Romanul Ion se inscrie pe tema satul si taranul si are ca mesaj ideea ca iubii ea pamantului intrece in sufletul taranului orice

pasiune. Compozitia romanului este clasica. Naratiunea are doua fire care incep cu descrierea drumului ce duce din Armadia spre Bistrita si trece prin satul Pripas. Se descrie casa invatatorului Herdelea, care este de fapt casa familiei Rebreanu din Prislop si ne reda o imagine de peste drum, casa lui Ion al Glanetasului, eroul principal al romanului. Firul Ion si firul Titu Herdelea vor urmari problematica satului romanesc din Ardeal de la inceputul secolului al XX-lea, apoi romanul se va incheia cu descrierea aceluiasi drum in sens invers, cu plecarea familiei invatatorului Herdelea si a lui Titu Herdelea. Cele doua fire se gasesc intr-un raport complementar, fiindca firul Ion urmareste problemele taranilor si ale satului iar firul Herdelea viata carturari lor. .problcinele nationale, politice si sociale. Romanul este realizai din doua parti potrivit cu cele doua patimi din sufletul eroului principal: (Ucisul pamantului este prima parte si urmareste felul, in care Ion izbuteste sa-si implineasca dorinta de a avea pamant, iar partea a doua Glasul iu/vrii urmareste consecintele patimii eroului pentru Florica. Firul Ion are o dezvoltare secventiala. Romanul urmareste etapele evolutiei lui Ion al Glanetasului, care se gaseste in fata unei optiuni fundamentale: se casatoreste cu- Floriea lui Maxim Oprea, fiindca este frumoasa, saraca si o iubeste, sau se casatoreste cu Ana lui Vasile Baciu urata, bogata desi n-o iubeste, dar are paniani. Romanul incepe cu momentul declansarii elementului de intriga. Ion nu joaca la hora cu Floriea lui Maxim Oprea, desi jocul se facea in batatura casei acesteia, ci cu Ana lui Vasile Baciu. promisa de tatal ei lui George Bulbuc. George Bulbuc va juca, provocandu-1, cu I lorica. Jocul devine jocul vietii si al mortii, al iubirii si al urii, al intereselor materiale si al pasiunilor sufletesti. Exista o tehnica subtila algoritmica a miscarilor interioare ale eroilor, care se comunica prin comportamentul lor. Episoadele au o succesiune determinata de patima pentru pamant a lui Ion, cand joaca la hora cu Ana. Urmeaza jignirea pe care i-o aduce Vasile Baciu numindu-l sarantocule" , ceea ce il indarjeste si-i provoaea hotararea.. Conflictul de la carciuma lui Avrum terminat cu bataia dintre George Bulbuc si Ion al Glanetasului exprima conflictul din sufletul lui Ion. Ana are unicul ei moment de bucurie, fiindca ea crede ca iubirea lui Ion pentru ea a declansat conflictul si nu patima lui Ion pentru pamant. Pasul urmator al algoritmului este discutia dintre Titu Herdelea si Ion, cand acesta ii sugereaza sa-l sileasca pe Vasile Baciu sa i-o dea pe Ana. Ion isi formeaza hotararea de a lupta cu Vasile Baciu pentru Ana si optiunea vaga de la hora devine o hotarare ferma. O seduce pe Ana si ii determina pe Vasile Baciu sa-i dea pamanturile ravnite. Cedarea neasteptata a lui Vasile Baciu, care nu-si ia masurile de precautie propuse de notar este urmata de alic elemente ale unei logici venite din afara eroilor. Ana intelege din comportamentul brutal al lui Ion adevarul si se sinucide. Copilul rezultat din aceasta casatorie nefericita moare. Ion este silit de Vasile Baciu sa-i redea pamanturile dar afla ca legea este de partea lui. Copilul era mostenitorul maniei iar el mostenitorul copilului. Preotul Belciug propune o solutie putin stranie si anume ca Ion sa dea act in scris, ca, dacii va muri lara sa aiba urmasi, pamanturile sa revina bisericii. Patima pentru Floriea este vie in suflatul lui lom Crede-ma! In inima mea tot tu ai rama s craiasa". FI se va preface prieten cu George Bulbuc ca s-o poata vedea. Urmeaza chiar o scurta idila cu Floriea, desi aceasta este maritata cu George Bulbuc. Gelozia lui George Bulbuc, tensiunea acumulataizbucneste violent, cand il loveste pe Ion cu sapa. Daca in urma conflictului cu Simion Lungu, Ion este certat de preotul satului. Belciug, acum el este laudat si inmormantat iivcurtea bisericii ca un ctitor, fiindca toata averea lui a ramas bisericii. Ion apare de aceea parca dirijat in unele acte ale lui de o vointa din afara, de un destin, de aceea, desi profund realist, romanul invita la. o meditatie adanca, pe tema fortuna labilis. Finalul are si o nota clasicista moralizatoare urmand parca lima prozei ardelene inaugurata de Ioan Slavici. Firul Herdelea este complementar. Urmeaza viata familiei invatatorului Herdelea, aventurile lui Titu Herdelea cu Roza Lang, activitatea lui ca ajutor de notar, plecarea lui la Sibiu si apoi in Romania. Se urmareste conflictul invatatorului Herdelea cu autoritatile maghiare, fiindca preda in limba romana si nu aderase la politica de maghiarizare violenta a romanilor din Ardeal. Pentru ca inspectorul scolar ungur constata aceasta abatere el este destituit. Este aratata farsa alegerilor, falsa democratie, naivitatea romanilor, care lupta ca Grofsoru sa devina deputat. Conflictul invatatorului Herdelea cu preotul Belciug, cu ceilalti pentru faptul ca da votul sau pentru candidatul ungur. Casatorirea fetelor, a Laurei cu George Pintea, preot

roman bine conturat ca luptator, si a celei de a doua fete Ghighi cu invatatorul Zagreanu sunt ramuri ale acestui fir. impletirea celor doua fire este continua, fiecare dezvoltand elementele de conexiune si conturand noi aspecte ale universului rural romanesc de la inceputul secolului al XX-lea din Transilvania. intre ele exista un raport complementar,-fiindca fiecare urmareste alte probleme ale vietii satului. Romanul Ion este realist. Eroii sunt tipuri sociale si reprezinta categorii sociale. Ion este tipul taranului inteligent, Vasile Baciu este tipul taranului avar. Alexandru Glanctasu este tipul taranului lenes, Floriea fata lui Maxim Oprea este . taranca frumoasa, George Bulbuc este tipul taranului bogat, mandru si violent. preotul Belciug este tipul preotului avar dar si acliv, Titu Herdelea este lipul tanarului carturar, Grofsoru este tipul avocatului luptator social pentru drepturile romanilor. Eroii actioneaza in imprejurari