FABULA

“Câinele şi căţelul”
de Grigore Alexandrescu

FABULA este o specie a genului epic în versuri sau în proză , ce conţine o scurtă povestire
alegorică , în ea fiind satirizate aspecte negative din societate , cu scop moralizator.
“ Câ inele şi că ţelul” este una dintre cele mai cunoscute fabule ale lui Grigore Alexandrescu, poet şi
prozator clasic româ n, considerat de critica literară cel mai important fabulist al nostru.
Încă din titlu sunt anunţate cele două personaje care se vor confrunta în fabulă : câ inele SAMSON şi
că ţelul SAMURACHE.

Acţiunea fabulei este simplă. Epicul este structurat în două pă rţi, inegale ca numă r de versuri,
prima constituind acţiunea propriu-zisă a textului, iar cea de-a doua morala explicită . Fabula începe cu un
monolog, anume discursul demagogic adresat de câ inele Samson unui bou:
“Câ t îmi sunt de urâ te unele dobitoace, Este egalitate.
Cum lupii, urşii, leii şi alte câ teva, Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva ! Numai pe noi mâ ndria nu ne mai pă ră seşte.
De se trag din neam mare, Câ t pentru mine unul, fieştecine ştie
Asta e o-ntâ mplare; C-o am de bucurie
Ş i eu poate sunt nobil, dar s-o ară t nu-mi place. Câ nd toată lighioana, mă car şi cea mai proastă ,
Oamenii spun adesea că -n ţă ri civilizate Câ ine sadea îmi zice, iar nu domnia voastră .”

Monologul este urmat de povestire:

“Aşa vorbea deună zi cu un bou oarecare Auzind vorba lor,
Samson, dulă u de curte, ce lă tra foarte tare. Ş i că nu au mâ ndrie, nici capriţii deşarte,
Că ţelul Samurache, ce şedea la o parte S-apropie îndată
Ca simplu privitor, Să -şi arate iubirea ce are pentru ei: ”

Urmează dialogul între câ inele Samson şi că ţelul Samurache:

“Gâ ndirea voastră , zise, îmi pare minunată ,
Ş i sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.
Noi, fraţii tă i, ră spunse Samson plin de mâ nie,
Noi, fraţii tă i, potaie !
O să -ţi dă m o bă taie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată , astfel să ne vorbeşti ?
– Dar ziceaţi ... – Ş i ce-ţi pasă ? Te-ntreb eu ce ziceam ?
Adevă rat vorbeam
Că nu iubesc mâ ndria şi că ură sc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru că ţei.”

2
 Finalul este morala, care aparţine naratorului.
“Aceasta între noi adesea o vedem,
Ş i numai cu cei mari egalitate vrem.”

Morala sugerează o uşoară intervenţie a naratorului în text prin folosirea adjectivului posesiv
“noastre” şi prin persoana I plural “vedem”.
În fabulă nu există descriere.
Dialogul predomină fiindcă el constituie atâ t mijlocul de caracterizare a personajelor, câ t şi
modalitatea optimă de a conduce cititorul spre morala fabulei.

Să rezolvăm împreună !
1. Citeşte versurile care conţin repere de timp şi de spaţiu.
“Aşa vorbea deună zi cu un bou oarecare
Samson, dulă u de curte, ce lă tra foarte tare.”
Subiectul este aparent simplu, avâ nd coordonatele necesare unei opere epice: spaţiul de
desfă şurare este localizat într-o curte, iar timpul “deună zi” exprimă un timp repetabil.

2. Marchează pe text momentele subiectului.

În fabula “Câ inele şi că ţelul” expoziţiunea este posibila biografie sumară pe care şi-o face Samson
şi atitudinea de viaţă pe care o afirmă în faţa boului: în ciuda descendenţei nobile, el nu este ca alte
animale:
“Cum lupii, urşii, leii”, ci este modest şi un veritabil protector al celor defavorizaţi social.
Că ţelul Samurache ascultă şi crede spusele lui Samson care îi stâ rnesc bucuria şi admiraţia, de
aceea i se adresează direct. Samson este revoltat de lipsa de respect a că ţelului şi îl admonestează .
Intriga se naşte la intersecţia între ceea ce declară Samson şi realizarea în fapt a acestor idei.
Desfăşurarea acţiunii este o etapă a acţiunii care lipseşte dat fiind faptul că modalitatea de
expunere dominantă este dialogul, iar conflictul se materializează într-un schimb de replici.
Momentul cel mai tensionat (punctul culminant) este cel marcat în replica ameninţă toare a
câ inelui: “o să -ţi dă m o bă taie / Care s-o pomeneşti” şi de replica neterminată şi profund nedumerită a
că ţelului: “Dar ziceaţi...”
Deznodământului îi corespunde clarificarea pe care o aduce Samson: “Adevă rat vorbeam / Că nu
iubesc pe lei, / Că voi egalitate, dar nu pentru că ţei.”

