Eliza si fratii ei adaptare moderna a basmului 1.

. Eliza & bros happy Eliza, daca nu stiati inca, era fata aceea draguta de la intersectia strazilor Visului 39 cu Sperantei 44, care avea nici mai mult nici mai putin de 11 frati probabil parintii isi doreau cu ardoare o fata. Baietii, Fratii Elizei, erau niste baieti rasfatati si plini de ei insisi, pentru ca tatal lor le permisese sa faca orice, oricand, oricum. Nici vorba de slujbe nici din alea in urma carora sa aduca bani acasa, nici din alea de biserica pur si simplu traiau precum buruienile: considerau ca totul li se cuvine, petreceau, beau si se veseleau, fara grija zilei de maine. Eliza, spre deosebire de ei, era delicata si muncitoare, muncitoare, si iar muncitoare, ca pentru a lua asupra ei toata nemunca fratilor. Indarjita, serioasa, constiincioasa, mana dreapta a parintilor ei, umarul pe care tot cartierul ce zic eu tot orasul venea sa se sprijine. Ajuta pe oricine, fara sa fie capabila sa spuna vreodata cuiva nu. Si multumirea celorlalti pentru delicatea si daruirea ei exemplara se rasfrangea asupra intregii ei familii. 2. Bitch Witch Intr-o zi anume, (cred ca era duminca dimineata, cand dupa un chef de pomina fratii Elizei veneau galagiosi de la clubul de fie pe care il frecventau de obicei), vrajitoarea cea buna? rea? tocmai voia sa se odihneasca mai mult, ca muncise mult la transformarea unor printi in broaste, asa ca exasperata de galagia baietilor si fiind in forma, scoase bagheta magica si rosti o formula doar de ea stiuta, si pe loc, cei 11 frati se transformara intr-o gasca de gaste gagaitoare. Nu va puteti da seama de uluirea, frustrarea si nervozitatea care i-a cuprins pe loc pe baieti (pardon, pe gaste). Au inceput sa se invinovateasca reciproc pentru situatia in care s-au vazut fara nici un avertisment, si galagia a luat dimensiuni periculoase pentru stradutele linistite cufundate in toropoeala de duminica. Atunci, vrajitoarea a hotarat se li se arate si sa le explice talcul lectiei. - Hei, gaste proaste si needucate! Eu sunt cea care v-am transformat din baieti frumosi dar needucati in gaste, si asa veti trai zi de zi, de dimineata pana la apusul soarelui, cand ve veti transforma din nou in oameni si veti avea sansa sa dovediti ca va puteti pune mintea si muschii la treaba, iar asta pana cand Eliza, sora voastra nu va dovedi ea insasi ca isi va invata propria lectie. Aici vrajitoarea disparu intr-un norisor de abur verde, uitand sa mentioneze care ar fi acea lectie a Elizei. 3. Remediul Fratii pardon gastele zburara acasa, incepura sa bata cu ciocurile si aripile disperati in fereastra camerei unde Eliza lucra de zor la niste rapoarte pe care le luase acasa si pe care voia sa le termine pana dimineata. Au facut atata galagie incat Eliza s-a speriat si a iesit sa vada ce se intampla. Bineinteles ca nu intelegea nimic. Cu toate astea, in momentul in care gastele toate au tabarat asupra ei, dar fara sa ii faca nici un rau, doar se foiau si gagaiau de zor in preajma ei, numarandu-le, a avut dintr-o data o presimtire rea. Erau 11 si semanau izbitor cu fratii ei: agitate, galagioase, ba chiar mezinul era ceva mai delicat si retras, asa cum era el atunci cand ea venea sa stea de vorba cu el despre lucrurile neintelese ale lumii.