tipice: munca la camp, viata in gospodarie, conflictele interetnice, politice, personale, fiindca tema, eroii, conflictele, subiectul Sunt luate din viata sociala. Problematica sociala si personala este analizata obiectiv, nuantat, logic, pe un fir, care intersecteaza si elemente neasteptata sau paradoxale, asa cum este viata autentica. Sunt surprinse si elementele specificului national nu ostentativ, ci implicate cu discretie. Aceasta atitudine obiectiva este o forma superioara a spiritului critic ce caracterizeaza realismul. Creatia si analiza psihologica sunt interferate si contureaza echilibrat eroii din exterior dar si din interior. Nuantarea algoritmica a textului lui Liviu Rebrcanu interpretata ca stil cenusiu de critica impresionista este o trasatura definitorie a tehnicii de roman realist si este necesar sa o evidentiem pentru intelegerea artei scriitorului. Vom alege, nu algoritmul evolutiei lui Ion, pe care l-am trasat deja, ci al lui Titu Herdelea intr-un fragment vizand relatia lui cu Roza Lang. Fiecare cuvant are o nuanta: Titu umbla dupa Roza si n-o putea intalni". Pasul urmator al algoritmului este interior nu mai era atat de nerabdator", avea o emotie stranie care-l facea sa nu se prapadeasca cu firea pentru a o vedea". Este apoi consemnata nuanta ca la usa ei ii tremurase inima de fericire", cu verbul la trecut, mai exact la mai mult ca perfect. Vine momentul sfaramarii icoanei din el a Rozei, cu halat murdar de stamba", cu parul valvoi". incat se intreaba asta sa fie femeia, pe care am iubito cu patima acum abia doua luni?". Schimonosirea fetei eroinei il uluieste: .,si ce frumoasa mi se parea atunci!". . Se accentuiaza discutia pe termenul dumneata", cu care i se adreseaza, incat Titu . constata ca s-a stins o iubire in sufletul meu", apoi n-a fost iubire", apoi un foc de paie", apoi, n-am iubit-o si nu m-a iubit", apoi ne-am mintit". Dupa ce ajunge acasa lovitura decisiva i-o da doamna Herdelea, care comenteaza evenimentul daca a fost ea in stare sa se fina pana si cu practicantul notarului". Titu remarca reactia, un bici de foc", caie-i arde icoana in Vreme ce eu o purtam in suflet si in visuri, ea". Pentru cititorul neavizat sau de joasa competenta este un stil cenusiu, pentru analistul subtil este densitate de nuante algoritmice. Caracterul realist decurge mai ales din faptul ca, asemeni lui Balzac, Liviu Rebreanu face un studiu al satului, al taranului, al problemelor sociale, al raporturilor dintre oameni. Acest spirit scientist, sociologic este o trasatura a artei lui Liviu Rebreanu. De aceea credem ca trebuie receptat textul lui Liviu Rebreanu intotdeauna prin aceasta trasatura definitorie a realismului obiectiv. Ion este la un anumit nivel tipic, fiindca reprezinta categoria sociala a taranului sarac, care cauta sa obtina prin mijloace individuale pamantul, fiifidca pentru el inseamna existenta, lo>. ui in lumea satului, demnitatea. Vasile Baciu si tatal sau. Alexandru Glanetasu, s-au casatorit cu fete bogate din aceleasi considerente. Din cauza ca tatal sau a pierdut treptat pamanturile. Ion este aproape silit la aceasta casatorie cu Ana lui Vasile Baciu, spre a scoate familia din impas. Este un flacau harnic si dornic sa-si arate iscusinta: Era iute si harnic ca ma-sa. Unde punea el .mana punea si Dumnezeu mila. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap". Lupta din sufletul sau intre cele doua patimi, pentru pamant si pentru Florica este urmatita algoritmic de autor pana in gandurile eroului. Astfel cand Ana trece sa-i duca mancare lui Vasile Baciu, Ion gandeste: As fi o nalafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste vorbe". Cand trece Florica el o asigura: in inima mea lot tu ai ramas craiasa.,,". Faptul ca preotul Belciug il cearta in fata satului pentru ca a luat trei brazde din pamantul lui Simion Lungu il afecteaza, ca si faptul ca preotul depune nvarturie la tribunal impotriva lui. Se poarta dur cu Ana si o alunga la Vasile Baciu, iar acesta o bate si-o alunga la Ion. Dupa ce obtine pamanturile lui Vasile Baciu, Ana inceteaza sa mai existe pentru el. La nunta Floricai cu George Bulbuc, Ion joaca aprins cu Florica, ceea ce sugereaza ca acum incepe pentru el jocul iubirii.. Ana intelege ca n-a insemnat pentru Ion decat un mijloc de a obtine pamantul si se sinucide. Ion are destinul marcat de moartea ei si a copilului. Are

un scurt episod erotic cu Florica dar George va afla de intalnirea lor, cand se face ca pleaca la padure. II va lovi si-l va ucide Finalul este dur pentru toti. Ion mort, George este arestat si va II condamnat. Flori :a isi va petrece viata singura, Vasile Baciu ramane tara pamanturi, Alexandru Glanctasu va 11 sarac, fiindca pamanturile lui Ion vor fi luate de biserica. Ca arhetip, Ion apare in momentul, cand se duce sa vada pamanturile, dupa ce Ie-a obtinut. Se imbraca de sarbatoare, ingenuncheaza si saruta glia, carc-i apare transfigurata in fecioara: cum s-a dezbracat de zapada locul ca o fata frumoasa, care si-ar II lepadat camasa aratandu-si corpul gol, ispititor". Ea arc atractia unei iubite patimase: Lutul negru, lipicios, ii tintuia picioarele, ingreuindu-le,Fiul lui Alexandru Glanetasul si al Zeno-biei. Ion este un tanar chipes si muncitor, dar fara pamant, fiindca tatal sau terminase repede zestrea nevestei si daduse in darul betiei. Dorinta lui Ion de a scapa de saracie si de a avea pamant se transforma, incetul cu incetul, intr-o adevarata obsesie: Trecea deseori, parca inadins, pe langa pamanturile lui Vasile Baciu, le cantarea din ochi si se supara cand vedea ca nu sunt toate cum trebuie. Se simtea stapanul lor" Pentru a pune mana pe pamant. Ion isi reprima dragostea pentru frumoasa Florica, lipsita de avere ca si el, apro-piindu-se, conform planului sau marsav, de Ana, uratica", dar mostenitoare unica a bogatasului Vasile Baciu. Patima pentru pamant capata in cazul lui Ion forta instinctului vital, in stare sa concureze chiar cu dragostea.Planul sau de a pune mana pe pamantul lui Vasile Baciu va izbuti, caci Ana, fiinta naiva, se lasa sedusa cu multa usurinta. Setea de avere, patima