Elemente moderne si traditionale in romanul Ion de Liviu Rebreanu -

traditional si modern
Elemente moderne si traditionale in romanul Ion
Romanul romanesc intra in faza moderna prin trei romancieri ai perioadei
interbelice: Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu si Camil Petrescu.
Romanul inlocuieste ca dominanta epica, povestirea si nuvela cultivate in primele
decenii ale secolului al XX-lea, cand literatura romana avea povestitori, dar nu
romancieri.
Incontestabli monumental, romanul Ion, aparut in 1920, este rezultatul unui
indelungat proces de elaborare. Ion este o creatie epica care sondeaza ochiul
avizat al scriitorului, un roman-fresca apartinand precumpanitor curentului
realist, cu evidente semne ale clasicismului si naturalismului.
Tema operei o constituie lupta taranului roman pentru pamant. Mesajul
romanului are o mare incarcatura de valori etice, dominanta diind ideea ca
dorinta de pamint duce inevitabil la dezintegrarea morala a individului, in
conditiile depasirii limitelor normalului.
Puternic individualizat, Ion al Glanetasului din Armadia traieste cu o viata proprie
de o intensitate fara precedent in romanul romanesc, dar se vadeste, prin
sentimentul sau de apriga iubire posesiva a pamantului, valabil universal. El
incepe a se diferentia, imbogatindu-si valentele sufletesti prin fatalitatea amorului
care il duce somnambulic spre moarte, sub loviturile de sapa ale rivalului sau,
George al lui Vasile Baciu.
Lumea noua a creatiei lui Liviu Rebreanu se cristalizeaza sub puterea pasiunii.
Hora care deschide romanul Ion ne introduce,de la inceput, intr-un climat torid,
de o comprimata electricitate. Tacerea stranie, zapuseala sufocanta, aparenta
letargie se rezolva in izbucnirea frenetica a jocului. Savista, oloaga, nici ea nu
poate sta locului si nu are astampar de patima care clocoteste in jur, asmutita
mereu de cei trei lautari, tocmiti sa-si rupa arcusurile, sa mai spuna o data
cantecul ce salta aprig, tnfocat. Hristosul de tinichea ruginita zace departe de
gandurile celor prinsi in vartejul patimii dogoratoare. Tropotul jucatorilor bate cu
putere ritmurile Somesanei si nu vrea cu nici un chip sa se potoleasca. Tiganul s-
a oprit sa-si mai traga sufletul, dar flacaii se reped la el, amenintator. Cativa pasi
mai departe, fetele nepoftite la joc, razand silit; printre ele se rataceste si cate o
nevasta tanara. Copiii se lasa la pamant sa contemple picioarele dezgolite ale
dansatoarelor. Ion o strange pe Ana, cerandu-i aprins sa vie, stie ea... O
zareste pe Florica si ca sa si-o alunge din minte, din simturi, fiindca asa trebuie,
trage din sticla cu rachiu. Anei ii sopteste cuvinte pasionale, insa puterea din care
cresc acestea nu e a dragostei adevarate, caci se vede bine de pe acum ca el nu
o vrea pe Ana, vrea pamanturile lui Vasile Baciu, pe cand ea tremura de emotia
iubirii. O strange in brate, dar salutul neasteptat, batjocoritor al lui Ilie Onu:
Noroc, noroc, Ioane, vine ca o dezvaluire rece. 28357kue76tcs4u
Duminica, de la amvon, popa Belciug il ameninta pe Ion cu mania lui Dumnezeu:
Dojana preotului il sfichiuia ca un bici fe foc. Numai ticalosii sunt astfel loviti in
fata lumii intregi. Dar el de ce e ticalos? Pentru ca el nu se lasa calcat in picioare
pentru ca vrea sa fie in randul oamenilor? Ii ardeau obrajii si tot sufletul de
rusine si de necaz. Indarjitde dispretul celor instariti , dupa bataia cu George,
dupa infruntarea cu Vasile Baciu, dupa predica lui Belciug din biserica aceea
care-l facuse de rasul satului flacaul intelege ce are de facut, are un singur lucru
de facut, numai o cale.
Mai spre seara , cand rachiul ii amorti de tot simtirea, se lauda ca n-are sa se
lase pana nu va lua pe Ana de sotie, numai ca sa arate el popii ca, daca-i la o
adica, nu-i pasa lui de nimeni in lume. Alt drum care sa-l scoata din rusine si
umilinta nu are inaintea sa. A doua zi isi zice ca are dreptate preotul, nu e
cuminte ce vrea sa faca, el pe Florica o iubeste, dar, dupa aceea, isi ia seama si
hotararea de a trece peste orice si a lua, de nevasta pe Ana lui Vasile Baciu il
obsedeaza cu putere tot mai mare, caci, fara pamant, nu va putea vreodata ,
oricat ar fi de harnic, sa iasa la un liman, in rand cu oamenii.
Isi zicea, din ce in ce mai des, ca robotind oricat, nu va ajunge niciodata sa aiba
si el ceva. Va sa zica, va trebui sa fie vesnic sluga pe la altii, sa munceasca spre
a imbogati pe altii?...Maine-poimaine il vor coplesi poate copiii. Cu ce-i va hrani si
mai cu seama, ce le va lasa dupa moarte?... Si.l vor blestema copiii precum
blestema si el, in clipele de deznadejde, pe tatal sau pentru ca a irosit pamantul
ce l-a avut, si pe ma-sa pentru ca nu i s-a impotrivit.Va trai fara dragoste si cum
altfel poate fi viata lui decat intunecata, rece si neomeneasca? Dar si ce fel de
dragoste va fi aceea petrecuta in umilinta, terorizata zi cu zi de griji, de rusine si
nedreptate? El are nevoie de pamint ca sa traiasca, dar pamantul il impiedica sa
traiasca omeneste cu patima si bucurie. Este dilema in care va trebui sa se zbata.
Ion, ca personaj, e tragic pentru ca e constrans sa se miste sub povara alegerii.
Aici proza lui Rebreanu are cel mai mare filon de modernitate. In demonstratia
acestui drum inchis, Rebreanu a exprimat toata framintarea taranului prins
reteaua unor raporturi dominante, necesare. Izbucnirea pasionala, care deschide
romanul, cu toate ca se manifesta in forme limitate, este frenetic omeneasca,
chiar daca elementar-omeneasca, dar in calea ei se ridica o putere noua, rece,
salbatica. Din infruntarea aceasta, fara solutie, Ion nu va iesi viu. Indiscutabil ca
in hotararea indaratnica de a-si schimba soarta, de a sfida lipsa de noroc, este si
un act de revolta, dar unul prin care, fatal, se automutileaza. uc357k8276tccs
Daca Ion ar fi cedat patimii sale umane, inainte de a intra in stapanirea
pamantului, existenta sa in planul fictiunii realiste si-ar fi pierdut insusirea
capitala a organicitatii. Obiectia unor critici, dupa care Ion este un personaj
inconsecvent realizat, ar fi fost indreptatita daca el, conceput ca erou
reprezentativ, ar fi urmat de la inceput glasul inimii. Din modul cum urmareste
realizarea hotararii lui Ion de a avea pamant, inselegem cat de adanca era in
scriitor intuitia unitatii fluide a organicitatii personajului si cat de putin
indreptatita ideea unor critici ca rebreanu ar folosi in exclusivitate formele
elementare ale observatiei, ignorand posibilitatile analizei fine, ale psihologiei
diferentiale. Un scriitor al viziunii fruste n-ar fi avut la indemana observatia de
