Sunteți pe pagina 1din 5

Statutul intelectualitatii rurale din romanul Ion

Viata intelectualitatii rurale constituie planul secund al actiunii romanului Ion al lui Liviu Rebreanu, intregind, impreuna cu viata taranilor, viziunea monografica asupra satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Intelectualitatea satului Pripas, din zona Bistrita-Nasaud, unde se desfasoara marea parte a actiunii romanului este compusa din familia invatatorului Zaharia Herdelea (Maria, sotia lui; Titu, fiu lor de 23 de ani; Laura si Ghighi, fiicele aflate la varsta maritisului) si cea a preotului Belciug, a carui sotie murise inca in primul an de preotie. Din categoria intelectualilor fac parte si George Pintea, tanarul preot cu care se casatoreste Laura, avocatul Grofsoru din Armadia, care-1 salveaza de la inchisoare pe Zaharia Herdelea si-1 angajeaza dupa pensionarea fortata la biroul sau, in ciuda faptului ca acesta il sustinuse in alegeri pe contracandidatul ungur al lui Grofsoru, Bela Beck, ca urmare a unei vagi promisiuni facute de inspectorul scolar Horvat; precum si tanarul invatator Nicolae Zagreanu, viitorul sot al lui Ghighi, numit in Pripas in locul lui Zaharia Herdelea. La hora duminicala prezentati la inceputul romanului, ii cunoastem pe intelectualii satului, cand toti barbatii scoasera palariile, iar cei de pe prispa se sculara in picioare... Venea preotul Belciug impreuna cu doamna Maria Herdelea, sotia invatatorului, cu domnisoara Laura si cu Titu. " George Calinescu vorbeste despre caracterul tipic al acestor personaje: Herdelea a tatal prudent, umil, ca sa-si poata creste progenitura, muncit de ganduri, rusinat. Onoarea, instinctul ii spun sa fie patriot roman, adica martir. Simtul de conservare familiala, datele politice imediate il indeamna la cumintenie. De aici chinul lui sufletesc, duplicitatea umila, imprudentele nationaliste si micile tranzactii renegate . Lipsit de fermitate... cu o anumita naivitate, dintr-o bunatate funciara, Herdelea va intra in tot felul de incurcaturi, neplaceri, sustinandu-l pe Ion, impotriva vointei preotului Belciug, va sprijini candidatura lui Beck, ca deputat, impotriva concurentului roman, sperand in protectie "...(Istoria literaturii romane...)- Este suspendat din serviciu pentru condamnare, revine, este pensionat, mereu in dezacord cu preotul Belciug, dar isi iubeste cu toata fiinta meseria de dascal. Cauza nationala a romanilor din imperiul opresor il face sa se impace cu preotul Belciug, sa se bucure de reusita de gazetar a fiului sau Titu, plecat la Bucuresti. Titu Herdelea este tanarul intelectual roman ardelean insufletit de idealuri nationale (participa la serbarile Astrei la Sibiu), poet traind o aventura erotica (cu Roza Lang, sotia invatatorului din Jidovita). Preotul Belciug este un moralist (il cearta pe Ion in biserica), un mare patriot, dar stie sa obtina pamanturi pentru biserica si surse de bani pentru construirea unei noi biserici in Pripas. in actiunile lor sociale si politice, intelectualii romani exprima aspiratia nationala, visul de unire cu Tara, au constiinta asupririi nationale. Avocatul Grofsoru lupta pe cai legale pentru emanciparea nationala si sociala, profesorul Spataru este un extremist. Ei apara limba nationala (confruntarea dintre preotul Belciug si inspectorul Horvat), arboreaza insemnele nationale (costumul popular, tricolorul), intoneaza marsul Desteapta-te, romane.