pamantului il aduc pe Ion intr-o stare de exaltare asemanatoare nebuniei, el ajungand sa sarute pamantul. Dupa obtinerea pamantului, Ion se indragosteste tot mai mult de Florica, fata frumoasa, dar saraca, a Todosiei, pe care o parasise pentru a se casatori cu Ana. Florica, la randul ei, se maritase cu George, feciorul lui Toma Bulbuc, unul dintre bogatasii satului. Ce folos de pamanturi, daca cine tie drag nu-i al tau", isi spune Ion, condus acum de glasul iubirii". De indata ce se vede stapan pe zestrea mult ravnita, Ion o va bate pe Ana cu bestialitate, impingand-o la sinucidere. Ion apare mai dezumanizat decat Vasile Ba-ciu, caci acesta, dupa ce a obtinut zestrea nevestei sale, se poarta bland cu ea, intelegand ca datorita ei a intrai in randul oamenilor avuti". Ion insa nici dupa ce obtine condamnabilului succes" nu vadeste vreo urma de remuscare, comportarea lui crttda fiind cauza directa a sinuciderii Anei. Moartea copilului, pe care Ion il considerase pana atunci unica sansa de a-si pastra pamanturile, declanseaza doborarea psihica a a-cestuia, care, in cele din urma, va fi ucis de George Bulbuc. Eugen Lovinescu vedea in Ion expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie proce-duala si, cu deosebire, o vointa intensa".

Dupa aprecierea lui Eugen Lovinescu, "Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, tn slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa", spre deosebire de George Calinescu ce considera ca "lacomia lui de zestre e centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse." inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidentiaza dintre jucatori feciorul lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion, urmarind-o pe Ana cu o privire stranie, "parca nedumerire si un viclesug neprefacut", apoi o vede pe Florica "mai frumoasa ca oricand (), fata vaduvei Iui Maxim Oprea." Desi ii era draga Florica, Ion e constient ca "Ana avea locuri si case si vite multe." Conflictul interior care va marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul romanului. "Iute si harnic ca ma-sa", chipes, voinic, dar sarac, Ion simte dureros prapastia dintre el si "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. Cand acesta ii zice "fleandura, sarantoc, hot si talhar", Ion, se simte biciuit, nu suporta ocara si reactioneaza violent. De la inceput, Ion este sfasiat de doua forte, glasul pamantului si glasul iubirii, cazand victima acestor doua patimi.

,. Patima pentru pamant il macina pentru ca "pamantul ii era drag ca ochii din cap".Toata fiinta lui era, mistuita de "dorul de a avea pamant mult, cat mai mult", deoarece "iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil () de pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama. IFiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o vointa navalnica, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean. Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Asadar, setea de pamant este trasatura dominanta a personalitatii sale, facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata indeplinirii scopului de a avea pamant: "glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare, coplesindu-1. Se simtea mic si slab cat un vierme pe care-1 calci in picioare." Alta data, Ion exclama impatimit: "cat pamant, Doamne." *Dupa ce planul ii reuseste datorita "inteligentei ascutite, vicleniei procedurale si mai ales vointei imense"(LovinescU), l*A, intr-un gest de adorare, saruta pamantul, iar fata "ii zambea cu o placere nesfarsita". Este a doua ipostaza a Iui Ion, cand se vede "mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori". Pamantul inseamna pentru Ion demnitate, obiect al muncii asupra caruia isi exercita energia, vigoarea, harnicia si priceperea. Dupa ce o lasa insarcinata pe Ana, atitudinea lui Ion e rece, distanta, cinica, refuza sa vorbeasca cu ea si-i spune sa-1 trimita pe taica-sau sa discute. Cand trateaza problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este "semet si cu nasul in vant", sfidator, constient ca detine controlul absolut asupra situatiei si ca-1 poate sili sa-i dea pamantul la care atata ravnise. Cand s-a insurat cu Ana, Ion s-a insurat, de fapt, cu pamanturile ei, sotia devnind o povara jalnica si incomoda. Capitolul "Nunta" il surprinde pe Ion intre cele doua glasuri, devenite voci interioare, mai intai "ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta", ca apoi, in clipa imediat urmatoare, sa gandeasca in sine cu dispret "si sa raman tot calic, pentru o muiere". Trairile lui Ion in lupta dusa pentru a intra in stapanirea pamanturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai .diverse: de la brutalitate, violenti, la prefacatorie si incantare. Calinescu afirma ca "in planul creatiei Ion este o bruta. A batjocorit o fata, i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si a ramas in cele din urma cu pamant", ceea ce sugereaza faptul ca Ion este vinovat de propriul lui destin. Vinovata este insa si societatea care determina o opozitie intre saraci si bogati prin natura relatiilor dintre oameni. insusindu-si pamantul pe cai necinstite, Ion nu putea sa supravietuiasca, sfarsitul lui fiind perfect motivat moral si estetic. George Bulbuc, flacau bogat ar fi vrut sa se insoare cu Ana, bogata ca si el, dar, intrucat ea il iubeste pe Ion, acesta se va casatori in cele din urma cu Florica. Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion, iubirea patimasa pentru Florica, duce fara dubiu la destinul tragic al eroului. Ion este omorat de George, care ii prinde pe cei doi in flagrant, fiind apoi arestat, iar Florica ramane singura si de rusinea satului. Astfel, personajul este drastic pedepsit de autor, intrucat el se face vinovat de dezintegrare morala, raspunzator de viata Anei si a copilului lor, tulburand linistea unui camin, linistea unei intregi colectivitati. Dupa dramele consumate, viata satului isi reia cursul normal, finalul romanulului ilustrand sarbatoarea sfintirii noii biserici, la care este adunat tot satul, iar drumul dinspre Pripas sugereaza faptul ca totul reintra in obisnuit.

