,,LEOAICA TANARA, IUBIREA"- TEMA SI VIZIUNE

In perioada anilor 1950, din cauza regimului comunist aflat la putere, creatorii romani nu-si puteau valorifica
intregul potential artistic din cauza cenzurii. Majoritatea textelor erau de propaganda politica, preamarind partidul,
activistii acestuia si regimul. Aceasta perioada, marcata de literatura fara valoare, este urmata in anii 1960 aducand o
relaxare a cenzurii , si, prin urmare, o mai mare libertate la nivel de creativitate literara. Poetii din aceasta perioada
se intorc spre marea literatura romana din perioada interbelica, spre modernism pe care il considera un model demn
de urmat. Preiau trasaturi, dar adauga si altele noi, precum ascunderea unei problematici grave sub masca unei
atitudini marcate de ludic şi ironie, reprezentarea abstracţiilor în formă concretă, noul curent numindu-se
nemodernism.
Nichita Stănescu este unul dintre cei mai de seamă reprezentanti al generaţiei ’60, alaturi de Ana Blandiana,
Mircea Dinescu si Marin Sorescu, el contribuind la deplasarea accentului dinspre literatura impusă de dictatura
comunistă înspre literatura care isi doreste sa transmita emoţii estetice. Nicolae Manolescu surprinde în poezia
stănesciana „o răsturnare de percepţii”, „o metafizică a realului şi o fizică a emoţiilor”, iar Eugen Simion este de
parere ca autoru scrie o ,,poezie a poeziei".
,,Leoaica tanara iubirea" a fost publicata in volumul ,, O viziune a sentimentelor" din 1964. Textul face parte
din lirica de tinerete a poetului, strabatuta de sentimentul de iubire, inteles ca modalitate de integrare in armonia
cosmosului. Ca specie literara, este o arta poetica erotica intrucat infatiseaza efectele iubirii asupra indragostitului.
Textul simbolizeaza si intalnirea eului liric cu ideea poetica, care duce atat la transfigurarea lumii reale, cat si a celei
interioare, a creatorului, care se identifica cu opera sa.
,,Leoaica tanara iubirea" se incadreaza in neomodernism prin lirism pur, subiectiv, stil metaforizat,
ambiguitate, viziune si prozodie inovatoare, imagini artistice surprinzatoare, spirit ludic si , nu in ultimul rand, prin
materializarea sentimentului.
O trasatura neomodernista prezenta in cadrul textului este lirismul subiectiv, preluat de la poetii moderni. In
cadrul textului apar marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric, precum verbe la persoana I ('' am dus""),
pronume la persoana I (''mi-", "meu") si puncte de suspensie.
O alta trasa specifica este materializarea sentimentului. Astfel, dintr-un element abstract, acesta se
transfigureaza artistic intr-o leoaica, simbol al frumusetii, agresivitatii si instinctualitatii: ,,Leoaica tanara, iubirea/ mi-
a sarit in fata".
Tema o reprezinta consecintele iubirii asupra raportului eu- lume, dar si a celui eu-propriul sine.
O secventa ilustrativa in demonstrarea temei apare in a doua strofa . Indragostitul percepe brusc lumea cu
alti ochi pentru ca iubirea are capacitatea de a reorganiza universul dupa reguli proprii, de a-l reierarhiza. Eul
indragostit percepe lumea ca un vartej, contururile fiind estompate :,, Şi deodată-n jurul meu, natura / se făcu un
cerc, de-a-dura, /când mai larg, când mai aproape,/ ca o strângere de ape.''. Astfel, universul exterior este
reconstruit ca urmare a modificarii perceptiei asupra realitatii, are loc o cosmogonie. Apare ,,cercul", simbol grecesc
al perfectiunii, care il are in centru pe eul liric, fiinta care devine un centrum mundi.
O secventa reprezentativa pentru modificarea raportului eu-propriul sine apare in a treia strofa. Eul liric,
bulversat de puterea iubirii, nu se mai recunoaste, se instraineaza de propriul corp. Omul s-a dematerializat, s-a
spiritualizat si nu se mai recunoaste: ,,Mi-am dus mâna la sprânceană, / la tâmplă şi la bărbie, / dar mâna nu le mai
ştie. „. Cele patru metonimii exprima atribute ale fiintei creatoare.
Viziunea despre lume este inovatoare si poate parea socanta pentru cititorul de literatura clasica. Inainte de
Nichita Stanescu, iubirea era asociata cu gingasia, poetul fiind primul care adauga atributul agresivitatii.
