Sunteți pe pagina 1din 4

CARACTERIZAREA LUI ION AL GLANETASULUI Personajul principal al romanului Ion de Liviu Rebreanu, si caare da, totodata, titlul romanului,

este Ion, baiatul lui Alexandru Glanetasu. Ion este un personaj realist, complex, caracterizat atat direct, de catre naratorul omniscient, heterodiegetic, cat si indirect, prin intermediul comportamentului, actiunilor, gesturilor, gandurilor si al relatiei cu alte personaje din roman. Pe parcursul romanului, Ion este centrul in jurul caruia actiunea se invarte si a carei evolutii o urmarim. Ion este un flacau harnic si muncitor. Din pacate, insa, tatal sau, Alexandru Glanetasu, a pierdut tot pamantul pe care il avuse, banii irosindu-i pe bautura. Ascensiunea sociala a flacaului porneste de la a se simti cat un vierme in fata grandorii pamantului (Se simtea mic si slab, cat un vierme pe care-l calci in picioare sau ca o frunza pe care vantul o valtoreste cum ii place) la a se simti asemeni unui zmeu, stapanind pamanturile atat de dragi lui (Pamantul se inchina in fata lui, tot pamantul []. Se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit, in lupte grele, o ceata de balauri ingrozitori). Ion simte o dragoste imensa fata de pamant, acesta din urma devenind oarecum fetisizat, ca rezultat al sarutarii pamantului. Glasul pamantului patrundea navalniv in sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-l. In sufletul sau, baiatul Glanetasului inabusa nevoia de dragostea Floricai, punand pe primul plan atractia si necesitatea pamantului. De aceea, pentru a-si indeplini scopul, acela de a fi stapan pe pamanturile lui Vasile Baciu, Ion o seduce pe Ana, fiica acestuia, cu o nonsalanta si o rautate care persista chiar si dupa casatoria celor doi. Liviu Rebreanu spune, in Marturisire, ca personajul sau era un flacau istet si mai ales siret, care, printr-o inselaciune vulgara, ajungea ginerele unui taran instarit. Nunta lui Ion cu Ana, fata indragostita si slaba de inger, este un motiv de tristete pentur ea. Vocea iubirii lui Ion incepe sa sopteasca, iar acesta danseaza toata noaptea cu Florica, lasandu-si proaspata sotie singura. La fel cum la nunta a lasat-o singura, in casnicie, Ion face la fel cu Ana care, atunci cand nu e uitata de sotul ei, devine tinta batailor omului ce s-a transformat treptat intr-o bruta. Nasterea copilului a fost un moment emotionant in viat alui Ion si a familiei sale. Desi enervat cand Ana tipa de durere, mila i se furisa incetinel in inima, iar partea umana razbate : Amandoi barbatii stateau nemiscati, in picioare, cu capetele descoperite, cu ochii spre locul unde fiinta noua isi cerea dreptul la viata. Amandoi aveau in suflet uimirea si smerenia in fata minunii ce se petrece zilnic sub privirea oamenilor si pe care totusi omul nu a ajuns inca sa o inteleaga in toata maretia ei dumnezeiasca []. Ion, simtindu-se ca si cand s-ar fi inaltat, isi facu repede cruce de trei ori. Omul de rand percepe cu o mai mare intensitate aceste evenimente din viata. El se inchina asemeni asa cum s-ar inchina unei divinitati, unei intamplari sfinte si mai presus de puterea sa de intelegere. Totusi, momentul de sensibilitate al lui Ion s-a risipit, el incepand sa se simta posomorat, fara a-si intelege propriile sentimente si trairi. Ion este tipul reprezentativ al taranului roman, dupa cum sustine si Liviu Rebreanu in Marturisiri: As putea sa fac pe Ion al Glanetasului sa reprezinte, sa simbolizeze pasiunea organica a taranului roman pentru pamantul pe care s-a nascut, pe care traieste si moare. Ion devine ucigasul spiritual al Anei, fiind cel care o impinge spre sinucidere cu comportamentul lui brutal, distantarea si vorbele ucigatoare. Moartea Anei nu a fost o trauma pentru el, singura sa grija fiind copilul, cel care inca-i mai asigura pamanturile lui Baciu. L. Rebreanu isi pedepseste exemplar personajul, acesta fiind ucis de George Bulbuc cu lovituri de sapa in teasta. Ion isi poarta trupul langa un copac, acolo unde isi vede filmul vietii si isi da duhul.