LIVIU REBREANU (1885-1944). Debuteaz cu vol. de nuvele Frmntri - 1912 - tiprit la Ortie. n timpul rzboiul. - reporter la Adevrul iar schiele i nuvelele - n vol Golanii, Mrturisire 1916, Rfuiala - 1919. Dup rzboi revista Sbuttorul a lui E. Lovin. n 1920 romanul Ion, 1 roman social, obiectiv, modern din lit. rom. premiul Acad. Rom. Nsturel-Herescu. A fost director. Teatr. Na. Buc. 1928 - 1929, 1940 -1944, preedintele Societ. Scriitor. Rom. i din 1939 membru al Acad. Rom. discurs. Laud ranului romn. Moare la 1.09.1944, la Valea Mare. Opera Nuvele: Catastrofa - 1921, Norocul - 1921, Cuibul visurilor - 1927, Cntecul lebedei-1927, Iic trul dezertor-1932; Romane sociale: Ion - 1920, Criorul - 1929, Rscoala - 1932, Gorila - 1938; Romane psihologice: Pdurea spnzurailor - 1922, Adam i Eva - 1925, Ciuleandra - 1927, Jar - 1934; Romanul poliist: Amndoi - 1940; Teatru: Cadrilul -1919, Plicul - 1923, Apostolii - 1926. ION - 1920 1 roman obiectiv din lit. rom. L.R. n art. Cred: a) roman de creaie: Pt. mine arta [] nseamn creaie de oameni i de via; b)trsturi ale romanului realist: literat. ca imitaie a realit./ mimesis; aspectul veridic/ credibil al prozei: mpotriva stilul. calofil; c) relaia dintre realitatea biografic i roman, deosebiri. E. Lovin. roman obiectiv n studiul: Creaia obiectiv. L.R .Ion romanul Ion rezolv o problem i curm o controvers. N. Manol. n Arca lui Noe roman doric iluzia vieii este mai presus de iluzia artei , roman realist de tip obiectiv: romanele realiste i naturaliste sunt mai degrab imagini ale destinului dect ale vieii , elemente naturaliste. I. Roman social i realist: a) viaa satului cu ntreaga lume rneasc: bocotani, srntoci, oameni de pripas, preot, nvtor, funcionari de stat, oameni politici, reprezentani ai autoritii austroungare formeaz o galerie ce ilustreaz o realitate social - economic, politic i cultural din satul ardelen.din primele decenii ale sec 20; b) obiceiuri i tradiii populare, evenim. importante din viaa omului: hora, sfinirea hramului bisericii, naterea, nunta, moartea. G. Clin.: Ion este opera unui poet epic, care cnt cu solemnitate condiiile generale ale vieii: naterea, nunta, moartea; c) instituiile de stat: coala, biserica, judectoria, notariatul; d) familia ca instituie social: familia nvtor. Herdelea, familia Glanetaul., familia Bulbuc, familia Vasile Baciu etc.; e) destine umane individuale: Ion, Ana, George Bulbuc, Titu H. etc. II. Roman modern i obiectiv interferena formelor tradiion. cu cele moderne: a) formula realist prin ilustrarea vieii rneti din Ardeal, n primele decenii ale sec. 20, o adevrat creaie de oameni i de via (art.Cred,1924); b) obiectivarea romanului romnesc E.Lovin.- pornind de la acelai material rnesc, Ion - reprezint o revoluie i fa de lirismul smntorist sau de atitudinea poporanist i fa de eticismul ardelean, constituind o dat istoric n procesul de obiectivare a literaturii noastre epice . L.R. mrturisea c M-am sfiit totdeauna s scriu pt. tipar la pers. I, ntruct amestecul eului n oper ar diminua veridicitatea subiectului; c) tehnicilie compoziionale sunt moderne: L.R. construiete 2 planuri de aciune care se ntreptrund: pe de o parte destinul lui Ion, pe de alt parte viaa satului ardelenesc; opera este monumental, poate mai mare ca natura (E.L.); tehnica romanului este circular ncepe cu descrierea drumului spre satul Pripas i cu imaginea satului adunat la hor i se termin cu imaginea satului adunat la srbtoarea hramului noii biserici i descrierea drumului dinspre satul Pripas; romanul este structurat n 2 pri cu tiluri sugestive Glasul pmntului i Glasul iubirii, capitolele cu titluri-sintez: nceputul, Zvrcolirea, Iubirea, Noaptea, Ruinea, Nunta, Vasile, Copilul, Srutarea, treangul, Blestemul, George, Sfritul. Geneza. L.R. pe de o parte impresia afectiv, emoia, pe de alt parte acumularea de material documentar. O scen vzut pe colinele din jurul satului: un ran mbrcat n haine de srbtoare, care s-a aplecat, deodat i-a srutat pmntul ca pe-o ibovnic. Scena m-a uimit i mi s-a ntiprit n minte O alt ntmplare relatat de sora sa, Livia, i-a reinut atenia: o fat nstrit, rmas nsrcinat cu un tnr srac, a fost btut cumplit de tatl ei pt. c trebuia s se nrudeasc acum cu un srntoc, care nu iubea pmntul i nici nu tia s-l munceasc. Un eveniment deosebit convorbirea pe care L.R. a avut-o cu un tnr ran vrednic, muncitor, Ion Boldijar al Glanetaului, care nu avea pmnt i pronuna acest cuvnt cu atta sete, cu atta lcomie i pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiin vie i adorat . O alt surs amintirile sale de copil ardelean, care a observat n jurul lui mentalitile i obiceiurile ranilor, viaa lor complicat din cauza Imperiului Austro-Ungar. Prima variant a romanului Ion o schi scris de L.R. n 1908 Ruinea, subiect reluat n Zestrea, n care contureaz portretul lui Ion i schieaz ntlnirea dintre flcu i Ileana (Ana din roman). Tema. Romanul Ion este o monografie a satului ardelean de la nceputul sec. 20, ilustrnd conflictul generat de lupta aprig pt. pmnt, ntr-o lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie de averea pe care o posed, fapt ce justific aciunile personajelor. Soluia lui Rebreanu Ion se va

