentiment este vzut sub forma unui animal de prad agresiv,
o leoaic tnr.
Putem distinge patru secvene ale acestei poveti de ntlnire cu iubirea, urmrindu-se, pe rnd,
schimbrile si metamorfozele prin care trece cel care a cunoscut iubirea.
Prima strofa prezint propria descoperire a iubirii de ctre eul liric (pronumele la persoana I
singular mi, m, m fiind mrci ale prezenei eului liric). Prin utilizarea mijloacelor artistice
iubirea este materializat, imaginile artistice create prezint totul ca pe o aventur. Sentimentul
apare brusc (mi-a srit n fa), n mod neateptat, lundu-l prin surprindere i fr a-i oferi
timp s reacioneze n vreun fel. Abia dup ce este afectat, eul liric realizeaz c l pndise-n
ncordare mai demult. Decticul temporal demult arat timpul ndelungat al urmririi, iubirea
fiind n ateptarea momentului prielnic pentru a ataca. Prin adverbul azi prezent n ultimul
vers al strofei se poate observa c momentul prielnic este chiar acum, n prezent. Fora
devastatoare cu care acioneaz, duritatea sunt redate prin versul Colii albi mi i-a nfipt n
fa. Iubirea se manifest ntr-un mod violent (m-a mucat) lsnd urme, unele chiar vizibile
(de fa) transformarea fiind deci ireversibil.
Cea de-a doua strof poate fi interpretat ca o descriere cosmogonic. Schimbrile produse n
interiorul eului liric determinate de apariia unui nou sentiment, iubirea, produc schimbri la
nivelul exteriorului. Aceste schimbri sunt la fel de brute (i deodat), iar eul liric resimte
acum tot exteriorul, sentimente de ameeala i confuzie punnd stpnire asupra lui. Fora
agresiv a iubirii modific realitatea, re-ordoneaz lumea dup propriile-i legi ntr-un joc al

cercurilor (simbol al perfeciunii): Se fcu un cerc, de-a-dura,/ cnd mai larg, cnd mai aproape,/
ca o strngere de ape. Acest nou univers este creat n jurul eului liric, el fiind nucleul.
Simurile-i sunt exacerbate cci privirea-n sus ni iar auzul o-ntlni/ tocmai lng
ciocrlii. Amestecul de senzaii, combinarea echivoc a simurilor dau natere unei alte viziuni
asupra lumii.
Transformarea propriei interioriti este descris n cea de-a treia strofa prin modificrile fizice
suferite. Cel care a fost afectat de iubire nu se mai recunoate pe sine, totul este schimbat,
diferit: Mi-am dus mna la sprncean,/ la tmpl i la brbie,/ dar mna nu le mai tie.
n ultima stof timpul este ncetinit, iubirea avnd acum o micare lin, (alunec-n netire).
Nimic nu este concret, tangibil. Starea dat de iubire este asemnat cu un miraj prin sintagma
deert n strlucire. n continuare sentimentul care a pus stpnirea asupra eului liric este
surprinztor, avnd micrile viclene, aa cum a fost i apariia lui. Ultimele dou versuri,
nc-o vreme,/ i-nc-o vreme, arat continuitatea sentimentului, durata sa imposibil de
definit. Prin punctele de suspensie utilizate la sfritul poeziei, finalul este deschis lsnd loc mai
multor interpretri. Seducia poate fi reluat oricnd, fie din perspectiva aceleiai iubiri, fie din
perspectiva altei iubiri.
Aadar, n concepia lui Nichita Stnescu, iubirea este un act fundamental. Dup cum se
observ i n textul propus, el este capabil s conduc la schimbarea radical a alctuirii
interioare, la o metamorfoz definitiv a fiinei. Dragostea genereaz o stare de fascinaie,
hipnotic, convertit n experien unic. Prin revelaia iubirii timpul se comprim, se sparge
fcnd loc eternitii.

Tema si viziunea despre lume in nuvela Alexandru Lapusneanul


Costache Negruzzi a fost un reprezentant de seama al generatiei pasoptiste ( epoca
pasoptista se fixeaza intre 1830-1860, alti reprezentanti fiind Vasile Alecsandri, Dimitrie
Bolintineanu, I.H. Radulescu ) si cel dintai prozator romantic. Creatia artistica care l-a consacrat
este nuvela de inspiratie istorica Alexandru Lapusneanul, publicata in revista Dacia literara
in 1840. Nuvela constituie una dintre primele manifested reunite ale literaturii romane de
inspiratie istoriea si in acelasi timp modelul estetic al nuvelei istorice in literatura noastra. Prin
calitatile structurii, compozitiei si stilului artistic este o capodopera a acestei specii. Intertextele
la care se raporteaza Constache Negruzzi sunt Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche
(capitolul intitulat Cand au omorcit Alexandru Voda 47 de boieri) si din cronica lui Miron Costin. In
pagini memorabile nuvelistul concentreaza intainplari sangeroase petrecute vreme de cinci ani
(intre 1564 si 1569),cat a durat cea de-a doua domnie a lui Al. Lapusneanul. Totusi, nuvelistul
recurge la cateva licente istorice, topind elementele factuale in fictionalitate.
Opera lui Negruzzi este eterogena: un ansamblu de elemente romantice, realiste clasice. De
exemplu, nuvela A.L. uneste trasaturi variate care fixeaza doctrina clasica, romantica, realista.
Elementele realiste sunt atentia acordata mediului, a vestimentatiei, credibilitatea faptelor
( unele elemente narative sunt semnalate in istorie), naratorul obiectiv, omniscient.
Pentru a sublinia unele efecte, Negruzzi a folosit retele romantice: antiteza Lapusneanudoamna Ruxanda. Antiteza angelic- demonic ( specifica psihologiei contrastelor ) are un rol bine
determinat: numai raportata la umanitatea ei, putem intelege marginile criminalitatii lui
Lapusneanul ( D. Popovici). Compasiunii pe care o arata Ruxanda victimelor domnitorului,
Lapusneanu ii opune cinismul unui scenariu sangeros. Aspectele romantice ale nuvelei tin si de
alegerea temei ( interesul pentru istorie, pentru trecutul national si pentru personaje
exceptionale, iesite din comun ). Lapusneanul este vazut ca un personaj demonic cu manifestari
patologice , un adevarat monstru. El este un demon alcatuit din contraste puternice : autocrat
luminat dar si conducator stapanit de tenebre, luciditate / paranoia, stapanire de sine /
impulsivitate, sadism, sinceritate in anumite momente / disimulare) Tot de viziune romantica tine
si structura de roluri a nuvelei : personaje contrastante ca pozitie sociala si interese. Antiteza
poate fi descoperita si in evolutia subiectului : personalitate puternica, o vreme capabil sa-si

