Mezul Iernii de Vasile Alecsandri

IPOTEZ
Publicate n 1868-1869, n revista Convorbiri literare, Pastelurile lui Alecsandri reprezint o
oper de maturitate. Prin acest ciclu de poezii ale senzo-rialitii i ale relaiei nemijlocite cu
natura, Vasile Alecsandri impune o nou specie n literatura romn.

FORMULAREA ARGUMENTELOR
Vasile Alecsandri reprezint un model pentru mentalitatea scriitorului paoptist. Opera sa se afl
la ntretierea romantismului cu clasicismul, ca expresie a ncercrii de recuperare, ntr-un timp
relativ scurt, a diferenelor dintre literatura romn i cea occidental.

ARGUMENTARE
Dei sunt publicate mai trziu, Pastelurile reflect o trstur a literaturii paoptiste, coexistena
curentelor literare (clasicism, romantism), i o tem specific acestei perioade, tema naturii. n
general, poeziile aparin clasicismului, prin viziunea asupra naturii, prin impersonalitate i
optimism cosmic, prin expresie i echilibru compoziional. Diferena fa de precursori n
abordarea temei naturii reflect diferena ntre romantism i clasicism, ntre proiecia
sensibilitii n exterioritatea lumii i nregistrarea obiectiv a universului, cu armoniile, ritmurile
i dinamismul lui. ns ciclul se deschide cu o poezie meditativ, de atmosfer, Serile la
Mirceti, n care atitudinea eului liric se apropie de aceea eminescian din poezia Singurtate.
Mezul iernei este un pastel reprezentativ, datorit viziunii poetice clasiciste, a compoziiei
(alternana static-dinamic) i prin faptul c nfieaz frumuseea iernii, anotimp evocat n mai
multe creaii ale ciclului: Iarna, Gerul, Viscolul, Bradul.
Tema poeziei este natura ncremenit sub ncletarea gerului, care compune tabloul fantastic" al
nopii de iarn. Atitudinea poetic este admiraia fa de mreia cosmic, de linitea absolut.
Impersonalitatea vocii lirice este motivat de faptul c accentul se pune pe spectacolul naturii
contemplate, magnific panoram nregistrat obiectiv. Mrcile lexico-gramaticale ale eului liric
sunt minime: un verb la persona I singular, vd, o,interjecie, o!", punctele de suspensie i
propoziii exclamative sau interogative. Ipostaza poetic este aceea a unui spectator ndrgostit
de natur.
Titlul sugereaz ncremenirea naturii i atotputernicia iernii.
Compoziional, poezia este alctuit din patru catrene cu caracter descriptiv, organizate n dou
secvene poetice, n funcie de alternana static-dinamic, specific pastelurilor lui Alecsandri.
Primele trei strofe surprind predominant planul obiectiv, static, al naturii neclintite. Ultima strof,
predominant subiectiv (prin frecvena mrcilor eului liric), constituie a doua secven poetic,
dinamic prin prezena imaginii de micare a unui element nsufleit din natur, lupul.
Descrierea zonei de cmpie, ntinderea copleit de zpad, sugestia infinitului prin
orizontalitate, predominarea cromatic a albului, evitarea extremelor slbticiei excesive
(muntele sau marea) constituie o imagine-emblem a echilibrului clasic i a veniciei naturii.
Prima strofa din secvena static este tabloul nopii de iarn cu natura mineralizat de gerul atot-
puternic. Alterneaz imagini vizuale i auditive ale pduri i cmpiei. Propoziiile exclamative
dau plasticitate tabloului: n pduri trsnesc stejarii! E un ger amar,
cumplit?. Verbele trsnesc", scrie" au valoare onomatopeic sugernd ncremenirea naturii.
Epitetul dublu ger amar, cumplit are efect personificator. Epitetele zpada cristalin",
cmpii strlucitoare" i metafora lan de diamanturf realizeaz, imaginea feeric a nopii de
iarn n planul terestru.
Aceast imagine este dezvoltat n strofele a doua i a treia, n tabloul grandios al naturii
proiectate n plan cosmic. Tabloul naturii-templu este de o frumusee solemn i se realizeaz
prin imagini artistice ale elementelor templului: coloane, fclii, altare, org. Procesul de
abstractizare se produce la nivelul figurilor de stil prin trecerea de la comparaie, Fumuri albe
se ridic n vzduhul scnteios/ Ca naltele coloane unui templu maiestos", la epitet O! tablou
mre, fantastic!...", pn la metafor nemrginitul templu". Feeria nopii de iarn, grandiosul,
sublimul, fantasticul, se realizeaz cu ajutorul epitetelor i al personificrilor: luna i aprinde
farul tainic de lumin", crivul ptrunde, scond note-ngrozitoare". Tabloul nocturn, misterul
nopii, motivul lunii i utilizarea hiperbolei sunt elemente romantice.
Ultimul catren constituie a doua secvena poetic, tabloul dinamic, realizat n antitez
(procedeu romantic de compoziie) cu ncremenirea din secvena static, continuat i aici, n
primele dou versuri: Totul e n neclintire, fr via, fr glas". Propoziia interogativ
introdus prin conjuncie adversativ Dar ce vd?" impune perspectiva subiectiv i aduce
elementul dinamic, imaginea lupului i a przii sale, chiar dac i aceasta poart sugestia morii.

