Malul Siretului

de Vasile Alecsandri

~particularitati~

Opera literara “Malul Siretului” de Vasile Alecsandri apartine culegerii de 40 de texte ale
poetului, ,,Pasteluri” scrise intre anii 1868-1869 si publicate in revista ,,Convorbiri literare’’. Din punctul de vedere
al curentelor literare ,,Pastelurile’’ reunesc 2 curente importante : clasicismul prin viziunea senina, optimista,
echilibrata a poetului si romantismul prin admiratia fata de natura. Pastelul este o poezie descriptiva in care natura
este subiectul si obiectul contemplatiei poetice, poetul exprimandu-si in mod nemijlocit emotiile, gandurile si
sentimentele in fata peisajului zugravit. Din perspectiva neromantica descrierea naturii se realizeaza prin imbinarea
discreta a planului uman-terestru cu cel universal-cosmic realizand imagini artistice de o mare forta sugestiva.
Apartinand liricului, poezia prezinta un imaginar poetic in care realitatea transfigurata evidentiaza viziunea
subiectiva ce implica reflectarea lumii inconjuratoare din punct de vedere al trairilor. Pretuirea frumusetilor naturale
ale tarii este o caracteristica a preromantismului, poeziile lui Alecsandri incadrandu-se tematic in spiritul pasoptist
prin ilustrarea frumusetilor patriei ca o expresie a sentimentului de mandrie nationala, specifica epocii.

Opera lui Alecsandri se particularizeaza prin doua aspecte inedite : prima strofa este specifica lirismului
obiectiv, iar a doua se defineste prin persoana intai ca marca a lirismului subiectiv, ilustrandu-se astfel imbinarea
clasicismului cu romantismul. Poezia evolueaza pe doua planuri, cel al realitatii exterioare, al naturii unei dimineti pe
malul Siretului si cel al trairilor in relatie directa cu peisajul. Tema operei este reprezentata de natura si de conditia
umana in raport cu trecerea timpului :,,Si gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale/Cu cel rau care-n veci curge,
far-a se opri din cale’’, iar fiecare strofa surprinde cate un aspect al naturii.

Prima strofa surprinde momentul incert al diminetii cand se lumineaza si toate lucrurile au contururi
indescifrabile, iar deasupra lumii plutesc ,,arborii usori ai noptii’’. Taina naturii, atmosfera romantica de mister este
realizata prin comparatie, ceata fiind asociata cu ,,fantasme’’ ce se ridica treptat. Impresioneaza imaginea vizuala a
raului personificat ,,se-ncovoaie sub copaci’’, iar prin comparatie imaginea Siretului se asociaza cu un balaur
cu ,,solzi de aur’’.

A doua strofa ilustreaza lirismul subiectiv prin introducerea in discurs a persoanei I singular, eul liric in
ipostaza contemplativa exprimandu-si fascinatia pentru peisajul de vis. Accentul cade asupra amiezii, perioada de
maxima intensitate a caldurii. Imaginea se contureaza prin epitete sugestive ,,malul verde’’, ,,prundis
alunecos’’, ,,mal nisipos’’. A treia strofa este semnificativa micilor vietati care insufletesc tabloul de natura si trezesc
sentimente placute in sufletul fiintei poetice (,,Cand salbaticele rate se abat din zborul lor’’)

Ultima strofa reprezinta sugestia filozofica a trecerii timpului si meditatia fiintei poetice asupra conditiei
umane. Astfel este ilustrata o alta trasatura a pastelului, in sensul in care este prezentata imaginea unui « peisaj
interior », unul al sufletului. Lirismul este subiectiv, atitudinea eului poetic este meditativa, iar imaginea curgerii
raului declanseaza sentimentul trecerii ireversibile a timpului. Predomina de asmenea nostalgia eternitatii si dorinta
omului de a imprumuta o farama din vesnicia naturii. Eul liric se detaşează, parcă, de natura înconjurătoare,
contemplând fascinat şi încremenit de admiraţie lunca Siretului ce "clocoteşte" şi privind captivat "o şopârlă de
smarald" care, personificată, se uită curioasă la el: "Cată ţintă, lung la mine, părăsind năsipul cald".

Titlul poeziei este sugestiv pentru incadrarea acesteia in cadrul pastelului, prin semantica ce ilustreaza locul
mirific care l-a inspirat pe poet , malul raului Siret ce curge prin apropierea meleagurilor indragite, mosia de la
Mircesti. Structura formala a textului prezinta 4 catrene cu masura de 16 silabe, rima imperecheata si ritm trohaic,
elemente prozodice conferand muzicalitate versurilor

Expresivitatea poeziei este susţinută de verbele aflate la timpul prezent, care profilează permanentizarea
aspectului dinamic al ansamblului peisagistic, numind acţiuni care nu se finalizează, ci tind să se eternizeze: „se
ridică”, „se despică”, „se-ncovoaie”, „mişcă”, „adoarme”, „se coboară”, „saltă”, „se duce”, „curge”, „clocoteşte”.
Lirismul obiectiv compune un tabloul dominat de imagini motorii: "apa curge", "se schimbă-n vălurele". Epitetul
cromatic "malu-i verde" sugerează un anotimp călduros, iar alte epitete descriptive, contribuie, prin sugestie, la
crearea emoţiei pentru frumuseţea peisajului: "prundişul lunecos", "malul năsipos", elemente ce constituie planul
obiectului privit de eul liric. Râul Siret este personificat şi în această strofă, deoarece "adoarme la bulboace".

Prin urmare, opera literara ,,Malul Siretului’’ de Vasile Alecsandri reprezinta o adevarata capodopera a
literaturii romane, cu un ecou deosebit in epoca. Cu Pastelurile, Vasile Alecsandri atinge treapta deplinei maturizări
a talentului său. Clasicismul acestor creaţii lirice se manifestă nu numai în viziunea poetului asupra naturii, ci şi pe
tărâmul expresiei. Criticul Titu Maiorescu afirma ca pastelurile lui Alecsandri sunt « insufletite de o simtire asa de
curata si de puternica a naturii », incat il considera pe poet « Capul poeziei noastre literare din generatia trecuta ».