cstori cu o fat bogat, Ana, dei nu o iubete, Florica se va cstori cu George pt. c are pmnt, iar Laura, fiica nvtorului Herd. l va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pt. c nu cere zestre. N. Manol. n centru romanului se afl patima lui Ion, ca form a instinctului de posesiune. De aceea nu problema pmntului o consider central ci tema destinului. Romanul ncepe cu descrierea drumului ctre satul Pripas, personificat cu ajutorul verbelor se desprinde, alerg, urc, nainteaz, care are semnificaia simbolic a destinului unor oameni i este nvestit cu funcie metatextual. Asemenea ramei unui tablou, el separ viaa real a cititorului de viaa ficional a personajelor din roman. Descrierea iniial a drumului, supus conveniei veridicitii, prin detaliile toponimice, introduce cititorul n viaa satului ardelean de la nceput. sec. 20, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale. Descrierea caselor ilustreaz, prin aspect i aezare, condiia social a locuitorilor i anticipeaz rolul unor personaje (Herd., Glanetaii) n desfurarea narativ. Crucea strmb de la marginea satului, cu un Hristos de tinichea ruginit, anticipeaz tragismul destinelor. Prin tehnica planurilor paralele este prezent. viaa rnimii i a intectual. rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul se realiz. prin alternan, iar succesiunea secvenelor narative este redat prin nlnuire (respectarea cronologiei faptelor). Aciunea romanului ntr-o zi de duminic, n care locuit. sat. Pripas se afl adunai la hora tradiion., n curtea Todosiei, vduva lui Maxim Oprea. n expoziiune, sunt prezent. princip. person., timpul i spaiul, ceea ce confer veridicitate romanului realist. n centru adunrii este grupul juctorilor. Descrierea jocului tradi., someana, este o pagin etnograf. memorabil, prin portul popul., paii specifici, vigoarea dansului i nvala cntecului susinut de figurile pitoreti ale lutarilor. Aezarea privitorilor reflect relaiile sociale. Cele 2 grupuri ale brbailor respect stratificarea econom. Fruntaii satului, primarul i chiaburii, discut separat de ranii mijlocai, aezai pe prisp. n sat. tradiion., lipsa pmnt. (averea) este echival. cu lipsa demnit. umane, fapt redat de atitudinea lui Alex. Glanetau: Pe de lturi, ca un cine la ua buctriei, trage cu urechea i Alex. Glanetau, dornic s se amestece n vorb, sfiindu-se totui s se vre ntre bogtai. Intelectualii satului, preot. Belciug i famil. nv. Herdelea, vin s priveasc petrecerea poporului, fr a se amesteca n joc. Rolul horei n viaa comunitii steti este acela de a-i asigura coeziunea i de a facilita ntemeierea noilor familii, dar cu respectarea principiului economic. De aceea n joc sunt numai flci i fete. Hotrrea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogat la joc, dei o place pe Florica cea srac, marcheaz nceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu, tatl Anei, de la crcium la hor, i confruntarea verbal cu Ion, pe care l numete ho i tlhar, pt. c srntocul umbl s-i ia fata promis altui ran bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului. Ruinea pe care Vasile i-o face la hor, n faa satului, va strni dorina de rzbunare a flcului, care la rndul su l va face pe chiabur de ruinea satului, lsnd-o pe Ana nsrcinat pt. a-l determina s accepte nunta. La sfritul petrecerii, flcii merg la crcium. Btaia flcilor, n aparen pt. plata lutaril., n fapt pt. dreptul de a o lua de soie pe Ana, se ncheie cu victoria lui Ion, care l rpune cu parul pe George. Scena alimenteaz dorina de rzbunare a lui George i este construit simetric cu aceea de la sfrit. roman., cnd George l ucide pe Ion, lovindu-l cu sapa. Conflictul central din roman este lupta pt. pmnt n sat. tradiion., unde posesiunea averii condiion. dreptul indivizilor de a fi respectai n comunitate. Drama lui Ion este drama ranului srac. Mndru i orgolios, contient de calitile sale, nu-i accept condiia i este pus n situaia de a alege ntre iubirea pt. Florica i averea Anei. Conflictul exterior, social, ntre Ion al Glanet. i Vasile B., este dublat de conflictul interior, ntre glasul pmntului i glasul iubirii. Cele dou chemri luntrice nu l arunc ntr-o situaie-limit, pt. c fora lor se manifest succesiv, nu simultan. Se poate vorbi i de conflicte secundare, ntre Ion i Simion Butunoiu, pt. o brazd de pmnt, sau ntre Ion i George Bulbuc, mai nti pentru Ana, apoi pt. Florica. n plan. intectual. satul., se manifest conflictul naional, deoarece satul romnesc din Ardeal este nfiat n condiiile stpnirii austro-ungare. Dincolo de aceste aspecte, se poate vorbi i de conflictul tragic dintre om (nu ntmpltor ran) i o for mai presus