Autorul creeaza un personaj complex, urmarit de o dragoste pentru pamant, dar si de pasiunea iubirii, aceasta din urma castigand in final si fiind cea care ii semneaza sentinta mortii. Rebreanu contureaza trasaturile personajului cu maiestrie, introducand cititorul in mintea si in sentimentele personajului. Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarat, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele din lume (Liviu Rebreanu Cred). Fiul lui Alexandru Glanetasul si al Zeno-biei. Ion este un tanar chipes si muncitor, dar fara pamant, fiindca tatal sau terminase repede zestrea nevestei si daduse in darul betiei. Dorinta lui Ion de a scapa de saracie si de a avea pamant se transforma, incetul cu incetul, intr-o adevarata obsesie: Trecea deseori, parca inadins, pe langa pamanturile lui Vasile Baciu, le cantarea din ochi si se supara cand vedea ca nu sunt toate cum trebuie. Se simtea stapanul lor" Pentru a pune mana pe pamant. Ion isi reprima dragostea pentru frumoasa Florica, lipsita de avere ca si el, apro-piindu-se, conform planului sau marsav, de Ana, uratica", dar mostenitoare unica a bogatasului Vasile Baciu. Patima pentru pamant capata in cazul lui Ion forta instinctului vital, in stare sa concureze chiar cu dragostea. Planul sau de a pune mana pe pamantul lui Vasile Baciu va izbuti, caci Ana, fiinta naiva, se lasa sedusa cu multa usurinta. Setea de avere, patima pamantului il aduc pe Ion intr-o stare de exaltare asemanatoare nebuniei, el ajungand sa sarute pamantul. Dupa obtinerea pamantului, Ion se indragosteste tot mai mult de Florica, fata frumoasa, dar saraca, a Todosiei, pe care o parasise pentru a se casatori cu Ana. Florica, la randul ei, se maritase cu George, feciorul lui Toma Bulbuc, unul dintre bogatasii satului. Ce folos de pamanturi, daca cine tie drag nu-i al tau", isi spune Ion, condus acum de glasul iubirii". De indata ce se vede stapan pe zestrea mult ravnita, Ion o va bate pe Ana cu bestialitate, impingand-o la sinucidere. Ion apare mai dezumanizat decat Vasile Ba-ciu, caci acesta, dupa ce a obtinut zestrea nevestei sale, se poarta bland cu ea, intelegand ca datorita ei a intrai in randul oamenilor avuti". Ion insa nici dupa ce obtine condamnabilului succes" nu vadeste vreo urma de remuscare, comportarea lui crttda fiind cauza directa a sinuciderii Anei. Moartea copilului, pe care Ion il considerase pana atunci unica sansa de a-si pastra pamanturile, declanseaza doborarea psihica a a-cestuia, care, in cele din urma, va fi ucis de George Bulbuc. Eugen Lovinescu vedea in Ion expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie proce-duala si, cu deosebire, o vointa intensa".