Nivelul fonetic i prozodic

- pauzele marcate de punctele de suspensie;
- muzicalitatea conferit de frecvena unor vocale (e n prima strof, i i u n strofele a doua i a
treia).
Particulariti prozodice clasice:
- patru catrene;
- msura versurilor: 15-16 silabe;
- ritm trohaic;
- rim mperecheat.

Nivelul morfosintactic
- verbele la timpul prezent sugereaz venicia naturii;
- expresivitatea adjectivului cu rol de epitet; adjective fr grad de comparaie;
- conjuncia adversativ dar, n strofa a JV-a - marcheaz alternarea static-dinamic, obiectiv-
subiectiv;
- topica afectiv (inversiuni).

Nivelul lexico-semantic
- cmpul semantic al iernii: ger", zpada", ,fiimuri albe";
- cmpul semantic al nopii: luna", stele", fclif;
- cmpul semantic al templului: coloane", Jaclif, altare", org".

Nivelul stilistic
- puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea n inversiune, a metaforei, a
comparaiei, a personificrii i a hiperbolei.

CONCLUZIA
Mezul iernei de Vasile Alecsandri este un pastel reprezentativ prin echilibru compoziional i
claritate, tablou fantastic i grandios al nopii de iarn.
IARNA - Pastel - Structura, semnificatii, limbaj artistic de Vasile ALECSANDRI

"Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada, Lungi troiene calatoare adunate-n cer
gramada; Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi, Raspandind fiori de gheata pe ai tarii
umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara! Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerete pintre arrti trecatori.
Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in
zare, Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum, Se vad satele pierdute sub elabuci albii de
fum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai."

