Fabula ,,Câinele și cățelul ,,

de Grigore Alexandrescu

Fabula este o creație epică ,în versuri sau în proză,în care autorul ,prin
intermediul animalelor,plantelor sau obiectelor personificate ,satirizează
defecte sau moravuri omenești (ipocrizia și parvenismul),cu scopul de a le
îndrepta.
Fabula vine din timpuri străvechi,creatorul ei fiind considerat Esop.
Fabula a apărut în societățile în care libertatea de expresie era îngrădită ,
ceea ce a determinat trecerea unor aspecte negative ale societății în lumea
animalelor.
Fabulele se pot recomanda copiilor,dacă înțelepciunea și morala pot fi
înțelese de ei și dacă se observă legătura dintre povestirea alegorică și morala.
Pe lângă caracterul lor didactic care poate fi pus în valoare în activitățile din
grădiniță și în lecțiile din învățământul primar,fabulele pot fi folosite pentru
apropierea copiilor și elevilor de textul în versuri.
Fabula este agreată de copii pentru aspectul comic în care se prezintă
faptele,pentru antiteza dintre ceea ce doresc să pară personajele și ceea ce
sunt în realitate.
Fabula cuprinde două părți :
-întâmplarea propriu zisă (povestirea alegorică);
-morala sau învățătura care se desprinde din text,direct sau indirect,de obicei
conținută în versurile finale ale fabulei.
Trăsături:
Personificarea este figura de stil dominantă,
Alegoria este procedeul dominant prin care trăsăturile de caracter și ideile
umane sunt ascunse în spatele unor măști de animale ,plante sau obiecte
personificate
Dialogul este modul de expunere dominant ,ceea ce determină ritmul viu și
dinamic al narațiunii,sub formă de scenetă.
 Tema –Fabula ,,Câinele și cățelul,, de Grigore Alexandrescu , satirizează
dorința celor care vor să parvină prin orice mijloace ,să ajungă puternici prin
ipocrizie, aroganță și amenințări.Autorul pune în discuție prin intermediul
personajelor sale,întruchipate de animale personificate,principiul egalității
între semeni.
Titlul subliniază confruntarea în planul ideilor dintre cele două personaje ,
câinele și cățelul.Ele se află în antiteză și reprezintă niște tipuri umane
generale,pe care le putem întâlni și astăzi și totdeauna.Câinele este un simbol
pentru omul nesincer ,al cărui țel ascuns în spatele unor vorbe frumoase,dar
ipocrite,este să parvină ,să ajungă în rândurile celor puternici.Cățelul
întruchipează pe omul naiv,care dă crezare cu ușurință cuvintelor frumoase și
promisiunilor nesincere.
Narațiunea este realizată prin succesiunea de secvențe care țin de
întâmplarea petrecută,transpusă în lumea animalelor.
Dialogul rămâne modul de expresie dominant și principalul mijloc de
caracterizare a personajelor.Modul în care acestea vorbesc ,tonul și atitudinea
lor reflectă în chip expresiv felul în care gândesc și sentimentele lor.Replicile vii
dinamizează narațiunea,transpunând întâmplarea într-o mică scenetă,plină de
viață și umor.
Descrierea este utilizată puțin ,în câteva notații legate de caracterizarea
personajelor,surprinzând plastic gesturi și atitudini: Samson ,,dulău de
curte,, ,,,latră foarte tare,, ; Samurache ,,ședea la o parte/Ca simplu privitor,, .
Samson simbolizează dorința de parvenire vădită în discursul nesincer prin
care caută să-i impresioneze pe ascultătorii săi.Minciuna îl ajută să-și susțină
ideile și poziția pe care o dorește egală cu a celor mari,cei de rang boieresc.
Afișând o falsă modestie ,el caută să atragă mulțimea de partea sa ,iar tonul
sforăitor ,bazat pe argumente de ordin social-politic,,lumea se cioplește,, , ,,în
țări civilizate /este egalitate,, ,el vrea să îi convingă pe cei simpli ,care nu cunosc
