Nichita Stnescu este considerat a fi unul dintre inovatorii limbajului

poetic n literatura romana alturi de Mihai Eminescu i Tudor Arghezi. Astfel,

conform opiniei lui Eugen Lovinescu, Nichita Stnescu schimb sensul i
planul speculaiei poetice, lirismul sau fiind neateptat i atenteaz la
nelegerea cititorului. Nicolae Manolescu surprinde, de asemenea, n poezia
stnesciana o rsturnare de percepii, o metafizic a realului i o fizic a
emoiilor.
Esena lirismului stnescian izvorte din nalta i profunda trire a
emoiei, capacitatea de ncifrare a demersului poetic apropiindu-l de Ion
Barbu, n timp ce inovaiile la nivelul limbajului l situeaz n descendena lui
Tudor Arghezi. Noutatea pe care o aduce tnrul poet const n aceea c el
nu cnt o stare sufleteasc sau o idee din afar, urmrindu-i vibraia, ci
nsi trirea, ca act poetic n plin desfurare, eul liric devenind astfel i un
actant. De aceea, Eugen Simion i definete lirismul prin consacrata formul
poezia poeziei.
Se poate vorbi, aadar, la Nichita Stanescu de un lux al mijloacelor
poetice, care atinge nivelul su maxim prin crearea unei impresii de
simplitate. Limbajul su are o mare precizie: o precizie de laser, poetul
jucndu-se, parc, pe claviatura cuvintelor, joc pe care l transform n mare
art, poetul devenind un virtuoz. Din acest punct de vedere, abordarea haiku-ului l calific pe Nichita Stnescu ntr-unul dintre cei mai subtili creatori
de poezie, deinnd puterea de a concentra i de a reda cele mai abstracte
imagini.
ntreaga sa liric penduleaz ntre polii contrariilor: ntre da i nu, ntre
lumin i ntuneric, ntre stare de veghe i vis.
Dac din punct de vedere tematic opera stnescian este extrem de variat,
din punct de vedere stilistic ea se caracterizeaz printr-o unitate perfect.
Stilul devine uor de recunoscut i foarte original, poetul ncadrndu-se
printre cei care zdrobesc conveniile, realiznd o poezie aparent simpl,
dar care invit la numeroase i profunde reflecii. Abstractul devine joc, apoi
o muzic, o atmosfer i apoi o valoare literar incontestabil. Totul devine
lirism.
Poezia Leoaic tnr, iubirea este cuprins n volumul O viziune a
sentimentelor aprut n 1964. Acest volum face parte din prima etap a
creaiei stnesciene, o etap a exuberanei, a tinereii i are ca tema
central dragostea ca stare de certitudine.
Aadar, tema central a poeziei este iubirea, vzut ca un sentiment care

poate defini existena. ntregul text este o metafora ampl pentru modurile
de manifestare ale iubirii, sentiment de energie i vibraie continu. Metafora
central este explicat chiar din titlu prin intermediul apoziiei iubirea,
deoarece acest sentiment este vzut sub forma unui animal de prad
agresiv, o leoaic tnr.\
Este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti,
individualizandu-se prin transparenta imaginilor si proiectia cosmica, prin
originalitatea metaforelor si simetria compozitiei.
Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care
compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea
lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar
care-l particularizeaza.
Autorul personifica iubirea alegand metafora revelatorie "leoaica
tanara".Epitetele "tanara" si apoi "aramie" individualizeaza sentimentul prin
scoaterea lui de sub influenta timpului.
Tema o constituie consecintele pe care iubirea, navalind ca un animal de
prada in spatiul sensibilitatii poetice, le are asupra raportului eului poetic cu
lumea exterioara si cu sinele totodata.
Poezia "Leoaica tanara, iubirea" este o confesiune lirica a lui Nichita
Stanescu, o arta poetica erotica, in care eul liric este puternic marcat de
intensitatea si forta celui mai uman sentiment, iubirea.
Titluleste exprimat printr-o metafora in care transparenta imaginii
sugereaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii, vazute sub forma
unui animal de prada agresiv, "leoaica tanara", explicitata chiar de poet prin
apozitia "iubirea".
Structura, compozitie, limbaj poetic
Poezia este structurata chiar de catre Nichita in trei secvente lirice,
corespunzatoare celor trei strofe.

Putem distinge patru secvene ale acestei poveti de ntlnire cu

iubirea, urmrindu-se, pe rnd, schimbrile si metamorfozele prin care trece
cel care a cunoscut iubirea.
Prima strofa prezint propria descoperire a iubirii de ctre eul liric
(pronumele la persoana I singular mi, m, m fiind mrci ale prezenei
eului liric). Prin utilizarea mijloacelor artistice iubirea este materializat,
imaginile artistice create prezint totul ca pe o aventur. Sentimentul apare
brusc (mi-a srit n fa), n mod neateptat, lundu-l prin surprindere i
fr a-i oferi timp s reacioneze n vreun fel. Abia dup ce este afectat, eul

