Liviu Rebreanu

Nascut in comuna Tarlisua din Bistrita Nasaud, primul din cei 13 copii ai unui invatator ardelean. In 1912 debuteaza cu volumul de nuvele Framantari. Schitele si nuvelele le aduna in volume ca Golanii, Marturisire, Rafuiala

Romane: 1920 Ion 1922 Padurea Spanzuratilor 1925 Adam si Eva 1927 Ciuleandra 1929 Craisorul 1932 Rascoala 1934 Jar 1938 Gorila 1940 Amandoi Piese de teatru: Cadrilul Plicul Apostol

Prin romane, Liviu Rebreanu, deschide seria de romane modern interbelice. Rebreanu este creatorul romanului realist modern si deschizator de drumuri in proza psihologica.

Ion
Ion capodopera a lui L. Rebreanu, se incadreaza in categoria romanului realist, obiectiv. Perspectiva narativa este una omniescienta, naratorul fiind omnipresent si descriind realitati simultane. Tema romanului reprezinta o monografie a satului transilvanean de la inceputul sec. XX lupta taranului pentru pamant intr-o societate in care singura msaura a valorii omului este averea. A doua tema este lupta intelectualitatii ardelene pentru libertatea si emanciparea nationala. Titlul initial al romanului Zestrea. Ion numele personajului principal care traieste drama unei cumplite lupte intre nevoia de pamant si o iubire sincera. Romanul are doua parti: o Glasul pamantului o Glasul iubirii Incipitul romanului prezinta drumul pana al Pripas si se continua cu secventele care au loc pe ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Maxim Oprea, unde se aduna tot satul: tineri (baieti si fete, varstnici, oameni saraci si bogati, tarani simpli si intelectuali). Din incipit cititorul face cunostinta cu majoritatea personajelor si cu relatiile statoricite intre ele.

In capitolul I Inceputul cititorul sesizeaza cele doua planuri narative si conflictele aciunii. Primul plan epic contine tabloul din viata taranilor in centrul intamplariilor aflandu-se Ion al Glanetasului Al doilea plan epic prezinta preocuparile intelectualitatii rurale si amicilor asezari urbane: avocati, notari, invatatori, preoti, profesori atentia indreptandu-se catre familia invatatorului Herdekea. Continut Ion, taran harnic, dar sarac o iubeste pe Florica, insa ii face curte Anei, pt ca este bogata. Ana ii fusese promisa de Vasile Baciu, tatal Anei, lui George Bulbuc, feciorul unui alt bogatas al satului. Rivalitatea dintre cei doi flacai este accentuata de tatal Anei care, beat fiind se cearta cu Ion si-l numeste sarantoc. Atitudinea lui Baciu il loveste pe acesta in mandrie si Ion isi face un plan minutios de a scapa de saracie. Obsedat de paman, in care vede o cale de a-si recapata demnitatea, Ion o necinsteste pe Ana, lasand-o insarcinata si-l obliga pe Vasile Baciu sa i-o dea de nevasta si sa-l accepte ca ginere. Pentru a intra in posesia averi Ion face presiuni asupra Anei, il cheama in judecata pe Vasile Baciu si spera mai mult atunci cand i se va naste copilul care inseamna pentru el o garantie a obtinerii intregii averi. Tratata cu brutalitate atat de sot, cat si de tata, Ana, disperata se spanzura. Imediat dupa sinuciderea ei ii moare copilul, fapt care il nemultumeste pe Ion Florica, fata saraca, dar frumoasa este dorita in continuare de Ion si dupa casatoria lui cu Ana, caci el n-a incetat s-o iubeasca. Florica se casatoreste cu George, iar Ion incearca sa se apropie din nou de ea, dar este surprins de George, sotul Floricai, care il ucide. Cel de-al doilea plan narativ este mai putin dramatic si deruleaza scene din viata de familie a intelectualitatii rurale si din targul ardelean. Familia invatatorului Herdelea cunoaste numeroase dificultati materiale si de aceea se bucura cand reuseste s-o marite pe Laura cu teologul George Pintea, pt ca acesta nu pretindea zestre. Herdelea traieste emotiile unei licitatii pt ca nu reuseste sa plateasca ratele, se implica politic, contrar convingerilor sale. Suspendat din functie, este nevoit sa paraseasca Pripasul si sa-si gaseasca alta slujba. Intra in conflict si cu parintele Belciug, cu care se va impaca odata cu sfintirea bisericii. Preotul cat si familia invatatorului se implica in problemele taranilor, sfatuindu-i si ajutandu-i in rezolvarea acestora.

