Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fiică „Nuţa îşi avea casa sa, grijile sale, dar sufletul se mai
hrănea cu faima, cu bunul nume al casei părinteşti.
Fireşte, Nuţa nu putea sta cu mâinele cruce la piept, Nuţa este şi o fiică
Gospodină uitându-se cum se face de râs şi se duce la fund casa bună, care nu-i este
părinţilor. Încetul cu încetul, zi cu zi, Nuţa a început a indiferentă viaţa tatălui
Prietenă urmări vorba, cătătura, umblăturile tatălui său. Era un său, dar nici a casei în
lucru aproape de necrezut: toată viaţa i-a fost prieten, care s-a născut, doar că
Luptătoare în ciocnirele din casa părintească de fiecare dată ţinea greutăţile familiei ei o
cu dânsul. Iată însă că se apropia şfârşitul acelei mari iau înaite. Aflăm că a
prietenii.”(332) avut o relaţie deosebită
cu tatăl său, fiind stînşi
„... necazurile propriei sale gospodării se ţineau scai legaţi într-o prietenie,
Gospodină de dânsa. Mircea era tractorist, nu venea cu care cu timpul se va
săptămânile, ea rămase şi gospodar şi destrăma.
gospodină.”(336)
Viața ei nu este dintre
Femeie „ A intrat oarecum vinovată, de parcă ar fi fost fată cele mai bune făcînd
mare și se întorcea mult prea târziu de la joc. S-a lucruri atît femeiești, cît
Fiică așezat tăcută și ostenită într-un ungher. Și-a dezlegat și bărbătești.
băsmăluța sub bărbie, lăsând colțurile albe, boțite de
legătură, să zacă moale, istovite, pe umerii ei. S-a uitat Și totuși cum este viața
în jur mirată – ca să vezi, la tata e mai curat, mai noastră, amintirea casei
îngrijit decît în propria ei casă. Și ea mai vine să-l părintești și a sfinților
ajute!” (337) părinți ne va urmări
pretutindeni.
Cărăbușeanc „Firește, vița-de-vie tot învie, dar nu chiar totdeauna,
ă nu chiar peste tot. Și-l durea pe bietul om pentru că
Nuța era moștenitoarea, reazămul bătrâneței sale. Era
unicul vlăstar al viței, și atunci ea plângea în prag,
rezemată de ușor, împreună cu dânsa se căina întregul
neam al Cărăbușilor.”(341)
Unicul urmaș al
Noră „- Ce nu te-ai dus la ai lor? Că, ce mare lucru îi poate Cărăbușilor.
spune un socru ginerelui? Mai bine să te fi dus la ai
Fiică lor, că ei acolo pe prispe...
-Fost, tată, fost.
-Și?
-Au tăcut împreună cu mine, și iar au mai tăcut o dată, Nora Bursucilor – în
da eu, fiind de alt neam, ce pot prinde din tăcerile care ea nu poate găsi
celea ale lor? nici un sprijin, sprijinul
Așa e, se gândi Onache. Bursucii ceia, chiar atunci vieții sale rămânând
cînd le arde casa, se așează pe prispă unul lângă altul tatăl său.
și tac.”(341)
Capitolul Mamă „ – Ce să facă?! Aleargă. Copiii aleargă că-s mititei și Iar o întâlnim pe acea
V li-i a joacă; Nuța aleargă pentru că-i singurică și nu le Nuță mereu ocupată,
Darul dovedește pe toate.”(367) neavând odihnă
Măsurii Fiică nicidecum.