afirme in exclusivitate vointa si libertatea extrema (pana la aceea de a lua viata altora), el se
dovedeste in cele din urma vulnerabil, supus destinului si este ucis de cei care la un moment dat
parusera cei mai slabi in fata vointei sale. De asemenea interesul pentru folclor, in nuvela
existand elemente populare. Un element romantic important este stilul in care este scrisa nuvela.
Fraza lapidara, rezumativa ( Acesta fel fu slarsitul lui Lapusneanul produce o intorsatura de
limbaj cu o deosebita frecventa in povestirile romantice ale vremii).
Daca ne referim si la constructia nuvelei, trasaturile trimit spre clasicism : echilibrul
compozitiei ( patru capitole de scurta intindere asemanatoare celor patru acte dintr-o piesa de
teatru), evolutia gradata a conflictului (tensiunea dintre boieri i Lapusneanul sporeste gradat in
fiecare capitol), mesajul nuvelei (tiranul este omorat la sfarsit tocmai de sotia sa) . De echilibrul
clasic ne aminteste si stapanirea limbajului ( exista o proportie perfecta intre elementele lexicale
apartinand fondului comun al limbii si cele ce tin de categoria arhaismelor si a neologismelor.
Nuvela poate fi citita fara dificultati, moldovenismele se contopesc cu arhaismele fara a se apela
la ele in exces iar neologismele, desi nu intotdeauna perfect adaptate la sistemul limbii sunt
inserate cu masura incat aproape ca nu sunt observate nici de specialisti.
TITLUL, prim corpus literar, anunta protagonistul al carui destin va reprezenta axa textului.
Ca personaj titular se observa formularea articulata hotarat a numelui sau in maniera rostirii
arhaice. Intentia naratorului este de a evoca evenimente din istoria Moldovei dar si in egala
masura aceea de a revela o figura de exceptie a acesteia.
Nuvela istorica are o constructie riguroasa repartizata in patru capitole de scurta intindere,
precedate de cate un motto ce esentializeaza intamplarile relatate : Daca voi numa vreti, eu
va vreu! simbolizand vointa de neclintit a eroului de a recastiga tronul tarii cu orice pret; Ai sa
dai sama Doamna ! anunta, asemenea vocii oraculare , deznodamantul fatidic ce planeaza
asupra familiei lui Lapusneanul ; Capul lui Motoc vrem exprima dorinta ce concentreaza ura
poporului impotriva lui Motoc pe care il acuza de initierea tuturor faradelegilor stapanului sau ;
De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu reprezinta o amenintare funesta a eroului aflat
pe patul mortii la adresa celor care indraznisera sa-1 calugareasca excluzandu-1 din viata civila.
In fiecare dintre cele patru capitole se produce o schimbare de decor. Prima parte se petrece la
granita de la Tecuci, partea a doua in palatul de la Iasi, partea a treia la Biserica Mitropoliei si la
palat, in sala de ospete, iar partea a patra se desfasoara in cetatea Hotinului.
Expozitiunea si intriga apar in capitolul I. Expozitiunea este in stil cronicaresc , rezumativ si
foarte precis : lacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa ,
care acum carmuia teara, dar Alexandru Lapusneanul , dupa infrangerea sa in doua randuri, de
ostile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua osti turcest sii se inturna acum sa
izgoneasca pre rapitorul Tomsa si sa ia scaunul pre care nu l-ar fi pierdut de n-ar fi fost vandut de
boieri. Intriga are loc intre A.L. ( care doreste sa-si recapete tronul ) si vointa boierilor care se
tem de razbunarea lui. Solia de boieri ( vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc si
Stroici exprima atitudinea intregii clase a boierilor asupra careia se va revarsa mania voievodului.
Naratorul le construieste fiecaruia dintre acestia cateva trasaturi de personalitate : Motoc e
viclean si intrigant, Veverita e dusman vechi al lui Lapusneanul iar Spancioc si Stroici sunt tineri
si ii insotesc pe ceilalti numai din iubire pentru tara pe care vor sa o protejeze de navala
strainilor. Cunoscator al vulnerabilitatilor umane, prevazator si viclean, L. il pastreaza pe langa
sine pe Motoc , prevestind destinul celorlalti boieri moldoveni: Te voi cruta, caci imi esti
trebuitor ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie
curatat stupul
Capitolul II corespunde desfagurarii actiunii : plecarea lui Tomsa de pe tron, inscaunarea lui
Lapusneanul, persecutiile sadice la care ii supune pe boieri , reactia de spaima a acestora,
organizarea armatei pe baza mercenarilor, scena dialogului dintre A.L. i doamna Ruxanda .
Dispar din prim-planul naratiunii Veverita, Spancioc si Stroici, este mentinut ca personaj
important Motoc si este introdus de catre narator un personaj de structura antitetica in raport cu
A.L si anume doamna Ruxanda.
Capitolul al III-lea este concentrat pe punctul culminant al actiunii : uciderea celor 47 de
boieri. Pregatit minutios si in taina, macelul este prefatat de sosirea domnitorului la Mitropolie
unde fusesera chemati toti boierii. Tine in fata boierilor un discurs ipocrit in care isi cere iertare
pentru faptele sale sangeroase si ii invita pe toti la un ospat. La sfarsitul ospatului conform unui
scenariu gandit cu sange rece, 47 de boieri sunt omorati de mercenarii domnitorului travestiti in

slujitori. De asemenea naratorul prezinta in acest capitol si deznodamantul lui Motoc care va fi
strivit de vointa domnitorului si de furia poporului dezlantuit.
Capitolul IV cuprinde deznodamantul actiunii. A.L. se refugiaza in cetatea Hotinului dar se
imbolnaveste de o boala grava. Intr-un moment de ratacire si delir halucinator, de teama
pedepsei divine, cere sa fie calugarit. Insa cand se trezeste din lesin, amenininta ca il va ucide pe
unicul sau fiu, Bogdan. Spancioc si Stroici, ce fagaduisera lui Lapusneanul sa se intoarca inainte
de moartea lui, vin sa-1 vada pe patul mortii. Obligata sa aleaga intre sot si fiu, Ruxanda ii da
celui dintai otrava adusa de boieri.
Tema nuvelei este bipolara : istoria , nuvela prezentand o pagina sangeroasa din istoria
Moldovei reprezentata de a doua domnie a lui A.L si puterea si modul in care dorinta de putere
alieneaza omul.
Prin toate trasaturiel enuntate mai sus: conflicte puternice, intriga riguros construita, un
singur fir narativ, creionarea unui personaj puternic si bine individualizat, Alexandru
Lapusneanul se constituie intr-o nuvela istorica, o reusita certa a literaturii romane, meritul lui
Negruzzi fiind acela de a fi creat un personaj memorabil intr-o scriere exemplara.

CARACTERIZARE LAPUSNEANUL

Personajul, ca element de baza in arta naratiunii, purtator al mesajului artistic, devine


exponentul unui intreg complex de ideologii, prin insasi natura existentei sale in cadrul textului.
In contextual literaturii romane, nuvela istorica si-a atins apogeul expresiei prin personalitatea
lui Costache Negruzzi, a carui scriere Alexandru Lapusneanul, publicata in primul numar al
revistei Dacia literara, urmareste indeaproape programul propus de M. Kogalniceanu: acela de
a crea o literature autonoma de inspiratie locala.
Caracterul romantic al nuvelei rezida si din modelul uman surprins. Romanticul, ca realitate
duala, antagonica, este un spirit complex, un solitary, un revoltat sau o fiinta
superioara.Alexandru Lapusneanul, actantul nuvelei omonime, este un spirit plat, egal cu sin
insusi, pe parcursul intregii desfasurari a actiunii. Actiunile sale penduleaza intre sublime si
grotesc, intre exceptional si derizoriu, intre ura (manifestata pentru lumea neinsemnata) si setae
de razbunare: De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!
Fiind personaj romantic, Lapusneanul se constituie ca eu agocentric, dimensiune existentiala
unitara, nedispersata si nepulverizata in existenta lumii. Romanticul se constituie ca
centrul(George Poulette), are vocatia intangibila a centralitatii.Desi nu este un individ superior,
care isi transcede conditia comuna, desi nu este un amator al evaziunii spirituale, Alexandru
Lapusneanul este un personaj romantic, tipologie relevata de alienarea sa, de esenta sa
maladica, negatica, de inadaptat involuntary intr-un univers sufficient in suficienta sa. Cu toate
ca mitul romanticului implica adesea mitul creatiei, domnul Moldovei nu este un demiurg, un
geniu al productivitatii. Totusi, il putem considera un generator al maleficului, un creator negativ
(seara macelului, desele schingiuiri ale boierilor). Piramida facuta din capetele boierilor, realizata
de Lapusneanul (ca leac de frica pentru sotia sa prea sensibila) poarta in sine amprenta unei
incapacitate spirituale de a-si exteriorize eul intr-un mod benefic. Scena macelului implica
vizionarism, simt launtric care guverneaza mersul geniului, contemplare de sine pt a ajunge la
forme clare pt a depasi imanenta individuala si a cuceri transcendenta. Beguind, in studiul
Sufletul romantic si visul, prefigure o imagine asemanatoare personajului Negruzzian;
Lapusneanul descinde in intimitatea eului si devine un creator al neantului. Domnitorul moldovei,
se incadreaza in tipologia romantica propusa de G.Calinescu (classicism, romantism, baroc), fiind
o fire irationala, un descentrat moral, un inadaptat.Lapusneanul se prefigureaza ca exponent al
unui trecut istoric, dramatic, nu numai de personalitati luminoase, ci si de contraexemple. Este
prins in acea realitatea duala, antagonica, specifica Evului Mediu, conflictul exterior
rasfrangandu-se si asupra dimensiunii sale interioare.
Costache Negruzzi ii anuleaza personajului sau profunzimea, prin insusi caracterul dualist al
acestuia, tandemul intre figura mareata, specifica oricarui domnitor si aparent proprie acestuia,
si imaginea unui conducator sangeros, a carui viziune asupra unui leac de frica o reprezinta un
intreg macel, aplatizeaza profunzimea identitatii.Lapusneanul exprima simplitatea unei existente
marunte, dar care capata veridicitate prin impactul violent pe care personajul il are asupra
constiintei supusilor sai.

