INTERFERENŢE ÎNTRE SIMBOLISMUL ROMÂNESC ŞI CEL EUROPEAN

-PLANUL STUDIULUI DE CAZ-

I. PREMISǍ. DEFINIREA CAZULUI

• Prezentarea contextului cultural în care a apărut simbolismul european; reacţia împotriva
naturalismului şi parnasianismului; Verlaine - „Arta poetică” (1882), manifestul literar
„Simbolismul” - Jean Moréas (1886);
• Simbolismul românesc – prezentarea contextului cultural în care a apărut;
• Simbolismul în alte arte: simbolismul literar s-a manifestat sincronic cu cel pictural şi muzical,
realizând un adevărat sincretism al artelor moderne;
Ex: Eduard Manet, Edgar Degas, Paul Renoir, Paul Cézanne, Henri Matisse, Vincent van Gogh;
Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Aman (pictură);
Ex: Johannes Brahms, Edvard Grieg, Claude Debussy, Eric Sadie; Gheorghe Dima şi Ciprian
Porumbescu (muzică);

II. DESCRIEREA ŞI ANALIZA CAZULUI

1. Descrierea componentelor cazului expus:
• cazul pune în relaţie fenomenul simbolist european cu cel românesc;
• în istoria literaturii române, simbolismul ocupă un loc contradictoriu: Alexandru Macedonski a
fost unul dintre primii teoreticieni pe plan european, dar nu a devenit un simbolist autentic ca poet;
Ştefan Petică şi Dimitrie Anghel nu s-au desprins total de romantism, iar Ion Minulescu a cultivat
temele, motivele simboliste, însă, prea retoric, trăsătură repudiată de simbolişti; George Bacovia,
socotit simbolistul nostru autentic, a apărut la aproape două decenii după consumarea curentului în
Europa, iar în epocă a fost socotit un poet minor;

2. Identificarea soluţiilor pentru elucidarea cazului prezentat:

• prezentarea trăsăturilor simbolismului european: simbol, corespondenţă, sinestezie, cromatică,
muzicalitate, teme şi motive specifice, reprezentanţi în simbolismul francez (Paul Verlaine, Arthur
Rimbaud, Stéphane Mallarmé, etc.);
• prezentarea simbolismului românesc: reviste simboliste, reprezentanţi, sincronizarea cu
literatura Occidentului datorită lui Alexandru Macedonski;
• etape ale simbolismului românesc: Alexandru Macedonski – elemente de simbolism în
Poema rondelurilor şi în ciclul Nopţilor; Dimitrie Anghel, Ştefan Petică – sensibilitatea citadină;
Ion Minulescu – simbolismul retoric; George Bacovia – teme şi motive, elemente expresioniste;
• receptarea simbolismului şi influenţa lui în istoria literaturii române;
III. CONCLUZII
• evidenţierea temelor şi motivelor recurente în opera poeţilor simbolişti analizaţi;
• George Bacovia a reprezentat o nouă vârstă literară în evoluţia curentului;
• se produce sincronizarea cu literatura Occidentului;
• receptarea poeţilor simbolişti a fost contradictorie, abia sensibilitatea contemporană
redimensionându-i.

BIBLIOGRAFIE:
1. Manolescu, Nicolae: Metamorfozele poeziei, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968;
2. Călinescu, Matei: Conceptul european de poezie, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975;
3. Bote, Lidia: Simbolismul românesc, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1996;
4. Scarlat, Mircea: Istoria poeziei româneşti, vol. II, Editura Minerva, Bucureşti, 1982;
5. Vianu, Tudor: Scriitorii români din secolul XX, Editura Minerva, Bucureşti, 1986.