un rafinament strict intemeiat pe adevar, ca hotararea lui Ion de a avea pamant,
de a lua pe Ana, de a-si urma fara sovaire tinta si planul sau, se insotea de un
soi de absenta, cu o instrainare de la scopul propus si ceva in realitate,
reprezinta manifestarea paradoxala a cercetarii sale asupra scopului. Hotarat sa
mearga fara ezitare pe drumul ales, Ion incepe a trai dincolo de realitati, ca si
cum s-ar desprinde de raporturile practice ale vietii. Forma particulara a obsesiei,
scriitorul ni intarzie s-o fixeze, printr-o trasatura de expresivitate prea putin
obisnuita, an scena intalnirii eroului cu Titu Herdelea. Alegere semnificativa
tocmai pentru ca Titu Herdelea, spre deosebire de Ion, este desprins de realitati,
cu toate ca face pe omul serios, bine inradacinat in solul prozaic.
Judecatile de existenta, ca si obiectiile aduse romanului vin din doua directii
divergente; intalnindu-se, se combat si se anuleaza. S-a spus ca eroul nu este
tipic, ca reprezinta o deformare a realitatii, o exceptie. S-a spus dimpotriva ca
Ion sufera de prea mare tipicitate, ca el si ceilati eroi din roman, fiind
exponenti prea tipici, si deci abstractizati, ai unei pasiuni , inceteaza a trai ca
individualitati. Primul caz este frecvent in arta clasicilor, al doilea, la scriitorii
naturalisti, torturati de particular. Rebreanu evita aceste excese, fiind in literatura
romana cel mai mare creator de viata, dar de viata caracteristica, un adept al
realismului sintetic, care sistematizeaza datele vietii, fara a cadea in abstractii si
le mentine pe marginile adevarului fara a renunta la sistematizarea lor.
Dimensiunea simbolica, larg reprezentativa a eroilor sai, Rebreanu o afirma prin
intermediul mijloacelor curente a realismului. El nu face siomboluri, ci oameni
vii, ale caror dimensiuni sunt obtinute prin proiectie, sunt implicate in taina mare
a vietii si nu scoase ostentativ la suprafata. Totul este de o perfecta
verosimilitate, la nivelul vietii- si totusi mult deasupra ei, cu o capacitate de
transfigurare ce nu uzeaza de nici un element luat dinafara vietii obstesti.
Noutatea moderna a romanului este reprezentata de instituirea unei relatii
afective cu problematica impusa, caci raportul proprietar-proprietate nu mai este
unidirectional. Aspiratia romancierului de a zugravi pasiuni totale se traduce in
punerea actiunii sub semnul fatalitatii celor doua glasuri: al pamantului si al
iubirii, din infruntarea carora rezulta tragicul sfarsit al eroului. Romanul este
structurat simetric, in doua parti: Glasul pamantului si Glasul iubirii,
corespunzand celor doua pasiuni ale personajului Ion. Titlurile indica ponderea
pe care o au in evolutia personajelor insa impletirea lor este permanenta.
Una dintre trasaturile romanului este constructia epica circulara. Romanul
debuteaza cu descrierea drumului care duce in Pripas- spatiul actiunii si sfarseste
cu descrierea aceluiasi drum, dar din perspectiva inversa. La sfarsit, cititorul iese
din lumea fictiunii si reintra in lumea lui reala pe acelasi drum- are loc
intoarcerea in aceeasi interioritate efemera si imprevizibila. Opera devine, astfel,
o memorie a destinatarului, iar drumul ne face responsabili pentru eventualul
refuz de a vedea in text altceva decat vesnicile noastre obsesii, asa incat nici nu
s-ar mai putea concepe sa explicam opera prin viata, din moment ce totul e
opera si in acelasi timp totul e viata. Ochiul naratorului obiectiv se departeaza de
locul faptelor relatate inchiyandu-l intr-un corp sferoid: o copie a realitatii
transfigurate artistic. Drumul deschide posibilitatea unei calatorii fictive livresti,
intr-un univers al romanului unde inceputul se confunda cu sfarsitul. Dupa
parerea lui Liviu Rbreanu, Lumea romanului ramane astfel in sufletul cititorului
ca o amintire vie, care apoi se amesteca cu amintirile dim viata proprie.
y Realismul lui Rebreanu include o lume a satului mitic, ce se dezvaluie prin
semne si simboluri: crucea stramba cu Hristosul de tinichea ruginita se
transforma intr-o emblema a tragicului, anticipand o umanitate care a uitat
sa respecte legile morale, unde sacrul este ignorat.
Construit ca gen literar o data cu Ion al lui Rebreanu, romanul romanesc are
totusi in timp o indeajuns de intinsa traditie. Romanul lui Rebreanu fortifica
institutiile sociale ale romanului romanesc din secolul al XIX-lea, restabilind
legatura cu traditia initiata de Nicolae Filimon. Elementele de continuitate sunt
izbitoare. Ca si Filimon, Rebreanu aseaza in centrul romanului sau un tip de erou
voluntar, produs specific al raporturilor economice noi, un erou dornic sa se
inavuteasca, sa parvina si care subordoneaza, pana la un punct, totul tintei
sociale. Ca si eroul filimpnian, Ion considera femeia in prima faza, o valoare pur
economica. Spre deosebire de precursor, Rebreanu confera pana la urma eroului
sau dimensiuni monumentale. Un nimb omenesc, o tinuta tragica care-l inalta
peste plstitudinea mizera a competitiei pentru avere.
In literatura vechiului regat din primele doua decenii ale noului secol, inclinate
adesea sa exalte eroul abulic, inadaptabilul lipsit de energia necesara vietii,
dezgustat de latura prozaica, Rebreanu aduce un suflu innoitor, un nou tip de
erou, gustul marcat al vietii proyaice, cultul muncii, al actiunii. Romancierul de la
1920 daduse expresia suprema a particularitatilor literaturii de peste munti,
deosebita in atatea privinte de cea a vechiului regat, indepartand insa limita
provinciala, prea marea ispita a adevarului local, generator de exclusivism si
marcat de o viziune prea ingusta, usor filistina.Notele distinctive ale literaturii
ardelene se integreaza si operei lui rebreanu, contribuie la cristalizarea
ambiantei, indeparteaza ispita abuliei, aduce pe scriitor la nivelul vietii, il face sa
se intereseze cu deosebire de latura practica a existentei, de raporturile
economice. Dar Rebreanu nu se limiteaza la atat; luciditatea, clarviziunea sa
realista il fac sa dezvaluie continutul concret al vietii in conditiile satului asaltat
de relatiile capitaliste, il fac sa inteleaga intreg caracterul iluzoriu al solutiilor
preconizate de unii scriitori ai traditiei transcarpatine, sa intuiasca conflictul
generator de tragism intre calitatile idividuale ale taranului si limitele logice ale
vietii in capitalism, conflictul valorilor umane traditionale cu tendinte
individualiste acaparatoare. Rezultatele acestei intelegeri, care porneste de la
notele literaturii transcarpatine, dar se ridica, cu mare energie generalizatoare,
deasupra lor intr-o viziune tragica a vietii satului, Rebreanu le fixeaza cu definitiv
relief in Ion.