Domnitorul Moldovei ajunge la un sfarsit existential de mare anvergura, determinat de boieri,


de mitropolit si de sotia sa Ruxanda, in raport cu a carei individualitate s-a aflat intr-o pronuntata
antiteza, in mod specific romantic. Fiind otravit de aceasta, el nu are nici o putere asupra
propriului destin, moartea lui devenind o fatalitate. Episodul final poarta cu sine un tragism
romantic, incheiata insa in mod pozitiv prin inlaturarea elementului negative.Modelul uman
promovat de Negruzzi este cel al tiranului, al despotului, al finite al carei substrat are menirea de
a provoca.Personajul inglobeaza prin evolutia sa, prin atitudinile sale, prin idei si actiuni, intr-o
transpunere metaforica, evolutia, atitudinea si ideile unei intregi epoci.
In concluzie, Alexandru Lapusneanul personaj negative prin excelenta- intruchipeaza
modelul entitatii supuse destinului, prefigurandu-se ca individualitatea ce reflecta expresia
fatalitatii.
RELATIA LAPUSNEANUL-RUXANDA
n literatura romn, numeroi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu secolul XIX. Prima
oper aparinnd acestei specii literare este Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi,
care a rmas o adevrat capodoper.
Aprut n anul 1840, n primul numr al revistei Dacia literar,nuvela Alexandru
Lpuneanul este romantic prin tem (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a
doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul), prin construcia personajelor, prin sursele de
inspiraie utilizate.
Fiind o nuvel, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele
dou personaje care se constituie ntr-un cuplu n acest nuvel sunt domnitorul i soia
sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru
Lpuneanu evolueaz liniar i are un destin tragic; el s-a cstorit cu fiica lui Petru Rare,
domnia Ruxanda, pentru a-i legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva din
faima bunicului acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu
amanunte biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de blndee, buntate,
evlavie, n antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran.
Domnitorul intr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i motivaia acestuia de a-i
recpta tronul, pierdut prin trdarea boierilor si, fa de care se artase ataat i generos n
prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim
voina de neclintit, tenacitatea, fermitatea i energia n realizarea scopului propus, dovedete i
o capacitate de disimulare (evideniat n scena de la mitropolie, cnd reuete s-i conving pe
boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o inteligen politic desvrit prin
spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite soiei sale un leac de fric, concretizat
ulterior ntr-o piramid din capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune s se
foloseasc de cei care l nconjoar pentru a-i atinge obiectivul.
Doamna Ruxanda are, n structura administrativ i politic a Moldovei de odinioar, statutul
insignifiant pe care orice femeie l avea n acea epoc n societate. Rugmintea ei nu devine
porunc pentru un so precum Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de acesta,
promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui, aceasta
e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i se promite un leac de fric.
Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a determinat-o s i lase
fusele ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se umileasc profund:Ruxanda czu la
picioarele lui. Respectul, ncrederea i admiraia pe care ea i le poart soului reies din
apelativele :bunul meu domn!, viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii
Dumnezeu tie ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil, rostind cu
arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la bru. De
asemenea, n scena n care leacul de fric i provoac lesinul domniei, domnitorul este
sarcastic:Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie.
Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme: retras n cetatea
Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal teribil, constat c soul ei s-a
hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de
cinic i uit repede promisiunea facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit.
Doamna Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav de ctre
cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i otrveasc soul fiindu-i sugerat

faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are fora necesar
pentru a comite un asemenea pcat capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i
spune c aa crud i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte.
n cele din urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri
groaznice.
Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu romantic: dac domnitorul
e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelic, suav,
delicat, sensibil, sincer, evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n
antitez i formeaz un cuplu devenit celebru n literatur.

Mara - tema si viziunea

Ioan Slavici se naste in satul Siria de langa Arad. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici
si al al Elenei ( nascuta Borlea). In multe privinte copilaria i se aseamana cu cea a lui Creanga : o
copilarie fericita intr-o familie de oameni gospodari si intr-o comunitate pasnica.
Alaturi de Eminescu, Caragiale,Creanga, Slavici este un clasic al literaturii romnesti,
completnd fericit peisajul literar din a doua jumatate a secolului al XIX.-lea. Este de fapt
primul mare scriitor al Transilvaniei; un creator complex, exceptional nuvelist,
romancier,dramaturg, publicist si memorialist. Slavici isi desavarseste invatatura dupa obiceiul
vremii la Pesta si apoi la Viena, unde, in anii studentiei, se imprieteneste pentru toata viata cu
Eminescu.Intors in tara, Slavici continua sa manifeste acelasi spirit activ. Eminescu il introduce la
Junimea, undeil cunoaste si se imprieteneste cu Ion Creanga, avand preocupari si idei literare
asemanatoare.Concomitent cu alte activitati, Slavici a desfasurat o prestigioasa activitate
didactica, predicand literatura,istoria si filozofia. A scris si manuale scolare.De-a lungul intregii
vieti, Slavici a desfasurat o ampla activitate de presa. Il aflam mai intai redactor laCurierul de
Iasi, apoi timp de cativa ani lucrand, alaturi de Eminescu si Caragiale, in redactia
ziarului bucurestean Timpul. Mai tarziu conduce cotidianul sibian Tribuna, unde indrumeaza
primii pasi inliteratura si inlesneste debutul poetului George Cosbuc. Impreuna cu acesta si cu
Caragiale fondeaza apoi revista Vatra.Slavici a inceput sa scrie la indemnul lui M. Eminescu,
care multa vreme i-a facut cu discretie indreptari pe manuscrise. A debutat in 1871, la
Convorbiri literare, cu comedia Fata de birau.Dar ceea ce l-a impus in cultura romaneasca
este, mai presus de orice, vigurosul sau talent de prozator.Cele mai valoroase roade pe care le-a
dat acest talent al lui Slavici sunt insa cele din domeniul nuvelisticii. Nuvelele, aparute in sase
volume, au contribuit la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale,
prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale si de pauperizare a populatieisatesti,
prin crearea de personaje reprezentative, care intruchipeaza conflictele si trasaturile esentiale
aleacestei lumi.
In nuvelele lui Slavici gasim, de asemenea, o reflectare ampla a vechilor randuieli rurale, a
obiceiurilor si datinilor, a credintelor si superstitiilor, a moralelor si a prejudecatilor oamenilor
simplii.Eroii lui Slavici, adesea conventionali, sunt construiti pentru a ilustra anumite principii
etnice, pe careomul trebuie sa le respecte in viata, daca tine la linistea lui sufleteasca. Unul
dintre pacatele pe care Slavici le-a sanctionat necrutator a fost si ispita banului. In abordarea
acestei teme, el recepteaza modalitatile variate in care relatiile capitaliste, ce incepusera
sa patrunda in viata satului transilvanean isi pun pecetea pe constiinta oamenilor. Aceasta tema
a fost reluata si in romanul Mara. Dar in niciuna dintre opere, Slavici nu a atins un nivel atat de
inalt al artei sale de prozator realist modern ca in nuvela Moara cu noroc.
Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste pe care setea de
imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se
afla convingerea autorului ca goana dupa avere, in special dupa bani, zbuciuma tihna si
amaraste viata omului, genereaza numeroaserele, iar in cele din urma duce la pierzanie. Aceasta
convingere este ilustrata cel mai bine in nuvela prin destinul cizmarului Ghita.Devenit carciumar
la moara cu noroc, el este un personaj puternic individualizat, mai ales printr-o marevarietate de
trasaturi sufletesti contradictorii, izvorate din incompatibilitatea dintre atractia irezistibila
spreimbogatire si simtul innascut al demnitatii, dorinta lui de a ramane om cinstit. Prin Ghita,
Slaviciexemplifica o drama a omului.Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale.
Procentul de duritate si afectiune, de bunatatesi rautate, de hotarare si slabiciune pe care il
aflam in fiecare din ele face din Slavici un observator fara partinire, cu spirit realist

desavarsit.Dar in conceptia lui Slavici viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu
care oricum se vaimplini. De aceea el nu se simte in niciun fel obligat sa explice nimic ci numai
sa descrie cat mai fidelintamplarile ce il imping pe fiecare personaj pe drumul destinului. Astfel,
observand dezumanizarea lui Ghita, Slavici noteaza : Atat se simtea de ticalosit si de slab in el
insusi, incat nu ai putea sa-si dea seamace poate si ce nu poate sa faca si asa incetul cu incetul
se lasa in voia intamplarii. Personajele insesi suntconvinse ca au o soarta dinainte stabilita
careia nu i se pot opune.Arta personajului epic atinge in Moara cu noroc un nivel de maiestrie
ridicat si in ceea ce priveste portretistica literara. Portretul fizic este concis, redus la esential,
realizat aproape cu aceleasi mijloace ca la predecesorii sai. Procedeul folosit de Slavici se
observa cel mai bine urmarind de-a lungul nuvelei modul incare se incheaga portretul moral al
lui Ghita.
Slavici da o mare atentie felului in care se exprima personajele, stiind ca astfel poate patrunde
intr-o sferaoriginala, unde receptarea lumii si a vietii este mai autentica. Remarcabile sunt, in
stilul lui Slavici,expresiile, zicatorile si proverbele, anumite capitole ale nuvelei ilustrand parca
adevarul invariabil alacestora.Avand in vedere contributia remarcabila a celor patru mari scriitori
in literatura romaneasca, scriitori ceapartin categoriei marilor clasici atat pe plan national, cat si
pe plan universal,putem afirma ca operele lor si-au pus amprenta pe cultura poporului roman, au
stabilizat si inradacinat originile nobile aleromanilor,reusind prin acestea sa ramana un
adevarat model pentru urmatoarele generatii de scriitori Ioan Slavici a adus, la rndul su, o
contribuie nsemnat la dezvoltareaprozei romneti. Nuvelele sale (Popa Tanda, Budulea Taichii,
Moara cu noroc,Comoara, Scormon, Gura satului, Hanul Ciorilor, Pdureanca, O via
pierdut,Vatra prsit, O jertf a vieii etc.) au o tematica variat.Pretutindeni (n nuvele, ca i
n romanul Mara), ne ntmpin personaje puternice, ntruchipnd conflicte i trsturi
existeniale ale acestei lumi.O alt trasatur distinctiv a prozei lui Slavici este inclinaia ctre
moralism, Spiritul etic reprezint, n cazul su, o component esenial,dovad c autorul
apeleaz adesea la citatul gnomic popular, att n nuvele si roman, ct i n basme. Dintre
acestea, n cea mai mare parte a lor tributarestilului zonal, mai cunoscute sunt Florina din codru,
Limir mprat, ZnaZorilor, Ileana cea ireat.
Preocupariele pentru problemele de limba si stil au fost statornice in activitatea lui Slavici:
studii sau manuale precum : Articularea numelor proprii , Gramatica lb romane ,
Pasareasca de azi , Un curs de limba romana. constituie dovezi elocvente in acest sens.Ioan
Slavici s-a ocupat in primul rand de corectitudinea limbii si mai putin de expresivitatea ei. In
dezacord cu mentalitatea devenita aproape comuna, g.calinescu e de parere ca limba lui slavici e
un instrument de observatie excelent in mediul taranesc .