Exact in clipa in care realiza nenorocirea, vrajitoarea - buna? rea? - aparu ca prin farmec (logic) in fata Elizei, muta de uimire si ii inmana un ceaslov cam ferfenitit, pe a carui coperta era desenata o broasca cu joben si baston si a carui titlu suna cam asa: 1001 remedii pentru farmece si blesteme, editia a 7-a revazuta si adaugita. Si bineinteles, disparu in de acum stiutul norisor de abur verde. 4. Munca Eliza lua cartoiul si incepu febril sa caute la index cuvantul gaste, ignorand orice alte remedii referitoare la dragoste, distractie, familie, vacante si multe altele. Dupa destule cautari, gasi capitolul despre Cum sa transformam inapoi in oameni gastele fermecate si se apuca sa citeasca paginile ingalbenite. Scria acolo cu lux de amanunte cum trebuie sa caute la mercerie o lana speciala de mohair neparat virgina si sa croseteze camasute cu maneca lunga pentru a le da gastelor sa le imbrace, si astfel ei sa se trasnforme iar in oameni. Mai scria ceva mic, in subsol, cu asterisc, dar Eliza era ata de entuziasmata incat ignora adnotarea si spuse fratilor ei: - Dragii mei, ca de obicei, eu o sa va rezolv si aceasta problema, nu mai fiti suparati, mai este putin pana la apusul soarelui, aveti grija sa va prinda acasa. Fratii se mai linistira, pentru ca stiau ca in Eliza se poate avea totala incredere si intrara in camerele lor chiar pe ferestre si asteptara momentul intreruperii (temporare) a vrajii. Cand ultima raza de soare se pierdu dupa linia orizontului, fratii se trezira iar baieti, nedumeriti, putin tristi, putin increzatori in ajutorul Elizei si incepura sa dezbata talcul acestei intamplari, uitand complet ca la ora aceasta de obicei, isi lustruiau pantofii pentru a iesi la discoteca. Eliza intre timp fusese la mall si acum venea cu sacosele pline de sculuri, andrele, chiar cateva reviste de moda pentru tricotaje si un manual pentru crosetat rapid prin Metoda celor 6 pasi reincadrati. Nu a pierdut mai mult timp si se apuca serios de treaba. Si astfel treceau minutele, orele, zilele, si Eliza, aproape abadonand toate celelalte treburi, activitati, evenimente, croseta, croseta si iar croseta, pentru nobilul scop pe care si-l asumase, recastigarea fratilor sai din lumea necuvantatoarelor. Timpul trecea, camasile de lana prindeau contur, Eliza se perfectiona dar in acelasi timp ochii ei lacrimau din ce in ce mai des, era din ce in ce mai obosita, ignora din ce in ce mai mult relatiile cu ceilalti oameni, cu prietenii ei, era din ce in ce mai epuizata si cearcane adanci incepusera sa se zugraveasca pe chipul ei altadata proaspat si trandafiriu. 5. Surpriza Eliza finaliza in sfarsit camasutele si cuprinsa de entuziasm ii chema pe fratii gaste sa le imbrace. Nu mica i-a fost mirarea ei si frustrarea lor, cand dupa imbracarea camasilor, gastele incepura sa se transforme in oameni, dar procesul se oprea inainte de finalizare, intr-un mod grotesc, iar fratii se transformasera in mutanti caraghiosi si hidosi, jumatate oameni, jumatate gaste, neterminati, nemaiputand nici sa mearga, nici sa zboare, suferind cumplit nu atat fizic cat psihic. Erau toti cu moralul la pamant. Plansetele si protestele lor lor se auzeau pana departe, iar inima Elizei era atat de indurerata, incat pana la urma fratii tacura si o inconjurara sa o linisteasca si sa o incurajeze ei pe ea.