3. Povesteşte pe scurt întâmplările relatate în fabula “Câinele şi căţelul” de Grigore

Alexandrescu.

2
 Câ inele Samson, un dulă u de curte ce lă tra foarte tare se consideră descendent de familie nobilă ,
dar totodată modest. El consideră că ar fi bine ca animalele să aibă drepturi egale. Că țelul Samurache îl
ascultă cu atenție și este încâ ntat de spusele lui Samson. Intervine în discuție pentru a susține ideea de
egalitate între animale, dar este admonestat de dulă ul care nu voia egalitate cu cei de rang inferior.

4.Explică înţelesul moralei fabulei.

Ultimele două versuri constituie morala fabulei în care autorul îşi exprimă în mod direct
atitudinea faţă de realitatea prezentată : “Aceasta între noi adesea o vedem, / Ş i numai cu cei mari
egalitate vrem.”
Morala afirmă că cei care proclamă egalitatea o fac numai în contextul în care se referă la
superiori, nu şi la cei mai mici decâ t ei. Faptul că atitudinea este fixată temporal “în zilele noastre” arată
că e vorba de comportamente general umane.

PERSONAJELE
Fabula este un text alegoric pentru că în spatele animalelor se ascund caractere şi defecte umane.
Personajele principale sunt câ inele Samson şi că ţelul Samurache. Boul este personaj episodic şi
are rolul de ascultă tor.
Dulă ul Samson reprezintă tipul parvenitului demagog.
El doreşte ascensiune socială prin discursul să u despre egalitate.Fabula începe cu o
autocaracterizare.
Portretul pe care şi-l face Samson are două dimensiuni: una biografică şi alta comportamentală .
Caracterizarea indirectă este desprinsă din atitudine şi limbaj. Ipocrizia transpare din monologul
câ inelui. Ea se manifestă prin critica pe care o aduce societă ţii contemporane. Dialogul cu Samurache
dezvă luie adevă rata intenţie a câ inelui: aceea de a fi considerat egal de cei puternici.
Modelul să u de viaţă este că inferiorii trebuie dispreţuiţi.
Samurache este caracterizat sumar. Aceasta se face indirect şi se desprinde din atitudinea sa. El
este naiv, fiindcă îl crede pe Samson.
Acesta reprezintă omul obişnuit, cinstit ,corect, care este victima celor puternici.
Boul “oarecare”, fă ră nume, reprezintă tipul omului indiferent la ceea ce se întâ mplă în jurul să u.
El sugerează , prin simpla lui prezenţă , lipsa de opinie şi de implicare a oamenilor, fiindcă asistă
nepă să tor la disputa dintre dulă u şi că ţel, fă ră a interveni.

CONCLUZII

2
 În fabula “Câ inele şi că ţelul”, Grigore Alexandrescu utilizează cuvinte şi expresii populare pentru a
sugera faptul că subiectul prezintă un aspect obişnuit, banal, din viaţă şi societate.
 Figura de stil dominantă este personificarea deoarece prin intermediul ei personajele animaliere
vorbesc, gâ ndesc, se comportă asemenea oamenilor.
 Elementele de prozodie se remarcă printr-o mă sură inegală a versurilor, rimă împletită
(încrucişată , îmbră ţişată şi împerecheată ), textul fiind o “povestire versificată ”.
 “Câ inele şi că ţelul” de Grigore Alexandrescu este o fabulă fiindcă naraţiunea are ca personaje
principale animale, are un caracter alegoric şi se termină cu o morală .

SĂ VERIFICĂM CE AM REŢINUT !
Completează spaţiile libere cu afirmaţia corectă:
1. În text sunt folosite urmă toarele moduri de expunere:
monologul, povestirea, dialogul și – în final – intervenția autorului sub forma unei morale.

2. Dialogul are rolul de a: conduce cititorul spre morala fabulei, după o caracterizare a personajelor.

3. Selectează din text două secvenţe în care poate fi sesizată prezenţa naratorului.
“Aşa vorbea deună zi cu un bou oarecare Auzind vorba lor,
Samson, dulă u de curte, ce lă tra foarte tare. Ş i că nu au mâ ndrie, nici capriţii deşarte,
Că ţelul Samurache, ce şedea la o parte S-apropie îndată
Ca simplu privitor, Să -şi arate iubirea ce are pentru ei: ”
.......................................................................................................................................................................................................................
“Aceasta între noi adesea o vedem,
Ş i numai cu cei mari egalitate vrem.”

4. “Câ inele şi că ţelul” este un text care aparţine genului epic.

5. Fabula are două pă rţi: acțiunea propriu-zisă a textului şi morala explicită .

6. Fabula are ca figură de stil dominantă personificarea. Animalele vorbesc ca și cum ar fi niște persoane.

7. În fabulă se satirizează comportamentul oamenilor prin intermediul plantelor, animalelor, obiectelor.