MARA - CARACTERIZARE

Mara se inscrie in categoria personajelor feminine puternice, ambitioase si volitive. Portretul


fizic, prezentat la inceputul romanului sugereaza masivitate, stabilitate, fiind un factor de
echilibru:Muiere mare, spatoasa si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vint. Mara sta ziua
toata sub satra, in dorul mesei de poame si de turta dulce.
Sufletul vaduvei, cu cei doi copii, este dominat de doua pasiuni: dra-gostea pentru copii si
dragostea pentru bani. Ea lupta sa asigure viitorul copiilor ei. Plina de energie neobosita, este
precupeata si umbla cu satra la tir-gurile de la Rodna si Arad. Banii strinsi ii imparte in trei
ciorapi: unul pentru persida, altul pentru Trica si al treilea pentru zile negre.Este o femeie
chibzuita, desteapta, cu simtul practic, stie sa-si plaseze banii. Impreuna cu Hubar incepe o
afacere cu paduri, apoi inchirieaza podul plutitor de pe Mures, banii obtinuti ii imprumuta cu
dobinda.
Gesturile Marei, dupa felul in care pastreaza banii, se sublinieaza o zgircenie a ei: Cind poate sa
spuna florinul ea-l saruta, apoi ramine asa, singura, cu banii intinsi pe masa, sta pe ginduri si
incepe in cele din urma sa plinga.Mara cunoaste pretul si valoarea banilor Mai presus de bani
nu e nimic decit sanatatea si voia buna. Banul are mare putere, el deschide toate usile si strica
toate legile.Pentru Mara, banii reprezinta siguranta zilei de miine, stima si apre-cierea
oamenilor: Banul te ridica si in sufletul tau si in gindul altora..
Pe masura ce-i creste averea, Mara se schimba, fiind constient de noua sa pozitie in societate:
vorbeste mai apasat, se cearta mai putin si se tine mai drept ca odinioara.Obtinind banii cu greu,
prin efort propriu. Mara se desparte cu greu de ei. Desii isi iubeste copii, evita sa cheltuiasca bani
pentru ei. Jucind rolul va-duvei sarace, Mara obtine scutire de taxe pentru Persida.Desi a strins

bani multi pentru zestre persidei, dupa multa tirguieli cu a insusi ii da o suma de bani mult mai
mica decit strinsese. De asemenea, nu re-nunta la bani pentru a-l scapa pe trica de
armata. Originalitatea personajului consta intr-un amestec dintre sentimentul de gragoste pentru
copii si ambitia de a agonisi tot mai multi bani, dar nu o dezumanizeaza, nu-i modifica
sentimentele, ea este foarte calculata.
Visul ei nu se implineste, dar Mara nu dramatizeaza situatia ci se adapteaza repede, luind viata
asa cum este. Astfel, nu o condamna pe fiica ei care sfidind societatea in care traieste fuge cu
Nalt. Mara incearca sa o inteleaga, fiind chiar mindra de atitudinea fiicei sale: sa-i scrii, sa nu o
invinovatesc ci o pling, eu o asteptsa vie, cind ii va fi prea greu, ca tot muumaii sunt ori ca
nimeni in lumea acesta nu poate sa aiba pentru dinsa atita durere ca mine Desi copii o
dezamagesc, convingerea ei este ca: Tot n-are nimeni copii ca mine !.
Figura precupetei din Rodna domina intregul roman prin forta ei, prin trasaturile si
complexitatea ei. Mara este un caracer bine determinat, o prezenta dominata de la inceputul si
pina la sfirsitul romanului .

JUNIMEA SI CONVORBIRI LITERARE

Junimea nu este numai un curent cultural i literar, ci i o asociaie; desigur ea nu a luat


natere printr-un act formal i nu a avut forma instrucional a societii academice romne
ntemeiat n aceeai perioad n Bucureti. Ea este n acelai timp i o comunitate. Apariia ei se
datoreaz afinitii viu resimite a ntemeietorilor. n octombrie 1863 se ntlnesc la lai cinci
tineri napoiai de curnd de la studii din strintate.
Maiorescu s-a aflat de un an n Iai i remarcase interesul ieenilor pentru cultur. Patru dintre
ntemeietori aparineau aristocraiei locale ce intrase n contact cu civilizaia Apusului. Pogor i
Rosseti se formaser la colile Franei, Carp i Negruzzi studiaser la universitile din Germania.
Titu Maiorescu nvase att n Frana ct i n Germania. Cei cinci tovari sunt hotri s se
manifeste dup priceperile lor. ncep o serie de conferine publice menite s revigoreze viaa
cultural ieean, diminuat prin mutarea capitalei la Bucureti. Aceste preleciuni se desfoar
nencetat timp de 17 ani. Vechea deviz franuzeasc, potrivit creia entre qui veut, reste qui
peut este adoptat de societate.
Prin darul moldoveanului Cassu, nepotul lui Pogor i prin cotizaiile membrilor Junimea intr n
posesia unei tipografii, trecut mai trziu n alte mini. Asociaia ntemeiaz i o librrie pus sub
supravegherea lui Pogor, dar disparut i ea dup o scurt funcionare. Existena tipografiei
faciliteaz apariia revistei Convorbiri literare i a unor lucrri: Despre scrierea limbii romane de
Titu Maiorescu, Aritmetica lui Melic, traducerile doamnei Emilia Maiorescu dup Shiller i
traducerile lui Carp dup Shakespeare.nc de la nceput Junimea pune problema ortografiei
romneti, problem foarte acut datorit disputelor cu latinitii ardeleni. Este perioada trecerii
de la alfabetul chrilic la cel latinesc.n edintele inute la Pogor i la Maiorescu se discut
problemele de limb, se recitesc poeii romni n vederea publicrii unei antologii i se fixeaz
sumarele revistei. Convorbiri literare pstreaz urmele activitii Junimea, lectura revistei reface
viaa spiritual ieean i nu numai, i etapele pe care le-a strbatut.
Etapele revistei Convorbiri literare
I.
Prima etapa e de la nfiinare pn n 1874, anul n care Titu
Maiorescu se mut la Bucureti i este ministru al instruciunii publice. Este epoca n care se pun
bazele estetice i se stabilesc principiile sociale. n aceast perioad provoac cele mai multe
adeversiti, mai ales cu latinitii care voiau ortografia etimologic. E i perioada succeselor prin
aderarea lui Alecsandri i descoperirea lui Eminescu, de asemenea se poart polemicile cu
Constantin Dobrojeanu Gherea.
II.
A doua etap ine din 1874 pn n l885. edintele de la lai
sunt dublate de cele inute la Bucureti n diversele locuine ale lui Maiorescu, de exemplu n
casa de pe strada Mercur numarul 9, Alecsandri citete Fntana Blanduziei, Ovidiu i Despot
Vod, iar Ion Luca Cazgiate O noapte furtunoas. Operele lui Creang i ale lui Vasile Conta apar

