Portretul mamei in:

Amintiri din copilărie de ion creanga

Smaranda Creangă
• "Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cît mi-aduc aminte; și-
mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat... și sînge din sîngele ei și carne din carnea ei am
împrumutat, și a vorbi de la dînsa am învățat."
• "Și mama, Dumnezeu s-o ierte, strașnic se mai bucura când se întâmplau oaspeți la casa
noastră și avea prilej să-și împartă pâinea cu dânșii. ''
• ''Și când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă."
• ''În sfârșit, cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-amamei a rămas;''
• ''Mama însă era în stare să toarcă-n furcă, și să învăț mai departe.''
• '' Și tot cihăia mama pe tata să mă mai dea undeva la școală''
• ''Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le
aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire.''
• "Și nu puteam adormi, pînă ce era nevoită biata mamă să ne facă musai cîte un șurub-
două prin cap și să ne deie cîteva tapangele la spinare".
• "Și numai așa se putea liniști biata mamă de răul nostru, biată să fie de păcate!"

Hronicul Și Cântecul Vârstelor de Lucian Blaga

Personaj secundar, feminin și individual, mama se caracterizează mai ales direct, de către autor însuși,
dar și indirect, trăsăturile ei fiind deduse și din cuvintele și faptele relatate. Superstițioasă, când observă
refuzul fiului ei de a vorbi, Ana Blaga recurge la o soluție acceptată social: îl duce la medic. În sufletul ei
sunt însă și alte speranțe și anume „o eliberare”: „Într-o zi Mama, plină de neliniște și îngrijorare, dar
purtată și de speranța unei eliberari, a considerat de cuviință să mă ducă în oraș ca să o arăt. la un
medic”. Conciliantă, nu-l grăbește pe micuț, ci încearcă să-l convingă prin diferite metode raționale, „Se
hotărâse să mă ia cu micuțul, ca un copil mare, și mi-a vorbit...”. Mama este o ființă primordială, „Eine
Urmutter”, așa cum a numit-o autorul. Fără prea multă școală, ea avea cunoștințe folclorice deosebit de
bogate. Avea mai ales un talent pentru spontaneitate și folosea fără ezitare un limbaj încărcat cu
conotații artistice. Din citatul de mai jos „Mama a fost substanța activă în jurul căreia toate
aranjamentele vieții noastre au luat o înfățișare palpabilă” reiese că Blaga și-a iubit mama considerând-o
o ființă magică cu instincte materne puternice și forțe misterioase. Aceasta era controlată doar de
egoismul sacru al familiei și era „substanța activă” în jurul căreia toate aranjamentele vieții lor luau
formă tangibilă. În concluzie, Ana Blaga, mama lui Blaga, este un personaj secundar feminin cu trăsături
deosebite și cunoștințe folclorice perfecte care asigură echilibrul familiei.

“Horodiște” de ion druță

Sofica Druță

• ''Cam pe cînd se va întoarce el din cărăuşie, cîţi din bani s-ar putea întîmpla să-i bea, iar
cîţi ar trebui să-i aducă acasă; pe ce drumuri şi la ce oră va intra cu trăsura în sat, pe la ce poartă s-ar
putea întîmpla să oprească trăsura înainte de a ajunge acasă, şi, vai, o frigea, sărmana, grozav la inimă,
pentru că cei doi căluţi ai noştri veşnic rodeau ba dintr-o poartă, ba din alta.``
• ''Rămăsese puţin din frumoase¬le gîţe negre pe care le avusese mama de fată mare. Mai
erau însă tineri şi plini de viaţă ochii negri, faţa bălaie, încununată de un zîmbet plin de bunătate —
sfin¬te Dumnezeule, atîta bunătate creştinească, atîta bună¬tate omenească, încît orice cerşetor, ori pui
rătăcit de cloşcă, orice fir de iarbă călcat de roţi pe-o margi¬ne de drum găseau înţelegere şi
compătimire în ini¬ma ei.``
• ''Aş zice că era harnică şi silitoare ca o furnică mama, dar nu ştiu ce fac furnicile acolo în
furnicarul lor iarna, pe cînd mama iarna întreagă torcea, ţesea, cosea, cîrpea, iar de cu primăvară şi pînă
toamna tîrziu basmaua ei albă, căci purta basma albă, zbura ca o pasăre — ba e în casă, ba e afară, ba e
în Cubolta, unde ne erau hectarele, ba se întorcea în amurg, albind uşor pe o dungă de deal, în seninul
serii; alerga, pentru că avea, cum zicea ea, copii
• ``Îşi avea, totuşi , bucuriile sale. Îi plăcea, de-o pildă, măcar o dată pe zi, măcar o
jumătate de oră, să treacă pe uliţele satului, pentru a vedea ce mai face lumea.``
• ''Toată ziua ceea a umblat senină, dragostea ei pentru mine creştea ca o pîne de grîu
curat pînă ce a răzbit-o pe biata mamă. Şi-a scuturat umerii de colb, şi-a pus un alt bariz, m-a luat de
mînă şi a pornit cu mine spre şcoală.``