ROMANUL REALIST OBIECTIV / ROMAN INTERBELIC, MODERN
ION de Llvlu Rebreunu
1. ncudrureu uutorulul:
Rebreunu: prozutor urdeleun, dln perloudu lnterbellc, creutor ul
romunulul modern in llteruturu romn prln Ion (1920 prlmul romun
reullst oblectlv), Pudureu spnzurullor (1922 prlmul romun de
unullzu pslhologlcu) sl Rscoulu (1930 romun ce uduce in prlm-plun
rnlmeu cu personu| colectlv). Prln Ion, romun modern reullst, u
crul tem o constltule condllu runulul insetut de pumnt, pe fundulul
vlell unul sut urdelenesc lu inceputul secolulul ul XX-leu, Rebreunu u
contrlbult lu modernlzureu prozel romnetl, ellbernd-o de excesele
ldlllce ule prozel semntorlste suu de notu morullzutoure dln romunele
lul Sluvlcl.
1. 2. Justlflcureu speclel:
Fllnd un romun, ucluneu este umpl l se desfour pe mul multe
plunurl nurutlve: vluu runllor dln sutul Prlpus este prezentut
ulternutlv, prln contrupunct, cu vluu lntelectuulllor. Duc prlmul plun
nurutlv ure in prlm-plun confllctul dlntre Ion l Vuslle Buclu, vluu
lntelectuulllor este murcut de confllctul dlntre preot l invtor, dur l
de modul in cure romnll sunt persecuul de uutorltl; de usemeneu,
cutureu unul drum in vlu de ctre Tltu Herdeleu (escupudele sule lu
Rozu Lung, uctlvltuteu de ungu|ut lu blroul lu cure nu pune sechestru
dect pe uverlle ungurllor, elunurlle nulonullste dln perloudu ulegerllor
lu cure cundldeuzu Groforu, plecureu su in Regut cu u|utorul frutelul
lul Plnteu) reprezlnt un lmportunt flr nurutlv ul romunulul
lntelectuulllor.
1. Genezu
Lu buzu operel stuu fupte reule, expuse de prozutor in volumul
Mrturlslrl. Rebreunu este murtorul urmtourelor scene petrecute in
sutul nutul: vede un run in strule de srbtoure srutnd pmntul,
dlscut cu un run pe nume Ion Pop Glunetuul, hurnlc l lubltor de
pmnt, dur sruc, upol uude punlu Rodovlcl, btut de tutl el pt c
pucutulse cu cel mul nelsprivlt run dln sut. Totul, fuptele relutute sunt
FICTIVE, dur prezentute veroslmll, cu l cum ur fl reule, conform
prlnclplulul reullst ul veroslmllltll.
1. Anullzu componentelor textulul:
2. Relull spulo-temporule: ucluneu romunulul se desfour in sutul
Prlpus, in Ardeul, lu inceputul secolulul ul XX-leu. Spulul este flctlv, lur
lnclpltul romunulul prezlnt drumul ctre unlversul rurul prln tehnlcu
detullulul l u restrngerll perspectlvel, prln selectureu unor toponlme
reule l flctlve (Rpele-Druculul l Clmeuuu-Morllor), prln
surprlndereu unor detulll cu funcle slmbollc (cruceu deplorubll ce
untlclp instrlnureu stenllor de sucrulltute). De usemeneu, pe
purcursul romunulul personu|ele evolueuz l in impre|urlmlle
Prlpusulul: Jldovlu, Armudlu, lur plecureu lul Tltu in Regut este
precedut de trecereu grunlel lu Slblu.
3. Structuru - Ion esdte structurut in dou murl prl, uvnd tltlurl
metuforlce: Glusul pmntulul l Glusul lublrll, lur dlntre cele 13
cupltole umlntlm: Zvrcollreu, Nuntu, Botezul, treungul. Romunul ure
o structur speclfuc operelor reuslste prln slmetrlu lnclplt-flnul, prln
relutureu cronologlc u fuptelor l prln evolulu grudut, coerent, fr
lovlturl de teutru, u uclunll. Inclpltul const in flxureu lndlcllor
spulull prln descrlereu drumulul spre sutul Prlpus, loc flctlv, l prln
enumerureu toponlmelor reule (Armudlu, Crllbubu, Some, Pusul
Brgulul) l u celor flctlve (Rpele-Druculul, Clmeuuu-
Mortulul. Tehnlcu detullulul confer veroslmllltute descrlerll,
inreglstrndu-se l detulll cu funcle slmbollc: cruceu in sture
deplorubll=indeprtureu de sucrulltute u oumnellor dln sut. Pretextul
nurutlv prln cure sunt udunute toute perslonu|ele in uceeull scen (uu
cum se intmpl l in Enlgmu Otlllel prln |ocul de tuble dln cusu lul
Glurgluveunu suu in Moromell prln scenu clnel) il constltule horu, cure
ure trlplu rol: prezentureu personu|elor, pe cutegorll soclule, in uceeul
scen (dunsutorl, fete nelnvltute, mume, copll, brbul dlscutnd treburl
obtetl, lntelectuull), preflgurureu confllctelor dlntre Ion sl Vuslle
Buclu, dlntre Ion sl george, reullzureu unel puglnl etnogruflce prln
descrlereu unel reulltl esenlule dln vluu sutulul.
Flnulul prezlnt udunureu personu|elor lu sflnlreu noll blserlcl cldlte
de Belclug, cure slmbollzeuz purlflcureu spululul, upol drumul purcurs
de Herdelenl spre lelreu dln Prlpus. Flnul ure un curucter dublu: este
inchls pt c deznodmntul este cert, confllctul solulonndu-se prln
nourteu ptotugonlstulul, pe de ult purte, flnulul este deschls: lmuglneu
rollor cruel prln pletrl purulel cu lmuglneu tlmpulul ce se scurge
lndlferent lu evenlmentele dln sut.
Astfel, lnclpltul renun lu convenll de tlp munuscrlsul gslt suu
confesluneu unul personu|, intlnlte de exemplu in romunele frunuzetl
de secol XVIII, lur flnulul este cert, deschls, cltltorul putnd lmuglnu o
poslbll contlnuure u fuptelor. n plus, curucterul clrculur ul romunulul
permlte o unulogle cu ulte romune rebrenlene: Pudureu spunzurutllor
lncepe sl se termlnu cu o scenu de spnzurutoure, Ruscoulu cu o
dlscutle ln tren.
1. Confllcte: de esen soclul, uu lu buz dorlnu protugonlstulul de u
