Fabula „Cainele si catelul” de Grigore Alexandrescu

Comentariu

Fabula "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu satirizeaza dorinta celor care vor sa
panvina prin orice mijioace, sa ajunga puternici prin ipocrizie, aroganta si amenintari. Autorul pune în
discutie prin intemnediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalitatii
între semeni.

Titlul subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si catelul.
Ele se afla în antiteza si reprezinta niste tipuri umane generale, pe care le putem întalni si astazi si
totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui tel ascuns în spatele unor vorbe
frumoase, dar ipocrite, este sa parvina, sa ajunga în randurile celor puternici. Catelul întruchipeaza pe
omul naiv, care da crezare cu usurinta cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere.

Universul operei

Fabula începe cu vorbele arogante ale dulaului Samson care îsi exprima indignarea fat
646i84g a de pretentia celor mai puternici, precum lupii, ca "pretuiesc ceva" prin originea lor nobila.
El considera ca acest aspect este o întamplare si apreciaza cu falsa modestie: "si eu poate sunt nobil,
dar s-o arat nu-mi place". În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decat el.

În sprijinul afirmatiilor sale, aduce exemplul tarilor civilizate în care exista egalitate. Cum
societatea este în schimbare ("lumea se ciopleste"), asteapta ca progresul sa se manifeste si in
societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganta din partea celor puternici: "Numai pe noi
mandria nu ne mai paraseste". Pentru a fi cat mai convingator în ceea ce sustine, el aduce în discutie
propriul sau exemplu. El afirma cu tarie si cu falsa modestie ca îi face placere cand este considerat un
om obisnuit si fiecare i se adreseaza cat mai simplu: "fiestecine stie / C-o am de bucurie / Cand toata
lighioana, macar si cea mai proasta, / Caine sadea îmi zice, iar nu Domnia voastra".
În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducand cateva precizari legate
de timp si personaje: "Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson, dulau de curte, ce latra foarte
tare". Prin cateva cuvinte, sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: "un bou oarecare",
fara identitate precizata, un animal puternic, dar tacut, care nu intervine în discursul celuilalt. Samson
este definit drept "dulau de curte", mai putin puternic decat boul, dar mai zgomotos. El vrea sa atraga
atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine.

Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele promitatoare ale
lui Samson, paraseste pozitia lui de "simplu privitor", într-un elan de fraternitate. El "S-apropie
îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gandirea voastra, zise, îmi pare minunata, / si
simtimentui vostru îl cinstesc, fratii mei.»"

Încantat de ideile expuse de Samson, el îsi arata admiratia fafa de mai puternicii ograzii,
tratandu-i de la egal la egal, ca pe niste frati. Afirmatia lui Samurache starneste mânia lui Samson,
uimit de îndrazneala bietului catel. Pe un ton jignitor, îi raspunde amenintandu-l cu bataia: "Noi, fratii
tai, potaie! / 0 sa-fi dam o bataie / Care s-o pomenesti." El restabileste diferenta de rang si putere
dintre ei, coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase: "Cunosti tu
cine suntem, si ti se cade tie, / Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?" incercarea sarmanului catel de
a se justifica este taiata cu autoritate si dispref, dulaul explicandu-i cu aroganta adevaratul sens al
cuvintelor sale: "Adevarat vorbeam / Ca nu iubesc mandria si ca uresc pe lei, / Ca voi egalitate, dar nu
pentru catei". Morala este simpla: dulaul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar în fata celor
slabi dorea sa mentina diferenta de pozitie sociala, ca o certificare a puterii sale.
Modul de expunere
Naratiunea este realizata prin succesiunea de secvente care tin de întamplarea petrecuta,
transpusa în lumea animalelor.

Dialogul ramane modul de expresie dominant si prindpalul mijioc de caracterizare a

personajelor. Modul în care acestea vorbesc, tonul si atitudinea lor reflecta în chip expresiv felul în
care gandesc si sentimentele lor. Replicile vii dinamizeaza naratiunea, transpunand întamplarea într-o
mica sceneta, plina de viata si umor.

Descrierea este utilizata putin, în cateva notatii legate de caracterizarea personajelor,

surprinzand plastic gesturi si atitudini: Samson, "dulau de curte", "latrafoarte tare"; Samurache "sedea
la o parte / Ca simplu privitor".

Personajele
Samson simbolizeaza dorinta de parvenire vadita în discursul nesincer prin care cauta sa-i
impresioneze pe ascultatorii sai. Minciuna îl ajuta sa-si sustina ideile si pozitia pe care o doreste egala
cu a celor mari, cei de rang boieresc. Afisand o falsa modestie, el cauta sa atraga multimea de partea
sa, iar prin tonul sforaitor, bazat pe argumente de ordin social-politic ("lumea se ciopleste", "În tari
civilizate / Este egalitate"), el vrea sa-i convinga pe cei simpli, care nu cunosc bine situatia si pot fi
usor manevrati si pacaliti de falsii politicieni. El sustine egalitatea între semeni, ceea ce se dovedeste a
fi, în final, o minciuna.

Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Naiv si
încrezator, el este atras de cuvintele promitatoare ale dulaului "care latra foarte tare". Credulitatea sa
va fi sanctionata cu asprime chiar de Samson, care îi precizeaza pe un ton jignitor ("potaie", "lichea
nerusinata") si plin de amenintari ("O sa-ti dam o bataie / Care s-o pomenesti") care este adevaralul
sens al cuvintelor sale: "Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". El îi arata astfel ca îi dispretuieste pe cei
mai slabi decat el, pe care vrea sa-i mentina în starea lor de supunere fafa de cei puternici. Cand
Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson, este repede pus
la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei "de neam mare". Samurache, al
carui nume sugereaza un om slab si naiv, greseste numai în masura în care crede promisiunile
mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia, care sa-i probeze cuvintele.

Al treilea persona] este "un bou oarecare", un personaj neutru, care nu intervine în discutie. El
este un simplu martor al întamplarii. Prin puterea fizica pe care o are, el este considerat de Samson ca
facand parte din randul celor puternici, fiind un parvenit recent. El asculta cu nepasare cuvintele lui
Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor, dar nu prin
nastere, asa cum sunt vechii boieri: "lupii, ursii si leii", pe care Samson îi dispretuieste. Faptul ca el nu
sare nici în apararea lui Samurache poate confirma ca este, în mod tacit, de partea lui Samson.

Un critic observa cu justete:"«Samson, dulau de curte ce latra foarte tare», e un demagog,

asemenea atatora care voiau egalitatea celor mijiocii cu cei mari, dar în nici un caz cu cei mici. Felul
cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza, felul cum boul se identifica cu
parvenitul, ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic."
Prozodia
Versurile cu o masura inegala poarta amprenta dialogului, transpun sentimentele pe care le
traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample, sforaitoare si accesul de manie si
uimirea redate prin versuri scurte.

Dialogul nu este segmentat prin strofe, pentru a fi cat mai natural. Rima este în general
împerecheata, poetui nerespectand-o totusi în jocul firesc al replicilor. Versurile care exprima
cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. parca pentru a fi în discordanta cu spusele lui Samson.
Intreaga prozodie devine un mijioc care se adauga în nuantarea dialogului, în realizarea unei libertati
de expresie. Ritmul fabulei este neregulat, exprimand tonalitatea diferita a dialogului, a sentimentelor
protagonistilor.

Fabula
Aceasta poezie reprezinta o fabula, respectiv o creatie epica povestind o întamplare prin
intermediul unor personaje animaliere. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul, cu scopul de a le
îndrepta. Structura atesta existenta fabulei, poezia avand doua parti: întamplarea si morala sau
învatatura, existenta la sfârsit si separata de prima parte printr-un spatiu. Aceasta creatie, bazata pe
dialog, are caracterul unei mici scenete. Alegoria reprezinta procedeui prin care ghicim ca oamenii se
ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea, minciuna, vorbele
goale fara acoperire In fapte, naivitatea etc. Personificarea ramane figura de stil centrala prin care se
realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor, cu toate defectele care exista
aid si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le îndrepta.

Realizarea artistica
Limba vorbita, cu accente populare ("dobitoace", "neam", "se ciopleste", "fiestecine") sau
neologice ("civilizate", "egalitate", "capritii", "nobil") subliniaza alternanta de registre corespunzatoare
oamenilor simpli sau celor puternici, boierilor. Replicile personajelor, pline de naturalete, realizeaza
un dialog viu, plin de umor, la care concura constructiile exclamative ("Cat îmi sunt de urate unele
dobitoace, /[...] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva'"; "Noi, fratii tai, potaie!") sau interogative
("Noi, fratii tai?", "Te-ntreb eu, ce ziceam?"). Formulele de adresare, depreciative, accentueaza
umorul: "potaie", "lichea nerusinata". Figurile de stil utilizate in mod echilibrat confera si ele nota unui
stil viu si natural prin care animalele dobandesc însusiri umane, printre care si defecte pe care autorul
le critica. Samson este echivalentui omului ipocrit, Samurache reprezinta omul naiv, iar boul arfi
martorul nepasator.

Personificarea este figura de stil dominanta.

Epitetele evidentiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale actiunilor: "Gandirea [...] îmi
pare minunata"; "capritii desarte"; "raspunse Samson plin de mânie"; "lichea nerusinata", "caine
sadea" etc.

Comparatia accentueaza postura unor personaje: "sedea la o parte / Ca simplu privitor".

Repetitiile scot în evidenta idei si sentimente cum ar fi egalitatea, fraternitatea: "gandirea

voastra... / si simtimentul vostru îl cinstesc, fratii mei"; "Noi, fratii tai?", "Noi, fratii tai, potaie!".

Enumeratiile accentueaza ipocrizia discursului: "unele dobitoace / Cum lupii, ursii, leii si alte
cateva"; "Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste". Figurile de stil subliniaza si ele oralitatea
stitului, naturaletea dialogului, care sonfera fabulei caracteristicile unei scenete.
 Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este, în opinia criticilor:
"dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare". Din
atitudinile deosebite - amical deferenta fata de bou si aspra fata de catel - din confruntarea frazelor
sonore si însirate cu usurinta cu cele câteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui catelul, se
deseneaza tipul. [...]

Dupa exemplul lui La Fontaine, Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete, nu numai
intensificand dialogul, ci urmarind pas cu pas actiunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si
mimica."