Zaharia Herdelea Pe planul secundar al romanului se desfasoara existenta familiilor de carturari, care se pastreaza oarecum izolata, din orgoliu de casta (G. Calinescu). Scriitorul ii introduce in scena la hora duminicala, aflata in toi. Deodata toata lumea se intoarce spre ulita. Toti barbatii scoasera palariile, iar cei de pe prispa se sculara in picioare... Venea preotul Belciug impreuna cu doamna Maria Herdelea, sotia invatatorului, cu domnisoara Laura si cu Titu. Primarul si fruntasii satului iesira in poarta intru intampinarea domnilor. Prin neinsemnatele si obisnuitele evenimente familiale din casa Herdelea, alaturi de cele ale satului, rostogolirea romanului este epopeica (G. Calinescu). Invatator cu o situatie materiala modesta, Zaharia Herdelea este mereu amenintat de grijile familiei, de maritatul fetelor (Laura, Ghighi), de afirmarea ca gazetar a lui Titu, de autoritati, de teama de a nu-si pierde casa construita pe pamantul preotului Belciug; din ce in ce e tot mai resemnat din cauza unor iluzii spulberate, a compromisurilor ce i-au calcat pe inima. George Calinescu, in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent contureaza esenta personajelor din romanul Ion, aratand ca eroii nu sunt complicati, ci tipici. Herdelea e tatal prudent, umil, ca sa-si poata creste progenitura, muncit de ganduri, rusinat. Onoarea, instinctul ii spun sa fie patriot roman, adica martir. Simtul de conservare familiala, datele politice imediate il indeamna la cumintenie. De aici chinul lui sufletesc, duplicitatea umila, imprudentele nationaliste si micile tranzactii renegate. Lipsit de fermitate, si, intr-un fel si cu o anumita naivitate, dintr-o bunatate funciara, Herdelea va intra in tot felul de incurcaturi, neplaceri, sustinandu-l pe Ion, impotriva vointei preotului Belciug, va sprijini candidatura lui Beck, ca deputat, impotriva concurentului roman, sperand in protectie. Gandind la propria-i viata, retrospectiv, isi recunoaste singur slabiciunile, infrangerile, zbate-rile: ...Numai umilinte, sperante vesnic spulberate, necazuri necurmate. Viata si-a batut mereu joc de dansul, impunandu-i mereu compromisuri, din pricina carora nu si-a putut asculta niciodata glasul sufletului. Suspendarea din serviciu, revenirea, pensionarea impusa, interesele si certurile marunte dramatizate, duelul dintre el si popa Belciug, proiectate pe fundalul existentei cotidiene a satului, ca si evenimentele traditionale, fac din romanul Ion o monografie a satului ardelenesc. In planul familial, Herdelea are momente de multumire, de tihna sufleteasca: Laura se marita cu tanarul preot George Pintea, care nu cere zestre, Ghighi, in perspectiva, se va casatori cu Zagreanu, Titu, plecat la Bucuresti, devenise gazetar; dupa certuri si dusmanii aprige, Zaharia si Belciug se impaca pe temelia cauzei nationale a romanilor: Asa dupa cum evidentiaza G. Calinescu cu acuitatea-i caracteristca, Herdelea este invatatorul roman care nu vrea sa invete pe copii ungureste si Belciug este preotul care pastreaza constiinta romaneasca prin biserica. Nici un scriitor al Ardealului n-a zugravit cu mai deplina nepartinire incertitudinea din sufletele romanilor de peste munti din epoca imperiului. Dar latura cea mai rezistenta a firii sale este dragostea lui Zaharia Herdelea pentru meseria sa de invatator, pana la identificarea cu propria sa fiinta. Dupa suspendarea sa, Zaharia Herdelea il insoti pe Zagreanu, tanarul si noul invatator de scoala. Pornira impreuna spre scoala. De ce se apropiau, de aceea Herdelea parea mai vesel si de aceea inima lui gemea mai sfasiata. Spunea razand cat se bucura ca mai scapa putin de povara scoalei, dupa ce si-a tocit plamanii treizeci si atatia de ani cu atatea sute de copii nebunateci, ci in gand isi zicea ca