n Convorbiri literare. n l885 Iacob Negruzzi se strmut la Bucureti lund cu sine i revista. Se
intensific polemicile cu socialitii, n special cu Sofia Ndejde i Constantin Dobrojeanu Gherea.
III.
A treia etap este din 1885 pn n 1900. Aceast etap
constituie apogeul societii i al revistei. Drumul prin Convorbiri literare inseamna drumul spre
universalitate. Pe lng vechii membri ai gruprii apar alii noi: Grigore Antipa, Simion Mehedini,
Ion Bogdan, Petre Missir. Aadar se lrgesc sferile de activitate.
Structura moral a Junimii prezint o serie de caracteristici distincte:
1. Spiritul filosofic este cea dinti caracteristic. Junimitii sunt oameni de idei generale
mai mult dect specialiti. Iacob Negruzzi amintete de plcerea spiritual a Junimii
pentru filosofie ca i repulsie pentru studiiie istorice. Nu argurnente istorice ci speculaia
filosofic st la baza criticii junimitilor. ncurajeaz formarea unui tnr filosof, iar pentru
aceasta Eminescu este trimis la studii la Berlon urmnd s se ntoarc profesor de filosofie
la Universitatea din lai. Cultul gndirii abstracte este la mare cutare, iar n cercul
societii se formeaz conceptul unei poezii filosofice.
2. Spiritul oratoric este a doua tresatur a societii. Numeroase dccumente din epoc
dovedesc succesul lui Titu Maiorescu i efectele speciale pe care le abinea din jocul
brbiei i a minilor. Dizertaia filosofic este una din cele mai importante idei, pe care
Junirnea le aduce n literatura romn.
3. Gustul clasic i academic rcprezint a treia trstur a societii. Oamenii de formaii
umaniste, forrnai n universitile strine i buni cunosctori ai literaturii clasice i
moderne sunt nclinai n a judeca operele dup canoane. Fiecare epoc are cte un poet
clasicizant, ntruct clasicismul avea mare cutare ntre junimiti. Nu sunt nchise nici
porile romantismului, astfel apar traduceri din poeii romantici francezi, Victor Huga,
Alfred Vigny, Lamartine. Naturalismul i simbolismul nu au trecere, dei s-au fcut eforturi,
Pogor, traduce din Baudelaire. De la naturaliti era preferat Ibsen cu piesa Casa cu ppui
sau Nora.
4. Ironia. Cunoscuta zeflemea junimist cualizeaz (se unete) mpotriva junimitilor. n felul
acesta Junimea este pe departe o societate de admiraie moral. n momentele puin
fericite, prozatorii i poeii grupului i primesc verdictul de la cei apropiai. Din pricina
fanteziei foarte mari, pe care o dovedeau n povestiri, Negruzzi cpta porecla Carul cu
minciuni. Lambrior, Paul, Tasul erau numii cei trei romni. Grupul celor care nu
participau la discuii, ci numai ascultau era numit Caracuda, avndu-l n frunte pe
matematicianul Culianu. Nimic nu afla iertare n ochii lor. Discuiile cele mai interesante
erau ntrerupte cu cte o glum, mai muli sau mai puin srat. Alturi de Carp, Pogor era
ironistul cel mai acerb. Cnd Teodor Rosseti gsete numele societii, Pogor oficiaz taina
botezului, ntrebnd de trei ori dac S-a lepdat copilul de Satana pedanterismului?. Toi
ceilali rspundeau n cor S-am lepdat!. S-a mai zis c Maiorescu nu avea spirit.
5. Spiritul critic: O cercetare a poeziei din 1867; Comediile domnului Caragiale.
MOROMETII TEMA SI VIZIUNEA
Primul roman scris de Marin Preda, Moromeii, este alctuit din dou volume, publicate la
doisprezece ani distan: n 1955, volumul I, iar n 1967, volumul al II-lea.
Dei modalitile de exprimare artistic i problematica celor dou volume difer, romanul
este unitar, deoarece reconstitue imaginea satului romnesc n perioade de criz, n preajma
celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Sunt prezentate transformrile vieii rurale, ale mentalitilor i
ale instituiilor, de-a lungul unui sfert de secol, i se impune o tipologie nou n proza
romneasc.
Ca formul estetic, proza lui Marin Preda se ncadraz n realismul postbelic (neorealism).
Romanul Moromeii ilustreaz sfritul romanului doric, renunarea parial la omniscien
(Nicolae Manolescu), ntruct perspectiva naratorului obiectiv, care relateaz la persoana a III-a,
se completeaz prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, n volumul I, i Ilie Moromete cu Niculae,
n volumul al II-lea), cat i prin aceea a informatorilor (personaje-martori ai evenimentelor, pe
care le relateaz ulterior altora, cum este, de exemplu, Parizianu, care povestete despre vizita

lui Moromete la biei, la Bucureti sau Scmosul care l-a vzut pe Achim la Bucureti). Efectul
este limitarea omniscienei i perspectiva mult mai clar asupra lumii i vieii ranului.
n ceea ce privete tema, romanul prezint destrmarea simbolic pentru gospodria
rneasc tradiional a unei familii dintr-un sat din Cmpia Dunrii, Silitea-Gumeti. Evoluia
i criza familiei sunt simbolice pentru transformrile din satul romnesc al vremii. Astfel c
romanul unei familii este i o fresc a vieii rurale din proximitatea i de dup cel de-al Doilea
Rzboi Mondial. Exist n primul volum al romanului cteva secvene narative simbolice pentru
tema destrmrii familiei. De exemplu, scena cinei surprinde un moment din existena familiei
tradiionale, condus de un tat autoritar, dar dezvluie tensiunile i conflictele din familie.
Astfel, aezarea n jurul mesei prefigureaz tensiunile din familie: Cei trei frai vitregi, Paraschiv,
Nil i Achim, stteau spre partea dinafar a tindei, ca i cnd ar fi fost gata n orice clip s se
scoale de la mas i s plece afar. De cealalt parte a mesei, lng vatr, [] sttea
ntotdeauna Catrina Moromete, mama vitreg a celor trei frai, iar lng ea i avea pe ai ei, pe
Niculae, pe Ilinca, i pe Tita, copii fcui cu Moromete. [] Moromete sttea parc deasupra
tuturor. De asemenea, o alt secven relevant este aceea a tierii salcmului, secvent care
prefigureaz destrmarea familiei, prbuirea satului tradiional, risipirea iluziilor lui Moromete.
n viziunea criticului Eugen Simion salcmul reprezint, s-ar putea spune, unitatea, trinicia
Moromeilor, fiind n lumea obiectelor ceea ce reprezint tatl n viaa familiei. E un arbore cu
autoritate, dominator, un punct stabil de referin. Odat dobort se creaz sentimentul de gol,
de ruptur: totul se fcuse mic. Grdina, caii, Moromete nsui artau bicisnici.
Un prim element al textului narativ, semnficativ pentru prezentarea temei i viziunii despre
lume este simetria incipitului cu finalul. Simetria compoziional este dat de cele dou referiri la
tema timpului, n incipit i n paragraful final al volumului I. La nceput, timpul pare ngduitor,
Se pare c timpul era foarte rbdtor cu oamenii; viaa se scurgea fr conflicte mari, pentru
ca enunul din finalul volumului, timpul nu mai avea rbdare, s modifice imaginea timpului,
care devine necrutor. Imaginea timpului rbdator reprezint doar o iluzie a lui Ilie Moromete,
contrazis de evenimentele petrecute pe parcursul romanului.
n ceea ce privete relaiile temporale i spaiale, aciunea romanului se desfoar n Silitea
Gumeti, un sat din Cmpia Dunrii n care existena decurge de generaii ntregi fr conflicte
mari, pe o perioad de un sfert de veac i nfieaz destinul ranului la confluena dintre
dou epoci istorice: nainte i dup al Doilea Rzboi Mondial.
Aciunea primului volum pune n prim-plan Moromeii, o familie numeroas, mcinat de
nemulumiri mocnite. ran de mijloc, Ilie Moromete ncearc s pstreze ntreg, cu preul unui
trai modest, pmntul familiei sale, pentru a-l lsa apoi bieilor. Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete,
Paraschiv, Nil i Achim i doresc independena economic, astfel cei trei pun la cale un plan
care amplific drumul ctre destrmare al familiei. Acetia fur oile, caii i zestrea fetelor i fug
la Bucureti, s-i fac un rost, punndu-l pe Moromete n situaia de a vinde o parte din pmnt
pentru a scpa de datorii.
Astfel, conflictul principal este dezacordul dintre Ilie Moromete i cei trei fii ai si din prima
cstorie: Paraschiv, Nil i Achim, izvort dintr-o modalitate diferit de a nelege lumea. Fii cei
mari i dispreuiesc tatl fiindc nu tie s trasnforme n bani produsele economiei rurale,
precum vecinul Tudor Blosu, care se adapteaz mai uor noilor relaii capitaliste. Cel de-al
doilea conflict izbucnete ntre Moromete i Catrina , soia lui. Moromete vnduse n timpul
secetei un pogon din lotul soiei, promindu-i, n schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama
fiilor celor mari care i urau mama vitreg, dar mai ales pentru c n satul tradiional brbatul
este eful casei, Moromete amn ndeplinirea promisiunii. Din aceast cauz, femeia simte
cum i se strecoar n inim nepsarea i sila de brbat i copii, gsindu-i initial refugiul n
biseric, dar n al doilea volum Catrina l prsete pe Ilie, dup ce afl de vizita lui la Bucureti.
n opinia mea, romanul Moromeii surprinde dramatic iluziea protagonistului c viaa i
poate continua cursul n tiparele tradiionale, n timp ce istoria modific relaiile de la nivelul
vieii de familie i de la nivelul comunitii rurale, schimbnd chiar rostul cele mai vechi i
numaroase clase, rnimea.
Viziunea despre lume se contureaz n roman mai ales prin perspectiva personajului Ilie
Moromete asupra vieii i a ntmplrilor, personaj principal i reflector al evenimentelor
prezentate. n volumul al doilea, Niculae devine reflector al mentalitilor colectiviste, al lumii de
dup rzboi.