purvenl soclul (element reullst). Mlzu=pmntul vzut cu o entltute ce
confer stutut personu|elor in ochll celorlull.
2. Lu nlvel nurutologlc, Ion este un romun reullst oblectlv prln nurutluneu
lu persounu u III-u, nurutorul omnlprezent/omnlsclent, curulu ll
corespunde o vlzlune dln spute (Tz. Todorov) sl o perspectlvu
uuctorlulu.
y exterloure: Ion-VB (deculunut in scenu horel reluture pe scurt, se
menlne pe purcursul romunulul prln refuzul lul VB de u-l du cu ucte
pmnturlle lul Ion, prln dlscullle lscute dup slnucldereu Anel l dup
mourteu lul Petrlor), Ion-George (scenu horel, scenu uclderll lul Ion),
Ion-Herdeleu (u recunoscut c plngereu lul este reducut in mughlur
de invtor), Ion-preot (este mustrut dumlnlc lu blserlc deourece l-u
btu pe George), Ion-Slmlon Lungu (r dln bruzdele ucestulu), preot-
invtor (preotul nu trece pe numele lul H pumntul pe cure e cusu
invtorulul), romnl-uutorltl.
y Interloure: Ion intre glusul lublrll l glusul pmntulul, cure domln
succeslv sufletul personu|ulul, Anu confllc truglc intre dutorlu fu de
tut l drugosteu pt Ion, Hedreleu splrltul putrlotlc l obllgulu de
predu in mughlur, sentlmentul putern neputlnu de u le oferl fetelor
zestre.
5. Personu|e: creute conform estetlcll reullste, respectlv in strns
relule cu medlul soclul, exponenlule pentru u unumlt clus soclul,
fllnd tlplce in sltuull tlplce l uvnd o evolule credlbll.
in centrul operel se ufl destlnul personu|ulul eponlm, intruchlpure u
setel de pmnt u runulul romn; structuru su pslhologlc este pus
sub semnul unor trsturl domlnunte: tlpul runulul, curucterlzut prlntr-
o lntellgen dur, egolsm l cruzlme, dur mul ules prlntr-o voln
lmens. Conform dellmltrll teoretlclunulul E. Forster, el este
un personu| rotund, uvnd cupucltuteu de u surprlnde cltltorul in mod
convlngtor prln reucllle l gesturlle lul memorublle l prln evolulu su
de lu un run dornlc de u muncl pmnturl lu lndlvldul cure sucrlflc
vulorl umune l morule in numele sutlsfucerll unor glusurl lnterlour cure
il domln succeslv.
Ion este un personu| eponlm (numele su d numele romunulul),
reullzut prln tehnlcu busorellefulul. El domln intreugu lume cure
gruvlteuz in |urul su (Anu, Vuslle Buclu, Florlcu, George) l cure
contrlbule lu evldenlereu trsturllor lul, u curucterulul complex, cu
insulrl contrudlctorll: vlclenle l lngenultute, brutulltute l dellcutee.
y Modulltlle dlrecte de curucterlzure: (nurutor lute l hurnlc cu m-
su, uutocuructerlzure (monologul lnterlor in cure inelege c
drugosteu nu e totul in vlu, drugosteu e numul uduosul, ultecvu
trebule s fle temellu ulegnd cstorlu cu Anu), celelulte personu|e:
oplnllle celor dln sut sunt contrudlctorll vezl scenu horel, in cure Ion
este numlt fleundur, nlmeneu, srntoc de Vuslle Buclu, in contrust
cu oplnlu Herdelelnllor despre Ion hurnlc, lntellgent.
y Modulltl lndlrecte de curucterlzure: (fupte, dlulog, utltudlnl, gndurl)
vezl prlnclpulele trsturl ule personu|ulul: hrnlclu (drugosteu cu cure
muncete pmntul, u|utorul dut Herdelenllor), lntellgenu (felul in cure
il obllg pe VB s l-o de upe Anu de sole negocllnd pmnturlle),
vlclenlu (plunul culculute de seducere u Anel), umbllu, orgollul (nu
uccept ln|urllle lul VB in scenu horel), lcomlu (ur bucutu de pmnt
dln lotul lul Slmlon Lungu), lmorulltuteu (relulu cu Florlcu, devenlt
solu lul George), lmpulslvltuteu (btulu cu Georg, cu Slmlon Lungu, cu
tutl su).
y trsturu deflnltorle rmne ins drugosteu pentru pmnt, multlple
scene evldenllnd-o: prlmu dlntre ele este ceu in cure, dup termlnureu
muncll proprlulul lot, Ion utlnge fostul su pmnt, uflut ucum in
poseslu lul Slmlon Lungu; lu venlreu ucestulu, Ion strlg c nu u fcut
nlclo nedreptute, c nu il pus nlcl de |udecl, nlcl de Dumnezeu dln
cer, sfldnd ustfel utt leglle sutulul, ct l morulu cretln. Este prlmul
moment in cure drugosteu pentru pmnt depete llmltele flrsculul.
Scenu despre cure se vorbete cel mul udeseu in evldenlereu ucestel
trsturl u personu|ulul rmne ceu u srutrll pmntulul, cure trebule
pus in relule cu utltudlneu lul Ion fu de uceleul pmnturl inulnte
cu ucesteu s-l upurln prln cstorlu cu Anu: duc inllul Ion se slmte
un vlerme, o frunz in ruport cu dlmenslunlle de urlu ule pmntulul,
ib scenu srutrll ruportul de fore se lnverseuz: pmntul se inchlnu
in fuu lul. Drugosteu pentru pmnt utlnge ulcl cotele unel puslunl
erotlce, lur detulllle thunutlce (lutul negru, cu nlste mnul de dollu)
untlclp mourteu personu|ulul.
y Fllnd un personu| complex, Ion u generut lnterpretrl contrudlctorll in
crltlcu llterur:
1. G. Cllnescu: Ion este o brut. Lcomlu lul de zestre e centrul lumll l
el cere cu lnocen sfuturl dovedlnd o lngrutltudlne culm. Nu dln
lntellgen u lelt ldeeu seducerll, cl dln vlclenlu lnstlnctuul,
curucterlstlc orlcrel fllne reduse.
2. E.Lovlnescu: Ion este expreslu lnstlnctulul de stpnlre u pmntulul,
in slu|bu crulu pune o lntellgen uscult, o cuzulstlc restrns, o
vclenle procedurul l, cu deoseblre, o voln lmens: nlmlc nu-l
rezlst. Ion este o flgur slmbollc, mul mure dect nuturu.