„ - ... Nuța e unica mea fiică. Slava Domnului, are trei
copii ...”(377) Aflăm că are trei copii
și că are un tată care o
Gospodină „ Nuța tocmai sfârșise de măturat ograda, când a iubește.
deschis el portița. Era sâmbătă, și în fiecare sâmbătă
Nuța obișnuia să măture ograda.”(387)
Capitolul Femeie de 40 „ Era, firește, în Ciutura. Aici își trăise toți cei Observăm că Nuța
VI de ani patruzeci de ani, până la o zi, și nici de data asta nu capătă o altă postură,
Nopțile plecase nicăieri. Trăia în aceeaș mahala, în aceeaș având aceleași
fără lună Ciutureancă casă, cu acelaș bărbat.Umbla pe aceleaș drumuri, dificultăți dar starea ei
purtată de aceleaș griji.Se scula pe la zori, făcând să se devine mai complexă,
Soție învârtă ca un scrânciob mica lor gospodărie – fierbea grijile ei fiind
demâncarea, mătura, spăla, piptăna, ocărându-și și nedeslușite.
Gospodină mângâindu-și odraslele în așa fel ca până în amurg,
până se va întoarce, să ajungă în casa ei mâncare,
Mama curățenie, minte și voie bună.”(403)
Capitolul Soție „ ... Nuța, soția lui Mircea Moraru, țărancă din Aceste citate ar fi o
VII Țărancă Ciutura...”(421) definire generală a
Miluirea Ciutureancă Nuței: soția lui Mircea
„ Nuța, cuprinsă de un sentiment de miloștenie Moraru, fiica lui
Creștină creștinească, le-a strigat de acolo, de unde stătea: Onache Cărăbuș, mama
-Doamne, ajută!”(425) a patru copii, țărancă
din Ciutura, creștină.
Fiică „ Nuța, fiica lui Onache Cărăbuș însă, era din neamul
Cărăbușeanc celor încăpățînați.”(426)
ă
„ Ostenită, femeia a venit, s-a așezat pe singura bancă
Femeie pusă la intrarea în gară. Ședea palidă, ștearsă, o
Țărancă țărancă secătuită de griji, năucită de necazuri.”(435)
Capitolul Mama „... Nuța îl născuse pe cel de-al patrulea copil al Nuța apare în diferite
VIII său.”(443) ipostaze: copil, fiică,
Colindele mamă. Sentimentul
și Fiică „ I s-a făcut așa, deodată, dor de părinte, a fript-o un patern o frământă
colindători dor de nu-și găsea loc, așa cum nu și-l găsea atunci, necontenit.
i demult, în copilărie, cînd tata, singura dragoste mare,
Copil singurul tovarăș de joacă, pleca pe undeva și nu se
mai întorcea... Atunci, ca să se întoarcă mai repede, îl
cheamă prin cahlă, ori făcea palmele pâlnie și-l striga
în toate cele patru părți ale lumii.”(451)
Răzeșă
Fiică „ Nuța se zbătea ca peștele pe uscat, între aceste două
Noră tabere. Fiind răzeșă, cu trup și suflet de partea tatei,
Soție ea, în acelaș timp înmulțea semința Bursucilor.”(457)
Capitolul Cumătră „Plutea în jur o ceață deasă, și Nuța, zâmbind tuturor, Druță descrie cu mare
IX căuta prin ceață cu paharul său paharele cumetrilor. emotivitate simțul
Ultimul Ciocnea cu ele, primea daruri, răspundea cu vorbe matern.
Oaspete pregătite din vreme, vorbe de demult, vorbe frumoase,
în rostul cărora nu mai credea nici ea, nici În Nuța se trezește
musafirii.”(462) amintirea provinienței
sale, și caută aceasta în
Mamă „ Era numai una Nuța lui Onache Cărăbuș în toată toate, ca să găsească și
Ciutura, în toată Câmpia Sorocii, în toată Uniunea să nu lase peirei vița
Sovietică, și copilul ei trebuia să fie singur. În neamului său.
Fiică Ciutura.”(463)
Nuța deține arta
„ Fericită, și-a lipit fruntea de căpșorul micuț și fraged cuvîntului.
Cărăbușeanc al copilului, a ațipit, dar peste o scurtă vreme s-a
ă trezit.
„Vine tata!” ”(464)