Directii ale simbolismului romanesc

1) Definitia simbolismului.
2) Aparitia si trasaturile simbolismului.
3) Manifestari simboliste.
4) Corespondenta intre simbolismul romanesc si
simbolismul lui Charles Baudelaire.
5) Contextul istoric al aparitiei simbolismului romanesc.
6) Reprezentanti simbolisti.

1) Definitia simbolismului.
Curentul se bucură de denumirea de ”simbolism” în urma publicării articolului
intitulat la fel de către Jean Moreas, în anul 1886. 

Ulterior, este evidențiat în operele a doi mari autori care au contribuit și ei la

răspândirea și definirea simbolismului în numeroasele cărți și volume. Charles
Baudelaire și Stephane Mallarme sunt doi poeți simboliști care și-au dorit să
contribuie la formarea unei identități conceptuale a curentului literar. Mallarme
a afirmat faptul că: „A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din
plăcerea pe care ți-o dă un poem, plăcere care constă în bucuria de a ghici
încetul cu încetul; să sugerezi, iată visul nostru.”

Simbolismul românesc se bucură și el de poeți consacrați ce s-au exprimat,

avându-l drept teoretician pe marele Alexandru Macedonski. 

Pe scurt, simbolismul este o tehnică utilizată de poeți, prin care sunt folosite
simboluri precum cuvinte, oameni, semne, locuri, fenomene, idei abstracte și
alte elemente cu valoare simbolică pentru a reprezenta, dincolo de sensul
literar, anumite situații. 

1
2) Aparitia si trasaturile simbolismului.
Fiind creat pe baza unei mișcări de revoltă împotriva romantismului (motivul era
teatralitatea acestuia) și parnasianismului (cauza fiind impersonalitatea acestuia),
simbolismul are bazele în Franța, la sfârșitul secolului IX și începutul secolului XX.

Trasaturi:
-Raportul dintre simbol (semn,cuvant) și eul poetic care nu este exprimat,
ci sugerat, așadar sugestia este o manieră artistică obligatorie a creației
simboliste;

-Tema generală o constituie starea confuză și nevrotică a poetului într-o

societate superficială,meschină, incapabilă să perceapă, să inteleagă și să
aprecieze nivelul artei adevărate; alte teme și motive simboliste: orașul
de provincie sufocant,natura ca stare de spirit, anotimpurile apocaliptice,
dezintegrarea de materie, iubirea sâcâitoare, moartea ca proces
de descompunere, solitudinea dezolantă, motivul apei ca substanța erozivă,
motivul instrumentelor muzicale, motivul cromatic, olfactiv, etc.

-Poezia simbolistă exprimă numai atitudini poetice sau stări sufletești specifice

acestui curent literar: tristețea, dezgustul, oboseala psihică, disperarea,
apăsarea, spaima, nevroza, toate fiind sugerate prin simboluri, fără a fi numite;

 -Corespondența dintre cuvintele simbol și elementele din natură este

principalul procedeu artistic de construire a poeziilor simboliste. Trăsăturile
obiectului din natură sugerează stările interioare ale eului liric. (De
ex: cuvântul-simbol "plumb" are drept corespondent un metal greu, de culoare
cenușie, maleabil și cu o sonoritate surdă)
 
-Preferința pentru imagini imprecise, difuze, fără contur;
 
-Muzicalitatea creației simboliste se construiește fie prin prezența
instrumentelor muzicale, fie prin muzicalitatea interioară a versurilor (prin verbe sau
interjecții auditive);
 
-Cromatica este de asemenea fie exprimată direct prin culori cu putere
de simbol, fie sugerată prin corespondențe;
 
-Olfactivul se manifestă prin mirosuri puternice;

 -Sinestezia este un procedeu artistic care marchează asocierea concomitentă

a mai multor percepții diferite (sunet,culoare, parfum) și trezirea simultană a
simțurilor;
 
-Versul liber este o noutate prozodică; refrenul accentuează starea poetică,
prin repetiția cromatică, olfactivă sau muzicală a simbolurilor.
 

2
3) Manifestul simbolist.
Curentul literar simbolismul, definit în sens strict, reprezintă un cerc literar
restrâns din care făceau parte mai mulți poți printre care Albert Samain sau
Stuart Merrill, iar Jean Moreas este cel care a publicat ultima dată manifestul
mișcării în anul 1886.

Jean Moreas, promotor și teoretician al simbolismului prin manifestul din

1886, vorbește despre o artă care va fi inamica declamației, a didacticismului
ori a falsei sensibilități și își susține ideea că poezia trebuie să sugereze, nu să
descrie.

Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, curentul a reușit să formeze

poezia modernă, negând gândirea științifică, raționalistă. Dintre temele
simboliste se remarcă: impalpabilul, angoasele, identitare ale Eului, imaginea
femeii, arta pentru artă, decadenta.

Mai târziu, Arthur Rimbaud este cel care a pus în versuri manifestul simbolist
în poemul Les Voyelles (Vocalele), iar Charles Baudelaire în poemul
Correspondances (Corespondențe), acesta din urmă definește natura ca un
“templu de simboluri”.
Citeşte întreaga ştire: Simbolism - care sunt caracteristicile și trăsăturile
curentului literar

4) Corespondenta intre simbolismul romanesc si

simbolismul lui Charles Baudelaire.
Corespondenţele: sunt un mod de sondare,de luminare a zonelor ascunse ale
realităţii.Ideea fundamentală a simbolismului constă în exprimarea unor
raporturi între eul poetului (universul mic) şi lume (universul mare) care se
traduc la nivelul receptivităţii prin simboluri.
Cultivarea sinesteziilor. Sinestezia este o figură de stil prin care se pun în
relaţie realităţi receptate de simţuri diferite ( auz – văz, auz – miros: „Primăvară
– o pictură parfumată cu vibrări de violet” ).
Muzicalitatea: simboliştii pledează pentru muzicalitatea versurilor, ca mijloc de
obţinere a inefabilului, a sugestiei: „muzica înainte de toate” (Verlaine ), „arta
versurilor este arta muzicii”( Al. Macedonski ).

3
5) Contextul istoric al aparitiei simbolismului romanesc.
În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele teoretice ale
lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion
Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept
pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau
existențialiste.
Primele idei care prefigurează simbolismul la români și care încearcă să-l
teoretizeze apar odată cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista
poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca școală,
în Franța, apar în această revistă, încă din primul ei an de existență, 1880,
articole de directivă, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel,
Macedonski avea să-și revendice mai târziu, în 1889, printr-un articol intitulat
“În pragul secolului”, merite de pionier al simbolismului pe plan european.
“Belgienii, și se poate zice acaeasta cu mândrie și despre mii din români - scrie
el - dacă n-au fost tocmai ei precursorii mișcării, au avut meritul de a fi
întrevăzut din vreme întinderea strălucită ce se deschidea glorioasă dinaintea
poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell,
Fernand Severin și alții încă - cei patru întâi citați, astăzi deja iluștri - au avut
onoarea, împreună cu mine, să ia parte acum 12 ani, la mișcarea provocată din
Liege de revista “La Wallonie”, al cărei energic și valoros director era dl. Albert
Hockel, unul dintre distinșii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene
“Mercure de France”. De altfel, în numărul din august 1886, Macedonski
publicase, într-adevăr, patru poezii în limba franceză: Volupté, Hystérie, Haine,
Guzla.

6) Reprezentanti ai simbolismului romanesc.

Alexandru Macedonski (1854-1920)
Dimitrie Anghel (1872-1914)
Ion Minulescu (1881-1944)
George Bacovia (1881-1957)