6.CONCLUZII: Astfel, romunul Ion reflect estetlcu reullst prln
temutlcu soclul, prln genezu reprezentut de fupte reule, prln
confllctele cure uu lu buz dorlnu de purvenlre u protugonlstulul, prln
personu|ele exponenlule pentru unumlte cutegorll soclule l creute in
relule cu medlul, prln veroslmllltuteu intmplrllor relutute lu persounu
u III-u de ctre un urutor omnlpresent, omnlsclent, cu perspectlv
uuctorlul l vlzlune nurutologlc dln spute.
Evolulu cuplulul ANA-ION:
Dlferenu de stutut soclul: personu| eponlm, Ion este prototlpul runulul
sruc, npstult de sourt, nscut in snul unel fumllll ul crel tut u
rlslplt pmnturlle Zenoblel pe butur. Lu polul opus, Anu este slnguru
fllc ce l-u mul rmus lul Vuslle Buclu, run instrlt dln sut, posesor ul
pmnturllor solel sule; tutl dorete s o deu pe Anu lul George, lu fel
de bogut, pentru u rotun|l uvereu l u nu o rlslpl prln ullunu cu clnevu
lnferlor muterlul. Prlmu scen in cure upur cele dou personu|e este
chlur descrlereu horel, pretext nurutlv prln cure prozutorul reullst udun
toute personu|ele pe uceeul scen. Ion l Anu but Someunu, upol Ille,
prleten cu George, il vede retrul, ceeu ce d nutere furlel l reuclllor
dlspreultoure ule lul Vuslle Buclu. Numlndu-l pe Ion tlhur, ho,
fleundur, nlmenl, srntoc, Vuslle Buclu deculneuz confllctul
exterlor prlnclpul ul romunulul, de esn soclul.
Vlzluneu dlferlt usupru lublrll: Del lu hor dunseuz cu Anu, Ion o
lubete pe Florlcu, runcu sruc, dur frumous u sutulul. El vu uveu
de ules intre u se cstorl cu Anu, ceeu ce il gurunteuz schlmbureu
stututulul soclul, suu murlu|ul dln drugoste cu Florlcu l condumnureu lu
srcle. Instlnctul poseslunll l dorlnu de u purvenl fllnd mul puternlce,
el vu pune in pructlc ldeeu seducerll Anel, pe cure ultfel Buclu nu l-o
d de sole.
Anu il lubete ins cu slncerltute l devlne vlctlmu truglc u llpsel de
scrupule l u nepsrll lul Ion. Csnlclu lor ure, uudur, lu buz nu o
motlvule de ordln ufectlv suu vulorl precum respectul reclproc suu
contllnu dutorlel, cl in prlmul rnd conslderete muterlule (pentru Ion)
suu de ellmlnure u rulnll provocute in urmu ubuterll de lu morulu
sutulul (pentru Vuslle Buclu).
Cu ulte cuvlnte, pentru Ion cstorlu l lublreu sunt condllonute
muterlul, lur sentlmentele slncere l lntense de drugoste ule Anel nu
reprezlnt nlcl pentru Vuslle Buclu, nlcl pentru Ion un temel demn de
luut in seumu, ccl in socletuteu rurul dln ucest romun femelu
reprezlnt o modulltute de purvenlre, o surs de perpetuure u speclel l
dou brue de munc, dup cum observu G. Cllnescu.
Nuntu/pregtlrlle pentru nunt: Anu inelege ublu lu nunt c del este
soul el, Ion nu o vu lubl nlclodut; vzndu-l dunsnd cu Florlcu, eu il
expllc schlmbureu de utltudlne u flculul de dup noupteu petrecut
impreun. Duc in scenu horel Ion l se udreseuz cu dlmlnutlvul Anu,
lmpulslvltuteu, nepsureu l rceulu luu locul fulsel ufeclunl de lu
inceput; vlclenlu plunulul blutulul este dublut de lntellgenu cu cure il
condlloneuz pmnturlle lul Vuslle Buclu in schlmbul cstorlel cu
Anu. Perloudu premergtoure nunll se curucterlzeuz prln indeprtureu
celor dol membrl ul cuplulul, spre deoseblre de pregtlrlle, in reglstru
ldlllc, ule nunll Luurel cu Plnteu, in plunul vlell lntelectuulllor. Nlclun
moment de lntlmltute, nlclo incercure de mrturlslre u ufectulul, nlclun
gest de tundree nu deflnete comportumentul lul Ion.
Csnlclu duc in ulte romune reullste csnlclu reprezlnt o etup u
muturlzrll ufectlve, u trecerll lu o ult etup in evolulu cuplulul,
murcut de contllnu sumrll unor reponsubllltl, in Ion schlmbureu
stututulul clvll nu ure conseclne in umellorureu relulel dlntre cel dol.
Dlspreult de Ion, |lgnlt de Zenoblu, Anu petrece tot mul mult tlmp in
tovrlu lul Dumltru Mourc, de lu cure invu c remedlul suferlnel,
regslreu llnltll sufletetl sunt in mourte. Nlcl nutereu copllulul nu
reprezlnt un motlv de refucere u fumlllel: del in momentul nuterll pe
cmp Ion este lmpreslonut de mrelu momentulul, dndu-l cu sflul
plrlu |os, ulterlor el nu se dovedete u fl un tut lubltor suu un so
grl|ullu. Anu il pune cupt zllelor, impllnlndu-l destlnul de personu|
condumnut lu o exlsten truglc, lur pe Ion nlcl grl|u copllulul ce il
gurunteuz pmnturlle nu il preocup. Duc pn ucum in sufletul lul
u domlnut glusul pmntulul, odut cu impllnlreu muterlul eroul slmte
c nu poute fuce un compromls cu glusul lublrll l rvnete lu Florlcu,
ucum nevustu lul George. nclcnd morulltuteu sutulul prln udulter, Ion
moure ucls de George cu supu in cup, intr-o scen nuturullst ce
reprezlnt formu neutr u morullzrll.
Concluzle: Cuplul Ion-Anu evolueuz prevlzlbll. Nulvltuteu Anel, llpsu
el de experlen, slncerltuteu l lntensltuteu sentlmentelor fuc dln eu un
personu| truglc, lur Ion evolueuz in llmltele unor trsturl sufletetl
precum lcomlu, orgollul nemsurut, sfldureu morulel lumll sutulul,
lmpulslvltuteu. Formut pe conslderente muterlule, nu ufectlve, cuplul
cunoute o lnvolule curmut de mourteu celor dol.






















