I.

Eseu despre particularităţile unui roman realist, obiectiv din perioada interbelică
Ion de Liviu Rebreanu(Planul eseului)
Context: Primul roman publicat de Liviu Rebreanu (în 1920), Ion este un roman realist de tip obiectiv, cu
tematică rurală, din literatura română interbelică. Surse de inspiraţie.
1. Încadrarea în tipologie, în curent literar
- Specia: - roman, prin amploarea acţiunii, desfăşurată pe mai multe planuri, conflict complex, personaje numeroase
şi realizarea unei imagini ample asupra vieţii;
- Roman de tip obiectiv prin specificul naratorului, obiectiv, omniscient, şi al relaţiei narator-personaj.
- Viziunea realistă: tematica socială, obiectivitatea perspectivei narative, construirea personajelor în relaţie cu
mediul în care acestea trăiesc, personaje tipice, tehnica detaliului, veridicitate, stil sobru.
2. Tema: problematica pământului; lupta unui ţăran sărac pentru a obţine pământul şi consecinţele actelor sale;
tema iubirii, tema destinului.
Caracterul monografic- aspecte ale lumii rurale: obiceiuri şi tradiţii (naşterea, nunta, înmormântarea, hora,
jocul popular, portul), relaţii socio-economice (stratificarea socială), relaţii de familie, autorităţile.
3. Elemente de structură şi de compoziţie
Perspectiva narativă: obiectivă, naraţiunea la persoana a III-a, nonfocalizată, viziunea „dindărăt”.
Simetria incipit - final - prin descrierea drumului care intră şi iese din satul Pripas, loc al acţiunii romanului;
drumul are semnificaţia simbolică a destinului.
Titlul este numele personajului principal, exponent al ţărănimii prin dragostea pentru pământ, dar se
individualizează prin faptele sale, prin modul de a-l obţine.
Romanul este alcătuit din două părţi: Glasul pământului şi Glasul iubirii. Titlurile celor 13 capitole sunt
semnificative, discursul narativ având un Început şi un Sfârşit.
- tehnica planurilor paralele: viaţa ţărănimii şi a intelectualităţii rurale.
- tehnici narative: alternanţă, înlănţuire.
- tehnica contrapunctului: prezentarea aceleiaşi teme în planuri diferite (nunta; conflictele).
Acţiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas se află la horă, în curtea Todosiei,
văduva lui Maxim Oprea (expoziţiunea) -„o horă a soartei”; descrierea jocului tradiţional, someşana;
Aşezarea privitorilor reflectă relaţiile sociale: chiaburii, ţărani mijlocaşi, sărăntocul Alexandru Glanetaşu; femeile;
intelectualii satului, preotul Belciug şi familia învăţătorului Herdelea
- Intriga: Ion o ia pe Ana la joc, deşi o place pe Florica; Vasile Baciu îl numeşte hoţ şi tâlhar; Ion vrea să se
răzbune; bătaia cu George.
- conflictul central - lupta pentru pământ în satul tradiţional; Drama lui Ion este drama ţăranului sărac.
- conflictul exterior, între Ion şi Vasile Baciu; conflictul interior, între glasul pământului şi glasul iubirii.
- conflicte secundare, între Ion şi Simion Butunoiu, între Ion şi George Bulbuc
- conflicte în planul intelectualităţii: între învăţător şi preot pentru autoritate în sat; conflictul naţional ;
- conflictul tragic dintre om şi pământul-stihie este provocat de iubirea personajului pentru pământ.
- Desfăşurarea acţiunii prezintă dezumanizarea protagonistului în goana lui după avere: seducerea Anei; la nuntă,
Ion nu cere acte pentru zestre; bătăile şi drumurile Anei de la Ion la Vasile; preotul Belciug mediază conflictul;
sinuciderea Anei; moartea copilului; Ion o caută pe Florica, măritată cu George Bulbuc.
- Deznodământul: George îl omoară pe Ion cu sapa, soţul Floricăi este arestat, averea lui Ion revine bisericii.
- în planul intelectualităţii, rivalitatea dintre preot şi învăţător; conflictul lui Herdelea cu autorităţile austro-
ungare; compromisul la alegeri; preotul Belciug construieşte o biserică nouă în sat, sfinţirea bisericii.
- Personajele realiste sunt tipice pentru o categorie socială, „exponenţi ai clasei şi generaţiei”.
- Ion - personajul principal, realizat prin tehnica basoreliefului; se dezumanizează treptat; moartea
moralizatoare. Ana şi Florica reprezintă averea şi iubirea.
- Mijloace de caracterizare: indirectă - fapte, gesturi, limbaj, relaţiile; directă, de narator, portretul, biografia.
- Stilul narativ - neutru, impersonal, „stilul cenuşiu”, specific prozei realiste obiective. G. Călinescu -
autenticitatea limbajului regional; Tudor Vianu - utilizarea registrelor lexicale în limbajul personajelor, în funcţie
de condiţia lor socială.
4. Opinie: relaţia dintre ţăran şi pământ este înfăţişată în trei ipostaze simbolice: pentru copil, pământul-mamă,
pentru bărbat, pământul-ibovnică, pentru omul cu destin tragic, pământul-stihie
- Concluzie: Apreciat la apariţie de criticul E. Lovinescu drept „cea mai puternică creaţie obiectivă a literaturii
române”, romanul Ion este o capodoperă a literaturii interbelice şi a realismului.