,,Ion Liviu Rebreanu -caracterizarea personajului IonIon,personaj principal al romanului,caruia ii da si numele,reprezinta imaginea unui taran imbracat in haine de sarbatoare

care ingenuncheaza si saruta brazda reavana,marturisirea unui flacau din sat care se plange de lipsa pamantului si un flacau lipsit de avere care seduce pe fiica unui om cu stare,din sat.Este personaj realist,unul de referinta pentru literatura romana, concentrand tragica istorie a taranului roman ardelean din primele decenii ale acestui secol. In acest roman Ion este caracterizat direct(de catre narator si de catre alte personaje) si indirect prin fapte,ganduri si atitudini. Ion Pop al Glanetasului a fost un baiat istet,cu dragoste de carte.Invatatorul Zaharia Herdelea l-a sfatuit sa urmeze mai departe la invatatura.Ion insa alege munca pamantului si ajunge un flacau voinic,harnic,gospodaros,respectuos si cu multa dragoste pentru pamant.El traieste insa durerea de a fi socotit printre saraci deoarece Alexandru Glanetasu pierduse pamanturile din cauza bauturii.Prin monologul interior,Liviu Rebreanu reda framantarile eroului,gandurile lui. Aflat la camp,in scena cositului,Ion gandeste cu durere:,,pamantul nostru saracu ,,cat pamant doamne. Caracterizarea personajului se completeaza prin fapte si intamplari prezentate pe parcursul intregii opere.Aceste scene la care se opreste in mod deosebit autorul,au rolul de a scoate in evidenta pe langa evenimente si atitudinea,comportamentul personajelor.Din scena horei putem astfel sa retinem suferinta lui Ion pentru faptul ca nu poate sa patrunda in grupul bogatasilor alaturi de Vasile Baciu,Toma Bulbuc.Tot la hora Ion se simte jignic de atitudinea lui Vasile Baciu, joaca si cu Ana si cu Florica,dar o duce pe Ana in livada conturandu-se astfel referinta pentru pamant deci si conflictul interior ,psihologic al personajului:intre ,,Glasul pamantului si ,,Glasul iubirii flacaul inclina pentru dragostea pentru pamant.

In mintea lui Ion insa se naste ideea ca trebuie cu orice pret sa dobandeasca pamant pentru a castiga respect in lumea satului. In stransa legatura cu aceasta problema a pamantului este urmarit si conflictul erotic,povestea de iubire pentru Florica.Scena horei alaturi de alte datini si obiceiuri ale satului reprezinta caracterul monografic al romanului. Alte scene din care se contureaza profilul moral al eroului releva schimbarile care intervin in viata si comportarile lui Ion. O alta scena din roman este cea in care autorul surprinde un moment tragic,sinuciderea Anei; Ion nu dovedeste mila,intelegere pentru suferinta Anei;dovedeste doar interesul pentru pamant. Din dragoste pentru pamant,flacaul ajunge sa traiasca o patima care il dezumanizeaza,ii schimba comportamentul si tulbura viata linistita a satului;el nu are nici sentimente paterne si urmareste ca Petrisor sa fie ingriit doar pentru a mosteni pamant prin intermediul acestuia.Aceasta evolutie este in stransa legatura cu gandurile flacaului de la nunta;narator omniscient,Rebreanu reda meditatiile flacaului care constau in uratenia Anei in contrast cu frumusetea Floricai;in ciuda acestor ganduri si sentimente,Ion ramane cu Ana pentru ca doar asa putea capata pamant. O alta scena graitoare care scoate in evidenta trasaturile morale ale lui Ion este scena nuntii. La nunta in caruta cu zeste Ion are in fata lui pe Ana si Florica si mediteaza ca Ana pare mai urata imbracata in mireasa,insarcinata,obosita si cu ochii plansi iar Florica pare mai frumoasa,mai vesela,mai atragatoare;Ion stie insa ca nu poate avea pamant decat acceptand-o pe Ana. Aceste ganduri sunt redate prin monolog interior din partea unui narator omniscient.La nunta Ion o joaca pe Florica pentru ca drusca inlocuieste mireasa insarcinata.Ana sufera si va avea parte numai de suferinta si in casa socrului;femeia ramane doar mama copiilor in gospodaria taraneasca, doua brate de munca,femeia prin care barbatul dobandeste zestre. Ion nu este mai bland,mai omenos nici dupa nunta,nici dupa nasterea lui Petrisor,nici dupa moartea Anei deci dezumanizarea lui este ca efect al patimei pentru pamant. Ion intra in conflict si cu oamenii care il pretuisera:familia Herdelea,preotul Belciug care il mustra in biserica,in fata tuturor satenilor:,,Nu ti-i rusine tie,mai baiete sa vorbesti

asa in fata noastra,oameni cumsecade?Astea-s vorbe di om zdreavan?Nici tiganii cei mai nemernici n-ar indrazni sa faca si sa graiasca precum graiesti tu!Frumos iti sta,n-am ce zicenoi te-am crezut om de treaba si mai asezat ca pe altii dar vad ca nu ai pereche de blestemati!.Prin caracterizarea directa de catre alte personaje,se completeaza portretul moral al eroului.Familia Herdelea isi exprima indignarea pentru comportamentul lui Ion cu familia sa,pentru faptul ca-si ameninta mama ca sa-i ingrijeasca copilul din interes. Cazut in patima bauturii,Ion se intoarce la marea lui dragoste din tinerete punand in pericol si viata Floricai tulburandu-i linistea familiei intr-un mod josnic,necinstit,incurajeaza prietenia cu George pentru a se putea apropia de Florica.Scena mortii lui Ion este cutremuratoare.Ion nu este constient nici de capcana intinsa de George si este omorat de acesta cu lovituri repetate de sapa. Finalul romanului este marcat de drumul iesirii din sat,fiind diferit de incipit marcand drumul intrarii in sat. Opiniile despre acest personaj sunt contradictorii:daca pentru E.Lovinescu,Ion da dovada de ,,o inteligenta ascutita si de o ,,vointa imensa,pentru G.Calinescu este o fire,,instinctualacalauzita de elementare impulsuri.Ambele caracterizari dezvaluie,in realitate,complexitatea caracterului, rezultata tocmai din acesta contradictie.Inteligenta si istetimea,calitati native ale lui Ion, degenereaza treptat sub impulsul lacomiei,in seretenie,iar vigoarea si taria morala in pierderea omeniei.Este adevarat ca in felul cum actioneaza are motivele sale temeinice.El stie din propria familie ca pierderea de catre tatal sau Alexandru Glanetasu a ,,debuitelor de pamant a insemnat umilinta si saracie iar aceasta stare la incrancenat pana in asa masura incat pentru a se ajunge calca in picioare cele mai elementare reguli morale:o seduce pe Ana,santajandu-si in acest mod viitorul socru,isi bate cu cruzime sotia impingand-o la sinucidere.Cu un asemea pret a devenit un om cu stare.Dar acum castiga teren imboldul iubirii:,,Ce folos de pamanturi,daca cine ti-e pe lume mai drag nu-i al tau? Reintoarcerea la dragostea Floricai,casatorita intre timp, cu George Bulbuc ii va fi fatala,eroul cazand victima dorintei mult timp.