ION - prezentare generala - Romanul social,
obiectiv, realist si modern de Liviu
REBREANU

Liviu REBREANU Ion
Definitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare
intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o
intriga complicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe mai
multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar mare de
personaje, cu pondere diferita in structura epica (personaje principale,
secundare, episodice etC).






"Ion" de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din literatura romana, a
aparut in anul 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum insusi autorul
mentioneaza in finalul operei, intre martie 1913 - iulie 1920>; Aparitia romanului
a starnit un adevarat entuziasm in epoca, mai ales ca nimic din creatia
nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa: "Nimic din
ce a publicat inainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare a unui
scriitor, care a inceput si a continuat vreo zece ani, nu numai fara stralucire dar
si ftra indicatii de viitor", nota Eugen Lovinescu. Criticul primeste romanul "Ion"
ca pe o izbanda a literaturii romane, iar satisfactia sa este consemnata in studiai
"Creatia obiectiva. Liviu Rebreanu: Ion". Pentru initiatorul modernismului
romanesc, al carui principiu de baza era "sincronismul" literaturii romane cu cea
europeana, romanul "Ion" este cel care "rezolva o problema si curma o
controversa". Aceasta afirmatie a Iui Lovinescu se refera la faptul ca aparitia
primului roman obiectiv directioneaza literatura romana catre valoare europeana
si stinge polemica pe care criticul o avea cu samanatoristii epocii.



Roman social si realist:

viata satului cu intreaga lume taraneasca: "bocotani", sarantoci, oameni de
pripas, preot, invatator, functionari de stat, oameni politici, reprezentanti ai
autoritatilor austro-ungare formeaza o galerie ce ilustreaza o realitate social-
economica, politica si culturala din satul ardelenesc din primele decenii ale
secolului al XX-lea;

obiceiuri si traditii populare, evenimente importante din viata omului (hora,
sfintirea hramului bisericii, nasterea, nunta, moarteA): "AIonA este opera unui
poet epic, care canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii: nasterea,
nunta, moartea" (G.CalinescU);

institutiile de stat: scoala, biserica, judecatoria, notariatul;

familia, ca institutie sociala: familia invatatorului Herdelea, familia Glanetasului,
familia Bulbuc, familia Vasile Baciu etc;

destine umane individuale: Ion, Ana, George Bulbuc, Titu Herdelea etc;

II. Roman modern si obiectiv - interferenta formelor literare traditionale cu cele
moderne:

formula realista prin ilustrarea vietii taranesti din Ardeal, in primele decenii ale
secolului al XX-lea, o adevarata "creatie de oameni si de viata" (art "Cred",
1924);

tehnicile compozitionale sunt moderne:

- Rebreanu construieste doua planuri de actiune care se intrepatrund: pe de o
parte destinul lui Ion, iar pe de alta parte viata satului ardelenesc;

- opera este monumentala, "poate mai mare ca natura" (E.LovinescU); "AIonA
este epopeea, mai degraba decat romanul, care consacra pe Rebreanu ca poet
epic al omului teluric" (G.CalinescU); Rebreanu este "un mare creator tocmai prin
intuitia ritmului etern al existentei satului" (N.ManolescU);

a- * - tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului
spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea
satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre
satul Pripas;

- romanul este structurat in doua parti cu titluri sugestive ("Glasul pamantului" si
"Glasul iubirii"), capitolele au titluri-sinteza ("inceputul", "Hora", "Nunta",
"Nasterea" etC).

Romanul "Ion" raspunde cerintei modernismului lovinescian, de sincronizare a
literaturii romane cu literatura europeana (principiul sincronismuluI) prin faptul
ca are caracter obiectiv, utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor,
fiind un roman realist, social, obiectiv si modern.



Geneza romanului

Liviu Rebreanu marturiseste ca in lunga sa truda de creatie, in cei 7 ani in care a
lucrat la roman, un rol important 1-a avut, pe de o parte "impresia afectiva",
emotia, iar pe de alta parte, acumularea de material documentar.

O scena vazuta de scriitor pe colinele dimprejurul satului 1-a impresionat in mod
deosebit si a constituit punctul de plecare al romanului "Ion". Aflat la vanatoare,
Rebreanu a observat "un taran imbracat in haine de sarbatoare", care s-a
aplecat, deodata "si-a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe-o ibovnica. Scena m-a
uimit si mi s-a intiparit in minte, dar fara vreun scop deosebit, ci numai ca o
simpla ciudatenie".

O alta intamplare relatata de sora sa, Livia, i-a retinut atentia: o fata instarita,
ramasa insarcinata cu un tanar sarac, a fost batuta cumplit de tatal ei pentru ca
trebuia sa se inrudeasca acum cu un sarantoc, "care nu iubea pamantul si nici nu
stia sa-1 munceasca.

Un eveniment care l-a marcat in mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu
Rebreanu a avut-o cu un tanar taran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al
Glanetasului, care nu avea pamant si pronunta acest cuvant cu "atata sete, cu
atata lacomie si pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiinta vie si adorata".

O alta sursa o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat in jurul
lui mentalitatile si obiceiurile taranilor, viata lor complicata si complexa din cauza
ocupatiei Imperiului Austro-Ungar.

Prima varianta a romanului "Ion" a fost o schita scrisa de Rebreanu in 1908, care
purta titlul "Rusinea", subiect reluat in alta proza, "Zestrea", in care contureaza
portretul lui Ion si schiteaza intalnirea dintre flacau si Ileana (Ana din romaN).

Tema. Romanul "Ion" este o monografie a realitatilor satului ardelean de. la
inceputul secolului al XX-lea, ilustrand conflictul generat de lupta apriga pentru
pamant, intr-o lume in care statutul social al omului este stabilit in functie de
averea pe care-o poseda, fapt ce justifica actiunile personajelor. Solutia lui
Rebreanu este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o
iubeste, Florica se va casatori cu George pentru ca are pamant, iar Laura, fiica
invatatorului Herdelea il va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru ca nu cere
zestre. Personajul central al cartii, Ion al Glanetasului, este personaj
reprezentativ pentru colectivitatea umana din care face parte prin mentalitatea
clasei taranesti si a vremurilor careia ii apartine.