de calitile individului: pmntul-stihie. n fond, destinul personajului principal nu este marcat de confruntrile cu semeni de-ai lui, pe care i domin, ci n relaie cu pmntul. Dorina obsesiv a personajului de a avea pmnt, iubirea lui ptima l fac monumental, dar se ncheie omenete, prin ntoarcerea n aceast matrice universal. Impresionant este scena n care Ion srut pmntul. n relaie cu omul, elementul primordial este perceput pe trepte de manifestare distincte: pmntulmam (Iubirea pmntului l-a stpnit de mic copilDe pe atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam ), pmntul-ibovnic, pmntul-stihie. Dorind s obin repede mult pmnt, Ion i face curte Anei, fata unui bocotan, o seduce i l foreaz pe Vasile Baciu s accepte cstoria. Cum la nunt Ion nu cere acte pentru pmntul-zestre, simindu-se nelat, ncep btile i drumurile Anei de la Ion la Vasile. Preotul Belciug

mediaz conflictul dintre cei doi rani, n care biata Ana nu este dect o victim tragic. Sinuciderea Anei nu-i trezete lui Ion regrete sau contiina vinoviei, pt. c n Ana, iar apoi n Petrior, fiul lor, nu vede dect garania proprietii asupra pmnturilor. Nici moartea copilului nu-l oprete din drumurile lui dup Florica, mritat ntre timp cu George. Astfel c deznodmntul este previzibil, iar George care-l lovete nu este dect un instrument al destinului. George este arestat, Florica rmne singur, iar averea lui Ion revine bisericii. n cellalt plan, rivalitatea dintre preot i nvtor pt. autoritate n sat este defavorabil celui din urm. El are familie: soie, un biat, poet vistor, Titu, i dou fete de mritat, dar fr zestre, Laura i Ghighi. n plus, casa i-o zidise pe lotul bisericii, cu nvoirea preotului. Cum relaiile dintre ei se degradeaz, pornind de la atitudinea lor fa de faptele lui Ion, nvtor. se simte ameninat. Mrturisirea lui Ion c nvtorul i-a scris jalba determin conflictul celui din urm cu autoritile austro-ungare i problemele sale de contiin naional. Accept inutil compromisul, votndu-l pe candidatul maghiar la alegeri. Preotul Belciug are un caracter tare. Rmas vduv nc din primul an, se dedic total comunitii. Visul su de a construi o biseric nou n sat este urmrit cu tenacitate, iar romanul se ncheie cu srbtorirea prilejuit de sfinirea bisericii. Dincolo de destinele individuale, romanul prezint aspecte monografice ale satului romnesc tradi.: tradiii legate de marile momente din viaa omului (nunta, botezul, nmormntarea), obiceiuri de Crciun, relaii de familie, relaii socio-econom., hora, jocul popular, portul, gura satului, crciuma, instituiile (biserica, coala), autoritile. Comunitatea se conduce dup legile statului austro-ungar, dar i dup legi nescrise. Cstoriile se fac n funcie de avere i cu aordul prinilor, iar fetele trebuie sa-i apere virtutea. nclcarea acestor norme are urmri tragice, cum este cazul Anei, alungat i dispreuit de toi. L.R. i las personajele s acioneze liber, s-i dezvluie firea, s izbucneasc n tensiuni dramatice, s-i manifeste modul de a gndi i de a se exprima. Ion peronaj. princip. un personaj monumental, realiz. prin tehnica basoreliefului. Nimeni nu st n calea acestui personaj a crui exist. este guvernat de verbele a rvni i a poseda. Exponent al rnimii prin dorina de a avea pmnt, el este o individualitate prin modul n care l obine. Singular n satul Pripas nu este cstoria srntocului cu o fat cu zestre, pt. c Vasile B. i Ion Pop al Glanet. dobndiser averea n acel. fel, ci comportam. su: o face pe Ana de ruinea satului nainte de nunt, iar apoi umbl dup necasta lui George. Iniial dotat cu o serie de caliti, n goana sa ptima dup avere se dezumanizeaz treptat, iar moartea lui este expresia inteniei moralizatoare a scriitor. Cele 2 femei, conturate anitetic i complementar, Ana i Florica, reprezint cele 2 obsesii ale personaj. princip.: averea i iubirea. n ncordarea lui de a le obine, se confrunt, n plan individual-concret, cu Vasile B. i cu George B., iar n plan general -simbolic, cu pmntul - stihie, respectiv, cu comunitatea ca instan moral. De aceea conflictul social este dublat de conflictul tragic. Naratorul obiectiv i las personajele s-i dezvluie trsturile n momente de ncordare, consemnndu-le gesturile, limbajul, prezentnd relaiile dintre ele (caracterizare indirect). Fiind omniscient i omniprezent, naratorul realizeaz portretul sau biografia personajelor (carcaterizare direct). Limbajul artistic al lui L.R. se individualiz. prin cteva trst.: - respectul pt. adevr, de unde reiese obiectivarea i realismul romanului; - precizia termenilor, acurateea i concizia exprimrii; - sobrietatea stilului; - stilul anticalofil, lipsit de imagini artistice, ntruct crezul prozatorului era c strlucirile artistice, cel puin n opere de creaie, se fac mai totdeauna n detrimentul preciziei i al micrii de via (), e mult mai uor a scrie frumos, dect a exprima exact. G. Clin. Ion este un poem epic, () o capodoper de mreie linitit.

