ION

DE LIVIU
REBREANU

Elevi : Bordianu
Georgiana
   Gondoș Ștefan 
I. CONTEXT

- romanul ,, Ion" a apărut în anul 1920, la editura ,, Viața Românească"

- aparține literaturii române interbelice 
II. ÎNCADRARE ÎNTR-O TIPLOLOGIE

•  Specie : roman ( specie epică în proză desfășurată pe mai multe planuri , cu conflict
complex, personaje numeroase și realizarea unei imagini complexe asupra vieții ) 
•        - roman de tip obiectiv ( narator omniscient și omniprezent , relație narator-
personaj)
•        - roman cu caracter monografic ( înfățișarea aspectelor ale lumii rurale : obiceiuri
și tradiții, relații socio-economice, de familie )

• Curent literar : realism ( tematica socială, obiectivitatea perspectivei narative,

veridicitate, tehnica detaliului )
III. TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME

• Tema : 
• Tema romanului este problematica pământului în satul ardelenesc de la începutul
secolului al XX-lea , completată de tema iubirii și tema destinului.

• Viziunea despre lume :

•     Viziunea despre lume este realistă, scriitorul dorind sa creeze o iluzie a realității
prin repunerea monografică a imaginii satului ardelean.
I V. E L E M E N T E D E S T R U C T U R Ă Ș I    
 COMPOZIȚIE 
• Titlu: 
• Titlul cărții este dat de numele personajului principal, care devine exponent al
țărănimi prin dragostea lui de pământ, dar este individualizat prin modul în care îl
obține.

• Conflict 
• Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pământ în satul tradițional.
Conflictul exterior, dintre Ion și Vasile Baciu , pentru pământ, este dublat de conflictul
interior, între glasul pământului și glasul iubirii. Conflictul tragic dintre om și pământ
este provocat tocmai de iubirea țăranului pentru acesta.
• Conflicte secundare sunt cele dintre Ion și Simion Lungu pentru pământ , precum și
dintre Ion și George, pentru Ana.
• Perspectiva narativă : 
• Perspectiva narativă este obiectivă , narațiunea se realizează la persoana a III-a.

• Stilul narativ 
• Stilul narativ este neutru, impersonal- ,, stilul cenușiu", se remarcă autenticitatea
limbajului regional.
• Structura : 
• Romanul este alcătuit din două părți : ,, Glasul pământului" și ,, Glasul iubirii".       
Titlurile celor 13 capitole sunt semnificative; discursul narativ au un ,,Început" și un ,,
Sfârșit".
• Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viața țărănimii și a intelectualității
sătești, iar prin tehnica contrapunctului-conflictele și personajele.
• Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică , în care locuitorii satului Pripas
participă la o horă, la curtea Teodosiei. Simbolic este vorba despre o ,, o horă a
soartei".Așezarea privitorilor reflectă relațiile dintre clasele sociale : țăranii bogați, cei
mijlocași, sărăntocul Alexandru Glanetașu, femeile, intelectualii satului. Această
primă parte este expozițiunea
• Venirea lui Vasile Baciu de la cârciumă la horă și confruntarea verbală cu Ion, pe care
îl numește hoț , pentru că vrea să-i ia fata promisă altui țăran bogat. George Bulbuc,
constituie intriga romanului.
• Desfășurarea acțiunii prezintă dezumanizarea protagonistului în goana lui după avere (
nunta cu Ana, bătăile, Ion obține pământul lui Vasile Baciu, sinuciderea Anei, moartea
copilului, încercarea lui Ion de a se apropia din nou de Florica ).
• În deznodământ George îl omoară pe Ion cu sapa, și apoi este arestat. Averea lui Ion
revine bisericii.
 V. O P I N I E C R I T I C Ă

• 1. E. Lovinescu , Istoria literaturii române contemporane ( 1937) :

• Ion e cea mai puternică creație obiectivă a literaturii române și cum procesul firesc al
epicei este spre obiectivitate, poate fi pus pe treapta ultimă a scării evolutive.

• 2 G. Călinescu , Istoria literaturii române de la origini până în prezent ( 1941)

• Ion este epopeea, mai degrabă decât romanul, care consacră pe Rebreanu ca poet epic
al omului teluric. [...] Ion e simbolul țărănimii care vrea pământ dintr-un instinct
puternic de apărare. [...] Ion este o capodoperă de o măreție liniștită, solemnă ca un
fluviu american.
 VI. CONCLUZIE 

• Romanul ,,Ion" , de Liviu Rebreanu este o capodoperă a literaturii române realiste

interbelice, ce are în centru , ,,patima lui Ion, ca formă a instinctului de posesiune"