Vasile Alecsandri (1818 - 1890), este creatorul pastelului romanesc, in care poetul contureaza un
tablou descriptiv din natura, exprimand in acelasi timp o stare, o traire sau o emotie a eului liric.
Pastelurile lui Alecsandri amintesc de Thomson prin "poezia anotimpurilor", deosebindu-se de
romantici prin aceea ca succesiunea anotimpurilor nu simbolizeaza trecerea ireversibila a
timpului, ci dimpotriva, creatia lui exprima sentimentul stenic (care fortifica, da putere; intaritor -
n.n.) al eternei regenerari a naturii. Cromatica este specifica acestor creatii lirice, culorile fiind
alese sugestiv in functie de anotimpul descris. Desi Alecsandri a detestat anotimpul friguros, cele
mai multe pasteluri descriu iarna, careia ii construieste un tablou maret, feeric si plin de
stralucirea zapezii, care se asterne, fara oprire, pe intinderea nemarginita. in pastelurile sale,
Vasile Alecsandri ilustreaza natura cu toate frumusetile ei, in toate anotimpurile, realizand un
adevarat calendar in versuri, dar a avut o evidenta preferinta pentru anotimpul "imbracat in
diamanturi".
Poezia "Iarna" de Vasile Alecsandri a fost publicata in revista "Convorbiri literare", in
1868, impreuna cu alte pasteluri inchinate anotimpului alb.
Semnificatia titlului. Definit prin numele anotimpului stralucitor de alb, "Iarna", titlul sugereaza
atat particularitatile ce compun tabloul ei maret si fastuos, precum si sentimentul de admiratie al
poetului pentru noianul de ninsoare ce s-a asternut "pe ai tarii umeri dalbi".
Structura, semnificatii, limbaj artistic
Poezia "Iarna" de Vasile Alecsandri este alcatuita din patru catrene cu versuri lungi, o
caracteristica tipica a pastelurilor acestui poet. Compozitional, poezia cuprinde doua tablouri
inegale ca intindere. in prima parte - corespunzatoare primelor trei strofe - este descris un spatiu
vast, nemarginit, peste care ninsoarea cade necontenit, acoperind intreaga tara, iar partea a doua -
ultima strofa - contureaza acelasi peisaj, dar stralucitor, inseninat de aparitia soarelui si insufjetit
de prezenta omului si de clinchetul de zurgalai al saniei, in prima strofa este "pictat" un tablou de
natura, in care iarna, personificata, "cerne" din vazduh "norii de zapada", in cantitati enorme,
deoarece acestia se constituie in "Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada". De la planul
cosmic, sugerat prin elementele lexicale "din vazduh", "in cer", "in aer", fulgii ajung in plan
terestru,
"Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi". Imaginile realizate sunt vizuale si dominate
cromatic de culoarea alba, care este fie sugerata, fie exprimata direct: "norii de zapada", "fulgii
zbor, plutesc", ca un roi de fluturi albi", "umeri dalbi". Stilistic, acestea sunt alcatuite din epitete -
"de zapada", "lungi, calatoare", "dalbi" -, personificari - "fulgii zbor", "umeri dalbi" si
comparatia "ca un roi de fluturi albi". Sentimentele de uimire si infiorare pe percepute de eul liric
in fata acestui maret spectacol al naturii sunt sugerate si de epitetele "cumplita iarna" si "fiori de
gheata". in strofa a doua, perspectiva din care este prezentat.anotimpul se schimba. Este
infatisata acum caderea necontenita a zapezii, prin repetitia verbului "ninge" dupa fiecare termen
al enumeratiei "ziua noaptea, dimineata", cat si prin adverbul "iara". Zapada a acoperit intreaga
tara, cerul este intunecat de nori, iar "Soarele rotund si palid" abia se zareste. Si in aceasta strofa
descrierea este situata in planul inaltului, cosmic, definit prin cuvintele "soare" si "nori", iar
