Intre anii 1830-1860, se manifesta in cultura noastra perioada pasoptista, in care

iteratura romana incearca sa-si gaseasca o identitate proprie si sa atinga pragul

modernizarii. Scriitori pasoptisti nu au fost angrenati numai in actul creatiei, ci si in
activitati culturale, politice si democratice in vederea pregatirii Revolutiei de la 1848,
dar si in pregatirea infaptuirii Marii Uniri. In aceasta epoca efervescenta din toate
punctele de vedere, isi face aparitia curentul national-popular, manifestat in jurul
revistei “Dacia literara”, publicatie initiata de Mihail Kogalniceanu la Iasi, in ianuarie
1842. Acesta imprima revistei un caracter programatic si are ca obiectiv principal
stimularea creatiei originale si adoptarea unui spirit critic obiectiv. Linia estetica si
programul “Daciei literare” au fost formulate in articolul-program “Introductie”, scris si
publicat de M.K. in primul numar al revistei. Noua revista va parasi politica si se va
indeletnici numai cu literatura nationala. Ideea principala ce se desprinde cu claritate
era aceea ca trebuie constituita neintarziat o literatura nationala originala si unitara.
Articolul “Introductie” propunea, de asemenea, si existenta unui spirit critic obiectiv,
avand ca scop combaterea mediocritatii in literatura. Acest articol, prin directiile pe
care le traseaza, a fost considerat un manifest al romantismului romanesc.

Vasile Alecsandri a luptat pentru unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, ajutandu-

se de talentul liric (“Desteptarea Romaniei”,”Hora Unirii”). A sustinut independenta
nationala, al carui flux l-a preluat din folclor, prin legende (“Dumbrava Rosie”,”Dan,
capitan de plai”).

Temele abordate de acesta in lirica pasoptista sunt: idealul eliberarii si unitatii

nationale pretuirea frumusetilor patriei si folclorului, si satirizarea viciilor/evocarea
unor realitati sociale.

Supranumit si “Bardul din Mircesti”, este creatorul pastelului in literatura romana,

opera lirica in versuri in care se descriu un colt din natura si sentimentele ce se
desprind din contemplarea acesteia. Pastelurile au aparut in “Convorbiri literare”,
revista cenaclului “Junimea”, in perioada 1868-1869. Publicarea lor a starnit
admiratia contemporanilor, iar ecoul provocat a depasit repede granitele tarii. De-a
lungul timpului, aceste bijuterii lirice au asigurat autorului lor un loc privilegiat in lirica
romaneasca.

V.A. se integreaza unei viziuni clasice asupra naturii, viziune ce presupune

receptarea subiectiva a universului cu tot ce tine de miscarea lui perpetua si de
ritmurile sale. Poetul, in ipostaza observatorului atent, isi acordeaza ritmul interior in
vibratiile naturii, gasind in aceasta o forma de echilibru existential. Aproprierea de
natura este, mai curand, o reintoarcere la natura, poetul nefiind ostentativ, ci
observator discret al unei naturi careia ii fixeaza pictural coordonatele.

Poezia "larna" face parte din ciclul "Pasteluri", reprezentand cea mai durabila si
mai valoroasa parte a liricii lui Vasile Alecsandri. Scrise in linistea conacului de la
Mircesti, aceste poezii contureaza privelisti surprinse de sensibilitatea poetului, in
diverse anotimpuri, impresionand prin dragostea fata de natura a "bardului de la
Mircesti" si prin realizarea artistica a expresiei poetice.

Prin tematica si continutul ideatic, dar si prin varietatea mijloacelor si procedeelor

literare, opera “Iarna”, se inscrie in exigentele enuntate de M. Kogalniceanu in
articolul “Introductie”.

Titlul este in stransa legatura cu continutul pastelului, deoarece sugereaza foarte

direct motivul principal din care purcede tema, si anume natura.
Poezia este structurata in patru strofe egale ca numar de versuri, din care insa se
pot desprinde doua parti, perspective sau tablouri.

Primul tablou infatiseaza iarna in plan cosmic, ce acapareaza si preschimba

intreg peisajul in amplitudinea sa, ce-si cerne “norii de zapada” si trimite “fiori de
gheata” pretutindeni. Ninsoarea este eternizata printr-o repetitie de o mare forta
expresiva, si anume: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!", si pana si
soarele pica prada fortei iernii, devenind palid si pierdind asemenea unei foarte
indepartate amintiri.

In al doilea tablou, perspectiva trece asupra planului terestru. Totul era alb,
pustiu, pana si satele se pierdeau in imensul ocean de zapada. Insa atmosfera se
dezgheata odata cu incetarea zapezii, aparitia mult-doritului soare, iar in final, o
sanie cu zurgalai curma amorteala crunta din jur.
Prin frumusetea limbajului, prin corectitudinea exprimarii literare prin echilibru si
armonie, opera lirica este un model pentru viitorii poeti,

Alecsandri creeaza un cadru vizual dominat de masive caderi de zapada, prin

imagini vizuale ca: “Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,/ Lungi troiene
calatoare adunate-n cer gramada;/ Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,/
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.”.

Repetitia “Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!” ii da ninsorii

caracter permanent, iar timpul prezent al verbelor conecteaza cititorul in eternitatea
tabloului.

De altfel, autorul are marea indemanare de realiza un tablou a carui dominanta

cromatica sa fie unica, si anume albul specific anotimpului, prin epitetele: “fluturi
albi”, “fantasme albe”, “clabucii albi”.

Nu in ultimul rand, concentrand toate efectele sonore in ultimul vers al

pastelului, in voioasele “clinchete de zurgalai”, singura imagine auditiva a textului,
Vasile Alecsandri preschimba dinamica operei si risipeste sentimentele de incordare,
tristete si singuratate, facand loc calmului si bunei dispozitii, optimismului si
sperantei in puterea naturii de a renaste, mai proaspata si mai frumoasa.
 Asadar, prin frumusetea limbajului, prin corectitudinea exprimarii literare, prin
echilibru si armonie, opera lirica este un model pentru viitorii poeti,

In concluzie, sunt de parere ca opera “Iarna” de Vasile Alecsandri este

reprezentativa pentru Pasoptism, epoca de mare efervescenta in care artistii au
militat pentru emanciparea romanilor in plan spiritual, pentru manifestarea identitatii
nationale, pentru stimularea creatiei originale.