CARACTERIZARE ILIE MOROMETE


Romanul Moromeii continu tradiia romanului realist de inspiraie rural reprezentat n
literatura noastr de capodopere precum Baltagul de M. Sadoveanu, Ion i Rscoala de
Liviu Rebreanu.
Romanul este o specie a geniului epic, n proz, de mari dimensiuni, cu aciune complex, intrig
complicat, personaje numeroase. Romanul este o specie relativ nou, aprnd acum aproape
200 de ani, odat cu fundamentarea contiinei istorice. Exist diverse criterii de clasificare a
romanului. Astfel, dup gen, romanul este istoric, de dragoste, de aventuri, poliist. Dup
curentul literar, exist romane romantice (Tainele inimii de Mihail Koglniceanu), realiste (Ion
de L. Rebreanu), moderniste (Patul lui Procust de Camil Petrescu), postmoderniste (Orbitor de
Mircea Crtrescu).
n studiul Arca lui Noe eseu despre romanul romnesc, Nicolae Manolescu clasific romanele n
doric, ionic, corintic.
Romanul doric este romanul de tip tradiional i obiectiv n care naratorul omniprezent i
omniscient nareaz la persoana a III-a. Obiectivitatea naratorului creeaz iluzia vieii, aciunea
este linear, iar personajul are valoare de tip literar, fiind un caracter. Compoziia este circular
i n cadrul discursului narativ un rol important l au scenele simbolice i anticipative. Perspectiva
narativ este auctorial.
Romanul Moromeii de Marin Preda poate fi interpretat ca o saga (cronic de familie), romanul
unei colectiviti sancionate de istorie, meditaie asupra unui destin, roman realist, obiectiv,
doric, rural.
Compoziional, romanul are dou volume aprute la distan mare n timp (1955 i 1967), primul
volum fiind constituit din trei pri, iar al doilea din cinci, fiecare parte ncepnd cu o prezentare
de ansamblu. Pentru volumul I, scenele colective sunt imaginea familiei aezate la mas dup
ntoarcerea de la cmp, seceriul, imaginea familiei dup fuga feciorilor cei mari.
Ca i la Rebreanu, compoziia este circular, faptele sugereaz repetabilitatea existenei,
trecerea din real n ficiune i invers. Volumul I ncepe i sfrete cu o consideraie despre timp.
n incipit n Cmpia Dunrii, cu civa ani nainte de cel de-al Doilea Rzboi Mondial, timpul avea
cu oamenii nesfrit rbdare. n final timpul nu mai avea rbdare. Cele dou consideraii
sunt pline de substan i ilustreaz o anumit viziune asupra vieii.
Aciunea principal are n centru familia Moromeilor alctuit din: Ilie tatl, Catrina cea de-a
doua soie, Nil, Achim, Paraschiv, copiii lui Moromete din prima cstorie, Tita, Ilinca i Niculae
copiii fcui cu Catrina,Guica (Maria) sora lui Moromete.
Ilie Moromete este un personaj principal, realist, rotund i exponenial ntruchipnd o lume
pentru care pmntul reprezenta o valoare n sine i n care viaa se desfura ritualic.
Caracterizarea direct realizat de narator este succint. Eroul a fcut rzboiul n contingentul
911 i avea aceea vrst ntre tineree i btrnee cnd numai nenorociri sau bucurii mari mai
pot schimba firea cuiva. Unele personaje i spun prerea despre Moromete. Astfel Catrina l
ceart c nu merge la biseric i c nu se gndete la viaa de apoi. Bieii cei mai i reproeaz
dezinteresul pentru bani.
Autocaracterizarea evideniaz libertatea interioar n ciuda constrngerilor istoriei domnule, eu
ntotdeauna am dus o via independent (vol. II).
Caracterizarea indirect se desprinde din faptele, gesturile, vorbele i gndurile personajului i
din relaiile cu celelalte personaje. Naratorul obiectiv consemneaz comportamentul, vorbirea,
gestica i mimica personajului dar i gndurile, zbuciumul interior.
Spirit superior, ironic i interogativ, Moromete triete pe rnd drama paternitii rnite, a
inadaptrii, o dram de natur existenial i drama contemplativitii.
La Preda, drama paternitii e izvort din nfruntarea dintre vechi i nou, dintre tat i fii. Astfel
Achim, Nil i Paraschiv l au ca model pe vecinul Blosu pentru c tie s fac bani. i Niculae se
rzvrtete pentru c tatl su nu-i d bani s mearg la coal.
Moromete se face vinovat pentru c ntr-o epoc extrem de agitat, el se ncpneaz s
ignore timpul istoric i s-i apere cu nverunare mica proprietate. Spre deosebire de fiii si i de
majoritatea constenilor, triete viaa calitativ, la nivelul spiritului. Vinovai sunt i fiii cei mari,

pentru c nesocotesc modelul tatlui, valorile morale i se las dui de patim i instincte.
Vinovat este i timpul nerbdtor pentru ca nvlete cu violen n viaa oamenilor.
Moromete nu se poate adapta nici situaiei din familie i nici schimbrilor social-politice.
Inadaptarea l provoac s se ntrebe cnd i unde a greit. El se izoleaz i intr ntr-o stare de
muenie.
Eroul cunoate lucrurile spiritului, iar problemele materiale le rezolv fie cu umor i ironie (plata
fonciirii), fie cu moralitate (vinde porumbul mai ieftin pentru c i este mil de cumprtori).
Moromete posed darul de a vedea faa nevzut a lucrurilor (Eugen Simion). La aceasta se
mai adaug plcerea contemplaiei: privete apusurile i rsriturile, ntinderile de pmnt i se
leagn n iluzia c nimic nu se va schimba.
O alt nsuire a eroului este nclinaia spre anecdot. Gustul pentru anecdot este evident n
discuiile cu vecinul Blosu sau n poiana lui Iocan. ntlnirile din Poiana lui Iocan desvresc
portretul eroului. Din discuiile n care comenteaz politica reies anumite trsturi, adevrate
volupti ale unui intelectual: plcere de a vorbi, inteligen, spiritul critic, arta disimulrii,
exploateaz naivitatea i prostia celorlali.
Drama lui Moromete este reprezentat i n plan simbolic, prin tierea salcmului. Astfel
salcmul este dublul vegetal al lui Moromete (Eugen Simion), dar i simbol al paternitii
autoritare, simbol solar, arhetip al puterii, ax a lumii ce leag pmntul de cer. Scena tierii
salcmului are valoarea unui amar simbolic. Moromete taie salcmul i-l vinde lui Blosu pentru
a face rost de bani. Momentul tierii este acela de dinaintea rsritului, vreme a umbrelor i a
frdelegilor. Nil, cel mai blnd i mai supus dintre fii lui Moromete, este ales pentru a-i ajuta
tatl. Tnrul este uimit, nu nelege hotrrea printelui i ncerc s-l opreasc spunndu-i c
salcmul este al mtuii Maria. Scena este realizat stilistic prin jocul imaginilor auditive i prin
funciile personificrii. Momentul este nsoit de tot felul de zgomote: izbituri n trunchi, bocetul
unei femei n cimitir, glasurile cocoilor ca o alarm nesfrit. Prin personificare copacul pare
un om. O vreme st drept i linitit, apoi se mpotrivete ca i cum nu ar vrea s prseasc
cerul, n cele din urm se prbuete cu un zgomot asurzitor. Dramatismul ntmplrii este
atenuat de ironie. Cnd Nil l ntreab pe tatl su de ce trebuie s taie salcmul, acesta i
rspunde ca s se mire protii.
n volumul al doilea, Moromete intr ntr-un con de umbr. Prsit de copii i soie, Moromete
intr ntr-o stare de muenie. Vechii prieteni au murit sau l-au prsit. Un moment de intens
lirism l constituie evocarea povetii de dragoste dintre Moromete i prima sa soie, Rdia.
Cnd Niculae se ntoarce n sat ca activist de partid, tatl ncearc s-i rectige bunvoina,
simindu-se vinovat c nu l-a susinut cu bani pentru coal. Dar fiul l respinge i de nenumrate
ori cei doi se nfrunt din cauza ideilor diferite n care cred i pe care le susin. Fiul este
apostolul ideilor socialiste, iar tatl a crezut toat viaa n ideile liberale.
Degradarea lui Moromete este iremediabil i ocant. Decrepit, ajunge s fie purtat cu roaba
prin sat, ntr-o lume pe care nu o mai nelege i recunoate. Moare singur, trist, nenelegnd ce
s-a ntmplat cu ceilali i cu mersul istoriei.
Critica literar a impus termenul de moromeianism pentru a defini o dispoziie e spirit, un
tip uman i o atitudine de via. Moromeianismul presupune o atitudine fa de pmnt, mirajul
politicii, spiritul ironic i demnitate. Nicolae Manolescu l numete cel din urm ran. Moromete
se deosebete de ali rani din literatura romn prin inteligen, ironie i spirit de
contemplaie.
RELATIA MOROMETE NICULAE
Continund tradiia romanului de inspiraie rural, Marin Preda a creat prin Moromeii un
roman original, cu o viziune modern asupra lumii rneti. Scrierea este alctuit din dou
volume publicate la doisprezece ani distan, primul n 1955, iar urmtorul n 1967. Cele dou
prti se susin reciproc, reconstituind imaginea satului romnesc de-a lungul unui sfert de secol,
prin povestea unei familii din satul Silitea-Gumeti.
Una din temele centrale care strbate romanul anunata nc din titlu este cea a familiei,
care, din cauza lipsei comunicrii dintre membrii si, se va destrma. Eecul acestei gospodrii
tradiionale are drept corespondent n planul simbolic transformrile din satul romnesc al
vremii, care se va deruraliza, va fi schimbat din nsei temeliile sale de ctre regimul comunist.
Ilie Moromete, personajul principal al romanului, reprezint un tip aparte de ran n literatura