Subiectul romanului

Romanul incepe cu descrierea drumului catre satul Pripas, la care se ajunge prin
"soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul" pana la Cluj, din care se
desprinde "un drum alb mai sus de Armadia" si, dupa ce lasa Jidovita in urma,
"drumul urca intai anevoie pana ce-si face loc printre dealurile stramtorate (,},
apoi coteste brusc pe sub Rapile Dracului, ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o
scrantitura de coline". La intrarea in sat, "te intampina () o cruce stramba pe
care e rastignit un Hristos cu fata spalata de ploi si cu o cununita de flori vestede
agatata de picioare". Imaginea este reluata simbolic nu numai in finalul
romanului, ci si in desfasurarea actiunii, in scena licitatiei la care se vindeau
mobilele invatatorului, sugerand destinul tragic al Iui Ion si al Anei, precum si
viata tensionata si necazurile celorlalte personaje: Titu, Zaharia Herdelea, Ioan
Belciug, Vasile Baciu, George Bulbuc etc.

Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care toti locuitorii satului
Pripas se afla adunati la hora traditionala, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim
Oprea. Nu lipsesc nici fruntasii satului, invatatorul Herdelea cu familia lui, preotul
Belciug si "bocotanii" care cinstesc cu prezenta lor sarbatoarea. Hora este o
pagina etnografica memorabila prin jocul traditional, vigoarea flacailor si
candoarea fetelor, prin lauta tiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos:
"De tropotele jucatorilor se hurduca pamantul. Zecile de perechi bat somesana
cu atata pasiune, ca potcoavele flacailor scapara scantei, poalele fetelor se
bolbocesc, iar colbul de pe jos se invaltoreste, se asaza in straturi groase pe
fetele brazdate de sudoare, luminate de oboseala si de multumire".

Lui Ion ii place Florica, dar Ana are pamant, asa ca el ii face curte acesteia, spre
disperarea lui Vasile Baciu, tatal Anei, care se cearta cu Ion si-1 face de rasul
satului, spunandu-i "sarantoc". Alexandru Glanetasu, tatal lui Ion, a risipit zestrea
Zenobiei, care avusese avere cand se maritase cu el. Vasile Baciu, om vrednic al
satului, se insurase tot pentru avere cu mama Anei, dar fiind harnic sporise
averea si se gandea sa-i asigure fetei o zestre atunci cand se va marita.

Ion, flacau harnic si mandru, dar sarac o necinsteste pe Ana si il obliga astfel pe
Vasile Baciu sa i-o dea de nevasta impreuna cu o parte din pamanturi. Obtinand
avere, Ion dobandeste situatie sociala, demnitate umana si satisfacerea
propriului orgoliu. in celalalt plan, familia invatatorului Herdelea are necazurile
sale. Herdeleaisi zidise casa pe lotul ce apartinea bisericii, cu invoirea preotului
Belciug. Relatiile invatatorului cu preotul se degradeaza cu timpul, de aceea
Herdelea se teme ca ar putea pierde toata agoniseala si i-ar ramane familia pe
drumuri. Preotul Belciug, ramas vaduv inca din primul an, are o personalitate
puternica, este cel mai respectat si temut om din sat, avand o autoritate totala
asupra intregii colectivitati. in sat, domina mentalitatea ca oamenii sunt
respectati daca au oarecare agoniseala, fapt ce face ca relatiile sociale sa fie
tensionate intre "sarantoci" si "bocotani", intre chibzuinta rosturilor si
nechibzuinta patimilor, ceea ce face sa se dea in permanenta o lupta apriga
pentru existenta.

Destinele personajelor sunt determinate de aceasta mentalitate, de faptul ca
familiile nu se intemeiaza pe sentimente, ci pe interese economice: "in societatea
taraneasca, femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de
copii. Odata criza erotica trecuta, ea inceteaza de a mai insemna ceva pentru
feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar deosebita cu mult de a oricarei femei, nu"
(G.CalinescU). Batuta de tata si de sot, Ana, ramasa fara sprijin moral,
dezorientata si respinsa de toti, se spanzura. Florica, parasita de Ion, se
casatoreste cu George si se bucura de norocul pe care il are, desi il iubea tot pe
Ion.

Casatorit cu Ana si asezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui patimase, nu se poate
multumi cu averea pe care o dobandise si ravneste la Florica. Sfarsitul lui Ion
este naprasnic, fiind omorat de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu
nevasta lui, asadar Rebreanu propune pentru sfarsitul patimasului Ion o crima
pasionala.

Finalul romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sfintirii noii biserici,
descrie drumul care iese din satul Pripas, viata urmandu-si cursul firesc: "Pripasul
de-abia isi mai arata cateva case. Doar turnul bisericii noi, stralucitor, se inalta ca
un cap biruitor. () Apoi soseaua coteste, apoi se indoaie, apoi se intinde iar
dreapta ca o panglica cenusie in amurgul racoros. () Satul a ramas inapoi acelasi,
parca nimic nu s-ar fi schimbat. Cativa oameni s-au stins, altii le-au luat locul. ()
Drumul trece prin Jidovita, pe podul de lemn, acoperit, de peste Somes, si pe
urma se pierde in soseaua cea mare si fara inceput". intr-o alta perspectiva, satul
este ilustrat in relatiile cu regimul administrativ si politic austro-ungar. Realitatile
social-concrete ale raporturilor dintre institutii si oameni sunt prezentate obiectiv
de Rebreanu, prin fapte, prin situatiile in care eroii romanului se gasesc in
conflict cu autoritatile. Cei mai afectati sunt intelectualii, deoarece slujbasii si
autoritatile inabusa cu orice prilej constiinta asupririi nationale care se manifesta
cu predilectie la aceasta clasa sociala. Avocatul Victor Grofsoru militeaza pentru
emanciparea sociala si nationala pe cai legale; profesorul Spataru este un
extremist, pe cand Titu Herdelea, cu aere de poet, este un entuziast.

Liviu Rebreanu isi lasa personajele sa actioneze liber, sa-si dezvaluie firea, sa
izbucneasca in tensiuni dramatice, sa-si manifeste modul de a gandi si de a se
exprima.

Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizeaza prin cateva trasaturi:

- respectul pentru adevar, de unde reiese obiectivarea si realismul romanului;

- precizia termenilor, acuratetea si concizia exprimarii;

- sobrietatea stilului;

- stilul anticalofil, lipsit de imagini artistice, intrucat crezul prozatorului era ca
"stralucirile artistice, cel putin in opere de creatie, se fac mai totdeauna in
detrimentul preciziei si al miscarii de viata (), e mult mai usor a scrie frumos,
decat a exprima exact."

George Calinescu afirma ca "Ion" este "un poem epic, () o capodopera de
maretie linistita".