Familia invatatorului este numeroasa: doua fete de maritat, un tanar entuziast si cu aere de poet Titus Herdelea care ocupa diferite slujbe nesemnificative si prost remunerate. In relatie cu preotul Belciug si cu familia Herdelea sunt prezentati si alti intelectuali: notari, judecatori, avocati, profesori, inspectori, atat in momente conflictuale (judecati, demiteri) cat si i momente mondene (baluri, serate, intruniri) Finalul romanului cuprins in capitolul Sfarsitul in raport de antonimie cu primul capitol Inceputul surprinde din nou intreaga colectivitate tarani si intelectuali adunata de data aceasta la sfintirea unei biserici. Naratiunea se incheie tot simetric cu aceiasi imagine a drumului catre Pripas. Simbolul drumului este explicat de Nicolae Manolescu in Arca lui Noe. La inceputul romanului drumul ne apare ca un personaj tanar, sprinten si nerabdator sa ajunga la destinatie. Ultimul personaj al romanului va fi acelasi drum infatisat acum batran si hotarat. Concluzie fiind un roman obiectiv si modern (relatarea se face la pers a III-a), Ion este si un roman social si realist deoarece cuprinde diferentierile sociale din lumea satului, realtia cetateniilor cu autoritatile, familia ca institutie sociala, dar si unele destine individuale puternic conturate.

Caracterizarea lui Ion

Importanta romanului nu consta numai in obiectivitatea intamplarilor, interferenta planurilor narative ci si in destinele umane prezentate. Personaje colective: cel al taranimii din Pripas si cel al intelectualitatii rurale. Printre tarani exista oameni avut ca Vasile Baciu, Toma Bulbuc, chiaburul Stefan Hotnog dar si foarte saraci ca Alexandru Glanetasu, Ion, Dumitru Moarcas, Tudosia, mama Floricai. Din ce-a de-a doua categorie familia invatatorului Herdelea, teologul Pintea, preotul Belciug. Caracterizare directa: Ion personaj principal, tipic pt lumea taraneasca, simbolizeaza pasiunea organica a taranului roman pentru pamantul pe care s-a nascut, pe care traieste si moare. Ion, de mic era iute si harnic sa si mama sa, iar pamantul ii era drag ca ochii din cap. Caracterizare indirecta: De cand a devenit stalpul casei nici o brazda de pamant nu s-a mai instrainat, chiar a si platit datoriile pe care le avea. Dragostea pt pamant l-a stapanit pe Ion de mic copil si de aceea i-a invidiat mereu pe cei bogati si a luat hotararea sa aiba cu orice pret pamant. In setea sa nemasurata de a se imbogati pe orice cale, desi o iubeste pe Florica se casatoreste cu Ana, din dorinta de a nu mai indura umilintele si jignirile celor bogati. Ion are convingerea ca demnitatea o poate obtine numai prin avere. In aceasta goana dupa avere si pamant, calitatile sale se transforma in defecte. Ion este supus unui profund si ireversibil proces de dezumanizare. Frumusetea caracterului sau se degradeaza, caci, dupa ce o seduce pe Ana si asteapta un copil, il ameninta pe Vasile Baciu, o jigneste si o bate pe Ana atata vreme cat nu intra in posesia pamantului pe care-l vrea in intregime. Atractia lui pt pamant devine patologica. Din dragoste pt pamant refuza ideea unei conditii sociale superioare obtinute prin invatatura. El este autorul moral al sinuciderii Anei deoarece raspunde cu cruzime sentimentelor sincere ale fetei. Ion este un personaj tragic nu numai prin aceasta sete de inavutire ci si prin faptul ca este pus sa aleaga intre glasul pamantului si glasul iubirii. La inceput chemarea pamantului este mai puternica si treptat, pe masura ce se apropie tot mai mult de atingerea scopului urmarit, ajunge sa inteleaga ca pamanturile nu inseamna nimic daca cine ti-e drag nu-i al tau. Pasiunea pt Florica il va impinge spre pierzanie, fiind ucis de sotul acesteia. In opinia mea, Ion, e un personaj care face parte din categoria marilor infranti, iar evolutia lui reflecta o viziune despre lume conform careia individul nu-si poate schimba destinul. In concluzie, Ion, personaj central al romanului, e un personaj individualizat prin conflictele interioare dintre avere si iubire, iar destinul sau este al unui mare invins, specific literaturii sfarsitului sec. al XIX-lea si inceputlui sec XX.