- Surioara draga, noi am invatat de acum, lucrurile bune se obtin cu efort, grija si iubire. Noi stim ca tu ai pus tot sufletul in destramarea acestei vraji, poate mai este ceva ce ti-a scapat. Mai citeste odata ceaslovul... Eliza se conforma, si, desi avea ochii umflati de nesomn si de plans, deschise iar ceaslovul la pagina cu gastele si se chinui sa citeasca ceea ce data trecuta trecuse cu vederea in entuziasmul ei efervescent: adnotarea scrisa in subsol, cu litere cat gamalia acului, abia vizibile. Camasile nu vor avea efectul scontat decat daca vor fi tricotate pana la ora ceasului magic. Orice incalcare a acestei reguli va avea efecte imprevizibile si indezirabile. Disperata, Eliza ramase pe ganduri...Oare ce sa insemne asta? Ce ora este aceea? Unde este acel ceas magic? Se tot framana si nu gasea raspuns acestor intrebari. In cele din urma, mezinului ii veni o idee: - Hai sa o intrebam pe vrajitoare! Ea a adus ceaslovul de remedii, ea trebuie sa stie despre acest ceas! Imediat, fratii s-au pornit sa o caute pe vrajitoare prin oras. Iesira in graba pe strazile orasului, uimind oamenii cu infatisarea lor bizara jumatate oameni, jumatate gaste. In cele din urma, o gasira, la un magazin de antichitati, tocmai cumpara un ceas frumos, mare, vechi, cu limbi de argint. In varful fiecareia dintre cele doua limbi ale ceasului, era incrustata o piatra pretioasa, stralucitoare si limpede, una de culoare rosie, iar cealalta albastra. Fratii mutanti om-gasca o inconjurara rapid. Vrajitoarea buna? rea? zambi cu subinteles si dadu mezinului ceasul pe care tocmai il potrivea dupa propriul ei ceas cu cucuvea. - Dragii mei. Voi ati trecut prin procesul acesta dureros de transformare si ati invatat ca pentru a deveni oameni trebuie sa va lepadati mai intai de pene, fulgi, ciocuri si aere. Va multumesc oferindu-va cheia problemei voastre. Acest ceas magic....iar restul cuvintelor se pierdura in zgomotul strazii din ce in ce mai accentuat... 6. Farmecul rezolvarii Eliza plangea, cu ochii pierduti in fereastra deschisa si astepta revenirea fratilor sai. Isi punea mii de intrebari: De ce s-au transformat in gaste? Care a fost greseala ei ? Cum ar putea sa faca un lucru mai bine decat dj il facuse ? Ce nu mergea asa cum credea ea? Ce vrea sa ii spuna toata aceasta poveste? Cum sa isi salveze fratii si pe ea insasi? Incet incet adormi, epuizata, cu obrajorii spalati de lacrimi. Avu un vis ciudat: Se facea ca fratii ei venisera cu un ditamai ceasul cu limbi de argint, il montasera in perete, intr-un anume colt luminat frumos de soare, care facea sa scanteieze cele doua pietre pretioase, rosie si albastra, si ii spusesera: Eliza, am aflat secretul ruperii vrajii: Orice lucru, ca sa fie bine facut, trebuie sa il faci numai pana la momentul cand limba mica, incrustata cu piatra rosie este cu varful in jos, iar limba mare, cu piatra albastra, este aliniata cu varful in sus. Daca depasesti acest moment magic, lucrurile vor merge mai rau in loc de mai bine, iar vraja nu se va rupe niciodata. Eliza tresari in somn, dar nu se trezi. Dormi un somn lung si odihnitor, asa cum nu mai dormise demult.

A doua zi, se trezi fericita. Fratii ei nu erau acasa, de fapt am uitat sa va spun, intre timp isi facusera impreuna o firma de pilote de lux si afacerea le mergea struna. Pleca la biroul ei si cand ajunse, avu o senzatie de deja vu: pe peretele din fata biroului ei era montat un ceas superb, vintage, cu limbi de argint, incrustate cu pietre pretioase, limba mica cu o piatra rosie, iar limba mare cu o piatra albastra. Admira o vreme ceasul, gandindu-se la cat de multe are de rezolvat pe ziua de astazi, apoi se apuca de treaba. Timpul trecu pe nesimtite, iar cand limba mica si limba mare se aliniara, cea mica in jos si cea mare in sus, un fior o strabatu pe Eliza si isi aminti de visul ei de cu seara. Privi biroul plin de hartii, zambi, apoi strinse totul si isi zise in sinea ei: la urma urmelor, si maine este o zi! Mai arunca o privire recunoscatoare ceasului cu sclipiri de argint si grabi pasul spre casa, unde fratii ei, toti 11, o asteptau cu masa deja pusa. Era momentul cel mai frumos al zilei, cand se reuneau toti in jurul mesei si depanau intamplarile zilei. Aveau in priviri dragoste si bucurie. Fusese o zi buna. Urma o seara, la fel de buna. Iar vrajitoarea plecase acolo de unde venise, in vis.