Proces literar Ion.

Familia Herdelea.

Zaharia Herdelea:
”- Vasazica asta ti-e recunostinta, mai Ioane?... Dupa ce m-ai rugat o
seara intreaga, si tu si ai tai, sa nu te las, acuma ai obraz sa-mi faci
imputari? Uiti ca tot plangerea mea te-a scapat de temnita...”
“Lasati, ca nu-i nici Dracul asa negru cum se pare… O fi blestemat
Ion, dar rau nu-i! Omul o fi avand cine stie ce necazuri, s-apoi la necaz
omul vorbeste vrute si nevrute!”
“Cand a umblat la scoala din sat a fost cel mai iubit elev al
invatatorului Herdelea, care mereu i-a batut capul Glanetasului sa
dea pe Ion la scoala cea mare din Armadia.”

Doamna Herdelea:
“Ion e baiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e saritor, e istet”
(ramane indecisa)
“E mare ticalos, dar cel putin are inima buna, saracul!”
Mai tarziu, e: “destrabalatul care nu mai are frica nici de Dumnezeu si
nici de oameni.”
Dupa moartea lui, concluzioneaza ca era: “saritor si de isprava”
Titu:
“Mandria flacaului, istetimea si staruinta lui de a implini ceea ce isi
punea in gand, voita lui incapatanata ii placea”
“Indarjirea, egoismul si cruzimea cu care omul acesta a urmarit o
tinta, fara sa se uite in dreapta sau in stanga, il infricosau, dar il si
miscau.”