planul terestru este conturat prin imaginea vizuala - "Cu o zale argintie se imbraca mandra tara" -
realizata prin epitete, "zale argintie", "mandra tara" si personificari, "se imbraca", care
umanizeaza natura. Emetia provocata de peisajul feeric indeamna poetul la meditatie asupra
scurgerii timpului - "printre anii trecatori" -, iar tristetea pe care o incearca este sugerata prin
epitetul dublu "soarele rotund si palid" si comparatia "se prevede printre nori ca un vis de
tinerete".
Strofa a treia intregeste tabloul de iarna si schiteaza planul terestru, unde totul pare
cufundat intr-un noian de zapada: "Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare". Sub
inspiratia iernii, poetul da libertate totala fanteziei, astfel incat plopii par "fantasme albe", care se
pierd in zare, in timp ce intinderea este "pustie, fara urme, fara drum". Imaginea este
predominant vizuala, iar pustietatea alba este sugerata prin enumeratiile "pe camp, pe dealuri,
imprejur, in departare", intindere "pustie, fara urme, fara drum". Se constituie o imagine a
irealului, fabuloasa, realizata prin comparatia "ca fantasme albe plopii () se pierd in zare" si
epitetele "intinderea pustie", "satele pierdute", "clabuci albii". Ca si in celelalte doua strofe,
culoarea dominanta a peisajului este albul, reluat prin diferitele forme flexionare, "alb", "albe",
"albii". in partea a doua a poeziei - corespunzatoare ultimei strofe -peisajul se insufleteste si iarna
nu mai inspaimanta firea, deoarece ninsoarea se opreste si norii personificati "fug".
Tabloul de natura este dominat acum de lumina mangaietoare a soarelui, care "straluceste
si dizmiarda" imensitatea alba, sugerata prin metafora hiperbolizanta "oceanul de ninsoare". isi
face aparitia o sanie "usoara", care "trece peste vai", raspandind veselia prin "clinchete de
zurgalai". Luminozitatea peisajului aduce bucuria in sufletul poetului, sentiment pe care acesta il
transmite prin epitetele in inversiune "doritul soare", "voios rasuna" si personificarea "soarele ()
dizmiarda". Poezia se incheie cu o imagine auditiva: "in vazduh voios rasuna clinchete de
zurgalai". in intreaga poezie, tabloul naturii este dominat de culoarea alba, sugerata printr-o suita
de epitete cromatice: "fluturi albi", "umeri dalbi", "zale argintie", "fantasme altAe_", "clabuci
aM".
Descrierea tabloului natural este concreta, obiectiva, constatativa, in cadrul careia se
manifesta pregnant elementele abstracte ale meditatiei si gandirii, procedeu cu totul nou in
realizarea pastelurilor. Astfel, comparatiile "Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori" si "Ca
fantasme albe plopii insirati se pierd in zare" ilustreaza o reflectare asupra scurgerii timpului si o
referire la mitologia populara, exprimand ideea armoniei perfecte dintre om si natura.
Prozodia. Poezia are ritm trohaic, rima este imperecheata, iar versi/rile lungi, specifice
pastelurilor lui Alecsandri, au masura de 15-16 silabe.
"Vasile Alecsandri se situeaza in fruntea poetilor pasoptisti, pastelurile sale constituind primul
moment de stralucire a poeziei romane inainte de Eminescu. Titu Maiorescu a considerat ca
aceste creatii lirice sunt "insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturei" si sunt
scrise "intr-o limba asa de frumoasa", incat il determina pe marele critic sa-1 declare pe Vasile
Alecsandri drept "Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta".
intr-o compunere de 25-30 de randuri,demonstrati ca poezia ''Oaspetii primaverii'' ,de
Vasile Alecsandri este o opera lirica.