III-a. Modalitatea narativ se remarc, aadar, prin absena mrcilor formale ale naratorului, de unde reiese obiectivitatea acestuia fa de evenimente i personaje. Perspectiva temporal este cronologic, bazat pe relatarea evenimentelor n ordinea derulrii lor, iar cea spaial reflect un spaiu real, acela al satului Pripas i unul imaginar nchis, al tririlor interioare din sufletul i contiina personajelor. Tema: Romanul "Ion" este o monografie a realitilor satului ardelean de la nceputul secolului al XX-lea, ilustrnd conflictul generat de lupta aprig pentru avere, ntr-o lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie de pmntul pe care-I posed, fapt ce justific aciunile personajelor. Soluia lui Rebreanu este aceea c Ion se va cstori cu o fat bogat, Ana, dei nu o iubete, Florica se va mrita cu George pentru c are pmnt, iar Laura, fiica nvtorului Herdelea l va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru c nu cere zestre. Personajul central al crii, Ion al Glanetaului, este reprezentativ pentru colectivitatea uman din care face parte prin mentalitatea clasei rneti i a vremurilor creia i aparine. Construcia subiectului: Incipitul: Il constituie descriereadrumului spre satul Pripas, la care se ajunge prin "oseaua ce vine de la Crlibaba, ntovrind Someul" pn la Cluj, din care se desprinde "un drum alb mai sus de Armadia [...], apoi cotete brusc pe sub Rpile Dracului, ca s dea buzna n Pripasul pitit ntr-o scrntitur de coline". La intrarea n sat, "te ntmpin [...] o cruce strmb pe care e rstignit un Hristos cu faa splat de ploi i cu o cununi de flori vetede agat de picioare". Imaginea este reluat simbolic nu numai n finalul romanului, ci i n desfurarea aciunii, n scena licitaiei la care se vindeau mobilele nvtorului, sugernd destinul tragic al lui Ion i al Anei, precum i viaa tensionat i necazurile celorlalte personaje: Titu, Zaharia Herdelea, loan Belciug, Vasile Baciu, George Bulbuc. Ca n orice roman, n "Ion" exist mai multe planuri de aciunecare se ntreptrund i se determin reciproci la care particip numeroase personaje, puternic individualizatei solid construite Aciunea romanului: Incepe cu fixarea timpului i a spaiuluin care vor avea loc evenimentele, ntr-o zi de duminic, n satul Pripas, cnd toi locuitorii se afl adunai ia hora tradiional, n curtea Todosiei,vduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici fruntaii satului, nvtorul Herdelea cu familia lui, preotul Ioan Belciug i "bocotanii" care cinstesc cu prezena lor srbtoarea. Hora este o pagin etnografic memorabilprin jocul tradiional, vigoarea flcilor i candoarea fetelor, prin luta iganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: "De tropotele juctorilor se hurduc pmntul. Zecile de perechi bat someana cu atta pasiune, c potcoavele flcilor scapr scntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvltorete, se aaz n straturi groase pe feele brzdate de sudoare, luminate de oboseal i de mulumire". Lui Ion i place Florica, dar Ana are pmnt, aa c el i face curte acesteia, spre disperarea lui Vasile Baciu, tatl Anei, care se ceart cu Ion i-1 face de rsul satului, spunndu-i "srntoc". Alexandru Glanetau, tatl lui Ion, risipise zestrea Zenobiei, care avusese avere cnd se mritase cu el i acum nu mai aveau dect un petec de arin. Vasile Baciu, om vrednic al satului, se nsurase tot pentru avere cu mama Anei, dar fiind harnic sporise averea i se gndea s-i asigure fetei o zestre atunci cnd se va mrita. Ion, flcu harnic i mndru, dar srac, o necinstete pe Ana i l oblig astfel pe Vasile Baciu s i-o dea de nevast mpreun cu o parte din pmnturi, disput patronat de preotul Belciug. Obinnd avere, Ion dobndete situaie social, demnitate uman i satisfacerea propriului orgoliu. Odat nsurat, Ion se poart violent cu Ana, este indiferent cu fiul su, care nseamn pentru el numai garania posesiei de pmnt. In cellalt plan narativ, familia nvtorului Herdelea are necazurile sale. Herdelea i zidise casa pe lotul ce aparinea bisericii, cu nvoirea preotului Belciug. Relaiile nvtorului cu preotul se degradeaz cu timpul, de aceea Herdelea se teme c ar putea pierde toat agoniseala i i-ar rmne familia pe drumuri. Preotul Belciug, rmas vduv nc din primul an, are o personalitate puternic, este cel mai respectat i temut om din sat, avnd o autoritate total asupra ntregii colectiviti. In sat, domin mentalitatea c oamenii sunt respectai dac au oarecare agoniseal, fapt ce face ca relaiile sociale s fie tensionate ntre "srntoci" i "bocotani", ntre chibzuin rosturilor i nechibzuina patimilor, ceea ce face s se dea n permanen o lupt aprig pentru existen.

Destinele personajelor sunt determinate de aceast mentalitate, de faptul c familiile nu se ntemeiaz pe sentimente, ci pe interese economice: "n societatea rneasc, femeia reprezint dou brae de lucru, o zestre i o productoare de copii. Odat criza erotic trecut, ea nceteaz de a mai nsemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar deosebit cu mult de a oricrei femei, nu" (G.Clinescu). Btut de tat i de so, Ana, rmas fr sprijin moral, dezorientat i respins de toi, se spnzur. Florica, prsit de Ion, se cstorete cu George i se bucur de norocul pe care l are, dei l iubea tot pe Ion. Cstorit cu Ana i aezat la casa Iui, Ion, din cauza firii Iui ptimae, nu se poate mulumi cu averea pe care o dobndise i rvnete la Florica. Sfritul lui Ion este nprasnic, fiind omort de George Bulbuc, care-I prinde iubindu-se cu nevasta lui, aadar Rebreanu propune pentru sfritul ptimaului Ion o crim pasional. Finalul romanului surprinde satul adunat la srbtoarea sfinirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viaa urmndu-i cursul firesc: "Pripasul de-abia i mai arta cteva case. Doar turnul bisericii noi, strlucitor, se nla ca un cap biruitor. [...] Apoi oseaua cotete, apoi se ndoaie, apoi se ntinde iar dreapt ca o panglic cenuie n amurgul rcoros. [...] Satul a rmas napoi acelai, parc nimic nu s-ar fi schimbat. Civa oameni s-au stins, alii le-au luat locul. [...] Drumul trece prin Jidovifa, pe podul de lemn, acoperit, de peste Some, i pe urm se pierde n oseaua cea mare i fr nceput...". Intr-o alt perspectiv, satul este ilustrat