nici o meserie nu-i mai frumoasa pe pamant ca aceea de-a desteleni mintea tinerelor vlastare omenesti. Cand intrara in scoala, galagia zburdalnica amuti si copiii sarira in picioare. Herdelea ii cuprinse pe toti intr-o privire duioasa, parca toti ar fi fost trup din trupul lui. Apoi, intr-o tacere intrerupta doar de cate-o soapta speriata sau de vreun ras infundat, Herdelea predase tanarului cheia dulapului cu biblioteca si arhiva scoalei. Si in vreme ce Zagreanu rasfoi prin condici, batranul, cu inima stransa, isi mai arunca ochii la copiii nedumeriti, la peretii impodobiti cu tabele colorate, la bancile murdare si crestate de mainile strenga-rilor care au trecut prin ele, la masina de socotit, pana si la ulcica albastra de baut apa asezata pe cofita cu capac in dosul tablei de scris... Isi petrecu mana prin paru-i argintiu. Trebui sa faca fortari sa nu-l podideasca lacrimile... Pe urma isi lua palaria si dadu mana cu Zagreanu care striga sever, pe ungureste: Sculati! Mergand spre usa nu mai avu puterea sa se uite la copii. Zagreanu il insoti in capul gol pana afara... Herdelea ramase singur in curtea scolii. Auzi zgomotul sederii elevilor. In ulita se opri iar, cu ochii la harabaia cea lunga si alba, pe care a crezut-o a lui si in care a lasat mai mult de cinsprezece ani din viata lui... Glasul ascutit, poruncitor al noului invatator rasuna acuma intr-insa, stergand urmele straduintelor lui... Nu se mai putu stapani. Lacrimile ii ardeau obrajiii. Cateva zile parca avu o piatra pe suflet. Mai cu seama dimineata, cand clopotul chema copiii la scoala, il cuprindea un dor chinuitor.

Caracterizare lui Zaharia Herdelea, din romanul ION, de Liviu Rebreanu Intr-o arhitectonica impunatoare, complexa si moderna, romanul ION isi desfasoara actiunea pe mai multe planuri, facand sa se perinde prin fata noastra o intreaga lume. Avizati asupra faptului ca ION este epopeea vietii rurale din primele decenii ale secolului al XX-lea, nu mai e putin evident faptul ca, paralel cu actiunea al carei protagonist este Ion, autorul aduce in centrul atentiei familia invatatorului Zaharia Herdelea. Prin el, Rebreanu dezvaluie cu indiferenta obiectiva ce-l caracterizeaza, conditia intelectualitatii romane din Transilvania aflata sub jugul strain. Tudor vianu vorbeste despre Zaharia Herdelea ca despre un om cu o individualitate simplista, cu suflet fara mandrie, lipsit de discretie, cerand sprijin si plangandu-se primului iesit in cale. Existenta lui e facuta din umiliri, din saracie, din mediocritate, din platitudini Situatia materiala modesta, conditia de slujitor aservit autoritatilor unguresti il determina pe dascal la tot felul de compromisuri. Doamna Herdelea cu ambitii privind viitorul fiicelor ei, Laura fata de maritat, a carei iesire in lume costa bani, Ghighi care ii va urma, Titu cu aerele lui de scriitor, gasindu-si cu greu un rost, in cele din urma, in Regat, insasi soarta invatatorului mereu nesigura, toate sunt motive care sa-l indemne pe Zaharia Herdelea la prudenta. Pentru ca este in joc destinul celor apropiati, invatatorul, dupa constatarea lui George

