Viata in transee

,,De ce am vrut sa fiu jurnalist?’’

Astea au fost primele mele
ganduri cand agentia mea m-a trimis sa
scriu un reportaj despre viata in transee,
chiar din prima linie de pe front.Am mers
prin frig ca un strain printre soldati care
erau raniti, care sufereau pe jos
ingramaditi si infrigurati. Primul lucru care
mi-a atras atentia au fost oamenii raniti
grav care strigau disperati dupa ajutor ,
dar nimeni nu venea sa ii ajute pentru ca
stiau ca nu mai au nici o sansa , abia era
timp si spatiu pentru ingrijirea celor cu
sanse de supravietuire.

Primul soldat cu care am vorbit

mi-a spus ca pe front azi esti si maine nu mai esti☹, totul este
neprevazut, nu sti niciodata ce se va intampla. Din pacate
soarta a fost crunta pentru el , deoarece a doua zi era si el
unul dintre cei care strigau dupa ajutor fara sanse de
supravietuire .

Munti de cadavre pline de sange si de groaza . Era o

atmosfera sinistra . Imi venea sa fug de acolo in acel
moment si sa nu ma mai intorc niciodata. Dupa un calcul
simplu am estimat ca mor cam 400 – 500 de soldati pe zi cu
toate acestea soldatii erau mandrii sa lupte pentru tara lor si
increzatori pentru victorie.

A fost o experienta unica pe care nu imi doresc s-o

mai traiesc niciodata. Ma bucur de pace si o pretuiesc.

Acestea sunt cateva insemnari pe care le-am facut in carnetelul meu cu cele aflate de la
soldati si generali:
Cand am fost desemnat de agentia la care lucram
sa redactez un articol despre viata pe front am
fost extrem de speriat dar am avut si o mare
curiozitate si o dorinta extrema de a face acest
articol,de aceea am avut curajul sa merg si eu pe
front in calitate de observator. A fost o
experienta unica infricosatoare si din care am
invatat sa pretuiesc viata in orice conditii.
 Primul Război
Mondial are urmări
dezastruoase pentru zeci
de milioane de oameni, iar
în timpul lui se petrec
lucruri aproape
inimaginabile.

Lumea este zguduită de

amploarea Primului Război
Mondial, unul dintre
conflictele armate care au
cauzat cele mai multe
victime din istoria omenirii,
aproape 40.000.000
momentan de morţi şi răniţi din rândul militarilor şi civililor. Va voi prezenta câteva dintre lucrurile cu
totul neobişnuite petrecute în timpul Primului Război Mondial:

1. Reţelele de tranşee din Primul Război Mondial se întintind pe aproximativ 40.200 de kilometri, cele
mai întinse fiind de la Canalul Mânecii
până în Elveţia, o zonă cunoscută sub
numele de Frontul de Vest. Tranşeele
sunt şanţuri lungi, înguste, săpate în
pământul în care locuiau soldaţii.
Raidurile în tranşee sunt considerate
adevărate acţiuni sinucigaşe, pentru că
soldaţii au cele mai mari şanse să nu se
mai întoarcă la un loc sigur. Câmpul
deschis dintre două reţele de tranşee
opuse devin tărâmul nimănui, deoarece
niciun soldat nu vrea să străbată distanţa
de teama atacului. În tranşee, mizeria, şobolanii noroiul şi îngheţul aduc boli grave, iar atacurile cu
gaz produc nenumărate victime. Zgomotele asurzitoare fac ca orele de odihnă să fie extrem de
limitate.

2. Aproximativ 30 de tipuri diferite de gaze

otrăvitoare sunt utilizate în timpul Războiului
Mondial, cel mai larg răspândit dintre ele fiind
gazul de muştar – un agent chimic care
provoca dureri groaznice, iar victimele sale
mureau după 4 – 5 săptămâni de chinuri de la
contactul cu acesta. Pentru a se apăra de
efectul gazelor mortale, soldaţilor li s-a spus să
îşi acopere feţele în caz de urgenţă cu cârpe
îmbibate cu urină.

3.Foamea si setea sunt cele mai mari chinuri pe care soldaţii le îndura în tranşee în timpul marilor
bătălii. „Dacă setea este un calvar în perioadele uscate, în timpul inundaţiilor este , într-adevăr, iadul.
Soldaţii suferera o sete nemaipomenită cauzată în parte de biscuiţii uscaţi cu care se hrănesc, în timp
ce apa poluată de cadavre era pretutindeni. Soldatii suferea de foame si de frig dar si de teama
permanenta ca nu vor mai supravietui.