Ion de Liviu Rebreanu
(geneza,compozitie,curente,stil)
media: 0.00 din 0 voturi
1. InMarturisire, inAmalgam,Liviu Rebreanuisi exprima
crezul literar: opera literara trebuie sa creeze viata, sa
exprime pulsatia vietii adevarate, prin imaginea personajelor
vii, nu frumosul (falsul) care ramane numai o nascocire
omeneasca, este tinta artei; arta, literatura insemneaza viata
adevarata.
Romanul apare in 1920 si determina critica literara a lui
Eugen Lovinescu, sa-l numeasca pe autor cititor al
romanului romanesc modern, al poeziei obiective, al
realismului.
2. Geneza romanuluitrebuie cautata in marturisirile
romancierului am vazut un tarm in istorie de
sarbatoare, pe crestele dimprejurul satului s-a
aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica:
Rodovica o fata draguta in realitate in roman insa
urata Ion a fost in dragoste cu alta fata saraca si
frumoasa ca sa scape de saracie il voi face sa
paraseasca pe iubita inimii si sa se tie dupa Rodovica, urata
dar cu pamanturi.ok268x7135skkx
Intamplarile dramatice din lumea satului se vor regasi la
inceput in nuveleleRafuiala, Rusinea,apoi in
romanulZestrea, care vor deveni mai tarziu, intr-o forma
ampla, romanulIon.
3. Compozitia romanuluiil consacra pe scriitor ca
reprezentant al unei tehnici moderne, a unei structuri
originale. Romanul este o structura compozitionala
specifica, asemenea unui circuit inchis; este o constructie
simetrica care aduce la inceput si in final aceeasi imagine:
drumul intrarii in satul Pripas, loc al intamplarilor si, la sfarsit
iesirea drumului din satul lasat sa-si astepte alte victime.
Chiar titlul capitolelor este sugestiv:InceputulsiSfarsitul.
Nicolae Manolescu considera drumul, primul personaj al
romanului: urca anevoie, isi face loc, inainteaza vesel,
neted, ascunzandu-se printre fagi, poposind putin la
cismeaua mortului.
Imaginea drumului din ultimul capitol este dominata de
sentimentul tristetii ca si drama lui Ion: suferintele,
patimile, nazuintele se pierd intr-o taina dureroasa de
necuprins. Peste zvarcolelile vietii vremea vine
nepasator stergand toate urmele.
RomanulIoneste structurat in 2 volume culturii semnificative,
metaforice cu valoare de simbol:Glasul PamantuluisiGlasul
Iubirii.
In planul continutului pot fi doua directii care se
intersecteaza adesea: satul si evolutia lui Ion in raport cu
lumea taraneasca, iar a doua directie este raportul
intelectualitatii cu lumea satului preotul si mai ales
familia invatatorului.
4. Curentele literarecu influente pregnante in epoca si mai
ales in arta romancierului sunt:realismulprin caracterul
monografic al vietii satului, prin drama
pamantului,naturalismulprin constructia unui personaj iesit
din limitele firescului dorinta de pamant devine o
patima, iar eroul, un caz patologic.
Elemente ale realismului apar in descrierile de natura in
prezentarea unei idile, unor scene de dragoste in caracterul
trist al unor personaje.
5. Tema romanuluio constituie viata satului, imaginea
taranului dornic de pamant si dezbunanta omului dominat de
patima pamantului.
In lumea satului se integreaza insa si intelectualitatea rurala:
invatatorul, preotul, primarul.
RomanulIoneste considerat o monografie a satului
romanesc pentru ca prezinta traditii, datini, obiceiuri legate
de momente insemnate ale vietii, ale realitatii sociale: hora,
nunta, botezul, inmormantarea, muncile campului, biserica,
scoala.
6. Subiectul romanuluicuprinde in cele doua volume evolutia
personajelor principale de la pamant la
iubire cat si problematica in familia invatatorului
Herdelea.
Ion asculta de Glasul pamantului, renunta la
iubirea pentru Florica, o fata frumoasa, dar saraca
intorcandu-se catre Ana, a lui Vasile Baciu, urata dar
bogata. O seduce pe Ana si drept urmare se vor casatori
intrand in posesia pamanturilor. Devine insa ursuz si brutal,
pentru ca nu o iubeste. Copilul daruit de Ana devine
simbolul averii. Batuta de sot si alungata de tatal sau, Ana
se sinucide. Moare si copilul, iar pamanturile intra in posesia
bisericii, asa cum spuse preotul.
Ion asculta de Glasul iubirii, se intoarce la prima si
adevarata lui dragoste Florica. Intr-o seara insa este
surprins de George la acesta si ucis. Se implineste o mare
drama, o drama a pamantului.
In paralel evolueaza familia invatatorului Herdelea:
probleme legate de plata unor datorii, de casatoria Laurei,
locul de munca pentru Titu si pierderea postului de invatator.
Laura se va casatorii in ciuda vointei sale, iar invatatorul
Herdelea, readus la catedra, va fi obligat sa o paraseasca
trecand in pensie. Parasirea satului de aceasta familie si
plecarea lui Titu la Bucuresti, unde isi gaseste un rost,
incheie o etapa in aceasta evolutie.
7. Personajele romanuluiau prin constructia lor o imagine de
factura realista. Rebreanu isi propunea sa creeze personaje
vii, legate de viata.
Ion, fiul glanetosului, este simbolul taranului dornic de
pimant. Il leaga insa de imaginea taranului traditional numai
harnicia, pentru ca dorinta de a stapani pamantul a devenit
o patima, o stare bolnavicioasa.
Scena sarutarii pamantului, apropie caracterul personajului
de constructia naturalismului.
Critica literara il caracterizeara astfel: Ion este expresia
instinctului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o
inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o vointa
imensa (Eugen Lovinescu); nu din inteligenta a
iesit idea seducerii, ci din viclenia instinctuala, caracteristica
oricarei fiinte reduse (G. Calinescu).
Anaeste simbolul destinului feminin tragic. In ciuda urateniei
fizice are o accentuata sensibilitate si nevinovatie
sufleteasca. Aspira la un sentiment adevarat, la o iubire
sincera, dar neimplinirea visului ii declanseaza drama si
gandul sinuciderii.
8.Ioneste un roman monografic. Viata satului ardelean este
surprinsa in cele mai mici amanunte. Hora de la inceputul si
sfarsitul romanului constituie un prilej pentru autor de a
surprinde obiceiurile, frumusetea cantecului lautarilor si
tulburatoarea infrigurare a jocului; este totodata un prilej de
a prezenta stratificarea sociala: primarul intra in oala numai
ghiaurul capabil chiar sa-l ironizeze; cei saraci (glanetasul)
stau pe margine; familia invatatorului si preotul privesc de
sus nastrusnicia jocului.
9. Limba si stilulau un pronuntat caracter obiectiv. Lipsesc
imaginile cu numeroasele figuri de stil; exprimarea este
obisnuita, fireasca, specifica realismului; nu se cauta imagini
poetice, metaforice, dimpotriva sunt aspre, dure, asemenea
vietii si destinului.
Se spune ca Rebreanu foloseste un stil cenusiu .


Citeste mai mult:Casa Romanului