Calinescu e muncit de ganduri, rusinat, instinctul ii spune sa fie patriot roman, datele politicii imediate il indeamna la cumintenie. Pentru ca Rebreanu canta familia, dupa cum apreciaza de asemenea G.Calinescu, rostogolirea romanului e epopeica si prin evenimentele marunte din casa lui Zaharia Herdelea. Iata-l pe invatator ros de indoieli cand inspectorul Cernatony, pe care-l onora din cand in cand la Bistrita cu cate o ladita de faguri ca zapada, ii prpune sa fie invatator de stat. Herdelea este constient ca Romanul care trebuie sa invete pe copiii romani sa vorbeasca numai ingureste nu mai e roman, ci renegat sadea. Framantarile lui se intensifica dupa ce, clatinandu-si o casa pe locul bisericii, cu invoirea lui Belciug, simte primejdia care-i va transforma viata intr-un cosmar. Oricand el si familia lui puteau fi aruncati pe drumuri, de aceea ura impotriva preotului crestea fara voia lor, din ce in ce mai putrenica, atatata parca de mana soartei. Atmosfera se incarca si mai mult in familie cand subinspectorul Horvat ii cere dasclului sa sprijine alegerea desavarsitului patriot ce este candidatul de deputat Beck, pentru ca apoi necazurile sa se tina lant. Va fi suspendat din serviciu in favoarea lui Nicolae Zagreanu, veste care-i sfasie inima. Simuland nepasarea in fata foarte tanarului coleg, in gand isi zicea ca nici o meserie nu-i mai frumoasa pe pamant ca aceea de a desteleni mintea tinerelor vlastare omenesti. Se resemneaza totusi la gandul ca va reveni la scoala, fapt care se si petrece dupa un timp, pentru ca apoisa i se impuna pensionarea de catre acelasi Horvat, decizie a forurilor superioare pe care de aceasta data o primeste cu deznadejde. Totusi, intre gand si fapta se interpun, in cazul dascalului, o lipsa de energie pana la lasitate, timiditatea, labilitatea caracterului sau. In final, totul se aliniaza in familia Herdelea unei dureroase planitudini. Doamna Herdelea este cum nu se poate de multumita pentru menajul Laurei, Ghighi este in persepctiva de a se casatori cu Zagreanu, Titu-si incropise un rost la Bucuresti, iar Zaharia Herdelea si Belciug, dupa ce se hartuisera reciproc atata vreme, se impaca, invatatorul laudandu-l catre toti pe Belciug, care-i un popa fara pereche si un om cum nu se mai poate, in timp ce Belciug de asemenea impuia urechile tuturor slavind pe Herdelea, prieten nepretuit si roman vredni de stima obsteasca. Intre cei doi se restabileste armonia in numele cauzei romanilor pe care o apara fiecare in felul sau. Simetric fata de inceputul romanului, acelasi grup de domni se apropie, in finalul operei, de casa vaduvei lui Maxim Oprea, unde satul petrece. Preotul si invatatorul merg in mijlocul taranilor, pentru ca, spune Belciug: - E de datoria noastra, Zaharie, sa purtam de grija poporului!. BIBLIOGRAFIE:

-Coord. PROF. DR. Constanta Barboi, PROF. Iustina Itu- Dictionar de personaje literare, Ed. Universitas, Chisinau, 1993. Titu Herdelea Acest personaj face parte din romanul Ion scris de Liviu Rebreanu. Titu este fiul sotilor Herdelea (Maria si Zaharia) mai avand inca doua surori: ce mica Ghighi si cea mare Laura. El este un tanar de vreo 23 de ani, cu haine curatele si saracute, cu o cravata albastra azurie la gulerul inalt si teapan, ras de mustati si lung cat un par [] cu manusi de ata cenusie. 16621imc98cbp2b Titu Herdelea este un personaj foarte complex, ii place sa studieze oamenii pentru a vedea reactiile lor fara a face insa rau cuiva. Lui Titu, deopotriva ii placeau inganarile betivului si nu stia cum sa-l zgandare, fara sa bage popa de seama. A avut pentru o vreme o aventura cu Rosa Lang, sotia unui invatator. Scrie poezii si citeste foarte multe ziare si carti de la preotul Belciug si mai apoi de la un notar la care lucreaza pentru un timp indemnat de parintii lui ca sa nu stea degeaba. Notarul si familia acestuia il trateaza cu respect pentru faptul ca scrie versuri. In aceasta perioada afectiunea pentru Rosa Lang ii scade treptat ajungand sa nu mai nimic pentru ea. Sta un timp acasa, cand il ajuta pe Victor Grofsoru in afaceri. Nemaisuportand sa stea acasa dupa ce tatal sau a votat pentru Bela Beck pleaca din nou sa lucreze la notar unde fiica acestuia se indragosteste de el, in timp ce el incepe sa simta ceva pentru Virginia Gherman. Titu este un personaj rotund si pozitiv. In economia romanului este unul principal. El este un personaj autobiografic deoarece autorul recunoaste ca multe din caracteristicile lui Titu le are si el. De la inceputul romanului cand apare la hora satului, pana la sfarsitul acestuia cand Titu trece muntii in Romania, el ocheaz prin complexitatea comportamentului sau. Olimpiad: http://www.docstoc.com/docs/21589768/Contribu%C5%A3ia-lui-LiviuRebreanu-la-dezvoltarea-romanului-rom%C3%A2nesc