noastr. Nu este o fiin rudimentar, ci are o complexitate psihologic ce trdeaz inteligen,


ironie sau chiar spirit contemplativ. Este un personaj exponenial, reprezentnd concepia
tradiional fa de pamnt i de familie, al crui destin exprim moartea unei lumi, cea a satului
tradiional. Moromete este un pater familias, autoritatea principal n familia sa, pe care ncearc
s o ntrein cu ajutorul cultivrii pmntului.
Niculae este fiul din cea de-a doua cstorie a lui Moromete, cea cu Catrina, fiind mezinul
familiei. Sarcina principal a lui Niculae este s aib grija de oaia neastmprat Bisisica,
principala lui surs de suferin, prin care Preda distruge mitul mioritic, aa cum, prin Niculae,
distruge i mitul copilriei vesele i lipsite de griji. Scena cinei din prima parte a volumului I este
revelatoare pentru statutul mezinului n cadrul familiei, implicit n ochii tatlui acesta era aezat
n dreptul mamei sale, stnd pe jos, pentru c nu avea scaun. Mezinul nu era, aadar, un
membru important al familiei, fapt dovedit i de conflictul pe care l va avea cu tatl sau n ceea
ce privete dorina lui de a se duce la coal. Copilul i dorete cu ardoare s mearg la scoal
i, n ciuda acordului mamei sale, nu primete sprijin din partea lui Ilie, care trebuie s i
plteasca taxele. Acesta susine ca nvtura nu i aduce niciun beneficiu i l ironizeaz: alt
treab n-avem noi acuma! Ne apucm s studiem.
Relaia afectiv dintre cei doi este ubrezit de lipsa acut de comunicare. Moromete are
impresia c cei din jur l neleg i c gesturile sale nu necesit nicio justificare, nicio explicaie
fa de acetia. Este un tat autoritar, care nu accept s fie contrazis n vreun fel. Moromete i
iubete ns copiii. Ironia fa de fiii si se prezint sub forma unor observaii cu scop corectiv i
nu izvorte din dispre sau rutate. De exemplu, lui Niculae, care ntrzia s vin la mas, i
spune la un moment dat: Te dusei n grdin s te odihneti, c pn acum sttui! Totui,
cnd vine vorba de manifestarea afeciunii, acesta i cenzureaz orice gest. La serbarea de
sfrit de an colar, la care Niculae ia premiul I, Moromete vine pregtit sa aud c fiul su
rmsese repetent. Scena denot att lipsa de interes a tatlui pentru preocuprile fiului su,
pentru viaa acestuia din afara gospodriei, ct i lipsa de ncredere n capacitile intelectuale
ale biatului. Stinghereala copilului, criza de friguri care l cuprinde n timp ce ncerca s recite o
poezie l impresioneaz pe Moromete, dar gesturile sale de mngiere sunt schiate cu mult
stngcie. Dorina sa de a-i menine poziia de autoritate n familie printr-un comportament dur,
uneori chiar aspru, a dus tocmai la slbirea relaiilor dintre membrii acesteia, dovad fiind i fuga
de acas a fiilor celor mari cu oile i caii la Bucureti.
n volumul al doilea, ce prezint o perioad de un sfert de veac, conflictul dintre Moromete i
Niculae trece n prim-plan, pentru c tatl i fiul reprezint mentaliti diferite: n Moromeii,
interesant e problema lui Niculae, cci conflictul dintre el i Moromete simbolizeaz conflictul
dintre dou concepii despre ran. Tocmai din aceast cauz, ei devin reflectori: motivaiile lor
luntrice intereseaz nu numai ca expresie a adaptrii sau dezadaptrii spontane de o lume, ci i
ca filosofie de existen. ( Nicolae Manolescu )
Moromete i va concentra toat energia pentru a-i aduce acas pe fiii si cei mari i l va
retrage pe Niculae de la coal pe motiv c nu i aduce niciun beneficiu. Atunci se va produce o
ruptur ntre tat i fiu. i va pierde nu doar autoritatea parental, ci i pe cea n sat, fapt care l
face s scad i mai mult n ochii lui Niculae, care remarc: l vezi cum i ia altul vorba din gur,
fr niciun respect i el las fruntea n jos i nu zice nimic. Acum un antimoromeian ca filosofie
a existenei, Niculae Moromete va ajunge activist de partid, adeptul unei noi religii a binelui i a
rului. Disensiunile ntre tat i fiu capt acum sensul unor maniere diferite de a concepe
existena; Ilie Moromete reprezint concepia tradiional fa de pamnt i de familie, n timp ce
Niculae, apostol al marilor transformri, este exponentul unei noi viziuni asupra satului, cea a
socalismului. Aprndu-i principiile modului su de via, Moromete polemizeaz cu noua
religie a lui Niculae, nezdruncinat n convingerile sale: C vii tu i-mi spui c noi suntem ultimii
rani de pe lume i c trebuie s disprem i de ce crezi c n-ai fi tu ultimul prost de pe lume
i c mai degrab tu ar trebui s dispari, nu eu? Protestul tatlui su, care apr rosturile
rneti tradiionale, nu are niciun ecou n sufletul tnrului. Moromete i pierde astfel orice
urm de autoritate parental i ajunge sa fie el nsui ironizat de catre copiii si. Niculae i
condamn fr mil trufia: crede c el (Moromete) e centrul universului i cum le aranja el, aa
e bine, toat lumea trebuie s-l asculte.
Zece ani mai trziu, destituit din funcia pe care i-o oferise comunismul, Niculae i continu
studiile, devine inginer horticultor i se cstorete cu o fat din sat. Moromete i va tri ultimii

