Simbolismul a apărut în Franța, la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca

reacție antiromantică, urmărind să sugereze prin valoarea muzicală și

simbolicǎ a cuvintelor.
În cadrul literaturii române, primele idei care prefigurează simbolismul sunt
formulate în revista Literatorul, apărută în 1880, sub coordonarea lui
Alexandru Macedonski.Deşi este considerat teoreticianul acestui curent
literar, poeziile lui Macedonski nu sunt în totalitate simboliste. În articole ca
Arta versului, Poezia viitorului sau Logica poeziei, autorul comenteazǎnoile
tendințe din lirica europeană, definind poezia ca ,,muzicǎ,imagine, culoare".
Teoretizând simbolismul, Macedonski a intentionat sǎ-l și promoveze în
literatura română. În numele acestui curent, el a încurajat tot ce diferǎ de
poezia românească de până atunci. Studiile lui Macedonski, simultane cu
dezvoltarea simbolismului francez, atrag pe tinerii poeți fascinați de idealul
artei.
Evoluția simbolismului românesc s-a manifestat în mai multe etape:
1. Etapa căutărilor, a experiențelor - reprezentatǎ de Alexandru
Macedonski și articolele sale publicate în revista Literatorul. Atrași de
experiente simboliste vor fi și Traian Demetrescu, Stefan Peticǎ,
Dimitrie Anghel.
2.Direcția psedudosimbolistă de la revista Viața nouǎ,coordonatǎde
Ovid Denușianu. În această etapă, în opoziție cu poezia rurală, se
cultivǎ poezia citadină, evocând spațiul parcurilor, a fântânilor
arteziene, a turnurilor. În schimb, nu se asimileazǎ esenta
simbolismului, adică starea de spirit, neliniștea sufletelor.
3.Simbolismul exterior este reprezentat de Ion Minulescu.Poezia sa
este retorică, apare muzicalitatea versurilor, uneori chiar şi tristetea
gravǎ, însǎ aceste elemente sunt superficiale. Poetul asimilează mai
mult aspectul formal, dar mai putin viziunea simbolistǎ.
4.Simbolismul autentic este reprezentat de primele volume ale lui
temele si motivele simboliste, deschizând drumul curentelor moderne
ale secolului XX.