Titlul este un element paratextual care anticipeaza continutul si mesajul ideatic al textului. Este format din
metafora „leoaica tanara” si apozitia explicativa, ,,iubirea", pentru a oferi o definitie metaforica sentimentului si a-i
anticipa frumusetea si brutalitatea. Asocierea nu este posibilă decât într-un spaţiu imaginar, în care pot fi
materializate elemente.
Din punct de vedere compozitional, poezia este formata din trei strofe inegale ca dimensiune (6-8-10
versuri), care corespund celor trei secvente lirice. Prima dintre ele prezinta intalnirea cu iubirea, urmand ca
urmatoarele doua sa trateze modificarea raportului eu- lume, respectiv eu- propriul sine.

1
 Prima secventa lirica prezinta intalnirea cu sentimentul inevitabil. In spirit neomodernist, iubirea devine un
animal feroce, de prada, ia forma unei tinere leoaice agresive, care ii sare "in fata" eului liric, avand efecte
devoratoare: ,,Leoaica tanara, iubirea/ mi-a sarit in fata./Ma pandise-n incordare/ mai demult./ Coltii albi mi i-a
infipt in fata,/ m-a muscat, leoaica, azi de fata”. Aparitia sa nu este abrupta intrucat eul liric se simtise pandit ,,mai
demult". Scena vanatorii contine multi termeni din campul semantic al agresivitatii: ,, a sarit", ,, a infipt coltii",",,a
muscat". Repetitia substantivului ',,fata'' evidentiaza faptul ca iubirea lasa semne vizibile pe fata indragostitului.
A doua secventa lirica prezinta modificarile raportului eu-lume. Iubirea il bulverseaza pe indragostit, care,
dintr-o data, percepe lumea ca fiind ideala. Strofa reprezinta o descriere cosmogonica concentrata, deoarece poetul
propune o imagine halucinanta a universului imaginat ca un cerc in perpetua miscare si rostogolire. Natura se
reorganizează după alte legi, într-un joc al cercurilor. Totodata, simturile ii sunt influentate, devin confuze si
functioneaza atipic: privirea ,,tasneste" ca un ,,curcubeu taiat in doua" si se intalneste cu auzul ,,tocmai langa
ciocarlii". Ciocarlia, pasare mica, solara este simbol al fericirii izvorate dintr-o dragoste coplesitoare. Zborul inalt si
cantecul ei divin sugereaza aspiratia spre absolut, unind planul teluric cu cel cosmic
A treia secventa lirica pune accent pe modificarea raportului eu- propriul sine si contine, in mod simetric,
imaginea leoaicei. Daca in prima secventa lirica era caracterizata prin brutalitate, in a treia secventa i se adauga inca
doua atribute, frumusetea si viclenia. Mana eului liric aluneca pe un ,,desert in stralucire", metafora care evidentiaza
faptul ca iubirea apare dupa o lunga perioada de ariditate sufleteasca. Leoaica este acum ,,aramie", simbol al
frumusetii, insa eul liric constientizeaza si faptul ca acest sentiment il poate distruge intrucat are ,,miscarile viclene".
Repetitia din finalul poemului, urmata de punctele de suspenise „inc-o vreme / si-nc-o vreme...” are rolul de a
eterniza sentimentul, de a smulge iubirea de sub impactul timpului.
     Limbajul poetic este surprinzător şi original, în spiritul neomodernismului. Poetul inovează la nivelul figurilor
de stil, cu ajutorul cărora construieşte imagini artistice originale. Pe lângă metafora centrală , ,,leoaică tanara", apar
si alte construcţii metaforice precum ,, curcubeu tăiat în două”, ,, cerc, de-a dura”, ,,un deşert în strălucire”. Alte
procedee stilistice abstractizează imaginarul poetic sunt comparaţia ,,ca o strângere de ape”, epitetele
cromatice ,,colţii albi”, ,,leoaică arămie” sau repetitia din finalul textului, „inc-o vreme / si-nc-o vreme”.
La nivel prozodic, ritmul si masura variaza,iar rima este imperfecta pentru a crea impresia de spontaneitate
în eliberarea sentimentelor. Mai mult decat atat, la fel ca la Lucian Blaga, apare tehnica ingambamentului, care se
refera la scrierea cu litera mica la inceput de vers pentru a continua ideeqa din versul anterior.
In concluzie, in ,, Leoaica tanara, iubirea", tema textului, consecintele iubirii asupra raportului eu- lume dar si
acelui eu-propriu sine, se armonizeaza cu viziunea despre lume inovatoare, care materializeaza iubirea si o
transforma intr-un animal de prada, simbol al frumusetii, instinctualitatii si brutalitatii.