bine situația și pot fi ușor manevrați și păcăliți de falșii politicieni.El susține
egalitatea între semeni ,ceea ce se dovedește a fi o minciună.
Samurache este cel care cade pradă primul ipocriziei și falsității lui
Samson.Naiv și încrezător ,el este atras de cuvintele promițătoare ale
dulăului ,,care latră foarte tare,, .Credulitatea sa va fi sancționată cu asprime
chiar de Samson,care îi precizează pe ton jignitor (,,potaie,, , ,,lichea
nerușinată,, ) și plin de amenințări (,,o să-ți dăm o bătaie /care s-o pomenești,,)
care este adevăratul semn al cuvintelor sale: ,,Că voi egalitate ,dar nu pentru
căței,, .El îi arată că astfel că îi disprețuiește pe cei mai slabi decât el ,pe care
vrea să –i mențină în starea lor de supunere față de cei puternici.Când
Samurache își arată sentimentele de admirație și fraternitate față de puternicul
Samson,este repede pus la punct pentru îndrăzneala lui de acela care dorește
egalitatea cu cei ,, de neam mare,, .Samurache , al cărui nume sugerează un om
slab și naiv , greșește numai în măsura în care crede promisiunile mincinoase
ale lui Samson și nu așteaptă să vadă faptele acestuia,care să-i probeze
cuvintele.
Al treilea personaj este un ,, bou oarecare,, ,un personaj neutru ,care nu
intervine în discuție .El este un simplu martor al întâmplării.Prin puterea fizică
pe care o are , el este considerat de Samson ca făcând parte din rândul celor
puternici , fiind un parvenit recent. El ascultă cu nepăsare cuvintele lui Samson
și faptul că nu participă la discuție , poate demonstra că reprezintă clasa
nobililor, dar nu prin naștere , așa cum sunt vechii boieri : ,, lupii ,urșii și leii,, ,
pe care Samson îi disprețuiește . Faptul că el nu sare nici în apărarea lui
Samurache poate confirma că este ,în mod tacit, de partea lui Samson.
Realizarea artistică. Limba vorbită ,cu accente populare
(,,dobitoace,, , ,,neam,, , ,,se cioplește,, , ,,fieștecine,,)sau neologice(,,civilizate ,,
, ,,egalitate,, , ,,nobil,,)subliniază alternanța de registre corespunzătoare
oamenilor simpli sau celor puternici,boierilor.
Replicile personajelor ,pline de naturalețe ,realizează un dialog viu ,plin de
umor,la care concură construcțiile exclamative (,,Cât îmi sunt de urâte unele
dobitoace/Care cred despre sine că prețuiesc ceva,, , ,, Noi,frații
tăi ,potaie!,,)sau interogative (,,Noi ,frații tăi?,, , ,, Te-ntreb eu ,ce
ziceam?,,).Formulele de adresare ,depreciative , accentuiază
umorul ,,potaie,, , ,,lichea nerușinată,, .
Figurile de stil utilizate în mod echilibrat conferă și ele nota unui stil viu și
natural prin care animalele dobândesc însușiri umane ,printre care și defecte
pe care autorul le critică.Samson este echivalentul omului ipocrit ,Samurache
reprezintă omul naiv iar boul ar fi martorul nepăsător.
Personificarea este figura de stil dominantă.
Epitetele evidențiază sugestiv trăsături ale personajelor sau ale
acțiunilor:,,capriții deșarte,, , ,,câine sadea,, .
Comparația accentuează postura unor personaje :,,ședea la o parte/ca simplu
privitor,, .
Repetițiile scot în evidență idei și sentimente cum ar fi
egalitatea ,fraternitatea ,,... frații mei ,, .
Enumerațiile accentuează ipocrizia discursului ,, unele dobitoace /Cum
lupii,urșii,leii și alte câteva,, .
Figurile de stil subliniază și ele oralitatea stilului ,naturalețea dialogului ,care
conferă fabulei caracteristicile unei scenete.

Bibliografie
Costea Octavia, coordonator,1966 ,Literatura pentru copii,manual pentru
școlile normale,EDPD,R.A.,București
Dicționar de termeni literari,1966,Ed.Academiei,București