ani din via tot mai departe de tot ce se ntampl, tot mai rupt de lume. Marea nfrngere a lui
Ilie Moromete este nsingurarea, dar mai ales nstrinarea de sine nsui, criza sa atingnd
dimensiuni tragice. La nmormntarea tatlui su, Niculae afl de la sora sa, Ilinca, de faptul c
Moromete se stinsese ncet, fr de a suferi de vreo boala. Tnarul are remucri pentru c i
prsise tatl n ultimii ani i nu are linite pn cnd imaginea acestuia nu i apare n vis, n
lumina venicei zile de var care sclda bttura i salcmii de acas. Conflictul dintre cei doi
va fi soluionat, se vor mpca n visul lui Niculae. n acest deznodmnt tragic, se stabilete un
echilibru care lipsise de la bun nceput relaiei dintre cele dou personaje; mezinul reuete n
final s i neleag tatl i i d seama de afeciunea pe care i-o poart.
Relaia dintre Moromete i fiul su, Niculae, este una marcat de tragism, cci comunicarea
deficitar a dus la o ruptur nefireasc ntre cei doi. nsa ceea ce d i mai mult dramatism
situaiei este tocmai regretul fiului din finalul romanului, remucrile pe care le are Niculae
pentru faptul c i prsise printele. Fiul i d seama prea trziu de greelile sale. Un consens
la care ar fi trebuit s se ajung mai devreme a fost stabilit numai dup moartea lui Moromete.
Trufia lui Moromete, incapacitatea celor doi de a comunica unul cu cellalt, diferena dintre
concepiile lor asupra vieii, precum i refuzul fiecuia de a ajunge la un compromis au dus la un
deznodmnt tragic, care ar fi putut fi evitat.
Baltagul tema si viziunea
Romanul Baltagul a fost scris n numai 17 zile i publicat n noiembrie 1930, cnd Mihail
Sadoveanu mplinea 50 de ani, fiind primit cu un ropot de recenzii entuziaste de ctre criticii
vremii. Romanul are ca surse de inspiraie balade populare de la care Sadoveanu preia idei i
motive mitologice romneti.
nc de la apriie, romanul Baltagul a fost considerat una dintre cele mai reuite scrieri ale
lui Mihail Sadoveanu. Criticii literari au remarcat profunzimea romanului, generozitatea acestuia
n diversitatea codurilor de lectur pe care le permite, fiind interpretat ca roman mitic,
monografic, de dragoste, al iniierii, al familiei i, nu n ultimul rnd, ca roman cu intrig poliist.
Redus ca dimensiuni, Baltagul ilustreaz o caracteristic important: fora de concentrare. Din
acest punct de vedere, Nicolae Manolescu fcea constatarea c Sadoveanu pune ntr-o pagin (n
cazul precis al acestui roman) ct Rebreanu ntr-un capitol.
Roman interbelic tradiional datorit stratificrii planurilor sale narative i datorit spaiilor
ample de gesticulaie conflictual, Baltagul se grefeaz pe atmosfera lumii arhaice a satului
romnesc i pe sufletul ranului moldovean ca pstrtor al lumii vechi, al tradiiilor i al
specificului naional, cu un mod propriu de a gndi, de a simi i de a reaciona n faa
problemelor cruciale ale vieii, aprnd principii fundamentale. De asemenea, Baltagul
ilustreaz realismul mitic, n a crui reprezentare realitatea este o manifestare vizibil a unor legi
invizibile, pe care scriitorul le reveleaz cititorului, spre o mai bun nelegere a sensurilor
existenei.
Tema romanului este tema vieii i a morii, a iubirii, a datoriei i a iniierii, care permite
totodat realizarea monografiei satului moldovenesc de munte. Tema se evideniaz prin tipul
ranului pstrtor al lumii vechi, arhaice i patriarhale, iar n acest sens episodul narativ n care
Vitoria i aplic fiicei o corecie este semnificativ: i art eu coc, val i bluz, ard-te para
focului s te ard! Nici eu, nici bunic-ta, nici bunic-mea n-am tiut de acestea i-n legea
noastr trebuie s trieti i tu. Baltagul prezint i tema familiei, dintr-o perspectiv aproape
mitic, sitund relaiile dintre membrii familiei sub un clopot cosmic. Rnduiala, viaa i moartea
fac obiectul unei iniieri a fiului ajuns n situaia de a-i asuma rolul tatlui i de a prelua
responsabilitatea familiei, dup cum se cuvine ntr-o societate tradiional, patriarhal. Iniierea
n tainele existenei este realizat de mam, singura capabil prin dragoste, druire i
nelepciune s transforme fiul ntr-un matur demn. Vitoria l surprinde pe Gheorghi prin
puterea sa de sintez sau prin modul n care reuete s citeasc mintea celorlali, dar i prin
determinarea de care d dvad: mama asta trebuie s fie frmctoare; cunoate gndul
omului.
Discutnd tema i viziunea despre lume, spunem c elementele textului narativ sunt
semnficative. Astfel, perspectiva narativ este specific romanului realist. Naratorul prezint
faptele, fr a se implica, ci lsnd personajele s se prezinte. Acest narator neutru, cu focalizare

zero, alterneaz cu notaia n stil indirect liber. Vitoria preia rolul de personaj-reflector, prin
intermediul cruia se realizeaz portretul lui Nechifor, dar i unele etape ale aciunii.
Titlul romanului Baltagul este simbolic, ntruct n mitologia autohton baltagul este
arma menit s ndeplineasc dreptatea, este o unealt justiiar. Astfel, atunci cnd este folosit
pentru nfptuirea dreptii, acesta nu se pteaz de snge. De asemenea, n roman, baltagul se
constitue ca un simbol al labirintului, ilustrat de drumul erpuit pe care l parcurge Vitoria Lipan
n cutarea soului, att un labirint interior, al frmntrilor sale, ct i un labirint exterior, al
drumului spat n stncile munilor pe care l parcursese Nechifor Lipan.
n ceea ce privete relaiile temporale i spaiale, timpul evenimenial, la care se raporteaz
personajele, se plaseaz ntre dou mari srbtori cretine, avnd corespondent n calendarul
pastoral. Smedru (Sfntul Dumitru 26 octombrie) ncheie vara i desfrunzete codru, iar
Sngeorz (Sfntul Gheorghe 23 aprilie) readuce codrul la via i alung iarna. Cele dou
anotimpuri pastorale au un echivalent simbolic n ciclul via-moarte, la care se raporteaz nu
numai natura, ci i individul. Plecarea lui Nechifor de acas coincide cu drumul spre iarn,
adic spre moarte. La polul opus, ntr-o perfect simetrie, de Sngeorz va fi desvrit ritualul
integrrii, pentru o renatere ntr-o alt primvar. Spaiul epic are valene care mbin planul
real cu cel simbolic. Structurile antropologice ale imaginarului relev opoziii semnificative ntre
spaiul sacru al muntelui, situat n apropierea cerului, i spaiul degradat al vii. Cititorul este
purtat printr-o geografie real Dorna, Bistria, Piatra, Broteni n care cea ficional se
integreaz firesc.
n romanul Baltagul, limbajul are, n primul rnd, o motivaie realist, pentru c reconstitue,
n datele ei eseniale, o lume n care s-a svrit o crim. Un ton ceremonios strbate opera n
cele mai multe pagini ale ei, fie c se aude vocea naratorului, fie a personajelor. Limbajul
impresioneaz nu neaprat prin redarea fidel a particularitilor dulcelui grai moldovenesc,
deloc de neglijat, ci prin nivelul la care ajunge acest limbaj. Timbrul grav, alturi de elemente
arhaice i populare, care se conjug armonios cu neologismele, trdeaz ceremonia unei culturi
vechi i nobile.
n opinia mea, romanul Baltagul este unul tradiional, pentru c recompune imaginea unei
societi arhaice, pstrtoare a unor tradiii care au supravieuit n vrful muntelui. Totodat, prin
complexitate, prin polimorfism i prin semnificaii, scrierea depete graniele tradiionalismului
i intr n categoria romanului mitic.
CARACTERIZARE VITORIA LIPAN
Vitoria Lipan, personajul principal feminin al romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu,
devine o figur reprezentativ pentru comunitatea din care face parte.
Portretul fizic i moral: caracterizare direct (narator i alte personaje)
Portretul fizic, realizat prin caracterizare direct de ctre narator, este acela al unei femei
mature, dar care, n ciuda trecerii anilor, i pstrase frumuseea: ,,Ochii ei cprii, n care parc
se rsfrngea lumina castanie a prului, erau dui departe. . Acei ochi aprigi i nc tineri
cutau n zri necunoscute.Vitoria este caracterizat n mod direct i de celelalte personaje,
care-i scot n eviden trsturile morale. Astfel, Gheorghi, fiul Vitoriei, crede c : mama sa
trebuie s fie fermectoare; cunoate gndul omului.
Caracterizare indirect: comportament, gndire, fapte, atitudine
De asemenea, portretul ei moral se contureaz i prin caracterizare indirect, care se
desprinde din fapte, vorbe, gesturi, mediul n care triete, nume i relaia cu celelalte
personaje.ndemnarea cu care toarce dovedete hrnicia muntencei: Fusul se nvrtea harnic,
dar singur.
Femeie conservatoare care respect tradiiile, Vitoria o ceart pe fiica ei, Minodora, fiindc
tnra nu ine cont de rnduial: i art eu ie coc, val i bluz nici eu, nici bunic-ta, nici
bunic-mea n-am tiut de acestea i-n legea noastr trebuie s trieti i tu.Personajul se
conduce dup legile nescrise ale comunitii din care face parte, este superstiioas, pentru c
are ncredere n semne, n vise i o viziteaz pe baba Maranda, vrjitoarea satului, pentru a afla
veti despre Nechifor Lipan.
Credincioas, Vitoria pltete slujbe la biseric i ine post negru dousprezece vineri nainte
de a pleca la drum, n cutarea soului.nzestrat cu spirit practic, femeia tie s-i organizeze
foarte bine gospodria nainte de a pleca: l las acas pe argatul Mitrea, pe Minodora o duce la

mnstire, vinde diverse produse pentru a avea bani de drum.Bun cunosctoare a firii umane,
Vitoria tie cum s vorbeasc cu oamenii pentru a obine informaiile care s o conduc la
descoperirea adevrului despre moartea soului ei.
Inteligent, lucid i abil, Vitoria reuete s-i demate pe ucigaii soului ei, Calistrat Bogza i
Ilie Cuui, i s-i determine s-i mrturiseasc fapta comis.Prin replica final (i-apoi ne-om
ntoarce la Mgura ca s lum de coad toate cte am lsat) eroina se dovedete hotrt s-i
continue viaa, mulumit c a reuit s mplineasc tradiia i s-i nmormnteze cretinete
soul.
Caracterizare indirect: realaiile cu celelalte personaje
Vitoria are o realaie special cu cei doi copii ai ei. Astfel, fa de Minodora se arat mai aspr
i o trimite la mnstire pentru a nva carte i bunele deprinderi. Dei Gheorghi i este mai
drag, evit s-l rsfee i se dovedete ferm atunci cnd i cere s o nsoeasc n cutarea lui
Nechifor, fiind contient c acest drum nseamn pentru fiul ei maturizarea.Abil, inteligent,
nzestrat cu spirit justiiar, Vitoria Lipan reprezint una dintre figurile emblematice ale literaturii
romne.