aMetode actuale si instrumente de evaluare n nvatamntul primar Metodele de evaluare a rezultatelor scolare ale elevilor nu sunt importante n sine, ci n raport cu situatiile educationale n care sunt folosite. Importanta lor se stabileste ndeosebi dupa modul de aplicare n situatiile cele mai potrivite. Fiecare metoda, tehnica sau instrument de evaluare prezinta avantaje si dezavantaje. Ele vizeaza capacitati cognitive diferite si, n consecinta nu ofera toate aceleasi informatii despre procesul didactic. Datorita acestui fapt, precum si diversitatii obiectivelor activitatii didactice, nici o metoda si nici un instrument nu pot fi considerate universal valabile pentru toate tipurile de competente si toate continuturile. Asadar, ele nu pot furniza un tablou cuprinzator, integral al schimbarilor si rezultatelor elevilor. "Spre deosebire de metodele traditionale - precizeaza profesorul Ion T. Radu - care realizeaza evaluarea rezultatelor scolare obtinute pe un timp limitat si de regula cu o arie mai mare sau mai mica de continut, dar oricum definita - metodele alternative de evaluare prezinta cel putin doua caracteristici: - pe de o parte realizeaza evaluarea rezultatelor n strnsa legatura cu instruirea / nvatarea, de multe ori concomitent cu aceasta; - pe de alta parte ele privesc rezultatele scolare obtinute pe o perioada mai ndelungata, care vizeaza formarea unor capacitati, dobndite de competente si mai ales schimbari n planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de nvatare". Acestea sunt: - portofoliul ; - hartile conceptuale; - proiectul ; - jurnalul reflexiv ; - tehnica 3-2-1; - metoda RAI.; - studiul de caz ; - observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevului ; - fisa pentru activitatea personala a elevului ; - investigatia ; - interviul ;. Este recunoscut faptul ca aceste metode de evaluare constituie o alternativa la formulele traditionale a caror prezenta domina. Alternativele oferite constituie optiuni metodologice si instrumentele care mbogatesc practica evaluativa evitnd rutina si monotonia. Valentele formative le recomanda sustinut n acest sens. Este cazul, n special, al portofoliului, al hartilor conceptuale, al investigatiei care, n afara de faptul ca reprezinta importante instrumente de evaluare, constituie n primul rnd sarcini de lucru a caror rezolvare stimuleaza nvatarea de tip euristic. Valentele formative care sustin aceste metode alternative ca practici de succes att pentru evaluare ct si pentru realizarea obiectivului central al nvatamntului si anume nvatarea, sunt urmatoarele: - stimuleaza implicarea activa n sarcina a elevilor, acestia fiind mai constienti de responsabilitatea ce si-o asuma; - asigura o mai buna punere n practica a cunostintelor, exersarea priceperilor si capacitatilor n variate contexte si situatii; - asigura o mai buna clarificare conceptuala si o integrare usoara a cunostintelor asimilate n sistemul national, devenind astfel operationale; - unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, ofera o perspectiva de ansamblu asupra activitatii elevului pe o perioada mai lunga de timp, depasind neajunsurile altor metode traditionale de

evaluare cu caracter de sondaj n materie si ntre elevi; - asigura un demers interactiv al actelor de predare - evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificnd si stimulnd potentialul creativ si originalitatea acestuia; - descurajeaza practicile de speculare sau de nvatare doar pentru nota; - reduce factorul stres n masura n care profesorul este un consilier, iar evaluarea are ca scop n primul rnd mbunatatirea activitatii si stimularea elevului si nu sanctionarea cu orice pret, activitatile de evaluare cuprinznd materiale elaborate de-a lungul unui interval mai mare de timp; Evaluarea formatoare l ajuta pe elev sa nvete cerndu-i sa anticipeze. Obiectivele de reglare pedagogica, de gestionare a erorilor si ntarire a reusitelor, obiective comune diferitelor modele de evaluare formativa, dispozitivul de evaluare formatoare le mai adauga o exigenta, care-l priveste pe elev: reprezentarea corecta a scopurilor, planificarea prealabila a actiunii, nsusirea criteriilor si autogestionarea erorilor. Aceasta abordare largeste si mai mult conceptul de evaluare, n masura n care tot ce are legatura cu construirea unui model personal de actiune este considerat parte integranta a evaluarii formative si obiectiv prioritar de nvatare. "Versiune moderna a vechiului contract de munca individual, acest model i nfatiseaza elevului diferite obiective ale nvatarii. Acestea din urma fac, nsa, pe de o parte, obiectul unei negocieri ntre profesor si elev, ceea ce constituie o prima conditie pentru mbunatatirea nvatarii; pe de alta parte, elevului i se ofera doua posibilitati: sa abordeze nvatarea pe baza unei logici combinatorii, legata de un scop, de un produs, si sa reflecte la mijloacele, metodele si criteriile de realizare a obiectului finit. Urmele evaluarii formatoare a unei competente vor fi deci, pe de o parte, etapele sau obiectivele intermediare prin care elevul a hotart sa treaca si, pe de alta parte, lista metodelor sau instrumentelor pe care elevul le va utiliza sau pe care le-a utilizat ( criterii de realizare ). Accentul cade, n acest model, pe reperarea de catre elev a criteriilor de realizare. Aceasta este si principala dificultate de ordin pedagogic" - afirma Genevieve Meyer ( 2000 ). Bibliografie: -Iucu, Romita ; Manolescu Marin - Pedagogie , Editura Fundatiei ,,D.Bolintineanu'', Bucuresti, 2001 - Manolescu , Marin - Evaluarea scolara - un contract pedagogic , Editura Fundatiei ,,D.Bolintineanu'', Bucuresti, 2002 -www. didactic. ro