Lacul

de Mihai Eminescu

Mesajul unei opere literare reprezintă un cumul de idei, trăiri și sentimente, pe care
autorul intenționează să le transmită cititorului, cu scopul de a sensibiliza din punct de vedere
estetic.
Poezia „Lacul”, scrisă de Mihai Eminescu, are un mesaj profund, marcat de
sensibilitate și emoție, fiind construit în jurul temei dragostei și a naturii.
Un prim element al cadrului natural este lacul „cel albastru” care reprezintă o oglindă
a gândurilor și dorințelor îndrăgostitului. Sub lumina „blândei lune”, care creează o atmosferă
încărcată de mister, visul de iubire s-ar putea împlini, sub ocrotirea veșnicului codru ce devine
martor la povestea de dragoste a celor doi. Astfel, mesajul textului este evidențiat prin
prezența eului poetic, aflat în ipostaza îndrăgostitului, prezent prin mărci specifice
subiectivității: „eu”, „ascult”, „aștept”. Discursul liric este organizat pe două planuri: unul
exterior, al naturii, reprezentat de motive poetice precum: „lacul", „codrilor”, „nuferi", şi unul
interior, al stării sufleteşti,ce domină întregul text ("Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin
şi sufăr").
În plan stilistic, mesajul este conturat printr-o abundenţă de imagini artistice: vizuale
(„lacul codrilor albastru", „cercuri albe"), auditive („vântu-n trestii lin foșnească"), dinamice
(„să sărim în luntrea mică", „să plutim cuprinși de farmec"), create cu ajutorul figurilor de stil.
Epitetele „blândei lune”, „lin foșnească”, „unduioasa apă” creionează cadrul natural intim al
naturii ocrotitoare, martoră a posibilului vis de iubire. Personificările „lacul…tresărind”, „apa
sune”, „lacul…cutremură o barcă” ilustrează trăirile naturii în deplină concordanță cu cele ale
instanței lirice, care vibrează la gândul întâlnirii cu ființa iubită.
Totodată, pendularea dintre vis și realitate este ilustrată prin verbele aflate la modul
conjunctiv („să sărim”, să desprind”, să răsară”), conturând visul de iubire, în opoziție cu cele
la indicativ prezent („suspin”, sufăr”) care sugerează dezamăgirea profundă resimțită de poet,
sentiment accentuat și de prezența celor trei puncte de suspensie din ultima strofă: ”Dar nu
vine…”.
În concluzie, mesajul textului support este unul profund , valorizând întreaga
sensibilitate a poetului.