Viata din spatele frontului

Cand vine vorba de istorie, respectiv de razboaie, primul gand pe care il avem
este referitor la perioada de timp in care s-au desfasurat, sau la strategiile urmate de
fiecare parte implicata. Cum era insa sa traiesti in acele vremuri? Indiferent de clasa
sociala, razboiul a fost o perioada de teroare pentru oamenii vremii.
Situatia vietii in timpul razboiului poate fi privita din doua perspective: cea a
soldatului si a familiei.
Pentru soldati razboiul poate fi descris ca o stare de asteptare constanta, asupra
careia nu aveai control si care se termina ori la finalul razboiului in sine, ori in orice
alta clipa, in transee sau infirmerie, cand moartea, omniprezenta, te alegea pe tine
dintre toti. Pentru majoritatea, moartea ar fi fost cea mai usoara soarta, poate chiar
preferabila in conditiile morbide de pe front: “In momente de foamete extrema, s-a
ajuns chiar la forme de canibalism.”, “ << Picioare de transee>> era o boala cauzata
de apa care iti intra in bocanci. Aproape iti putrezeau degetele inauntru”, “ Pe front
se mananca, se bea alaturi de morti, se doarme in mijlocul muribunzilor, se rade, se
canta printre cadavre”
Desi in tara, moartea nu facea atat de multe vizite ca pe front, viata celor
ramasi acasa era departe de a fi ideala. Barbatii fiind in razboi, femeile se ocupau de
tot, de la gospodarie, la munci fizice pentru a sustine economia tarii: “ Traiasca
frantuzoaicele! Sotii lor sunt pe front, ele cu toatele doresc sa munceasca si sunt atat
de eroice, ca-si dau sangele cu cel mai scazut pret.”
Pentru a conchide, razboiul a fost cel mai crunt si cinic test psihologic la care
oamenii din vremea aceea au luat parte, un test pe care, in definitiv, nimeni nu-l
poate trece. “Cata mizerie acopera acest cuvant frumos- eroism-.”