liric realizeaz c l pndise-n ncordare mai demult. Decticul temporal

demult arat timpul ndelungat al urmririi, iubirea fiind n ateptarea
momentului prielnic pentru a ataca. Prin adverbul azi prezent n ultimul
vers al strofei se poate observa c momentul prielnic este chiar acum, n
prezent. Fora devastatoare cu care acioneaz, duritatea sunt redate prin
versul Colii albi mi i-a nfipt n fa. Iubirea se manifest ntr-un mod
violent (m-a mucat) lsnd urme, unele chiar vizibile (de fa)
transformarea fiind deci ireversibil.
Cea de-a doua strof poate fi interpretat ca o descriere
cosmogonic.Schimbrile produse n interiorul eului liric determinate de
apariia unui nou sentiment, iubirea, produc schimbri la nivelul
exteriorului.Aceste schimbri sunt la fel de brute (i deodat), iar eul liric
resimte acum tot exteriorul, sentimente de ameeala i confuzie punnd
stpnire asupra lui. Fora agresiv a iubirii modific realitatea, re-ordoneaz
lumea dup propriile-i legi ntr-un joc al cercurilor (simbol al perfeciunii): Se
fcu un cerc, de-a-dura,/ cnd mai larg, cnd mai aproape,/ ca o strngere de
ape. Acest nou univers este creat n jurul eului liric, el fiind nucleul.
Simurile-i sunt exacerbate cci privirea-n sus ni iar auzul o-ntlni/
tocmai lng ciocrlii. Amestecul de senzaii, combinarea echivoc a
simurilor dau natere unei alte viziuni asupra lumii.
Transformarea propriei interioriti este descris n cea de-a treia strofa prin
modificrile fizice suferite. Cel care a fost afectat de iubire nu se mai
recunoate pe sine, totul este schimbat, diferit: Mi-am dus mna la
sprncean,/ la tmpl i la brbie,/ dar mna nu le mai tie.
n ultima stof timpul este ncetinit, iubirea avnd acum o micare lin,
(alunec-n netire). Nimic nu este concret, tangibil. Starea dat de iubire
este asemnat cu un miraj prin sintagma deert n strlucire. n
continuare sentimentul care a pus stpnirea asupra eului liric este
surprinztor, avnd micrile viclene, aa cum a fost i apariia lui.
Ultimele dou versuri, nc-o vreme,/ i-nc-o vreme, arat continuitatea
sentimentului, durata sa imposibil de definit. Prin punctele de suspensie
utilizate la sfritul poeziei, finalul este deschis lsnd loc mai multor
interpretri. Seducia poate fi reluat oricnd, fie din perspectiva aceleiai
iubiri, fie din perspectiva altei iubiri.
Aadar, n concepia lui Nichita Stnescu, iubirea este un act fundamental.
Dup cum se observ i n textul propus, el este capabil s conduc la
schimbarea radical a alctuirii interioare, la o metamorfoz definitiv a
fiinei. Dragostea genereaz o stare de fascinaie, hipnotic, convertit n
experien unic. Prin revelaia iubirii timpul se comprim, se sparge
fcnd loc eternitii.

Poezia devine astfel o alegorie a ndrgostirii, descriind aventura ntlnirii cu

iubirea.
Structura prozodic (msura inegal, rima aleatorie i ritmul combinat)
creeaz impresia de spontaneitate n eliberarea sentimentelor.
Mesajul poeziei este n fond simplu : omul se ntlnete cu iubirea, care l
metamorfozeaz. Iubirea l nva s comunice unicul, inefabilul, sublimul
existenei sale.
Particulariti neomoderniste n Leoaic tnr, iubirea :

poezia contrariaz permanent ateptrile cititorului;

o poetic a existenei i a cunoaterii;

confruntarea dintre creator i gnditor;

reflecia filosofic din substratul versurilor;

redescoperirea i reinterpretarea simbolurilor, a miturilor;

ascunderea unei problematici grave sub masca unei atitudini marcate

de ludic i ironie;

reprezentarea abstraciilor n form concret;

ambigutatea limbajului poetic, mpins pn la aparena de nonsens i

de absurd;

subtilitatea metaforei;

insolitul imaginilor artistice.

AsadaIn "Leoaica tanara, iubirea", exista mai multe elemente

neomoderniste:
Tema abordata este una existentiala: prin iubire, tanarul indragostit
participa
la
nasterea
lumii;
Puritatea si plinatatea elanului adolescentin.Limbajul poeziei nu mai e
un simplu mod de expresie, ci si un scop in sine.
Limbajul devine o lume careia poetul ii exploreaza frumusetile si
capacitatile de expresie.

Imaginile puternice, relatiile cu cosmicul, metaforele neobisnuite (natura

devenita cerc rotitor, privirea convertita in curcubeu aruncat pe cer, fata

poetului devenita "desert in stralucire").
Metafora din titlu care deschide o arie larga de semnificatii.
Poezia propune un mod de receptare profund subiectiv a
sentimentului iubirii, inteles ca modalitate de a fi in lume. Apartinand
lirismului subiectiv, poezia situeaza omul in centrul unui univers pe care il
reconstruieste din temelii. Noutatea viziunii poetice, surprinzatoarele asocieri
metaforice, concretizarea, prin limbaj, a unor abstractiuni, uneori
ambiguitatea sensurilor, semnificatii obtinute prin plasarea unor clisee
verbale din poezia inaintasilor in noi contexte, dau poeziei ,Leoaicatanara ,
iubirea' de Nichita Stanescu o nota neomodernista mai mult decat evidenta.