n relaiile cu regimul administrativ i politic austro-ungar. Realitile social-concrete ale raporturilor dintre instituii i oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu, prin fapte, prin situaiile n care eroii romanului se gsesc n conflict cu autoritile. Cei mai afectai sunt intelectualii, deoarece slujbaii i autoritile nbu cu orice prilej contiina asupririi naionale care se manifest cu predilecie la aceast clas social. Avocatul Victor Groforu militeaz pentru emanciparea social i naional pe ci legale; profesorul Sptaru este un extremist, pe cnd Titu Herdelea, cu aere de poet, este un entuziast. Liviu Rebreanu i Ias personajele s acioneze liber, s-i dezvluie firea, s izbucneasc n tensiuni dramatice, s-i manifeste modul de a gndi i de a se exprima. Limbajul artistic: Al Iui Liviu Rebreanu se individualizeaz prin respectul pentru adevr, de unde reiese obiectivarea i realismul romanului, precum i prin precizia termenilor, acurateea i concizia exprimrii, de unde rezult sobrietatea stilului. Stilul este anticalofil(mpotriva scrisului frumos), lipsit de imagini artistice, ntruct crezul prozatorului era c "strlucirile artistice, cel puin n opere de creaie, se fac mai totdeauna n detrimentul preciziei i al micrii de via [...], e mult mai uor a scrie frumos, dect a exprima exact." George Clinescu, afirma c "Ion" este "un poem epic, [...] o capodoper de mreie linitit". Caracterizarea personajului: Personajul realist Ion este unul de referin n literatura romn, concentrnd tragica istorie a ranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea. Dup aprecierea lui Eugen Lovinescu, "Ion este expresia instinctului de stpnire a pmntului, n slujba cruia pune o inteligen ascuit, o cazuistic strns, o viclenie procedural i, cu deosebire, o voin imens", spre deosebire de George Clinescu ce consider c "lcomia lui de zestre e centrul lumii i el cere cu inocen sfaturi dovedind o ingratitudine calm... Nu din inteligen a ieit ideea seducerii, ci din viclenia instinctual, caracteristic oricrei fiine reduse." Trsturile morale ale personajului reies indirect, din faptele, gndurile i atitudinile Iui, precum i din relaiile cu celelalte personaje. nc de la nceputul romanului, la hora satului se evideniaz ntre juctori feciorul Iui Alexandru Pop Glanetau, Ion, urmrind-o pe Ana cu o privire stranie, "parc nedumerire i un vicleug neprefcut", apoi o vede pe Florica "mai frumoas ca oricnd [...], fata vduvei lui Maxim Oprea." Dei i era drag Florica, Ion e contient c "Ana avea locuri i case i vite multe." Conflictul interior: Care va marca destinul flcului este vizibil nc de la nceputul romanului. "Iute i harnic ca m-sa", chipe, voinic, dar srac, Ion simte dureros prpastia dintre el i "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. Cnd acesta i zice "fleandur, srntoc, ho i tlhar", Ion, se simte biciuit, nu suport ocara i reacioneaz violent. De la nceput, Ion este sfiat de dou fore, glasul pmntului i glasul iubirii, cznd victim acestor dou patimi.

Patima pentru pmnt l macin pentru c "pmntul i era drag ca ochii din cap". Fiind dominat de dorina de a fi respectat n sat, stpnit de o voin impetuoas, un temperament controlat de instincte primare, hotrt i perseverent n atingerea scopului, dar i viclean, Ion i urzete cu meticulozitate i pricepere planul seducerii Anei. Aadar, setea pentru pmnt este trstura dominant a personalitii sale, fcnd din el un personaj memorabil prin aceea c ntreaga sa energie este canalizat spre atingerea scopului de a avea pmnt: "glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului ca o chemare, copleindu-1." Alt dat, Ion exclam mptimit: "ct pmnt, Doamne!." Dup ce planul i reuete datorit "inteligenei ascuite, vicleniei procedurale i mai ales voinei imense"(Lovinescu), Ion, ntr-un gest de adorare, sruta pmntul, iar faa "i zmbea cu o plcere nesfrit". Estt a doua ipostaza lui Ion, cnd se vede "mare i puternic ca un uria din basme care a biruit n lupte grele o ceat de balauri ngrozitori". Pmntul nseamn pentru Ion demnitate , obiect al muncii asupra cruia i exercit energia, vigoarea, hrnicia i priceperea. Dup ce o las nsrcinat pe Ana, atitudinea lui Ion e rece, distant, cinic, refuz s discute cu ea i-i spune c va vorbi numai cu taic-su. Cnd trateaz problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este "seme i cu nasul n vnt", sfidtor, contient c deine controlul absolut asupra situaiei i c-l poate sili s-i dea pmntul la care atta rvnise. Cnd a luat-o pe Ana, Ion s-a nsurat, de fapt, cu pmnturile ei, nevasta devenind o povar jalnic i incomod. Capitolul "Nunta" l surprinde pe Ion ntre cele dou glasuri, devenite voci interioare, mai nti "ce-ar fi oare dac a lua pe Florica i am fugi amndoi n lume s scap de urenia asta", ca apoi, n clipa imediat urmtoare, s gndeasc n sine cu dispre "i s rmn tot calic, pentru o muiere...". Tririle lui Ion n lupta dus pentru a intra n stpnirea pmnturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate, violen, la prefctorie i ncntare. Clinescu afirma c "n planul creaiei Ion este o brut. A batjocorit o fat, i-a luat averea, a mpins-o Ia spnzurtoare i a rmas n cele din urm cu pmnt", ceea ce sugereaz faptul c Ion este vinovat de propriul lui destin. Vinovat este ns i societatea care determin o opoziie ntre sraci i bogai prin natura relaiilor dintre oameni. nsuindu-i pmntul pe ci necinstite, Ion nu putea s supravieuiasc, sfritul Iui fiind perfect motivat moral i estetic. Odat satisfcut patima pentru pmnt, cellalt glas ce mistuit sufletul lui Ion, iubirea ptima pentru Florica, duce fr dubiu la destinul tragic al eroului. Ion este omort de George, care i prinde pe cei doi n flagrant, fiind apoi arestat, iar Florica rmne singur i de ruineu satului. Astfel, personajul este drastic pedepsit de autor, ntruct el se face vinovat de dezintegrare moral, rspunztor de viaa Anei i a copilului lor, tulburnd linitea unui cmin, linitea unei ntregi colectiviti. Dup dramele consumate, viaa satului i reia cursul normal, finalul romanului ilustrnd srbtoarea sfinirii noii biserici, la care este adunat tot satul, iai drumul dinspre Pripas sugereaz faptul c totul reintr n obinuit.