''n fund, pe cer albastru, n zarea deprtat,

La rsrit, sub soare, un negru punct s-arat!
E cocostrcul tainic n lume cltor,
Al primverii dulce iubit prevestitor.

El vine, se nal, n cercuri line zboar

i, rpide ca gndul, la cuibu-i se coboar;
Iar copilaii veseli, cu peptul dezgolit,
Alearg, sar n cale-i i-i zic: Bine-ai sosit!

n aer ciocrlia, pe cas rndunele,

Pe crengile pdurii un roi de psrele
Cu-o lung ciripire la soare se-nclzesc
i pe deasupra blii nagii se-nvrtesc.

Ah! iat primvara cu snu-i de verdea!

n lume-i veselie, amor, sperare, via,
i cerul i pmntul preschimb srutri
Prin raze aurite i vesele cntri!''
''Oaspetii primaverii'',de Vasile Alecsandri

V. Alecsandri,creatorul pastelurilor in literatura romana,a imbogatit patrimoniul cultural cu

poezii in care a omagiat natura,in toate anotimpurile sale.
O astfel de poezie este si opera literara:''Oaspetii primaverii,poezie care are ca tema bucuria si
optimismul,sentimente ce inunda sufletul eului liric,odata cu renasterea naturii,la sosirea
primaverii.
Titlul poeziei se alcatuieste din doua substantive comune,simple,cel de-al doilea aflat in raport
de subordonare,fiind o sugestiva metafora,prin intermediul careia se sugereaza sosirea pasarilor
calatoare de pe meleagurile insorite.
Poezia este o opera lirica,intrucat pe parcursul celor patru strofe de tip catren,autorul isi
exprima in mod direct ideile,gandurile,sentimentele de incantare,de bucurie,de
optimism,generate de sosirea primaverii.
Ca in orice opera lirica ,spectrul trairilor autorului este redat la nivelul textului prin intermediul
figurilor de stil,cu ajutorul carora se realizeaza imagini artistice deosebit de sugestive.
Astfel,in prima strofa ,aparitia primului cocostarc este redata prin metafora ''un punct
negru'',precum si prin intermediul epitetului personificator''tainic''.Imaginile vizuale sunt
realizate cu ajutorul enumeratiilor:''in fund,pe cer albastru,in zarea departata,la rasarit ,sub
soare'',dar si prin utilizarea inversiunilor deosebit de expresive:''in lume calator'',''al primaverii
dulce ,iubit prevestitor''.Metafora ''prevestitor'',dar si cele doua epitete ;;'dulce'' si ''iubit''
sugereaza sentimentele de incantare,de beatitudine ale eului liric,ce-i confera valoare de simbol
primului cocostarc ivit in departare,intrucat acesta contureaza ideea unui nou inceput,cand natura
se insufleteste,la debutul unui nou ciclu temporal.
In cea de-a doua strofa,bucuria sosirii primaverii este sugerata prin imaginea motorie,realizata
prin intermediul enumeratiei:''el vine,se inalta,zboara,se coboara,evidentiind nerabdarea
cocostarcului de a revedea locurile dragi,parasite la sosirea toamnei aspre,fapt sugerat de
comparatia :' se coboara rapide ca gandul''.Sosirea primaverii constituie un prilej de bucurie,de
incantare,de exuberanta,relevate printr-o imagine motorie,realizata de
epitetele :''veseli'','dezgolit'',ce caracterizeaza ''copiii fericiti,''ce alearga,sar in cale si-i zic:''Bine-
ai venit!'' primaverii personificate.
Cea de-a treia strofa aduce in prim-plan,prin intermediul unei enumeratii
ca:''ciocarlia,randunele,un roi de pasarele'',al unor epitete situate in inversiune:''lunga
ciripire'',tumultul naturii insufletite de apartitia pasarelelor care inveselesc peisajul cu ciripitul
lor vesel si incantator.
Abia in strofa finala,eul liric isi face simtita prezenta,prin interjectia deosebit de
expresiva:''Ahh',prin care da glas entuziasmului sau neretinut,extazului,incantarii care-i cuprind
sufletul ,odata cu reinvierea naturii,fapt sugerat de imbinarea armonioasa a figurilor de
stil,precum: metafora ''sanu-i deverdeata'',enumeratia:'veselie,amor,speranta,viata'',personificarea
''cerul si pamantul preschimba sarutari'',epitetele:''aurite,''vesele'',ce contureaza un spectacol
grandios,plin de lumina si dinamism.
Fiind o opera lirica,modul de expunere este descrierea,cu ajutorul careia se realizeaza imagini
artistice,ce impresioneaza cititorul,prin armonia lor.
Avand toate aceste note definitorii,poezia "Oaspetii primaverii'' este o opera lirica remarcabila.