CÂNTEC DE ADORMIT MITZURA

de Tudor Arghezi

Tudor Arghezi continuă tradiţia lui Emil Gârleanu şi a lui George Topîrceanu în descrierea
universului mărunt, al vieţuitoarelor fără cuvânt. Nicăieri ca până la el lumea vieţuitoarelor fără cuvânt,
de la gâzele minuscule, la felurimea păsărilor (cocoşi, rândunele,vrăbii, lăstuni, etc) şi patrupedelor
casnice (vaci,măgari, iezi, purcei, căţei, pisici, etc) n-a căpatat un contur mai unitar şi mai complex
zeitatea umană, în cele mai felurite ipostaze, de la copil pâna la matur. Poetul se coboară până
la dimensiunea ludică a vieţii. Din toată această poezie (,,Cântec de adormit Miţura”, ,,Versuri de seară”,
,,Buruieni”, ,,Mărţişoare”, ,,Cartea cu jucării”, ,,Copilăreşti”, ,,Prisaca”), reiese gingăşie, inocenţă,
prospeţime si delicateţe. Universul e mărunt, atitudinea e de joc, dar mesteşugul poetului e neîntrecut şi
metafora se insiunează firesc în text pentru a sublinia că esenţele cele mari ale vieţii există şi în lumea
măruntă de cele mai multe ori adevărate şi mai convingătoare, în orice caz statornice, decât în lumea
gravă a oamenilor.
Primul volum de versuri ,,Cuvinte potrivite” este selecţionat dintr-o perioada de trei decenii şi
cuprinde poezii pe teme diferite. Scrie chiar de la începutul carierei sale o serie de pamflete în care a
criticat şi denunţat aspecte din viaţa socială, politică şi culturală a epocii în care a trăit. Poetul
,,Cuvintelor potrivite” se aşează imediat în primul rang." G. Călinescu îl socoteşte „pe d. Tudor Arghezi
drept cel mai mare poet contemporan al nostru". „Nimeni astăzi — scrie criticul -nu îmbină într-o
sinteză mai desăvârşită inspiraţia largă, profundă, elementară, cu nuanţă mărunta şi nestatornică şi, mai
ales, nimeni nu poate fi mai trivial cu atâta suavitate şi mai elevat cu mijloace atât de materiale." Se
recunoaşte, în aceste elogii, un antiardelenism subiacent, orientat împotriva lui Blaga (în plenitudinea
forţelor sale de creaţie) şi a expresionismului vizionar, mitic, pus în contrapartidă cu dinamica
blasfematorie a imprecaţiei turnate în forme incomode, lexical inedite. Obsesia critică a perioadei — şi,
totodată, o bună poartă de intrare în substanţa de profunzime a liricii argheziene o reprezintă
„materialitatea" volumului. Astfel — scrie G. Călinescu — volumul impune „O elevaţie stâncoasă şi
trudnică de paradis terestru, o nepăsare mândră de pisc strălucind rece de zăpadă, deasupra norilor."
Poezia ,,Cântec de adormit Mitzura" este aşezată în primul volum publicat de poet în 1927,
devenit semnificativ ,,Cuvinte potrivite” - a doua poezie după Testament. Invocarea către Divinitate,
pentru a-i face bordei în soare, gingaş, potrivit pentru vise şi bucurii. Cântec de adormit Mitzura este una
din cele mai frumoase poezii ale lui Tudor Arghezi, dedicată fiicei sale - artistă.

1
 Poezia ,,Cântec de adormit Mitzura" de Tudor Arghezi este o poezie clasică ce ne aminteşte de
copilărie. În prima strofă începe cererea eului liric către Dumnezeu şi îi cere să facă un ,,bordei în
soare", versurile reprezintă modestia eului liric deoarece nu îşi doreşte ceva măreţ pentru Mitzura şi se
construieşte o casă într-o lume feerică.
,,Doamne, fă-i bordei în soare,
Într-un colţ de ţară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Şi îngust cât o ureche.”

Şi-n pridvor, un ochi de apă

Cu o luntre cât chibritul,
Că-n crâmpeiul lui să-ncapă
Cerul tău şi nesfârşitul.”
În a treia strofă apar elementele lumii: fluturele reprezentând libertatea fiinţei umane iar broasca
reprezintă puritatea sau o transformare. Aceste vietăţi îi vor deveni fetei prieteni de care ea are nevoie ca
să nu fie singură.
,,Dă-i un fluture blajin
Şi o broască de smarald.
Şi-n pădurea de pelin,
Fă să-i stea bordeiul cald.”
Prevăzând parcă destinul Mitzurei acela de artistă, cere lui Dumnezeu să-i dea uneltele de pictură
ca să-l slăvească pe acesta.
,,Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru că, mânjind cu ele,
Slava ta s-o zmângălească.”
Ultima strofa constituie finalul poeziei. Când casa va fi gata se va muta şi tata la ea. În poezie se
exprimă sentimente de dragoste pentru copilul Mitzura.
Şi când totul va fi gata
S-o muta la ea şi tata.

2
 ,,Cântec de adormit Miţura” de Tudor Arghezi este o poezie clasică ce ne reaminteşte de anii
copilăriei şi de somnul liniştit al fiecărui copilaş ce adoarme în braţele părinţilor săi.
Arghezi afirmă despre poezie că ,,se află peste tot şi în toate, în cele umile ca şi în cele înalte, ca
un fel de suflet străvechi şi pur al tuturor existenţelor”. Folosindu-se în determinarea poeticului nu de
definiţii pendant-conceptuale, ci de metafore şi figuri, Arghezi preferă să le extragă pe acestea din
registrul imaginilor firii. El este obsedat în toată creaţia sa de vârsta infantilă care este un fel de a ţine
legătura deschisă cu sursa originară a poeticului. ,,Poezia e copilul care rămâne în sufletul
adolescentului, al omului matur şi al bătrânilor, peste durere, dezamăgire şi suferinţă”.
Mihai Ralea spune despre Arghezi că ,,e cel mai mare poet al nostru de la Eminescu
încoace”, ,,Imaginaţia sa se aprinde ca o flacară orbitoare de lumină, dar fără căldură. E din familia
vracilor, a căutătorilor de esenţe ultime, de elixiruri şi filtre, dar nu din aceea a poeţilor, a sfinţilor şi a
apostolilor. În Evul Mediu, d. T. Arghezi ar fi fost ars de viu.”
Arghezi era un ,,Suflet faustian, în care nu sălăşluiesc numai ,,două suflete”, ci se ciocnesc
principiile contradictorii ale omului modern” (obseva E. Lovinescu).

BIBLIOGRAFIE:
* Mihai Ralea, ,,Tudor Arghezi”, în revista ,,Viaţa românească” nr.6-7, 1927;
* Tudor Arghezi, ,,Ce e poezia” în revista ,,Argeş”, nr. 6, noiembrie 1966;
* George Călinescu, ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, Editura Minerva,
Bucureşti, 1982;
* Eugen Lovinescu, ,,Istoria Literaturii Române Contemporane”, Editura Litera, Chişinău, 1998.